Decizia civilă nr. 430/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 430/R/2013
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. E. prin mandatarul său G.
N. A.
împotriva sentinței civile nr.5439 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect pretenții
.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 31 octombrie 2013, susținerile și concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună la dosar concluzii scrise, pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.5439/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița s-a respins acțiunea civilă principală formulată de reclamanta G. E., în contradictoriu cu pârâtul G. I. ; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional G. I. în contradictoriu cu pârâții G. E. și G. I. și în consecință, s-a dispus stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea pârâtului G. I. intabulată în CF 25558 P. B. nr.top. 1248/1 și 1249/1, de proprietatea reclamantei intabulată în CF 1672 P. B. cu nr.top. 1250,1247 și 1248/1, pe aliniamentul dat de punctele A-B-C, potrivit situației propuse în Planșa nr.2 ( fila 59 din dosar) anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul P. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională G. E. să retragă gardul de pe terenul pârâtului - reclamant reconvențional G. I. intabulat în CF 25558 P.
B. nr.top. 1248/1 și 1249/1, situat în loc. P. Bîrgăului, pe Valea Ciorii, la nr. 194, de la colțul actual de gard cu 0,26 m ( 26 cm) spre imobilul teren proprietatea reclamantei intabulat în CF 1672
P. B. cu nr.top. 1250,1247 și 1248/1, situat în loc. P. Bîrgăului, pe Valea Ciorii, la nr. 195, respectiv pe porțiunea dată de punctele A-B, aflate la 19,93 m pe gardul actual, conform liniei punctate ce reprezintă meta propusă din Planșa nr.2 anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul P. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în caz de refuz autorizează pârâtul G. I. să îndeplinească această operațiune pe cheltuiala reclamantei G. E. ; s-a respins, ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional G.
I. față de pârâtul G. I. ; a fost obligată reclamanta G. E. să achite pârâtului - reclamant reconvențional G. I. cheltuieli de judecată în cuantum de 1039 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
Imobilele în cauză sunt situate în intravilanul localității P. Bîrgăului, pe Valea Ciorii, la nr. adm. 194 și 195.
La nr. adm. 194 se află imobilul curți-construcții cu suprafața reală măsurată de expertul tehnic P. Viorel, care a întocmit lucrarea tehnică solicitată în cauză, de 618 mp, pe care este edificată o casă de locuit pe suprafața de 81 mp, identificându-se în CF 25.558 P. Bîrgăului cu nr.top. 1248/2 și 1249/1/1 - casă de locuit compusă din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 baie, cămară de alimente și 1 hol, curte cu suprafața de 563 mp, având proprietari tabulari pe pârâtul G. I. asupra terenului și G. I. și M. asupra construcțiilor.
La nr.adm. 195 se află imobilul curți-construcții de 627 mp, suprafață reală măsurată de expertul tehnic mai sus menționat, în folosința reclamantei G. E. și soțului ei G. N. A. .
Pe acest teren sunt edificate o casă de locuit cu suprafața construită de 120 mp, anexe gospodărești constând din șopron de 32 mp și grajd, șură și fânar de 107 mp. Imobilele descrise se identifică în CF 1672 P. Bîrgăului cu nr.top. 1250 - casă în Gura Văii Ciorii cu 151 mp și nr.top. 1247 - grădină cu suprafața de 263 mp și top. 1248/1 grădină de 122 mp, cu proprietar tabular G. N. ( suprafața totală fiind de 536 mp.
Litigiul a pornit datorită neînțelegerilor privind linia de hotar dintre aceste proprietăți, deoarece reclamanta și pârâtul G. I. sunt vecini și a fost generat de disputa dintre părți privind proprietatea unui nuc, a cărui tulpină se regăsește atât în curtea reclamantei, cât și pe drumul comunal, dar și la limita cu gardul împrejmuitor al proprietății pârâtului G. I. .
Pentru a se reliefa amploarea pe care au luat-o conflictele dintre părți, trebuie precizat faptul că, așa cum reiese din rezoluția întocmită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița în Dos. nr. 3077/P/2009, la data de_ s-a înregistrat la Postul de Poliție P. Bîrgăului o plângere penală formulată de reclamantă prin care solicita efectuarea de cercetări penale față de pârâtul G.
I., care este cumnatul său pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și amenințare, pârâtul fiind cel care a realizat două tăieturi în tulpina nucului, întrucât a fost nemulțumit de faptul că reclamanta nu l-a lăsat să culeagă nuci. Pârâtul nu a pătruns în curtea ei și nu a amenințat-o, ci reclamanta l-a lovit cu o furcă în cap, fapt confirmat de recunoașterea pe care aceasta a făcut-o în fața organelor de cercetare penală.
Totodată, s-a reținut din considerentele rezoluției că "realizarea celor două tăieturi în tulpina nucului nu au afectat creșterea și dezvoltarea acestuia";, motiv pentru care neputând fi vorba despre o distrugere s-a propus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul G. I. atât în ceea ce privește fapta mai sus amintită cât și pentru infracțiunile de violare de domiciliu și amenințare.
Pentru soluționarea acestui litigiu, s-a avut în vedere că faptul juridic (ca izvor de obligație) care a dat naștere raportului juridic dintre părți, este vecinătatea, părțile necontestând această stare de fapt, confirmată și de concluziile raportului de expertiză topografică efectuată în cauză de expertul P. Viorel.
Potrivit art.584 cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietăților învecinate. Grănițuirea reprezintă așadar operațiunea de stabilire și determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine, acțiunea în grănițuire fiind deschisă proprietarilor învecinați atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți cât și în situația în care astfel de semne de delimitare există,cum este cazul în speță dar sunt contestate de părți.
Această situație juridică de vecinătate obligă pe fiecare vecin să se folosească de proprietatea sa în așa fel încât să nu prejudicieze pe vecinul său.
Reglementarea legală a acestui raport juridic obligațional este dată de art. 44 alin. (7) din Constituție potrivit căruia, "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului";, și de art. 588 cod civil potrivit căruia "legea supune pe proprietar la osebite obligații unul către altul, fără chiar să existe vreo convenție între dânșii";.
Totodată, instanța a constatat că dispozițiile Codului civil de la 1864, respectiv art. 588, sunt aplicabile în cauză față de prevederile exprese ale art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, prin care se stabilește că reglementarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate din Noul cod civil, art. 602 - 626, nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, reținând că raportul de vecinătate în speță s-a născut anterior, iar acțiunea a fost promovată înaintea intrării în vigoare a noii reglementări.
Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse de părți, coroborate și cu răspunsurile la interogatoriul luat reclamantei, prin mandatar (fila 33) și cu concluziile din raportul de expertiză tehnică topografică și cu completarea adusă acestuia ( filele 53- 66 și 101-105), instanța a reținut că reclamanta - pârâtă reconvențională G. E. împreună cu soțul său folosesc suprafața de 5 mp din terenul pârâtului-reclamant reconvențional G. I. ,iar față de această situație, cum gardul existent este poziționat greșit față de propunerea de grănițuire pe care o face în Planșa nr.2, expertul tehnic P. Viorel a concluzionat că de la colțul actual al gardului acesta trebuie retras cu 0,26 m spre proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei de a solicita despăgubiri pentru cantitatea de aproximativ 100 kg nuci de care ar fi lipsită, instanța reține că aceste pretenții nu sunt întemeiate
motivat de faptul că respectivul nuc nu s-a uscat și nici nu a încetat să producă. Mai mult, acesta se află chiar pe linia de metă dintre cele două terenuri, sens în care atât reclamanta cât și pârâtul G. I. pot dispune pe viitor de fructele lui în calitate de proprietari ai acestuia.
Mai trebuie precizat că prejudiciul viitor invocat de reclamant nu se justifică nici prin prisma neîndeplinirii cumulative a condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a pârâtului, dar nici sub aspectul determinării întinderii lui, atâta vreme cât din probele administrate nu a rezultat certitudinea producerii uni astfel de prejudiciu, în considerarea disp.art.998-999 din vechiul Cod civil, aplicabile în cauză .
Raportat la starea de fapt expusă mai sus, în considerarea textelor legale mai sus citate, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă și a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional G. I., în sensul de a se dispune stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatea pârâtului G. I. intabulată în CF 25558
P. B. nr.top. 1248/1 și 1249/1, de proprietatea reclamantei intabulată în CF 1672 P. B. cu nr.top. 1250,1247 și 1248/1, pe aliniamentul dat de punctele A-B-C, potrivit situației propuse în Planșa nr.2 ( fila 59 din dosar) anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul P. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În acest context, constatând că pe linia dată de punctele A-B-12 din Planșa nr.2 anexă la expertiză, gardul existent, prin modul în care este poziționat în prezent ocupând suprafața de 5 mp din terenul pârâtului G. I., pentru viitor, conform propunerii de grănițuire mai sus expusă se impune a fi mutat, sens în care a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențională G. E. să retragă gardul de pe terenul pârâtului - reclamant reconvențional G. I., de la colțul actual de gard cu 0,26 m ( 26 cm) spre proprietatea reclamanților, respectiv pe porțiunea dată de punctele A-B, aflate la 19,93 m pe gardul actual, conform liniei punctate ce reprezintă meta propusă din Planșa nr.2 anexă la raportul de expertiză efectuat de expertul P. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în caz de refuz a fost autorizat pârâtul G. I. să îndeplinească această operațiune pe cheltuiala reclamantei G. E. .
Constatând că față de pârâtul G. I., deși chemat în judecată de către reclamantul reconvențional nu s-a solicitat stabilirea liniei de hotar, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reconvențională formulată față de acesta.
Raportat la soluția adoptată atât în privința acțiunii civile principale cât și a celei reconvenționale, conform art. 274 C.pr.civ., văzând culpa procesuală a reclamantei care a generat prezentul proces, instanța a obligat-o să achite pârâtului - reclamant reconvențional G. I. cheltuieli de judecată în cuantum de 1039 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru ( fila 22), timbru judiciar (fila 10) și onorariu pentru expertiză ( filele 27 și 85 din dosar).
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta G. E.
, prin mandatarul său, invocând următoarele nemulțumiri: raportul de expertiză a fost întocmit avându-se în vedere și o suprafață de teren pe care recurenta o folosește în baza unei înțelegeri anterioare, din anul 1982, cu vecina R., iar cererea de contraexpertiză a fost respinsă; au fost încuviințate toate cererile advesarului, nu și ale recurentei, inclusiv cea referitoare la excluderea suprafeței de teren obiect al înțelegerii cu vecina, ceea ce denotă părtinire. Modul de întocmire a expertizei a permis sustragerea pârâtului de la despăgubirea pretinsă, deoarece acesta a afectat nucul cu drujba, fiind clar că după mai mulți ani acesta se uscă. În final solicită admiterea recursului și acordarea despăgubirii de 1000 lei cerută.
Prin scriptul intitulat "note de ședință"; (.9-10), depus după expirarea termenului de motivare a recursului, reclamanta solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu administrarea probatoriului solicitat și introducerea în cauză a proprietarului terenului învecinat pârâților pentru următoarele motive. În fapt, prin recursul declarat de reprezentantul reclamantei se solicită admiterea recursului prin prisma împrejurărilor invocate, fără o prezentare sistematică a motivelor de recurs cu referire la dispozițiile legale aplicabile în cauză, fapt ce încearcă să-1 facă prin prezentele note de ședință. Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a făcut în contradictoriu cu proprietarul terenului învecinat reclamantului-reconvențional și s-a dat în lipsa administrării unor probe certe, care să confirme situația de fapt reținută de instanță după cum se va arăta în continuare. In primul rând este de remarcat că odată cu efectuarea raportului du expertiză s-a constatat că proprietarul terenului învecinat pârâtului-reclamant-reconvențional înscris în c.f. 1672 P. -B., este numitului G. N.
( a se vedea extrasul de carte funciară anexă la raportul de expertiză) astfel că se impunea împrocesuarea lui deoarece pârâții din cererea-reconvențională de grănițuire nu au calitatea procesuală pasivă ei fiind proprietarii terenului învecinat. Apoi, la dosar s-a depus sentința nr. 791/1998 prin care părțile au ieșit din indiviziune și cu care ocazie s-a stabilit mejdia dintre cele două proprietăți ea fiind rezultatul punerii în posesie de executorul judecătoresc (era necesară atașarea acelui dosar existent în arhiva judecătorească sub nr. 2483/1986). La f. 69 din dosar s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, clar ele nu au fost luate în considerare și nu s-a răspuns la ele. Pe de altă parte, era absolut necesar a se audia martorii în cauză pentru a se putea stabili dacă nucul a fost sau nu tăiat, dacă acea tăietură afectează producția de nuci și dacă gardul a fost tăcut de reclamantă pe amplasamentul dispus de executor. In realitate gardul în discuție din scândură pe stâlpi de stejar a fost făcut și amplasat chiar de către pârâtul reclamant-reconvențional G. I., astfel că nu poale fi obligată reclamanta să mute gardul proprietatea lui, ori să facă aceasta cel care 1-a construit pe cheltuiala ei din moment ce nu l-a făcut ea. Pe de altă parte, constatările expertului sunt incorecte și chiar contradictorii. In raportul inițial de expertiză în planșa nr. 1 se redă situația de fapt reală în care se observă că linia despărțitoare (gard existent și făcut de pârât) este in linie dreaptă între punctele 12-35-27 și 37, fapt ce corespunde cu schița din dosarul in 2483/1986 de ieșire din indiviziune, planșa 3 la expertiză. Ori, în planșa nr.2 cu situația propusă, expertul curbează linie: despărțitoare și crează artificial o situație favorabilă pârâtului inventând o suprafață de 5 m.p. (chiar hilară situație) punând în acest fel nucul pe mejdia comună. Chiar dacă părțile au ceva suprafață în plus (ambele) ea nu provine în nici un fel din zona în discuție astfel că nu se poate creea o linie de hotar după bunul plac al uneia din părți. Pentru a stabili dacă linia actuală este cea rezultată din ieșirea din indiviziune este necesar a se audia martori cu privire la amplasarea gardului după partaj, la situarea nucului de-a lungul timpului, respectiv după partaj, cine și când a edificat actualul gard despărțitor și dacă el respectă linia de mejduire avută în vedere la partajul din anul 1986, ceea ce impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. De asemenea cu privire la pretențiile reclamantei nu s-a administrat nici un probatoriu.
Pârâtul reclamant reconvențional G. I. a depus la dosar întâmpinare
(f.14-15) prin care solicită respingerea recursului si menținerea sentinței civile atacate ca fiind legala pentru motivele ce urmează. Apreciază ca soluția instanței de judecata este corecta, astfel ca linia de hotar stabilita de expert o vor respecta deși nu le convine. In ceea ce privește pretențiile materiale viitoare ale recurentei, acestea in mod corect au fost respinse, deoarece nu au fost cuantificate, nu au fost dovedite si nici nu se pot acorda despăgubiri pentru prejudicii viitoare . Structura lui art 1084 cod civil stabilește ca prejudiciul material cuprinde sau poate cuprinde doua elemente: pierderea suferita si beneficiul nerealizat. Pierderea patrimoniala suferita consta dintr-o diminuare a valorilor active din patrimoniu, iar beneficiul nerealizat consta din lipsirea activului patrimonial de o sporire care ar fi intervenit daca nu s-ar fi săvârșit fapta ilicita. Este pierdere efectiva sau reala distrugerea ori stricarea unui lucru care formează obiectul unui drept, sau care se afla numai in posesia celui păgubit. Prejudiciul material in aceasta cauza este inexistent, s-a solicitat doar un prejudiciu ipotetic
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele.
Cu excepția motivelor de ordine publică de reformare a hotărârilor judecătorești, pot face obiect de examinare în calea de atac a recursului doar criticile dresate în termenul prescris de legiuitor, 15 zile de la comunicarea sentinței ce se atacă.
Soluționarea pretențiilor deduse judecății prin acțiunea principală și cererea reconvențională s-a făcut în cadrul procesual adecvat, fiind integral cercetate și argumentat tranșate, în baza probațiunii administrată corespunzător și suficient de consistentă pentru elucidarea datelor speței.
Prin sentința atacată a fost respinsă acțiunea în pretenții referitoare la contravaloarea pagubei produse prin secționarea unui nuc proprietatea reclamantei și a fost admisă cererea-reconvențională de grănițuire a terenurilor pe latura învecinată, fiind obligată reclamanta-pârâtă-reconvențională să- și retragă gardul de pe terenul reclamantului-reconvențional cu 26 cm., în caz de refuz dându-se pârâtului G. I. autorizarea să facă aceasta pe cheltuiala reclamantei.
Despăgubirea pretinsă nu poate fi acordată. Corect a stabilit prima instanță că pretinsa afectare a arborelui productiv nu justifică despăgubirea pretinsă, aspect atestat de înscrisurile depuse la dosar f.29-30 (nota de constatare la a cărei întocmire a participat și o persoană de specialitate și concluziile procurorului ce a instrumentat dosarul penal nr. 3077/P/2009) și confirmat de însuși mandatarul reclamantei care a cules recolta consistentă de nuci produsă după incident.
Administrarea altor probe, în circumstanțele arătate, nu se impunea, concludența dovezilor avute în vedere determinând neutilitatea oricăror altora.
Grănițuirea imobilelor învecinate a fost just rezolvată. La fixarea pe cale judecătorească a liniei de hotar au participat posesorii imobilelor vecine, dar și proprietarii lor: gospodăria de la nr. adm. 194 aparține familiei pârâtului-reclamant reconvențional G. I., iar cea de la nr. adm. 195 familiei reclamantei-pârâte reconvențional G. E., din care face parte și soțul-mandatarul desemnat în cauză G. N. -A., devenit proprietar în baza Sentinței civile nr. 791/1988 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 2483/1986, în al cărei dispozitiv figurează, începând de aliniatul 1 liniuța a 8-a doar cu primul prenume (f.18-21). Atât expertul desemnat să întocmească lucrarea de specialitate, cât și instanța de judecată au dat eficiența cuvenită hotărârii judecătorești evocate care, cu putere de lucru judecat, stabilește configurația loturilor învecinate. Independent de posedarea unor altor suprafețe limitrofe, granița gospodăriilor vecine trebuie să respecte cu strictețe configurația proprietăților alăturate în termenii fixați în anul 1988 de instanța de judecată . În cauză s-a conchis că folosința actuală nu corespunde celei stabilite anterior pe cale judecătorească, astfel că dezacordul situației de fapt prezente cu cea tabulară trebuie remediat în sensul stabilit de expert și stabilit prin sentința recurată. Atât în raportul de expertiză inițial (f. 53- 66), cât și în completarea întocmită după obiecțiunile formulate de părți (f.101-104), linia de metă propusă de expert din perspectiva hotărârii judecătorești ce a sistat indiviziunea și a format loturile aferente celor două gospodării este identică, după cum se observă din planul de situație depus la dosar f.59 și 60 (planșa 2-situația propusă, planșa 3- suprapunere) și cel de la f. 104. Obiecțiunile ulterioare al reclamantei (f.107) le dezvoltă pe cele inițiale și substanțial se referă la excluderea suprafeței folosită în plus, în baza înțelegerii cu vecina R., nu prezintă nici un fel de relevanță. Cât timp determinantă exclusiv în cauză pentru stabilirea liniei de hotar este configurația loturilor învecinate fixată în anul 1988 de instanța de judecată cu ocazia sistării indiviziunii, aspect esențial avut în vedere de expert, împrejurarea invocată de reclamantă nu justifica în nici un caz completarea expertizei ori efectuarea alteia, fiind corect apreciată ca nerelevantă de instanța de fond.
Nefondat se critică și modul de administrare al celorlalte probe și se afirmă părtinirea instanței. Expertiza tehnică este o probă tehnică de specialitate, obiectivă și cu relevanță superioară în circumstanțele cauzei. Refuzarea audierii martorei R. Angela, nora proprietarei vecine R. Gaftița cu care reclamanta a convenit să folosească o anumită porțiune din terenul ce-i aparținea, nu semnifică părtinire: pe de o parte alți martori nu au fost audiați, pe de alta o atare împrejurare nu prezenta relevanță în cauză, în circumstanțele nesesizării instanței cu vreo solicitare de consfințire a pretinsei învoieli și mărire a patrimoniului reclamantei, subzistând identitatea de rațiune ce a sta la baza respingerii obiecțiunilor formulate împotriva raportului de expertiză pentru determinarea respectivei suprafețe. Pe de altă parte elucidarea pretențiilor deduse judecății nu impunea alte probe, cele administrate fiind îndestulătoare pentru completa lămurire a datelor speței, iar evaluarea dovezilor de către prima instanță a fost corespunzătoare, minuțioasă și obiectivă.
Întemeiat însă se solicită reformarea hotărârii judecătorești recurate din perspectiva persoanei în sarcina căreia revine obligația de retragere a gardului despărțitor până la linia de metă stabilită. Cât timp însuși pârâtul reclamant reconvențional recunoaște în fața instanței de judecată în ședința publică din data de_ (f.39) că el este cel ce a edificat gardul despărțitor, eronat amplasat după punerea în executare a Sentinței civile nr. 791/1988 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 2483/1986, îi revine exclusiv remedierea situației create, pe propria cheltuială, reclamanta neavând nici un fel de culpă. Cum neobservarea de către prima instanță a recunoașterii în discuție a determinat sarcina impusă reclamantei-recurente, deficiența a fost constatată în calea de atac, dispoziția de obligare a retragerii gardului impusă reclamantei se impune a fi modificată în sens contrar, ea incumbând pârâtului-reclamant reconvențional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 recursul declarat va fi admis și sentința atacată modificată în parte în sensul arătat, toate celelalte dispoziții ale hotărârii judecătorești fiind menținute, iar în baza art. 276 din același cod și având în vedere soluția adoptată cheltuielile de judecată din calea de atac se vor compensa integral, cele acordate cu ocazia judecării cauzei în primă instanță nefiind criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Admite recursul declarat de reclamanta G. E. , domiciliată în P. B., nr.195, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr.5439/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
- obligă pe pârâtul reclamant-revonvențional G. I., domiciliat în P. B., nr.294, județul Bistrița-Năsăud să retragă gardul pe aliniamentul graniței stabilite prin hotărâre judecătorească.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Compensează cheltuielile de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2013.
Președinte, Judecători, G. ier,
C. N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact. N.C._ Jud fond. MNL
| ← Decizia civilă nr. 1242/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 239/2013. Pretenții → |
|---|
