Decizia civilă nr. 444/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.444
Ședința publică din 26 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță
L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. N., domiciliat în Z., str.S.Bărnuțiu, nr.48, bl.SB 323, ap.1, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr.4869 din 18 decembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, având ca obiect ca obiect pretenții - despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul nu este timbrat.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Recurentul-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de
timbru în sumă de 20,0 lei, timbru judiciar în valoare de 1,50 lei și alte înscrisuri (f.8-10).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului declarat și anularea amenzii la care a fost obligat.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 4869 din 18 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. a fost respinsă cererea formulată de către reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâtul Sîrbu I. prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că trebuie să existe un prejudiciu suferit de reclamant care să îndeplinească condițiile de a fi cert și de a
nu fi fost reparat încă, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Împotriva acestei sentințe reclamantul S. N. a formulat recurs, arătând că "contestă"; hotărârea atacată întrucât i s-a respins cererea privind efectuarea unei expertize din care ar fi rezultat adevărul.
Se mai arată că prima instanță nu a admis proba prin care cererea ca martorul S. I. să arate pe planul de încadrare în zonă locul unde pârâtul a susținut că a aruncat molozul, iar martorul nu a recunoscut în fața instanței că cele declarate nu corespund adevărului, ceea ce înseamnă că a depus o mărturie mincinoasă.
Recursul este nefondat pentru următoarele :
Reclamantul S. N. a solicitat obligarea pârâtului Sîrbu I. la plata sumei de 400 lei, reprezentând despăgubiri civile, respectiv amenzii la plata căruia a fost obligat reclamatul întrucât, pârâtul a dat în calitate de martor în dosarul _
, o declarație care nu este conformă cu realitatea.
În fapt, pârâtul Sîrbu I. a fost ascultat în calitate de martor în dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect plângerea contravențională formulată de către reclamantul S. N. împotriva procesului-verbal de contravenție seria SJPCJ nr.0016714 din_ prin care a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 350 lei, reținându-se în sarcina sa faptul că a aruncat moloz pe spațiul verde în scopul de a-și facilita accesul la garajul situat la parterul blocului încălcând dispozițiile art.4 lit.b din HCL 170/2007.
În declarația dată în fața instanței pârâtul a arătat faptul că a văzut când reclamantul a golit mai mulți saci cu moloz pe o porțiune din spațiul verde pentru a avea mai ușor acces la garaj, aspect ce reiese din cuprinsul Sentința civilă nr.786/_ a Judecătoriei Z., sentință prin care a fost respinsă plângerea reclamantului, instanța apreciind-o ca neîntemeiată ca urmare a coroborării declarației martorului Sîrbu I. cu mențiunile procesului-verbal de contravenție, fapta contravențională săvârșită de reclamant fiind pe deplin dovedită.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj din data de 9 octombrie 2012 a fost respinsă plângerea petentului împotriva soluției de confirmare a neînceperii urmăririi penale față de pârâtul Sîrbu I. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în temeiul art.228 alin.6 Cod procedură penală și art.10 lit.d Cod procedură penală, reținându-se astfel că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În drept, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului reglementată prin dispozițiile art.998-999 C.civ trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:.să existe un prejudiciu suferit de reclamant care să îndeplinească condițiile de a fi cert și de a nu fi fost reparat încă, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza dedusă judecății, din probatoriul administrat, instanța reține faptul că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului, nefiind probată de către reclamant, cel căruia îi incumbă sarcina probei conform art.1169 cod civil nici săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât și nici caracterul cert al prejudiciului suferit.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care s-a produs deja este întotdeauna cert și este cert de asemenea, prejudiciul viitor cu condiția ca producerea lui în viitor să fie sigură. Or, în speță, reclamantul nu a probat faptul că a achitat amenda aplicată de Poliția Comunitară care se ridică la suma de 350 lei sau 175 dacă ar fi fost achitată în 48 de ore de la aplicare și nu la suma de 400 lei solicitată în prezenta acțiune și nici nu a indicat o altă pagubă cauzată de către pârât care să se ridice la această sumă. Cu privire la producerea sigură în viitor a prejudiciului în patrimoniul reclamantului ca urmare a trecerii la executarea silită de către organele competente, în baza procesului-verbal de contravenție, instanța a arătat faptul că pot fi ridicate semne de întrebare cu privire la caracterul sigur al diminuării patrimoniului reclamantului ca urmare a demarării procedurii de executare silită, atâta timp cât există impedimente legale care pot afecta executarea silită, cum ar fi lipsa unor bunuri ce pot fi supuse executării în patrimoniul debitorului, prescripția executării, perimarea etc.
În prezenta cauză, reclamantul a invocat fapta ilicită a pârâtului constând în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prin fapta de a declara în fața instanței în calitate de martor fapte ce nu corespund adevărului iar organele de urmărire penală au pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale reținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Deși rezoluția organelor de urmărire penală nu se bucură de autoritate de lucru judecat în procesul civil, instanța a avut-o în vedere ca un înscris în probațiune care în coroborare cu celelalte înscrisuri depuse la dosar confirmă soluția inexistenței unei fapte ilicite săvârșite de către pârât, acesta respectând obligația legală de a depune mărturie în fața instanței care l-a citat în calitate de martor iar caracterul nereal al afirmațiilor sale nu a fost probat în cauză. Din contră, atât mențiunile agentului constatator cuprinse în procesul-verbal de contravenție cât și planșele foto efectuate la fața locului de către agentul constatator din dosarul penal nr.319/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj se coroborează cu declarația pârâtului dată în fața instanței.
Se arată și faptul că ceea ce-i impută reclamantul pârâtului este faptul că acesta din urmă a susținut existența unui spațiu verde în dreptul garajului său pe care a aruncat moloz iar reclamantul nu a contestat că a golit saci cu moloz în apropierea garajului ci doar că acolo nu există spațiu verde. Astfel, chiar dacă pârâtul ar fi făcut o afirmație mincinoasă cu privire la existența spațiului verde acest aspect nu ar fi avut relevanță în reținerea faptei contravenționale în sarcina reclamantului, HCL 170/2007 interzicând aruncarea molozului în alte locuri decât cele special amenajate (art.4 lit.b) și în aceste condiții ar fi lipsit raportul de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul invocat de reclamant constând în suportarea amenzii contravenționale.
În concluzie, nefiind întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul S. N. împotriva pârâtului Sîrbu I. cu privire la obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 400 lei cu titlu de despăgubiri.
Răspunderea civilă delictuală ce este aplicabilă situației din speță presupune existența cumulativă a 3 condiții: să existe un prejudiciu suferit de reclamant care să îndeplinească condițiile de a fi cert și de a nu fi fost reparat încă, să existe o
faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Ori paguba în speță, reprezentând amenda de 400 lei achitată de reclamant nu a fost dovedită.
Lipsește de asemenea și fapta ilicită rezultată conform susținerii reclamantului din mărturia mincinoasă a pârâtului, câtă vreme în dosarul nr.319/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj organele de urmărire penală au pronunțat o soluție de neîncepere a urmăririi penale reținând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Ori, chiar și lipsa unuia din cele 3 condiții cumulative prevăzute de art.998- 999 Cod civil atrage lipsa răspunderii civile delictuale, ori în speță 2 sunt cele nu există.
Având în vedere aceste considerente hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. N. împotriva sentinței civile nr.4869 din 18 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. M. | L. | M. | D. | G. | V. | V. |
Red.KM/_
Dact.VV/_ /2ex. Jud.fond: R. R.
| ← Încheierea civilă nr. 200/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 26/2013. Pretenții → |
|---|
