Decizia civilă nr. 454/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.454/R/2013
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: R. I. A B. JUDECĂTOR: I. S. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul T. S. împotriva sentinței civile nr. 1933/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtele-intimate B.
M. și M. I. avocat R. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile. Procedura de citare este neîndeplinită cu pârâta-intimată G. F. .
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus, prin registratura instanței, din partea pârâtelor-intimate B. M. și M. I., un înscris, din care rezultă că intimata pârâta-intimată T. R. a decedat la data de 5 aprilie 2013.
Reprezentantul pârâtelor-intimate, avocat R. V., arată că moștenitor al pârâtei decedate în cursul procesului este reclamantul-recurent T. S. și nu cunoaște alți moștenitori.
Tribunalul constată legal îndeplinită procedura de citare cu intimata G. F., în temeiul art. 98 Cod proc. civ., întrucât nu s-au depus la dosar acte de stare civilă din care să rezulte decesul acesteia.
Tribunalul constată că recurentul T. S. nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, sens în care invocă și pune în discuție excepția netimbrării recursului.
Reprezentantul pârâtelor-intimate, avocat R. V., solicită admiterea excepției, anularea recursului ca netimbrat.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
Deliberând constată
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 1933/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ instanța de fond:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul T. S., cu domiciliul în comuna Tiha Bîrgăului, sat T., nr. 59A, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții T. R., cu domiciliul în comuna Tiha Bîrgăului, sat T., nr. 121, jud. B. - Năsăud, B. M., cu domiciliul în comuna Tiha Bîrgăului, sat T., nr. 107, jud. B. - Năsăud, V. I., cu domiciliul în B. B., nr. 205, jud. B. -Năsăud, M. I. A, cu domiciliul în comuna Tiha Bîrgăului, sat M. B., nr. 1, jud. B. -Năsăud, G. F.
, cu domiciliul în comuna Prundu Bîrgăului, sat S. B., nr. 98, jud. B. -Năsăud, V.
I., T. M., B. V., C. E. toți domiciliați în comuna Tiha Bîrgăului, sat M. Bîrgăului, nr. 371, jud. B. -Năsăud .
Obligă reclamantul să plătească pârâtelor B. M. ȘI M. I. A suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, precizată la termenul din_, reclamantul T. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții T. R.
, B. M., V. I., M. I. A, G. F., V. I., T. M., B. V. și C. E. ,
să se dispună partajarea imobilului teren identificat cu nr. top. 1319-1321 "Opcina- Opcioare", înscris în CF nr. 570 M. Bîrgăului, prin formarea unui lot care să-i fie atribuit pârâtei T. R., conform cotelor legale de moștenire; să se constate valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârâta T. R., în calitate de vânzătoare, având ca obiect înstrăinarea terenului descris în petitul 1 al acțiunii, și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act apt pentru intabulare - valoare 5.000 lei; și să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui teren în CF pe numele reclamantului.
În motivare se arată că proprietar tabular al imobilului descris în petitul 1 al acțiunii este def. V. I., decedat la data de_, pârâții fiind moștenitorii acestuia care și-au dezbătut succesiunea rămasă după defunct, atât prin Sentința nr. 182/1991, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr. 2257/1990, cât și prin Sentința nr. 207/1994, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul 6711/1992. Pârâta de ordin 1 nu și-a înscris în CF dreptul de proprietate asupra terenului care i-a revenit în urma partajului odată cu pârâții B. M., V. I., M. I. și G. F., însă a înstrăinat terenul descris în petitul 2 al acțiunii reclamantului, sens în care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui validare a solicitat-o.
Reclamantul învederează că a promovat prezenta acțiune întrucât dorește stabilirea concordanței faptice cu cea juridică a terenului. Totodată, precizează că pârâții de ordin 6 sunt moștenitorii def. V. G. .
În motivarea precizării de acțiune se arată că doar o anumită suprafață de teren a făcut obiectul tranzacției dintre părți, tranzacție care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate în CF pe numele pârâtelor. Reclamantul consideră că, într-o atare situație, cealaltă suprafață de teren a fost omisă de la împărțire în momentul încheierii tranzacției. Dar terenul respectiv nu este compact, având în vedere configurația acestuia la încheierea tranzacției nu s-a cuprins întreaga suprafață identificată în CF 570 M. Bîrgăului. Potrivit art. 790 C. civil, pentru o simplă omisiune a unuia dintre obiectele succesiunii nu se strică împărțeala, ci se va face un supliment de împărțeală pentru obiectul omis.
În drept s-au invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art._ cod civil și art. 22 alin. 3 din Legea 7/1996.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-11) și s-a solicitat admiterea interogatoriul pârâților și a probei testimoniale, precum și efectuarea unei expertize topografice cu obiectivele: identificarea terenului cu date exacte de CF, stabilire vecinătăți, posesori faptici, ram de cultură, întocmire tabel de mișcare parcelară cu propunere de intabulare succesivă pe pârâta de ordin 1 și ulterior pe reclamant, întocmire schiță și plan de încadrare în zonă.
Legal citate, pârâtele B. M. și M. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se dispună, pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată pentru putere de lucru judecat sau respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, iar pe fondul cauzei, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, pe cale de excepție, se impune respingerea acțiunii civile formulate cu privire la constatarea dobândirii prin partaj de către pârâta T. R. a terenului de cca. un hectar în locul numit Opcina-Opcioare și fânaț la Pripoare, între vecinii
M. I., B. M., G. M. și să se dea eficiență puterii de lucru judecat ca o prezumție legală și ca o excepție procesuală prevăzută de art. 166 Cod procedură civilă, motiv pentru care pârâtele invocă obligativitatea Sentinței civile nr. 1126/1964 fără ca în prezentul proces să fie aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.
Pârâtele arată că, prin Sentința civilă nr. 1126/1964, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr. 1162/1964 de Tribunalul popular al raionului B., instanța de judecată ia act de tranzacția intervenită prin care părțile s-au înțeles pe cale amiabilă cu privire la partaj și dă o hotărâre de expedient prin care pârâta T. R. primește teren în hotarul "dealul măjărenilor" și terenul situat în M. Birgaului, hotarul "dosul Blajului"; între vecinii Vrășmaș Toader, Hangan Ion, Hangan Petru și Condrea N., teren care se
află ca amplasament la mare distanță (de peste trei km), de cel revendicat prin acțiunea civilă din prezenta cauză, nu primește teren în hotarul numit Opcina-Opcioare și fânaț la Pripoare.
Pe fond, niciodată pârâta T. R. nu a primit de la părinți, nu a folosit și nu folosește teren în hotarul numit Opcina-Opcioare și fânaț la Pripoare, având ca vecini pe pârâtele M. I., B. M., G. M., la fel nici reclamantul nu deține teren nici faptic, nici scriptic în acest hotar, motiv pentru care se impune respingerea acțiunii civile pe cale de excepție ca fiind inadmisibilă. Antecesorul părților defunctul V. I., decedat la data de_, a fost căsătorit de două ori, cu prima soție a avut copii la care le-a dat terenuri în hotarul "dosul Blajului", acolo unde a primit și pârâta T. R., iar cu a doua soție a avut copii la care le-a dat terenuri în hotarul numit Opcina-Opcioare, fânaț la Pripoare și pădure la opcina, acolo unde au primit și pârâtele M. I., B. M., G. M., conform înțelegerii pe cale amiabilă cu privire la partaj și apoi intabulate în cf 570, 570/1 și 570/2, precum și pădure la opcină conform titlurilor de proprietate 17.231, 17.232 din_ .
În drept s-au invocat prevederile art. 115, 117, 166, 274 Cod procedură civilă.
Deși au fost legal citați, pârâții T. R., V. I., G. F., V. I., T. M. ,
B. V. și C. E. nu au formulat întâmpinare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 25-27) și s-a solicitat admiterea interogatoriului reclamantului și al pârâtei T. R. .
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din_, pârâtele B.
M. și M. I. au solicitat să se dispună respingerea acțiunii precizate ca neîntemeiată. În motivare se arată că reclamantul solicita partajarea imobilului teren cu nr. top.
1319-1321, înscris în cf 570 M. Bîrgăului, dar nu a precizat, așa cum instanța de judecată i-a pus în vedere, modalitatea de dobândire a terenului în litigiu de către pârâta T.
R. pentru a avea temei de solicitare partaj, motiv pentru care solicitarea de partajare este neîntemeiată, inadmisibilă și lipsită de interes, împrejurare față de care se impune a se constata că reclamantul nu își exercită drepturile procedurale cu bună credință.
Astfel, niciodată pârâta T. R. sau reclamantul de la data așa zisei cumpărări deghizate, nu au deținut și nu au folosit teren de natura celui revendicat, cu amplasament identificat sub nr. top 1319-1321, înscris în cf 570 M. Bîrgăului, care să aibă ca vecini pârâtele M. I., B. M., G. F. . Prin sentința civilă nr. 1126/1964, rămasă definitivă și irevocabilă. pronunțată în dosarul nr. 1162/1964 de Tribunalul popular al raionului B., instanța de judecată ia act de tranzacția intervenită și respectată de-a lungul timpului din 1964 până în 2012, prin care părțile s-au înțeles pe cale amiabilă cu privire la partajul moștenirii ramase după defunctul V. I., decedat la_, tranzacție prin care pârâta T. R. primește în deplină proprietate potrivit consemnărilor de la pct. 1, lit. d, teren în "dealul măjărenilor" și "dosul Blajului", nu a primit teren în "opcina",
"opcioare" sau în "pripoare", terenuri care sunt înscrise în cf 570 M. Bîrgăului, sub nr. top 1319-1321, și care au fost primite în deplină proprietate de către pârâții M. I., B.
M., G. F. și V. I. jr..
Prin sentința civilă nr. 182/1991, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 2257/1990, pârâta B. M. a chemat în judecată pe ceilalți cinci frați și surori, pentru intabularea proprietății asupra terenului dobândit prin moștenire după defunctul V. I., decedat la_, având în vedere înțelegerea amiabilă consfințită prin sentința civilă nr. 1126/1964, iar pârâta T. R. nu s-a opus admiterii acțiunii, neavând alte pretenții asupra terenului înscris în cf 570 M. Bîrgăului, sub A+3, nr. top 1321/1, înscrieri consemnate în cf sub B 11-13.
Prin sentința civilă nr. 207/1994, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 6711/1992, pârâtele M. I. și G. F. au chemat în judecată pe ceilalți patru frați și surori, pentru intabularea proprietății asupra terenului dobândit prin moștenire după defunctul V. I., decedat la_, având în vedere înțelegerea amiabilă consfințită prin sentința civilă nr. 1126/1964, iar pârâta T. R. nu s-a opus admiterii acțiunii, neavând alte pretenții asupra terenului înscris în cf 570 M. Bîrgăului, sub A+6,8, nr. top 1319, 1321/1/4. Tot prin această hotărâre judecătorească se dispune înscrierea proprietății asupra terenului provenit prin dezmembrare și reînscris în această coală cf 570 M.
Bîrgăului, sub A+10,11, cu nr. top 1319/2 și 1321/1/4/b în favoarea pârâtului V. I. jr. din B. Bîrgăului, nr. 205, înscrieri consemnate în cf sub B 14-16.
Proprietatea asupra terenurilor înscrise în cf 570 M. Bîrgăului, sub A+3, nr. top 1321/1, sub A+6, nr. top 1319, 1319/a, sub A+7, nr. top_, potrivit consemnărilor din cf, este dobândită de către defunctul V. I., decedat la_, iar moștenirea lăsată s-a partajat pe cale amiabilă și a fost consfințită prin sentința civilă nr. 1126/1964, care se legitimează cu putere de lucru judecat, iar pe această cale se are în vedere evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute pârâților M. I., B. M., G. F., V. I. jr. prin sentințele civile nr. 1126/_
, 207/1994 să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, având la bază două reguli fundamentale: tranzacția intervenită între moștenitori asupra moștenirii defunctul V. I., decedat la_, nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, așa cum s-a hotărât prin sentința civilă nr. 1126/1964, iar soluția pronunțată și cuprinsă în sentința civilă nr. 1126/1964, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Proprietatea asupra terenului "pădure la opcina", înscris în cf 570 M. Bîrgăului, sub A+9, nr. top 1319/a, s-a reconstituit în baza cererilor formulate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991, în favoarea pârâtelor M. I., B. M., G. F., fiind eliberate titluri de proprietate, astfel reclamantul se afla într-o regretabilă eroare atunci când solicită partajarea și afirmă fără nicio justificare că "doar o anumită suprafață de teren a făcut obiectul tranzacției dintre părți... cealaltă suprafață de teren a fost omisă de la împărțire" fără a preciza care suprafață de teren a fost omisă de la împărțire, deoarece, așa cum s-a arătat, nicio suprafață de teren nu a fost omisă de la împărțire, întreaga suprafață de teren înscrisă în cf 570 M. Bîrgăului, moștenire după defunctul V. I., decedat la_, a fost dobândită în proprietate prin moștenire și partaj, fiind înscrisă în proprietatea moștenitorilor M. I., B. M., G. F. și V. I. jr.
Având în vedere motivele invocate, potrivit prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, pârâtele consideră că se impune punerea în discuție a excepțiilor invocate, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În drept s-au invocat prevederile art. 132 Cod procedură civilă.
Asupra excepției puterii de lucru judecat, invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat prin încheierea din acest dosar din data de 18 ianuarie 2013, apreciind că acesta nu este dată în cauză neexistând identitate de părți obiect și cauză între dosarul nr. 1162/1964 de Tribunalul popular al raionului B. și prezenta cauză și față de motivele invocate de reclamant care solicită în cauza pendinte un partaj suplimentar, invocând existența unor suprafețe de teren ce nu au fost incluse în partajul ce a făcut obiectul dosarului nr. 1162/1964.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond reține următoarele :
Între reclamantul T. S. și pârâta T. R., s-a încheiat la data de 21 octombrie 2000 un contract sub semnătură privată, în care s-a prevăzut că pârâta îi vinde reclamantului suprafața de aproximativ 1 ha. teren situat în zona numită obcină, din Colibița, între vecinii M. I., B. M., G. M., pentru prețul de 20 milioane de lei vechi.
Conform principiului tempus regit actum (timpul guvernează actul) - actul juridic este supus formelor prevăzute de legea în vigoare la momentul întocmirii lui (21 octombrie 2000) - principiu consacrat legislativ și prin art. 6 alin. 2 din Legea 287/2009 - Noul Cod civil - în cauză fiind astfel aplicabile prevederile Codului civil de la 1865.
Conform art. 2 alin. 1 din Legea 54/1998 (în vigoare la data încheierii convenției):
"terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică";. Având în vedere această prevedere legală convenția încheiată între reclamant și pârâta T. R. la data de 21 octombrie 2000 este nulă absolut ca si contract de vânzare cumpărare pentru lipsa formei autentice, însă conform principiului conversiunii actului juridic ea are valoarea juridică a unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare cu privire la respectivul imobil.
Astfel, pârâta T. R., s-a obligat prin convenția amintită mai sus, să vândă în viitor reclamantului terenul de aproximativ 1 ha. situat în zona numită "obcină";, din Colibița. Această obligație de a face (de a încheia în viitor contractul de vânzare cumpărare) este perfect valabilă, reclamantul având dreptul de a cere, în virtutea art. 1073 Cod civil de la 1865 (aplicabil în cauză față de momentul încheierii convenției), executarea întocmai a obligației.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare trebuie să fie îndeplinite însă următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul vânzător să fie proprietarul bunului; promitentul cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
În ceea ce privește condiția ca vânzătorul să fie proprietarul bunului instanța reține că aceasta nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, cu privire la o suprafață de teren înscrisă în cartea funciară 570 M. B., invocând inițial că pârâta promitentă-vânzătore a dobândit această suprafață de teren prin partaj iar ulterior, prin precizarea de acțiune depusă la dosar (fila 58), a solicitat partajarea terenului din C.F.570 M. B., nr. top 1319, 1321. Analizând însă înscrierile din coala cărții funciare 570 M. B., instanța constată că pârâta T. R. nu este înscrisă în această cartea funciară ca fiind titular al dreptului de proprietate.
Ori, pentru a dobândi prin partaj terenul obiect al vânzării, trebuia mai întâi ca pârâta să fie coproprietar asupra terenului, ceea ce nu rezultă din înscrierile din cartea funciară, și nici nu s-a invocat un alt mod de dobândire a proprietății valabil fără înscriere (cum ar moștenirea) de către promitenta vânzătoare. De altfel, numerele topografice 1319 și 1321 din Cf 570, nici nu mai există în prezent, acestea fiind dezmembrate și terenul provenit din dezmembrare este înscris parțial în alte cărți funciare.
Pârâții din cauză sunt frați și, respectiv nepoți de frate (V. I., T. M., B. V.
, C. E. - moștenitorii lui V. Gheorghe) - între aceștia existând în trecut un partaj voluntar cu privire la averea defunctului V. I. - partaj consfințit prin Sentința civilă nr.1126/1964 pronunțată în dosarul nr. 1162/1964 de Tribunalul popular al Raionului B.
.
Prin hotărârea respectivă, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța de judecată a luat act de tranzacția intervenită între părți, prin care s-au înțeles cu privire la partaj și dă o hotărâre de expedient prin care pârâta T. R. primește teren în hotarul "dealul măjărenilor" și terenul situat în M. B., hotarul "dosul Blajului"; între vecinii Vrășmaș Toader, Hangan Ion, Hangan Petru și Condrea N. . Terenul în hotarul numit Opcina și la Pripoare fiind atribuit prin aceiași sentință pârâtelor M. I., B. M., G. F., V.
I. jr., ce și-au înscris ulterior dreptul în cartea funciară în baza sentințelor civile nr. 182/_ pronunțate de Judecătoria Bistrița.
Pentru aceste considerente va fi respins capătul de cerere din acțiunea precizată, privind partajarea imobilului înscris în CF 570 M. Bârgălui, cu numerele topografice 1319 și 1321 nefiind dovedită calitatea de coproprietar a pârâtei T. R., cu privire la aceste terenuri.
Prin urmare, la data introducerii acțiunii și la data pronunțării sentinței, vânzătorul (pârâta T. R. ) nu era proprietar asupra imobilului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu reclamantul. În aceste condiții, lipsește una din cerințele esențiale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la acest imobil, aceea ca promitentul vânzător să fie proprietar actual al bunului.
Este real că, potrivit dispozițiilor legale în materie, art. 1073 - 1076 Cod civil de la 1865, promitentul cumpărător îndeplinindu-și obligațiile asumate prin convenție, are la îndemână o acțiune în executarea acesteia, fie în rezoluția acesteia, reclamantul optând pentru acțiunea în executarea convenției, în baza principiilor instituite prin art. 969 Cod civil. Însă pentru a se pronunța o astfel de hotărâre reclamantul trebuia mai întâi să
formuleze capete de cerere prin care să se urmărească valorificarea dreptului de proprietate a vânzătorului (succesiune, hotărâre ce ține loc de act autentic, uzucapiune etc.); interesul în promovarea unor astfel de cereri constând tocmai în faptul că pentru a se putea valorifica convenția încheiată de către reclamant trebuie să se facă mai întâi dovada faptului că acesta a contractat cu un proprietar - pentru că nimeni nu poate să vândă ceea ce nu are el însuși (conform principiului nemo dat quod non habet).
Pentru argumentele înfățișate, soluția ce se impune în cauză este acea de respingere a acțiunii formulate de către reclamant - una din condițiile de valabilitate ale înstrăinării fiind ca cel care se obligă la transmiterea dreptului de proprietate să aibă calitatea de proprietar al bunului. Totodată, fiind vorba despre un imobil teren, se impunea și înscrierea dreptului de proprietate a vânzătorului în cartea funciară, anterior încheierii actului de dispoziție, conform art. 26 alin. 3 din Legea 7/1996. Practic, o soluție de admitere a acțiunii astfel cum a fost formulată ar conduce la validarea unei vânzări sub condiție rezolutorie, ori hotărârea judecătorească deși ține loc de contract, se bucură de autoritate de lucru judecat și de prezumția de adevăr, neputând fi susceptibilă de modalități ca și actele juridice.
Urmare a respingerii primului capăt de cerere, vor fi respinse și petitul privind intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului ce face obiectul prezentei acțiuni.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și culpa procesuală a reclamantului, acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtele
M. și M. I. cu prezentul proces, în valoare de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva sentinței expuse, în termen a declarat recurs reclamantul T. S., care a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii a acum a fost formulată, susținând că sentințe este nelegală și netemeinică, cât timp promitenta vânzătoare a dobândite dreptul de proprietate cu titlu de succesiune, mod de dobândire potrivit căruia proprietatea se dobândește și fără înscriere în cartea funciară, astfel că se impunea constatarea valabilității convenției de vânzare cumpărare.
În sarcina recurentului a fost stabilită obligația achitării taxei judiciare de timbru pentru recurs, în cuantum de 485 lei și timbru judiciar de 3,3 lei.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru recurs, citația în cuprinsul căreia este făcută această mențiune fiind primită de soția recurentului la data de 5 noiembrie 2013, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare și procesul verbal aflat la fila 19 dosar recurs.
Până la termenul de judecată stabilit, 20 noiembrie 2013, recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina lui.
În ședința publică din 20 noiembrie 2013, tribunalul a invocat excepția netimbrării recursului, excepție întemeiată, având în vedere considerentele ce urmează:
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și art.35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, incidente în cauză, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Totodată, conform art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la plata timbrului judiciar se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu anularea cererii.
Având în vedere faptul că, până la termenul de judecată stabilit, 20 noiembrie 2013, recurentul deși a fost încunoștințat, la data de 5 noiembrie 2013(f.19 dosar recurs) să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru recurs, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, în baza dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 tribunalul constată că excepția netimbrării este întemeiată și va anula recursul ca netimbrat.
În baza art. 274 din codul de procedură civilă din 1865, recurentul va fi obligat să plătească intimatelor B. M. și M. I. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța de la fila 17 dosar recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul T. S. , împotriva sentinței civile nr.1933/2013, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatelor B. M. și M. I. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
M. -L. B.
R.
-I. B.
D.
L.
S. B.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /2 ex. Judecător fond MIF
| ← Decizia civilă nr. 307/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 47/4. Hotărâre care să țină loc de act... → |
|---|
