Decizia civilă nr. 870/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 870/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă DE_ TEMB. 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: D. -I. T. JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent S. I. împotriva Sentinței civile nr. 6329/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat R. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat, este comunicat.
Recurentul depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 97,5 lei și 3 lei timbru judiciar.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civila nr. 6329/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a respins excepția lipsei de interes a acțiunii, excepție invocată de pârâtă.
A respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta R. R. și în consecință:
A obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1.500 lei achitată cu titlu de onorariu avocațial.
A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale calculată asupra sumei de 1.500 lei începând cu data de_ și până la achitarea integrală a debitului.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.300 lei și a dobânzii legale aferente.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată la data de_ pe rolul instanței, înregistrată sub dosar civil nr._, reclamantul S. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta
R. R. obligarea acesteia la restituirea sumei de 3800 lei la care se adaugă dobânda legală aferentă.
În motivare, reclamantul a arătat că a dat această sumă pârâtei cu titlu de onorariu și expertiză tehnică în vederea întabulării unui teren în Săliștea veche, comuna Chinteni. Pârâta în calitate de avocat a primit banii, i-a cerut acte și l-a mințit și apoi s-a pensionat fără a restitui documentele și a rezolva cererea sa.
În drept nu au fost invocate dispoziții legale exprese.
Prin întâmpinarea depusă la data de_ pârâta R. R. a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată; excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, privitor la excepția nelegalei timbrări a arătat că reclamantul datorează taxa judiciară de timbru la valoarea de 3800 lei plus dobânda aferentă acestei sume. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii a arătat că potrivit dispozițiilor art.32 din Legea nr.51/1995 contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă. Față de împrejurarea că reclamantul nu a înțeles să uzeze de calea de atac prevăzută de legea specială, respectiv de Legea nr.51/1995 a apreciat că cererea reclamantului este inadmisibilă. Privitor la excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor, a arătat că solicitarea este prescrisă în termenul legal general de prescripție, respectiv termenul a început să curgă din luna septembrie 2007, respectiv iunie 2009, termenul fiind împlinit în luna mai 2010 și iunie 2012. Privitor la fondul cauzei, a arătat pârâta că a încheiat cu reclamantul un contract de asistență juridică, urmând să se ocupe de întabularea unor terenuri ale reclamantului. Ca urmare a acestui contract, reclamantul a plătit suma de 1500 lei cu titlu de avans, conform chitanței nr.8322122/_, urmând ca ulterior să achite diferența, dar acest lucru nu s-a întâmplat. În vederea întabulării terenului, a solicitat reclamantului în nenumărate rânduri înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și documentele necesare întabulării, punându-i în vedere să achite și taxa judiciară de timbru aferentă acțiunii. Reclamantul recunoaște că i s-au solicitat mai multe acte, însă a omis să indice că aceste acte nu ia-u fost prezentate, iar taxa de timbru nu a fost achitată, fiind în imposibilitate de a promova acțiunea datorită lipsei de
interes al reclamantului. Pe de altă parte, cu privire la taxa pentru expertiză a arătat că acea chitanță depusă în probațiune se referă la o expertiză tehnică pentru reclamant și nu pentru pârâtă. Ca urmare, a invocat culpa exclusivă a reclamantului în ceea ce privește promovarea acțiunii.
În drept au fost invocate art.115, art.274 C.pr.civ, art.32 din Legea nr.51/1995, art.76, art.132 din Statutul profesiei de avocat.
În ședința publică din data de_, instanța a luat act de renunțarea la excepția nelegalei timbrări și a respins excepția inadmisibilității acțiunii, iar conform prevederilor art. 137 alin.2 C.pr.civ a unit cu fondul excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului invocată în ședință de pârâtă, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând ansamblul probatoriu aflat la dosarul cauzei, asupra excepțiilor invocate de pârâtă și asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit recunoașterilor părților, între reclamantul S. I. și pârâta R.
, avocat în cadrul Baroului C., a intervenit o înțelegere prin care pârâta se obliga să întreprindă măsurile legale în vederea înscrierii în cartea funciară a unor terenuri achiziționate de către reclamant în localitatea Săliștea Veche, jud.C. .
În acest sens, între părți s-a încheiat un contract de asistență juridică în_, iar reclamantul a achitat pârâtei suma de 1.500 lei cu titlu de avans onorariu conform chitanței nr.8322122/_ (f.4).
La data de_ reclamantul sesizează Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., iar la data de_ Baroul Cluj prin care solicită ca pârâta avocat R. R. să îi restituie suma de 3.000 lei achitată cu titlu de onorariu avocațial, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și nu a întabulat terenurile (f.49, 51).
Prin Decizia nr.4 din_ Decanul Baroului C. a admis cererea de restituire a onorariului înregistrată sub nr.2184/_ formulată de reclamant pentru obligarea d-nei avocat R. R. la restituirea către petent a sumei de 1500 lei achitată în baza chitanței nr.8322/_ (f.40). Împotriva deciziei decanului baroului niciuna dintre părți nu a promovat calea de atac conform art. 32 și art. 59 din Legea nr.51/1995 în termenul de 15 zile de la comunicare.
Întrucât pârâta R. R. nu a executat această decizie a decanului baroului, cu toate că i-a fost comunicată la data de_ (f.39), reclamantul a promovat prezenta acțiune în pretenții solicitând instanței restituirea onorariului avocațial de 3.000 lei și a onorariului expertului de 800 lei.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a acțiunii invocată de pârâtă la termenul din data de_ pe motiv că există decizia decanului baroului, instanța a respins-o ca neîntemeiată.
Astfel, din cuprinsul prevederilor Legii nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, (republicată, cu modificările și completările ulterioare), instanța a reținut că pentru nemulțumirile referitoare la onorariul avocatului, clientul se poate adresa cu o plângere la decanul baroului, dar din economia textelor nu reiese care este valoarea acestei decizii și modalitatea de punere în executare a acestei decizii, atunci când avocatul nu o respectă.
Astfel, potrivit art. 32 din Legea nr.51/1995 contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.
Acest text se coroborează cu faptul că potrivit art.31 alin.1 din Legea nr.51/1995 pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar potrivit alin.3 teza I contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.
În afară de dispoziția art. 32 mai sus indicată, instanța nu a constatat ca Legea nr.51/1995 să instituie o anumită procedură de contestare sau reclamare cu privire la onorarii la decanul baroului, iar legea nu a instituit că decizia decanului reprezinte titlu executoriu. Prin urmare, reclamantul are un interes în promovarea prezentei acțiuni, câtă vreme acesta nu poate pune
în executare silită decizia decanului baroului.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâtă, instanța a constatat că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 aplicabil speței, nu se calculează de la data întocmirii chitanțelor de plată cu privire la onorarii.
Astfel, potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere
executarea silită. În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Obiectul contractului de asistență încheiat de părți se referea la întabularea unor terenuri achiziționate de către reclamant pe calea promovării unor acțiuni în constatare și prestație tabulară.
Contractul de asistență juridică depus în probațiune de către pârâtă nu este semnat și însușit de către reclamant, acesta neavând dată certă prin înregistrarea în registrul de evidență conform art.29 din Legea nr.51/1995.
Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile art. 3 alin.1 din legea profesiei care face referire la modalitatea de desfășurare a activității avocatului și faptul că părțile au recunoscut că s-a încheiat o înțelegere verbală, punerea sa în executare prin achitarea avansului de onorariu reprezintă de fapt recunoașterea existenței raporturilor contractuale dintre părți, asumarea unor obligații de o parte și de alta.
Forma scrisă a contractului de asistență juridică cu acordarea datei certe, reprezintă o cerință ad probationem a actului, conform art. 121 din Statutul profesiei de avocat aprobat prin Hotărârea U.N.B.R nr.64/2011 cu modificările ulterioare (în același sens erau și dispozițiile art.126 alin.1 din Statutul anterior din anul 2004).
Raporturile contractuale ale părților au fost inițiate la data de_, fără a se indica o dată până la care obligațiile pe care fiecare dintre părți și le- au asumat urmau să și le îndeplinească, însă este cert că în anul 2010 după cum a recunoscut pârâta aceasta a încetat să mai profeseze întrucât s-a pensionat.
Practic, de la această dată reclamantul a constatat că pârâta nu își mai poate îndeplini obligațiile asumate contractual, iar pe parcursul derulării raporturilor contractuale nu se poate reține pasivitatea reclamantului, acesta solicitând unui expert efectuarea unui raport de expertiză de identificare a terenului, expertiză achitată în data de_ (f.35-36).
În consecință, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, prezenta cerere fiind introdusă în termenul general de 3 ani calculat conform art. 3 și art. 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că pârâta a recunoscut că a primit numai suma de 1.500 lei conform chitanței aflate la dosar, negând primirea sumei de 1.500 lei și faptul că s-ar afla în posesia expertizei efectuate în baza chitanței nr. 03136774/_ (f.4).
Din cuprinsul înscrisurilor aflate la dosar, se poate reține că anumite terenuri din localitatea Săliștea Veche, comuna Chinteni au făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei C. -N. promovat la data de_ în care a fost efectuată o expertiză judiciară de identificare de expert tehnic Chiriac G. (f.20-25).
Pârâta a susținut că nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau întrucât reclamantul nu i-a acordat toate actele necesare promovării acțiunii și nu a achitat taxa judiciară de timbru.
Aceste susțineri au fost înlăturate ca neîntemeiate, câtă vreme nu au fost depuse de aceasta solicitările efectuate în scris către reclamant cu privire la depunerea actelor și demersurile efective ale acesteia de a promova acțiunea ( de exemplu, formularea cererii și ulterior aplicarea unor sancțiuni de către instanța de judecată pentru neîndeplinirea obligațiilor).
Întrucât potrivit art.969-970.civ cu raportare la prevederile art.1169 C.civ reclamantul a făcut dovada numai a plății onorariului de avocat de
1.500 lei, acțiunea sa este întemeiată numai cu privire la restituirea acestei sume.
În ceea ce privește diferența de 2.300 lei (onorariu de 1.500 lei onorariu avocat și 800 lei onorariu expert), instanța a constatat că plata onorariului avocațial nu a fost justificată prin înscrisuri, iar pârâta nu a recunoscut primirea acestei sume, iar în ceea ce privește suma de 800 lei titularul acesteia a fost expertul care a efectuat lucrarea tehnică și nu pârâta. Atâta vreme cât beneficiarul expertizei era reclamantul, nimic nu îl împiedica pe acesta să mai solicite un exemplar expertului din lucrare și folosirea ca atare a acesteia.
Cererea de acordare a dobânzii legale este justificată numai cu privire la suma de 1.500 lei pentru care instanța a apreciat admisibilitatea cererii, dobânda reprezentând conform art. 1088 C.civ daune-interese moratorii pentru nefolosirea sumei de bani. Întrucât punerea în întârziere s-a efectuat conform art.1079 C.civ prin cererea de chemare în judecată, datorarea acestei dobânzi legale se va calcula de la această dată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, văzând prevederile art.274 C.pric și culpa procesuală parțială a pârâtei și proporția admiterii acțiunii, instanța a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (40 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar). Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul S. I. ,
solicitând admiterea în întregime a acțiunii formulate.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esență, că prin întâmpinarea formulată pârâta a arătat că a încheiat un contract de asistență juridică cu el, fapt care nu este real, deoarece contractul de asistență juridică nr.22/_ nu poartă semnătura sa și nu a fost încheiat la data menționată, ci în cursul procesului.
De asemenea, consideră că pârâtă se contrazice în legătură cu suma indicată că ar fi primit-o, spunând că i-a achitat 1500 lei în avans conform chitanței nr. 8322122/_, iar pe chitanță scria aceeași sumă, reprezentând onorariu avocațial. Astfel, se întreabă ce reprezintă de fapt această sumă, din cele amintite, avans sau onorariu avocațial. În ședința publică din_, pârâta recunoaște că s-a achitat o singură data suma de 1500 lei de către soția sa. Ori în această situație, rezultă clar că s-a achitat suma de două ori, odată achitată și de el personal.
În ce privește înțelegerea dintre el și pârâtă, a fost ca aceasta să efectueze operațiunea de intabulare a unei parcele de teren, pentru suma de 1500 lei, din care pârâta să achite și taxa judiciară de timbru
De asemenea, a arătat că el a vrut să-i achite pârâtei suma de 6000 lei pentru toate cele patru dosare, dar văzând că tot îl amână și că ar ieși mai ieftin la notar pentru această procedură, două dintre terenuri le-a intabulat la notar.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Raportat la probatoriul administrat, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, reclamantul a depus la dosar copia contractului de asistență juridică nr.22/_ încheiat cu pârâta, având ca obiect "acordare consultanță, redactare și susținere acțiune în constatare și prestație tabulară";, prin care s-a fixat onorariul avocațial în sumă de 1500 lei, cu mențiunea că a fost achitat integral prin chitanța nr.8322122/_ . De
asemenea, a depus chitanța nr.8322122/_ din care rezultă că a achitat pârâtei suma de 1500 lei cu titlu de onorariu avocațial.
Prin decizia nr.4/_ a Decanului Baroului C. s-a admis cererea de restituire onorariu formulată de reclamant împotriva pârâtei pentru obligarea acesteia la restituirea sumei de 1500 lei achitată în baza chitanței menționate mai sus.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că reclamantul și-a dovedit susținerile doar în ceea ce privește suma de 1500 lei, iar pentru diferența de 1500 lei nu depus nici o probă, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ.
Totodată, tribunalul consideră nefondate criticile recurentului, neavând nici o relevanță împrejurarea că nu a semnat contractul de asistență juridică nr.22/_, această stare de fapt neputând conduce la concluzia că a achitat în realitate suma de 3000 lei.
Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentului, prin întâmpinarea formulată și prin declarațiile din ședința publică din_ pârâta a recunoscut că a primit doar suma de 1500 lei, nu și diferența de 1500 lei.
În ceea ce privește suma de 800 lei, din chitanța nr.03136774/_ și factura nr.00919727/_ reiese că aceasta a fost achitată expertului Mărie
Sever și nu pârâtei. Mai mult, în ambele înscrisuri figurează ca beneficiar numitul S. M., reclamantul fiind menționat doar în factură, în calitate de delegat.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând ca în baza art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 6329/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține in totul.
Fără cheltuieli de judecata în recurs. Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, D. -I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, A. P. |
Red. D.T./E.C./ _
Jud. fond: Sînziana F. C.
| ← Sentința civilă nr. 7/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 459/2013. Pretenții → |
|---|
