Decizia civilă nr. 4437/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4437/R/2013
Ședința publică din 14 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. V. jr. împotriva deciziei civile nr. 93 din data de 21 februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului Maramureș, privind și pe intimații M. ANA, N. M., I. I., B. M., N. K., C. I. M., SIMION M. ,
M. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă pârâtul recurent asistat de avocat Ciupe Gavrilă, cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentanta reclamantei intimate M. Ana, avocat Nemes L. Olimpia, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția nulității recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului arătând că bunurile dobândite de către intimați sunt de 10 ori mai mari decât cele dobândite de recurent, iar recursul a fost întemeiat pe acest aspect.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate M. Ana, solicită admiterea excepției nulității recursului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1718/06 aprilie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei T. a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. Ana, în contradictoriu cu pârâții C. V. jr., N. M.
, I. I., B. M. și S. N. K., C. I. M. și sotia nasc. S. M. și
M., măritata K. I., având ca obiect sistare indiviziune.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune între părți, în natură, prin formarea de loturi după cum urmează:
lotul 1 compus din suprafața de 5800 mp, identificată în tarla 52 parcela 21, din titlul de proprietate nr. 3225/1303 din_, înscris în CF 763 Tureni, cu nr. top. 1693/1065, ce va reveni reclamantei M. Ana,
lotul 2 compus din suprafața de 5800 mp, identificată în tarla 49 parcela 21, din titlul de proprietate nr. 28370/407 din_, cu nr. top nou 1214/_ /974/2, va reveni pârâtei N. M. ,
lotul 3 compus din suprafața de 6500 mp, identificată în tarla 64/7 parcelele 117, 118/1, din titlul de proprietate nr. 1552/1191 din_, suprafața de 2600 mp identificată în tarla 13/4 parcela 212, din titlul de proprietate nr. 3076/2417 din_, suprafața de 2900 mp, identificată în tarla 49 parcela 72, suprafața de 2900 mp identificată în tarla 61/1 parcela 18, suprafața de 150 mp identificată în tarla 61 parcela 13, suprafața de 1400 mp identificată în tarla I 48 parcela 54, toate din titlul de proprietate nr. 28370/407 din_, ce va reveni pârâtului C. V. jr.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei M. Ana și a pârâtei N. M., cu titlu de reconstituire și partaj.
A fost obligat pârâtul C. V. jr. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 6506,10 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru în fond și în apel, cheltuieli de citare prin publicitate, onorariu expert și onorarii avocațiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Terenurile în litigiu au fost reconstituite în proprietate în baza legilor fondului funciar, în favoarea moștenitorilor lui C. V., respectiv reclamanta, pârâții C. V. jr. și N. M. - în calitate de fii, respectiv soția supraviețuitoare C. V. - în prezent decedată - prin mai multe titluri de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1647 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T. instanța a dispus - urmare a identificării topografice realizate prin expertiza extrajudiciară de la dosar - intabularea dreptului de proprietate asupra unora dintre terenurile reconstituite în proprietate, sentința fiind menținută sub aceste aspecte și în calea de atac.
Prin urmare, instanța a reținut că rezultă din probele de la dosarul cauzei calitatea de coproprietari a reclamantei M. Ana, a pârâților C.
V. și N. M. și a numitei C. V. asupra imobilelor în litigiu, după cum urmează.
Asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate nr.1552/1191 din
21 martie 2003 în suprafață de 6500 mp, în tarlaua 64/7, parcelele 117,118/1, au calitatea de coproprietari reclamanta M. Ana și pârâții C.
V. jr. și N. M., în cote egale; asupra imobilului înscris în Titlul de proprietate nr.3076/2417 din 19 Martie 2003 în suprafață de 2600 mp in tarlaua 13/4, parcela 212, au calitatea de coproprietari reclamanta M. Ana și pârâții C. V. jr. și N. M. în cote egale; asupra imobilelor înscrise în Titlul de proprietate nr.28370/407 din 23 Mai 1995, respectiv terenul în suprafață de 2900 mp, tarla 49, parcela 72, terenul în suprafață de 5800 mp parcela 21, tarla 49, terenul în suprafață de 150 mp, tarla 61, parcela 13, terenul în suprafață de 2900 mp, tarla 61.1, parcela 18, terenul în suprafață de 1400 mp, tarla I 48, parcela 54, au calitatea de coproprietari reclamanta, pârâții C. V. jr. si N. M. si defuncta C. V. în cote egale; asupra imobilului din Titlul de proprietate nr. 3225/1303 din 08 Iunie 2004, în suprafață de 5800 mp, tarlaua 52, parcela 21 au calitatea de coproprietari reclamanta, pârâții C. V. jr si N. M. si defuncta C.
V. în cote egale.
Din aceste suprafețe, astfel cum s-a arătat anterior, suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr. 3225/1303 din 8 iunie 2004, de 5800 mp, a fost
identificată cu date de carte funciară, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al coproprietarilor în CF 763 Tureni, nr. top. 1693/1065, cu titlu de reconstituire, iar cu privire la suprafața de teren de 5800 mp parcela 21, tarla 49 din Titlul de proprietate nr. 28370/407 din 23. mai 1995 s-a dispus întabularea acelorași coproprietari asupra imobilului nou format cu nr. top. nou 1214/_ /974/2.
În ceea ce privește solicitarea de sistare a indiviziunii asupra imobilelor în litigiu, instanța a reținut că reclamanta M. Ana și pârâta N.
au susținut existența unui partaj voluntar între părți, în vreme ce pârâtul C. V. deși a negat existența unei astfel de înțelegeri intervenite între părți, ulterior - prin răspunsul la interogatoriu - a precizat că a existat o astfel de înțelegere însă nu a fost respectată de M. Ana și C. V. .
Probele administrate în cauză au confirmat existența unei folosințe separate a părților asupra imobilelor în litigiu, în acest sens fiind atât declarațiile martorilor audiați în cauză cât și evidențele Primăriei com. Tureni.
Cu privire la susținerile pârâtului în sensul că reclamanta M. Ana și pârâta N. M. ar fi înstrăinat fără acordul său unele imobile moștenite de la părinți, instanța a reținut că acestea exced cadrul procesual, câtă vreme imobilele la care se referă pârâtul nu fac obiectul sistării de indiviziune în cauză.
Prevederilor art.728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii.
Ca atare, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune între părți, reținând că la formarea loturilor, trebuie avute în vedere dispozițiile art.6739Cod procedură civilă, potrivit cărora se va ține cont, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri, cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Raportat la folosința faptică dovedită în cauză, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilelor în litigiu, în natură, prin formarea de loturi, conform dispozitivului și a dispus totodată intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei M. Ana și a pârâtei N. M., cu titlu de reconstituire și partaj.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului C. V. jr., ce s-a opus pe tot parcursul derulării litigiului admiterii acțiunii reclamantei, instanța a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 6506,10 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru în fond și în apel, cheltuieli de citare prin publicitate, onorariu expert și onorarii avocațiale.
Prin decizia civilă nr. 93 din_ a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul promovat de către pârâtul C. V. J. în contra sentinței civile nr. 1718 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T.
, care a fost menținută în totul. Apelantul a fost obligat să plătească intimatei M. Ana suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prima instanță nu s-a prevalat în pronunțarea soluției de față de existența unui partaj voluntar, așa încât susținerile apelantului sub acest aspect sunt neîntemeiate și fără relevanță asupra legalității și temeiniciei sentinței civile apelate.
Așa cum se poate observa la sistarea stării de indiviziune prin formarea celor trei loturi, instanța de fond a avut în vedere, în principal, folosința faptică dovedită în cauză cu probele testimoniale și evidențele Primăriei com. Tureni, care sunt în sensul că părțile, inclusiv apelantul, au
folosit suprafețe de teren diferite, cu care s-au și înscris, ca atare, în registrele agricole.
În ce privește susținerile apelantului în sensul că intimatele M. Ana și N. M. ar fi înstrăinat fără acordul său unele imobile moștenite de la părinți nu au fost analizate, instanța de fond, reținând, în mod corect că, exced cadrului procesual, câtă vreme imobilele la care se referă apelantul nu fac obiectul prezentei cereri de sistare de indiviziune. În aceste condiții, nu a putut fi primită nici cererea apelantului de sistare a indiviziunii în varianta de a-i fi atribuite lui toate terenurile din litigiu, iar intimatele M. Ana și
M. să rămână cu banii obținuți din vânzarea celorlalte bunuri ale def.C. V. .
Cererea nu a putut fi primită, în primul rând, pentru că, nici bunurile despre care apelantul susține că ar fi fost vândute de intimate și nici vreo sumă de bani nu au făcut obiectul litigiului. Conform principiului disponibilității consacrat de art.129 al.6 cod pr. civilă instanța este obligată să se pronunțe în limitele în care a fost învestită prin cererea de chemare în
judecată și prin eventuale cereri reconvenționale sau de intervenție. Cu alte cuvinte, cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cât și al părților între care se derulează litigiul este cel fixat de părți, nefiind permis instanței, ca din oficiu, să se pronunțe în afara limitelor în care a fost învestită, prin introducerea în cauză a altor persoane decât cele între care se poartă procesul.
În al doilea rând, în cazul unui partaj judiciar, atunci când bunul aflat în indiviziunea părților poate fi lotizat și împărțit în natură, în funcție de cota-parte a fiecărui coproprietar, instanța de judecată trebuie să facă aplicarea disp. art. 728 cod civil și art. 741 cod civil. Potrivit acestor dispoziții, judecătorul este obligat ca la formarea loturilor să atribuie coproprietarilor, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri sau de creanță, de aceeași natură și valoare.
Așa cum prevede și art.673 ind. 5 al. 2 cod pr. civilă partajul în natură reprezintă regula, regulă respectată și de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal pârâtul
C. V., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul de a i se atribui toate bunurile care fac obiectul acestui proces.
În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 raportat la 312 pct. 3 Cod proc.civ., recurentul a arătat că hotărârea instanței ca reclamantele să beneficieze de bunurile moștenite nu este corectă, legală și cinstită, că reclamantele, înainte de a cere parte din masa bunurilor avute de părinții lor au vândut o parte din ele, iar banii i-au folosit doar ele, astfel că, beneficiind de un drept substanțial, nu mai pot pretinde cotă parte din bunurile rămase la împărțeală, căci cele vândute fără acordul lui sunt cu mult peste valoarea terenurilor ce fac obiectul prezentului proces.
Prin întâmpinarea depusă, intimata M. Ana, a solicitat în principal să se constate nulitatea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Cu privire la prima cerere, intimata a arătat că recurentul a indicat în mod formal dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 raportat la art. 312 alin. 3
Cod proc.civ., că nu a arătat motivele care se încadrează în cerințele acestor texte de lege.
Intimata N. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul C. V. .
Examinând recursul, curtea reține următoarele:
Conform disp. art. 303 alin. 1 Cod proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform alin. 2 din același text, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, iar conform art. 306 pct. 1 Cod proc.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
A motiva recursul, înseamnă a arăta motivele pentru care recurentul este nemulțumit de hotărârea pronunțată, arătarea motivelor de recurs prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prev. de art. 304 Cod proc.civ., dar și dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.
Chiar în cazul indicării greșite a motivelor de recurs, instanța este obligată la o încadrare a acestora în condițiile art. 306 alin. 3 Cod proc.civ., obligație care nu există însă în situația în care recurentul nu indică nici un motiv de recurs din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ.
În cauză recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 3021și art. 304 Cod proc.civ., întrucât în declarația de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prev. de art. 304 Cod proc.civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Singura precizare pe care o face recurentul în declarația de recurs este aceea că, nu este corect, legal și cinstit ca reclamantele să beneficieze de bunurile din moștenire, că înainte de a cere partajarea masei succesorale au vândut o parte din bunuri, sumele rezultate folosindu-le în scopuri personale, motive care nu pot fi încadrate, raportat la obiectul acțiune în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod proc.civ.
În consecință, având în vedere că dispozițiile imperative ale legii mai sus reținute nu au fost îndeplinite, că în cauză nu sunt motive de ordine publică susceptibile de a fi puse în discuția părților din oficiu, în baza art. 306 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va constata nulitatea recursului declarat de pârâtul C. V. împotirva deciziei civile nr. 93/_ a T. ului C. .
Urmare constatării nulității recursului, în baza art. 274 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimatei M. Ana suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 67.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul C. V. jr. împotriva deciziei civile nr. 93 din 21 februarie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei M. ANA suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: V.G., C.A. Cimbrudean
| ← Încheierea civilă nr. 2013/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 879/2013. succesiune → |
|---|
