Decizia civilă nr. 425/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ Nr .425
Ședința publică din 16 aprilie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP
Judecător: P. A. Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul V. R. A. , domiciliat în municipiul S. M., str. I., nr. J 5, ap. 17, județul S. M., împotriva Sentinței civile nr. 98 din_ a Judecătoriei Jibou pronunțată în dos. Nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 159 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Instanța, în baza înscrisurilor existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 98 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou a fost respinsă ca neîntemeiata plângerea petentului V. R. ATILLA, formulata in contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI S. împotriva procesului verbal seria CP nr. 2857344/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Procesul-verbal contestat, seria CP nr. 2857344 petentul a fost sancționat cu amendă contraventionala în valoare de 630 lei si cu masura complementara a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 102 alin. 3 litera e din
O.U.G. nr. 195/2002, republicata.
Pentru a face aplicarea acestor dispozitii legale, agentul constatator a retinut ca, la data de 04 decembrie 2012, petentul a fost surprins conducand pe raza localitatii Brasau M. autoturismul cu numarul de inmatriculare_ cu o viteza 105 km/h.
Verificand, in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare si de sanctionare a contraventiei contestat, instanta a retinut ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand nici un caz de nulitate care ar putea fi invocat din oficiu.
Prin plangerea formulata, petentul a invocat nulitatea actului constator determinata de neindicarea ocupatiei si a locului sau de munca, precum si de nedescrierea corespunzatoare a locului savarsirii contraventiei si a imprejurarilor in care aceasta a fost comisa.
Instanța a reținut că în baza art. 17 din O.G. nr. 2/2001 doar lipsa numelui si a prenumelui sunt prevazute ca ca nulitati exprese, astfel ca, atata timp cat procesul verbal identifica persoana contravenientului prin nume, prenume si cod numeric personal, lipsa celorlalte mentiuni, respectiv ocupatie si loc de munca, la care face referire petentul, nu produc acestuia o vatamare care sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal.
In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, intrunita in Sectii Unite, prin Decizia XXII din 19 martie 2007, statuand ca situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte la intocmirea procesului-verbal de contraventie atrag intotdeauna nulitatea actului sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar toate celelalte neregularitati la intocmirea actului constatator, inclusiv cele determinate de neconsemnarea ocupatiei petentului si a locului sau de munca, pot atrage cel mult anulabilitatea acestuia, insa doar in situatia in care s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea lui. Or, in cauza, petentul nu a dovedit vatamarea ce i-a fost pricinuita in acest mod.
Totodata, instanta a constatat că agentul constatator a realizat o descriere suficienta a faptei petentului, inclusiv a locului savarsirii faptei, ,,a condus autoturismul cu nr._ prin localitatea Barsau M. cu viteza de 105 km/h";, fiind, asadar, evidentiate toate elementele de fapt care conduc la concluzia ca petentul a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa.
Avand in vedere dispozitiile art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit carora " depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul codus, constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic"; constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda in clasa a IV-a de sanctiuni si cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile, precum si cele ale art. 98 din acelasi act normativ, instanta a constatat ca fapta retinuta in sarcina petentului a fost legal incadrata juridic si sanctionata in limite legale, respectiv cu amenda in cuantumul minim prevazut de lege pentru aceasta contraventie si cu sanctiunea complementara a a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Potrivit art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, constatarea contraventiei se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul verbal, cerinte pe care agentul constatator le-a respectat in cauza.
Astfel, buletinul de verificare metrologica a aparatului radar (f.11), fotografiile si inregistrarea video (f.18-20), depusa de catre intimat in probatiune, dovedesc situatia retinuta in procesul verbal si atesta cu certitudine ca inregistrarea s-a facut in localitate si ca aparatul radar folosit la constatarea contraventiei si al carui buletin de verificare metrologica a fost depus la dosarul cauzei este cel cu care a fost inregistrat petentul, fiind destinat sa masoare viteza
atat in regim stationar, cat si in regim de deplasare, astfel ca poate fi stabilita vinovatia acestuia.
Totodata, din atestatul de operator radar depus in cauza, rezulta ca agentul care a incheiat procesul-verbal are calitatea de politist rutier, fiind competent functional si teritorial sa constate si sa sanctioneze acest gen de contraventii (f 10), localitatea Barsau M. apartinand de comuna Ileanda, contrar sustinerilor petentului (a se vedea in acest sens www ghidulprimariilor.ro).
Totodata, in privinta temeiniciei actului constatator, instanta a reținut ca, desi
O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a acestuia, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia europeana a drepturilor omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku c. Frantei, Hotararea din_ ).
Forta probanta a proceselor verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci canda administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea_ ). In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dipsozitiile
O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop reglementarea si garantarea respectarii regulilor de circulatie pe drumurile publice, iar nerespectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicatii majore asupra garantarii dreptului la viata si la integritate al persoanelor si bunurilor si pentru pentru instituirea unui climat de securitate sociala, astfel ca interesul societatii in respectarea acestor regului este de importanta capitala. In acelasi timp insa, persoana sanctionata in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echiatabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001), in cadrul caruia poate sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfaurare a evenimentelor, iar sarcina instantei este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autorittile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contravenional ( cauza A. c. Romaniei, Hotararea din_ ).
Avand in vedere aceste principii, instanta a constatat ca petentul, in speta, nu a dovedit prin mijloace de proba pertinente si concludente, admise de lege, ca situatia de fapt ar fi alta decat cea descrisa in procesul-verbal, respectiv ca fapta ar fi fost savarsita in afara localitatii.
Este de remarcat si faptul ca petentul nu a formulat obiectiuni cu prilejul intocmirii proceslui-verbal de contraventie, semnandu-l fara rezerve, fapt a carui semnificatie nu poate fi decat aceea a acordului cu privire la mentiunile consemnate si sanctiunea aplicata de catre agentul constatator.
Este evident ca semnarea procesului verbal in atare mod nu confera o prezumtie irefragabila de recunoastere a faptei, insa persoana sanctionata are
obligatia de a justifica atitudinea substantial diferita, materializata prin contestarea ulterioara a procesului verbal, in conditiile in care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia si aducerii la cunostinta a faptei imputate de catre agentul constatator. In lipsa dovedirii unor imprejurari care sa ateste ca persoana sanctionata s-a aflat in eroare sau a fost constransa sa semneze actul fara obiectiuni, simpla negare a situației de fapt în astfel de conditii nu poate conduce la înlăturarea prezumtiei de veridicitate a celor expuse in procesul verbal.
Din aceste motive instanța a reținut că fapta retinuta in sarcina petentului este constatata printr-un proces-verbal legal intocmit, este probata, corect încadrata juridic, iar sanctiunile sunt legal aplicate si, totodata, corect individualizate in raport cu criteriile de individualizare prevazute de art. 21 din O.G.nr. 2/2001, respectiv in cuantumul minim prevazut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul V. R. A., solicitând modificarea sentinței și anularea procesului verbal de sancționare contravențională sau modificarea acestuia în sensul aplicării sancțiunii avertismentului, cu înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce. Recurentul a arătat că instanța de fond nu a analizat cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 16, 17 din OG nr. 2/2001, nu a ținut cont de situația de fapt prezentată, interpretând eronat prevederile legale. Acesta a menționat că agentul de poliție nu era competent teritorial să constate fapta, de la dosarul cauzei lipsind înscrisurile din care să reiasă că la data și ora respectivă acesta trebuia să acționeze în acea zonă. Recurentul susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat pe motivele care au stat la baza formulării plângerii, nu a solicitat intimatei să comunice toate înscrisurile pe care el le-a menționat și nu a primit copii de pe înscrisurile depuse de pârâtă. Din aceste motive recurentul a apreciat că se impune modificarea hotărârii și anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și restituirea permisului de conducere.
Intimatul-pârât I. J. de P. S. nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma prevederilor dispozițiilor art. 304 și 304/1 Cod Procedură Civilă tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 2857344 întocmit în data de_, petentul V. R. -A. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 630 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile. În sarcina petentului s-a reținut că în data de 04 decembrie 2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 105 km/h pe raza localității Bârsău M., depășind cu 65 km/h limita vitezei legale în localitate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului- verbal seria CP nr. 2857344 încheiat la data de_, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Contrar susținerilor recurentului instanța de fond a analizat motivele invocate în cuprinsul plângerii care în opinia petentului ar fi atras nulitatea procesului verbal, reținând în mod întemeiat faptul că neindicarea ocupatiei si a locului sau de munca a petentului, lipsa sediului persoanei juridice din care face
parte agentul constatator, nu constituie motive de nulitate absolută, ci ar putea atrage cel mult anulabilitatea acestuia, insa doar in situatia în care s-a pricinuit partii o vatamare ce nu poate fi înlaturata decat prin anularea lui.
Instanța a analizat și critica petentului referitoare la nedescrierea corespunzătoare a faptei, reținând că în cuprinsul procesului verbal agentul constatator a consemnat că în data de 04 decembrie 2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 105 km/h pe raza localității Bârsău M., descriere care cuprinde toate elementele necesare pentru a verifica dacă sunt întrunite elementele contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 litera e din O.U.G. nr. 195/2002.
În privința competenței agentului constatator de a întocmi procesul verbal de sancționare contravențională, tribunalul constată că la dosarul cauzei a fost depusă copia atestatului eliberat de către I. de P. al Județului S. - Serviciul Rutier pe numele agentului de poliție P. I., care are calitatea de polițist rutier, atestatul fiind eliberat numai polițiștilor rutieri numiți de către inspectorul general al IGPR. În privința competenței teritoriale, agentul de poliție atestat de către I. de P. al Județului S. - Serviciul Rutier, are competența de a constata fapte contravenționale săvârșite în localitățile din județul S., nefiind limitat la localitatea în cadrul căreia își desfășoară activitatea de agent de poliție, respectiv Postul de P. Ileanda.
În privința temeiniciei procesului - verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșele foto depuse la dosarul cauzei (f.18-19) și suportul CD (f.21), care atestă faptul că autoturismul condus de petent rula cu o viteză de 105 km/h. Planșa foto permite identificarea autoturismului condus de petent după marca și număr de înmatriculare vizibil atât în planșa foto ce indică viteza de 105 km./h, cât și pe înregistrarea de pe suport electronic.
La dosarul cauzei a fost depus de către intimatul pârât buletinul de verificare metrologică, cu valabilitate de 1 an, din care rezultă că aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, seria ROM 423, montat pe auto MAI 34881, a fost verificat metrologic, iar agentul constatator P. Vasile deține atestat de operator radar (f.10-11).
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a constatat în mod legal și temeinic legalitatea și temeinicia întocmirii procesului- verbal de constatare și sancționare contravențională a petentului, prezumția de nevinovăție de care se bucură aceasta fiind răsturnată.
În cuprinsul plângerii petentul a arătat că viteza de circulație a autoturismului nu a fost de 105 km/oră, ci aceasta a atins cel mult valoarea de 60- 70 km/h, determinat de faptul că a depășit un autoturism care semnalizase dreapta și de faptul că nu se mai afla în localitate. Susținerea petentului este nefondată față de aspectele care reies din planșele fotografice și din înregistrarea pe suport CD. Este real faptul că în situația în care viteza de circulație nu ar fi depășit 100 km/h ar fi operat un alt regim sancționator, care nu ar fi presupus aplicarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, a cărei anulare a solicitat-o
recurentul prin recursul formulat, însă acesta nu a făcut dovada contrară a faptei dovedită prin planșa foto și înregistrarea video. De altfel, astfel cum a reținut și instanța de fond petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni, aspect care vine să întărească alături de înscrisurile la care s-a făcut referire anterior că starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator.
În privința individualizării sancțiunii contravenționale, raportat la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, care prevăd că sancțiunile aplicate trebuie individualizate în funcție de gradul de pericol al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, precum și la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată petentului reflectă gradul de pericol social al faptei săvârșite. În legătură cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, așa cum a reținut instanța de fond petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i confere un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor. Gradul de pericol social al contravenției săvârșite de petent este destul de ridicat raportat la faptul că aceasta a condus autoturismul cu o viteză excesiv de ridicată, pe raza localității Bârsău M., limita de viteză legală în localități fiind depășită cu 55 km/h.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate de către petentul V. R. Atilla, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 98/_ a Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul V. R. Atilla, împotriva sentinței civile nr. 98 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
C. N. C. D. | P. | P. A. | H. | V. |
Red. P.A./23 aprilie 2013 Dact.H.V./24 aprilie 2013 Jud.fond. C. I.
Ex.2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 862/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1129/2013. Plângere contravențională → |
|---|
