Sentința civilă nr. 237/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA Nr. 237/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L. GREFIER: A. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant V. I. A. - la av. G. A. și pe pârât A. N. PENTRU R. P., pârât
C. C. PENTRU S. D. D. C. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantului, av. Campan T. M. în substituirea av. Gioarsă A., care depune la dosar delegație de substituire, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta C. C. pentru S. D. a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I civilă, în baza art. 20 Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În temeiul art. 131 alin. 1 și art. 136 NCPC raportat la art. 95 pct. 1 și art. 96 pct. 1, instanța pune în discuție excepția invocată.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea excepției invocate, apreciind că prezenta cauză este de competența Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata formulată reclamantul V. I. A. în contradictoriu cu pârâtele A. N. PENTRU R. P., pârât C. C. PENTRU S. D. D. C. A. a solicitat obligarea pârâtelor, în baza dispozițiilor art. 16 alin. 4,5,7 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, coroborat cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, la emiterea, în dosar nr. 0308/2012, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele situate în C. -N., str. Einstein nr.13 și str. Horea nr. 18-20, conform celor propuse prin Dispoziția nr.3880/_ de modificare a Dispoziției nr.6754/_ emisă de Primarul mun. C. -N.
, raportat la valoarea de piață stabilită conform standardelor internaționale de evaluare, prin efectuarea compensării conform art.l9 alin.2 din Legea nr. 10/2001 actualizată (respectiv stabilirea diferenței dintre suma acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 190/_ emisă în baza Legii nr. 112/1995, actualizată cu indicele ratei de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului) cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul arată că prin Hotărârea nr.190/_ a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr.U2/1995 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N., str. Einstein nr.l3 compus din 12 apartamente în cuantum de 225.718.800 ROL.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data de 26 iulie 2001, prin notificarea înregistrată sub nr.1028 prin BEJ Stolnean M., reclamantul a solicitat restituirea în natură sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, despăgubiri pentru imobilul situat în C. -N., str. Einstein nr.13, jud. C. .
Cererea reclamantului a fost înregistrată la Mun. C. -N. sub nr.888, emițându-se de către Primar Dispoziția nr.6754/_ (adică la 6 ani de la data formulării cererii).
Prin această dispoziție s-a constatat faptul că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, iar imobilul a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului nr.92/1950 de la antecesorul Muntean Nicolae. De asemenea, s-a menționat faptul că reclamantul a încasat despăgubiri în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
În ceea ce privește soluționarea cererii, s-a dispus restituirea în natură: a apartamentului nr.2, situat în C. -N., str. Einstein nr.13, corpul I de clădire, nr. topo 9924/2/1/11, cu p.i.c. în cotă de 7,99/100 parte înscrise în CF colectivă nr. 1. și CF individuală nr. 1. ; a terenului în suprafață de
375 mp, situat în C. -N., str. Einstein nr. 13, cu nr. topo 9924/2/3 înscris în CF nr.22704, cu asigurarea servitutii de trecere în favoarea deținătorilor construcțiilor.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta
A. N. pentru R.
P. a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă, din cadrul Tribunalului C., privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru R.
P. cu privire la cererea introductivă de instanță.
Cu privire la excepția necompetenței funcționale a instanței sesizate, pârâta învederează următoarele:
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. de Stabilire a D., ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate, pârâta solicită instanței să admită excepția necompetenței Secției I Civile a Tribunalului C., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional
să o soluționeze, respectiv Secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. C. pentru S. D.
a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă, din cadrul Tribunalului C., privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. de Stabilire a D., ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum în mod a reținut și înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Având în vedere cele menționate, pârâta solicită instanței să admită excepția necompetenței Secției I Civile a Tribunalului C., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze, respectiv Secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
Reclamantul a formulat modificare a cererii de chemare in judecata solicitând obligarea pârâtelor ca, în cel mult 6 luni de la expirarea termenului de suspendare prevăzut de dispozițiile Legii nr. 117/2012 de aprobare a OUG nr.4/2012, în baza dispozițiilor art.16 alin.4,5,7 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, coroborat cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. l din Primul Protocol Adițional la Convenție,
șa procedeze la emiterea.. în dosar nr.0308/2012, a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele situate în C. -N., str. Einstein nr.13 și str. Horea nr. 18-20, conform celor propuse prin Dispoziția nr.3880/_ de modificare a Dispoziției nr.6754/_ emisă de Primarul mun. C. -N.
, raportat la valoarea de piață stabilită conform standardelor internaționale de evaluare, prin efectuarea compensării conform art.19 alin.2 din Legea nr. 10/2001 actualizată (respectiv stabilirea diferenței dintre suma acordată reclamantului cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 190/_ emisă în baza Legii nr.l 12/1995, actualizată cu indicele ratei de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului) cheltuieli de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinarea formulată
de C. C. pentru S.
D., reclamantul arată că în ceea ce privește excepția necompetentei funcționale a Secției Civile a Tribunalului C., solicită admiterea acestei excepții.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a indicat în mod expres Secția civilă a Tribunalului C. . Cu toate acestea, dosarul a fost repartizat acestei secții.
Față de dispozițiile art. 20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, așa cum au fost modificate prin Legea nr.2/2013, competența de soluționare a
unor astfel de cereri aparține secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul.
În aceste condiții, excepția invocată de pârâtă urmează a fi admisă, iar soluționarea dosarului declinată către Secția mixtă de contencios
administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului
C. .
În ședința publică din data de_, Tribunalul a pus în discuția părților excepția necompetenței Secției civile a Tribunalului C. .
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 20 alin. 1 din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr. 247/2005, modificate prin legea nr. 2/2013, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui raza teritorială domiciliază reclamantul";.
Față de obiectul cauzei deduse judecății, competența de soluționare revine Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
Sunt întemeiate și susținerile pârâților în sensul că normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului.
Pentru motivele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. 1 și 3, 136 alin. 1 teza I C.pr.civ., art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie admisă excepția necompetenței materiale a Secției civile din cadrul Tribunalului C. și, în consecință, se va declina competenta de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul V. I. -A. în contradictoriu cu pârâții A.
N. pentru R. P. și C. C. pentru S. D., având ca obiect obligație de a face, în favoarea Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Secției civile din cadrul Tribunalului C. și, în consecință,
Declină competenta de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul V. I. -A. în contradictoriu cu pârâții A. N. pentru
P. și C. C. pentru S. D., având ca obiect
obligație de a face, în favoarea Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului C. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2013.
Președinte,
L.
Grefier,
P.
Red. EL/tehn AP/_ /2 ex.
| ← Sentința civilă nr. 570/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 699/2013. Pretenții → |
|---|
