Decizia civilă nr. 429/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILA N. 429/R/2013
Ședința publică de la 17 Aprilie 2013 Completul compus din: Președinte O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T.
Pe rol se află pronuntarea recursului declarat de recurent C. L. A
M. D. PENTRU A. L. N. 1. D. împotriva Sentinței civile nr. 405/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. G. C., intimat S. M., intimat C. J.
C. PENTRU STABILIREA D. DE P. P. A. T., având ca obiect fond funciar.
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 405 din_ a Judecătoriei D., din dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. G. C. și S. M., în contradictoriu cu pârâtele C.
de Fond Funciar D., și C. J. de Fond Funciar C. și în consecință:
A fost obligată pârâta C. L. de Fond Funciar D. la punerea în posesie pe bază de proces-verbal și înaintarea documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate către comisia județeană, cu privire la:
Terenul intravilan în suprafață de 1.800 m.p., pe un alt amplasament, în compensarea suprafeței echivalente înscrisă inițial în C.F. nr. 2258 D., nr.curent 23, sub nr. topo. 1969/2/1/2/2/2/2/2/2.
Terenurile aferente garajelor, rampei de gunoi și locului de joacă, astfel cum au fost identificate ca amplasament prin exepertiza efectuată în cauză de expertul Colțan Dan M., după cum urmează:
- amplasamentul nr.1, localizat între centrala termică, blocul R4 și str.Constantin Brâncuși. Pe acest teren este amplasată o ghenă de gunoi, un loc de joacă pentru copii, iar în subteran se află o conductă de canalizare. Suprafața stabilită de expert prin măsurători este de 1.066 m.p.;
amplasamentul nr.2, reprezentând terenul de sub garajele poziționate între blocurile R4 și R5, în suprafață de 649 m.p.;
amplasamentul nr.3, reprezentând terenul de sub garajele poziționate lângă blocul L16, în suprafață de 249 m.p.;
amplasamentul nr.4, reprezentând terenul de sub garajele poziționate lângă gardul unității S.C. Electrica S.A. D., în suprafață de 392 m.p..
Terenurile concesionate, libere ca amplasament, situate în spatele blocului UM, în suprafață totală de 2.700 m.p., astfel cum au fost identificate prin planul de situație anexă la același raport de expertiză.
A fost obligată pârâta C. J. de Fond Funciar C. să elibereze reclamanților titlu de proprietate pentru terenurile menționate la pct. I.
A fost obligată pârâta C. locală de fond funciar să plătească reclamantului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Legea fondului funciar nr.1. s-a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea persoanelor îndreptățite, inițial în limita suprafeței de 10 ha teren agricol și 1 ha teren forestier. Ulterior, prin Legea nr.169/1997 s-au stabilit noi limite maxime, în speță interesând cea de 50 ha teren agricol de familie, în legătură cu care prin Legea nr.1/2000 s-a stabilit aceeași limită de 50 ha teren arabil însă de proprietar deposedat. Diferența dintre cele două reglementări creează posibilitatea ca o persoană să dobândească prin reconstituire suprafețe de teren arabil de până la 50 ha după fiecare antecesor deposedat.
Astfel, potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art.9 alin.1 din Legea nr.1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.
În acest sens sunt și prevederile art.31 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin H.G. nr.890/2005, ce stipulează că pentru suprafața de peste 10 ha de familie, în echivalent arabil, conform L. nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, poate fi restituită în natură diferența până la 50 ha de proprietar deposedat.
În privința terenurilor pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face până la 100 ha de proprietar deposedat.
În raport de aceste dispoziții legale, văzând faptul că reclamanții au formulat cereri de reconstituire după doi autori, în speță interesând doar terenurile cuvenite și retrocedate după antecesorul Gogoman Antal, suprafețe ce însumează 48,66 ha potrivit susținerilor făcute prin concluziile scrise de către pârâta comisie locală ( 11,4 ha retrocedate în natură + 37,26 ha sub formă de despăgubiri, din care, ulterior au primit 3,4995 ha în natură), rezultă că reclamanții sunt îndreptățiți, chiar și numai după un asemenea calcul, să mai primească încă 1,34 ha până la limita celor 50 ha de teren arabil.
În speță, potrivit înscrierilor din cartea funciară, reiese că terenul identificat prin parcela cu nr. topo.1969, dezmembrată ulterior anului 1991
în repetate rânduri (f.185 și urm.), a avut înscrisă ramura de folosință inițială "Grădină";, iar apoi cea de "Fânaț";, de unde reiese că în aplicarea legilor fondului funciar suprafața în cauză se ia în calcul pentru retrocedare chiar în limita celor 100 de ha cu titlu de pășune și fânețe.
În considerarea celor expuse, nu poate fi primită susținerea pârâtei comisii locale potrivit căreia reclamanții au primit deja terenuri în limita legal admisă, astfel că urmează a fi analizată cererea de retrocedare a suprafețelor de teren învederate prin acțiune și care însumate nu depășesc nici măcar cele 50 de ha de teren arabil de proprietar după antecesorul Gogoman Antal.
Astfel, cât privește terenul intravilan în suprafață de 1.800 m.p., pretins în compensarea suprafeței echivalente înscrisă inițial în C.F. nr. 2258 D., nr. curent 23, sub nr. topo.1969/2/1/2/2/2/2/2/2, se constată că o atare suprafață a făcut parte ultima dată din parcela de 3.909 m.p., înscrisă în C.F. amintit pe seama lui Gogoman Antal, din care s-a dezmembrat și înscris în favoarea numitului M. Nicolae în baza unui titlu de proprietate emis pe seama acestuia, operațiune săvârșită cu toate că pe rolul Judecătoriei D. se afla la acea dată în derulare procesul prin care reclamanții solicitaseră în contradictoriu cu comisiile de fond funciar reconstituirea dreptului de proprietate și obligarea la punere în posesie cu acest teren și alte asemenea parcele, în dosarul nr._ . A fost motivul pentru care instanța a admis acțiunea precizată, în sensul reducerii câtimii obiectului cererii, doar pentru suprafața rămasă de 2.109 m.p., precum și pentru alte parcele, fiind evident că pentru cei 1.800 m.p. nu se mai puteau elibera acte pe vechiul amplasament.
Așa fiind, s-a dispus obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar D. la punerea în posesie pe bază de proces-verbal și înaintarea documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate către comisia județeană, cu privire la terenul intravilan în suprafață de 1.800 m.p., pe un alt amplasament, în compensarea suprafeței echivalente înscrisă inițial în C.F. nr. 2258 D., nr.curent 23, sub nr. topo.1969/2/1/ 2/2/2/2/2/2.
La această suprafață se adaugă încă 2.700 m.p. aferenți parcelor dezmembrate din același nr. topo. inițial 1969, ca loturi concesionate pentru construirea de locuințe, precum și terenul aferent unor garaje și cel afectat de o ghenă de gunoi și un loc de joacă, identificate prin expertiza întocmită în cauză de către expertul judiciar ing.Colțan Dan M. (f.148 și urm.), rămasă necontestată de către părțile împrocesuate.
Astfel, au fost realizate un număr de patru amplasamente identificate în regim de carte funciară prin parcela cu nr. topo.4301/16/1/1, având ramura de folosință "Spații verzi";, în suprafață totală de 2 ha și 4.934 m.p., evidențiată în C.F. nr.6136 D., convertită în C.F. nr.50802 D., proprietar fiind municipiul D., după cum urmează:
amplasamentul nr.1, localizat între centrala termică, blocul R4 și str.Constantin Brâncuși. Pe acest teren este amplasată o ghenă de gunoi, un loc de joacă pentru copii, iar în subteran se află o conductă de canalizare. Suprafața stabilită de expert prin măsurători este de 1.066 m.p.;
amplasamentul nr.2, reprezentând terenul de sub garajele poziționate între blocurile R4 și R5, în suprafață de 649 m.p.;
amplasamentul nr.3, reprezentând terenul de sub garajele poziționate lângă blocul L16, în suprafață de 249 m.p.;
amplasamentul nr.4, reprezentând terenul de sub garajele poziționate lângă gardul unității S.C. Electrica S.A. D., în suprafață de 392 m.p..
Toate aceste terenuri, aduse din C.F. nr.2258 D., de sub nr. topo. inițial 1969, care au făcut deci parte din proprietatea antecesorului reclamanților, au fost retrocedate acestora, cu obligarea pârâtei C. L. de Fond Funciar D. la punerea în posesie pe bază de proces-verbal și înaintarea documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate către pârâta C. J. de Fond Funciar C. .
Tot astfel, expertul a identificat terenurile concesionate în anul 2000 de către municipalitate unor terțe persoane, deci pe când era formulată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamanți, situate în spatele blocului UM, pentru edificarea de locuințe, o parte fiind deja retrocedate reclamanților.
Văzând răspunsul expertului (f.179) potrivit cu care suprafața totală a terenurilor concesionate disponibilă pentru restituire este de 2.700 m.p., se va dispune și sub acest aspect admiterea acțiunii, în sensul restituirii terenurilor pe care nu s-au edificat locuințe.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. locală a municipiului D. pentru aplicarea L. nr. 1., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea recursului, s-a arătat că sentința este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 136 din Constituția României și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 1., care stipulează că bunurile ce fac parte din proprietatea publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Terenurile cuprinse în proprietatea publică nu pot fi cuprinse în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, recurenta mai arătat că reclamanții au solicitat în baza
L. nr. 1/2000 prin cererea nr. 422/_ suprafața de teren de 37,26 ha, terenuri înscrise în CF_ ,2273 D., suprafață ce a fost aprobată pe Anexa nr. 39, poziția nr. 3, conform Hotărârii Comisiei Județene nr. 384/2002 pentru acordare despăgubiri. Hotărârea Comisiei Județene nu a fost atacată în termen de 30 de zile de către reclamanții mai sus menționați.
Prin cererea nr. 75/_ doamna S. M. și domnul S. G.
C. au solicitat suprafața de teren de 1,1510 ha situat în Dealul Rozelolor.
Acest teren a aparținut mătușii petenților Vekaș M. și este în perimetrul terenurilor care aparțin Ministerului Forțelor Armate și ca urmare au fost propuși pentru despăgubiri.
În baza L. nr. 10/2001 reclamanții au înaintat notificări pentru terenurile aprobate la despăgubiri și din suprafața de 37,26 ha a fost retrocedată suprafața de 34,995 mp.
În concluzie, din suprafața solicitată de 57,0539 ha care reiese din actele depuse de reclamanți, după antecesorul Gogoman Antal limita maximă ce poate fi retrocedată este de 50 ha.
Numiții S. M. și S. G. împreună cu ceilalți moștenitori au primit conform L. nr. 1. T.P. nr. 28096/3716 cu suprafața de 3,18 ha pe numele de S. M. și S. G. C. ; T.P. nr. 28096/3750 cu suprafața de 7,90 ha pe numele de Donea M. ; T.P. nr. 28007/3566 cu suprafața de 0,23 ha pe numele de S. M. ; T.P. nr. 28301/2008 cu suprafața de 0,09 ha pe numele de S. M. .
Conform L. nr. 10/2001 suprafața de 34.995 m.p. cu proces verbal de predare preluare nr. 10874/_ .
Conform L. nr. 1/2000 suprafața de 37,26 ha aprobată pentru despăgubiri pe Anexa nr. 39.
În drept, s-a invocat art. 1., Constituția României, H.G. nr.
969/2002.
Prin întâmpinarea în recurs formulată de intimații S. G. C. și
S. M. . S-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 304 pct 7 și 9 C.p.c.:
In privinta primului motiv de recurs, potrivit căruia hotărârea primei instanțe ar fi fost data cu incalcarea și aplicarea greșita a dispozițiilor art. 136 din Constituția României, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 1., intimatii arată că recurenta, după citarea celor doua texte de lege susmenționate, face trimitere la "Hotărârea nr. 969 din 5 septembrie 2002 privind atestarea domeniului public al județului C., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C. ", precum și la "anexa nr. 3 care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului D. ".
Se impune respingerea acestor argumente, deoarece:
În primul rând, invocarea acestui motiv pentru prima oara în recurs este raportat la dispozițiile art. 294 alin. 1 din Codul de procedura civila, care sunt și recursului, conform prevederilor art. 316 din același cod.
În fața instanței de fond parata-recurenta nu a depus întâmpinare prin care sa formuleze apărări și nici nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza efectuat în cauza.
Asa cum rezulta din cuprinsul hotărârii atacate, parata C. L. de Fond Funciar D. a depus doar concluzii scrise la dosarul cauzei (fila 188), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiata, pe motiv ca le-a fost deja retrocedata suprafața maxima de 50 ha cuvenita după antecesor.
În concluziile scrise nu s-a invocat faptul ca terenurile solicitate de reclamanți ar face parte din domeniul public al M. D. .
1.2. Nu este real ca terenurile pentru care a fost admisa acțiunea formulata de reclamanți, prin sentința civila nr. 405/2012, ar face parte din domeniul public al M. D.
În primul rând, recurenta nu a probat faptul ca la data pronunțării sentinței civile nr. 405/2012 terenurile în litigiu erau cuprinse în domeniul public,hotărârea invocata fiind din anul 2002. Arătă ca nici hotărârea respectiva și nici anexa nr. 3 nu le~a fost comunicata, astfel ca nu cunosc conținutul acestora.
Chiar daca ar fi fost emisa vreo hotărâre a Consiliului local de trecere a acestor bunuri din domeniul privat al Statului în domeniul public, o asemenea hotărâre nu ar fi putut produce efecte juridice, raportat la existenta cererilor de reconstituire formulate de reclamanți și la prevederile art. III alin. 11din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora: "Actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenul pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata isi suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie."
Relevă ca, pentru unele terenuri solicitate de reclamanți, cu privire la are existau contracte de concesiune, Consiliul Local al M. D. a
aprobat vânzarea în favoarea unor terțe persoane, care nu erau îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Aceasta probează ca terenurile concesionate nu fac parte din domeniul public al M. D. .
Cu titlu de exemplu, invoca Hotărârea Consiliului Local al M.
D. nr, 7 din data de_, prin care s-au dispus următoarele: "Se aproba vânzarea directa, ra licitație publica a terenului în suprafața de 300 mp, aferent "Locuinței P + E", teren înscris în F. D. nr 18763/N cu nr. cadastral 779/17, către Rus G. a.
Din cuprinsul hotărârii reiese ca terenul pentru care s-a aprobat vânzarea este în D., str. Constantin Brancusi, nr. 4, respectiv în zona în care reclamanții au solicitat sa le restituie terenurile.
Este de observat ca, potrivit art. 5 din H.C.L. nr. 117/2009, s-a aprobat "încetarea contractului de concesiune nr 9/10800/_, la data achitării contravalorii terenului".
Prin Hotărârea Consiliului Local al M. D. nr. 117/2009, s-a decis încetarea contractului de concesiune ca urmare a vânzării terenului. În condițiile în care terenul era disponibil pentru vânzare, este evident ca era disponibil și pentru restituire.
II. Este nefondat și al doilea motiv de recurs, prin care se invoca faptul ca ar fi fost depășita limita maxima de 50 ha ce li s-ar fi cuvenit după antecesorul Gogoman Antal, pentru următoarele considerente:
11.1. instanța de fond a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, precum și a dispozițiilor art. 31 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, reținând următoarele:
"...poate fi restituita în natura diferența pana la 50 ha de proprietar deposedat.
În privința terenurilor pe care se afla pasuni și fanete, reconstituirea se face pana la 100 ha de proprietar deposedat.
În raport de aceste dispoziții legale, vazand faptul ca reclamanții au formulat cereri de reconstituire după doi autori, în speța interesând doar terenuri/e cuvenite și retrocedate după antecesorul Gogoman Antal, suprafețe ce însumează 48,66 ha potrivit susținerilor făcute prin concluziile scrise de către parata comisia loca/a..., rezulta ca reclamanții sunt îndreptățiți... sa moștenească încă 1,34 ha pana la limita celor 50 ha de teren arabil.
În speța, potrivit înscrierilor din cartea funciara, reiese ca terenul identificat prin parcela cu nr topo. 1969... a avut ramura de folosința inițiala "Gradina", iar apoi cea de "Fanat" de unde reiese ca aplicarea legilor fondului funciar suprafața în cauză se ia în calcul pentru retrocedare chiar în limita celor 100 de ha cu titlu de pasune și fanete" (pag. 3 din hotărâre).
II.2. În mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulata de subsemnații și a dispus obligarea Comisiei invocate la punerea în posesie pe baza de proces-verbal și înaintarea documentației necesare pentru reconstituirea dreptului de proprietate către comisia județeană, cu privire la terenul în suprafața de 1.800 mp, pe un alt amplasament, în compensarea suprafeței echivalente înscrise inițial C.F. nr. 2258 D., nr. curent 23, sub nr. topo. 1969/2/1/2/2/2/2/2/2.
Prin plângerea înregistrata în dosarul nr._ al Judecătoriei D., a solicitat obligarea Comisiei locale sa-i pună în posesie, sa le elibereze procesul-verbal de punere în posesie și sa înainteze Comisiei județene documentația necesara pentru eliberarea titlului de proprietate cu privire la mai multe suprafețe de teren, intre care și pentru terenul în suprafața de
3909 mp. inscris în C.F.nr. 2258 D., nr. crt. 23, nr.topo. 1969/2/1/2/2/2/2/2/2.
După introducerea acțiunii, uzând de informațiile cuprinse în aceasta, cele doua comisii au întocmit acte de proprietate pentru suprafața de 1800 mp. din parcela de teren de 3909 mp. în favoarea numitului M. Nicolae, persoana care nu a avut niciodată teren în acea zona.
Întrucât a formulat acțiune pentru anularea titlului de proprietate eliberat numitului M. Nicolae, acesta a incheiat contract de vanzare- cumparare autentic cu S.C. MAG & TEODANIC S.R.L., societate care a constituit un drept de ipoteca de rangul l-pentru suma de 2.170.000 ron plus dobânzi și alte comisioane sau costuri în favoarea O.TP BANK ROMÂNIA S.A.-AGENTIA D. .
Totodată s-a inscris în favoarea acestei banei interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, alipire, construire, demolare, restructurare și amenajare.
În aceste condiții a modificat plângerea solicitând eliberarea actelor de proprietate doar pentru suprafața de 2109 mp., precum și pentru celelalte parcele, fiind evident C"i :«i . .y»,îi putea elibera act de proprietate pentru suprafața de 1800 mp. pe vechiul amplasament, iar revendicarea în continuare a acestui amplasament. împiedica soluționarea titlului de proprietate emis numitului M. Nicolae, insa, după ce am renunțat la judecarea acțiunii, parata nu și -a respectat promisiunea, motiv pentru care au fost nevoiți să formuleze acțiunea din dosarul nr._ al Judecătoriei
.
Terenurile aferente garajelor și rampei de gunoi din spatele blocului UM,a fostului sediu al IAS și al unității S.C. ELECTRICA S.A. din D., corespunzătoare celor patru amplasamente care au fost indicate de expertul Coltan Dan Minai în cuprinsul raportului de expertiza efectuat în cauza, amplasamente care se identifica în regim de carte funciara cu parcela cu numărul topografic 4301/16/1/1, spatii verzi, inscrisa în C.F. nr. 6136 D., au fost aduse din C.F. nr. 2258 D. . Din C.F. nr. 2258 D. rezulta ca proprietar al acestor terenuri a fost antecesorul lor, Gogoman Antal, în cota de 1/1 parte.
Terenurile concesionate solicitate prin acțiunea înregistrata în prezentul dosar au fost "înscrise în C.F. nr. 2258 D., cu nr. topo. inițial 1969 (sub A6).
Din contractele de concesiune depuse la dosarul instanței de fond (filele 48-104) rezulta ca terenurile solicitate de reclamanți au fost dezmembrate din nr. topo. 1969.
Hotărârea instanței de fond este temeinica și legala, fiind pronunțata prin coroborarea tuturor probelor administrate în cauza, inclusiv a raportului de expertiza: "...expertul a identificat terenurile concesionate în anul 2000 de către municipalitate unor terțe persoane, deci pe când era formulata cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamanți, situate în spatele blocului UM, pentru edificarea de locuințe, o parte fiind deja retrocedate reclamanților.
Vazând răspunsul expertului (f. 179) potrivit cu care suprafața totala a terenurilor concesionate disponibila pentru restituire este de 2.700 m.p., se va dispune și sub acest aspect admiterea acțiunii, în sensul restituirii terenurilor pe care nu s~au edificat locuințe", (pag. 4 din hotărâre).
11.4. Nu exista motive pentru admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 405/2012 în sensul solicitat de recurente.
În mod corect instanța de fond a reținut ca terenurile solicitate pot face obiectul restituirii în natura, deoarece:
Legile de fond funciar au caracter reparatoriu, scopul acestora fiind restabilirea situației anterioare preluării abuzive de către stat ori de fostul CAP a terenurilor care au aparținut foștilor proprietari.
Paratele, ca autorități ale Statului Roman, nu și-au îndeplinit obligația de a realiza punerea în posesie și eliberarea actelor de proprietate pentru toate suprafețele de teren care ni se cuvin, deși de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. au trecut 21 de ani și de laadoptarea L. nr. 247/2005 au trecut 7 ani.
Paratele nu au contestat dreptul reclamanților la reconstituirea suprafețelor de teren solicitate și nici faptul că acest teren a aparținut antecesorilor reclamanților.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat constant România pentru faptul că nu și-a îndeplinit obligația pozitiva de a restitui, într-un termen rezonabil, proprietățile preluate abuziv.
Eventualele contracte de închiriere ori concesiune nu reprezintă impedimente la restituirea imobilelor, legiuitorul stabilind la art. 14 din Legea nr. 10/2001 că, în astfel de situații, persoana căreia i se restituie imobilul sa subroga în drepturile Statului Roman.
Mai mult, Statul și autoritățile statului nu sunt în drept sa refuze restituirea terenurilor prin invocarea unor acte pe care acestea le-au încheiat cu diverse persoane, fiindcă și-ar invoca propria culpa, iar dispozițiile legii fondului funciar interzic încheierea unor acte administrative ori de altă natură prin care să împiedică ori se tergiversează restituirea în natură a terenurilor, stabilind și sancțiuni contravenționale pentru astfel de fapte.
În drept, s-a invocat art. 308, 312 și 274 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de pârâtă, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul reține următoarele:
Din actele depuse la solicitarea instanței de recurs de către C. L. de fond funciar D. (filele 28-95), T. ul constată că susținerile recurentei privind faptul că cererile formulate de reclamanți pentru reconstituirea dreptului de proprietate au fost soluționate, au fost eliberate titluri de proprietate în baza legilor fondului funciar, precum și dispoziții în baza L. nr. 10/2001, sunt întemeiate.
Astfel, pentru terenul înscris în CF 2258 D., cu număr top. inițial 1969, cu suprafața de 36.103 m.p., din care fac parte terenurile solicitate prin prezenta acțiune, reclamanții au formulat cerere la Legea nr. 247/2005, înregistrată sub nr. 26728/_ (fila 67 din dosarul de recurs). Pentru același teren din CF 2258 D., cu număr top. 1969,
reclamanții au înregistrat Notificarea la B.E.J. Șipoș A. cu nr. 79/2002. Această cerere a fost soluționată prin Dispoziția de restituire nr. 1590/_, emisă de Primarul municipiului D. (fila 79), prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 34.995 m.p., ce a fost transcris în CF nou nr. 5429 D., menționându-se că diferența de teren până la 36.103 m.p. rămâne în proprietatea Statului Român - teren
ocupat cu construcții.
Reclamanții nu au atacat această dispoziție, în schimb au semnat procesul-verbal de predare-primire întocmit la data de_ în baza Dispoziției nr. 1590/2005 a primarului municipiului D., astfel cum rezultă din copia procesului-verbal depus la fila 95 din dosarul de recurs.
Întrucât dispoziția emisă în baza L. nr. 10/2001 nu a fost atacată în termen de către reclamanți, cererea formulată la Legea nr. 247/2005 și
prezenta cerere de chemare în judecată, formulată la data de_, nu mai pot fi primite. În caz contrar, s-ar încălca prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, privind termenul de 30 de zile în care poate fi atacată dispoziția emisă de primar.
Așadar, soluția ce se impune în cauză este de respingere a acțiunii reclamanților pentru considerentele arătate anterior, astfel încât nu se mai impune analizarea primului motiv de recurs, vizând apartenența terenurilor la domeniul public al statului.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 312 C.pr.civ, T. ul va admite recursul declarat de parata C. L. A M. D. PENTRU A.
L. N. 1., împotriva Sentinței civile nr. 405 din_, dosar nr._ a Judecătoriei D., pe care o va modifica în întregime, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de către reclamanții S. G. C. și S. M., în contradictoriu cu C. L. A M. D. și C. J. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. L. A M. D. PENTRU
A. L. N. 1., împotriva Sentinței civile nr. 405 din_ dosar nr._ a Judecătoriei D., pe care o modifică în întregime, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de către reclamanții S. G. C. și S.
M., în contradictoriu cu C. L. A M. D. și C. J. C. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 07 Mai 2013 Red.O.R.G./Tenh.L.C. 10 iunie 2013/2 ex.
Jud. fond:I. C. G. -Jud. D.
| ← Decizia civilă nr. 252/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 42/2013. Fond funciar → |
|---|
