Decizia civilă nr. 464/2013. Fond funciar

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 464/R/2013

Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: R. I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.

JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție

GREFIER: N. G.

S-au luat în examinare recursurile civile declarate de intimatele C. J. Pentru S.

D. de P. P. A. T. B. -N. și C. M. Pentru S. D. de P.

P. A. T. B. împotriva sentinței civile nr. 4103/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petenta-intimată avocat Hrib

A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că la data de_ la dosar s-a depus o cerere din partea avocatului Hrib A., mandatarul petentei-intimată, prin care solicită strigarea cauzei după ora 12,00.

Cauza s-a strigat după ora 12,00 având în vedere cererea depusă.

Reprezentantul petentei-intimată, avocat Hrib A., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.

Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.

Reprezentantul petentei-intimată, avocat Hrib A., solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză ca nefondate pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată,

Prin sentința civilă nr. 4103/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, a fost admisă plângerea precizată și formulată de petenta B. A. C. , în contradictoriu cu intimatele C. J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A.

T. și C. M. B. Pentru S. D. De P. P. A. T. , și în consecință:

S-a dispus anularea Hotărârii Comisiei Județene B. N. nr. 175/_ și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 1140 stj, respectiv 1747 mp, teren aflat în intravilanul Municipiului B., str. Zorelelor, identificat în CF. 2140 B. -parcelele cu nr. topo 93/66/1, 93/62/1, 93/63/1, 93/64/1 și 93/65/1, în natură pentru suprafața de 383 mp, iar pentru diferența de teren ocupată de construcții, prin acordarea de despăgubiri proporțional cu valoarea suprafeței preluate de 1364 mp., conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. T. Viorel, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A fost admisă în parte cererea petentei referitoare la plata cheltuielilor de judecată, și în consecință au fost obligate intimatele să achite petentei suma totală de 2000 lei, din care 500 lei cu titlu de onorariu pentru expertiza efectuată în cauză și 1500 lei cu titlu de onorariu avocațial.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea petentei de obligare a intimatelor la plata diferenței de 1500 lei onorariu pentru expertiză, de 2500 lei onorariu pentru avocat, precum și la plata taxelor judiciare de timbru.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele.

Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, B. A. C. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele C. J. B. -N. Pentru S. D. De P.

P. A. T. și C. M. B. Pentru S. D. De P. P. A. T., anularea Hotărârii Comisiei Județene B. -N. pentru stabilirea dreptului de-proprietate privata asupra terenurilor nr.175 din data de_, ca fiind netemeinica si nelegala.

În motivarea plângerii se relevă faptul că prin hotărârea atacată a fost respinsă ca fiind inadmisibilă contestația înregistrată sub nr.8827 din data de_, formulată în baza Legii nr.247/2005, împotriva propunerii Comisiei municipale B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor. Pentru a lua aceasta hotărâre intimata a constatat că imobilul teren în suprafața de 1140 stj.,situat in intravilanul mun. B., preluat de Statul Roman prin Decretul de expropriere nr.168 din 21 iunie 1977, actualmente este ocupat de blocurile C2 si 2 Intrarea Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, strada, loc de joaca, spațiu verde, conform Planului de situație extras din "PUG" aprobat prin HCL nr.43/2004. se consideră de către petentă, de asemenea, că în mod greșit s-a reținut că cererea de restituire nu face obiectul legilor fondului funciar, ci face obiectul legilor speciale, respectiv Legea nr. 10.2001, petenta fiind ținută să urmeze aceasta procedură.

Intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor

-N., legal citată, a depus la dosar o întâmpinare (filele 9-12), prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiata, a plângerii formulată și menținerea, ca legală și temeinică, a Hotărârii nr.175/_ adoptată de către C. județeană B. -N. .
În motivarea întâmpinării se relevă faptul că petenta a depus în temeiul Legii nr. 247/2005 la
municipală B. cererea înregistrată sub nr. 22430 din data de_, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1140 stj, teren situat în intravilanul mun.

, str. Cerbului, nr.23, în calitate de moștenitoare a defunctei KoIbRoza. La cerere au fost anexate următoarele documente:- .extras CF nr. 2140 B. ; acte de stare civila;
decret de expropriere nr .168 din 21 iunie 1977; memoriu justificativ;- contract de întreținere viageră, încheiere de autentificare nr 6799/1993; tabel cu proprietarii ale căror imobile, situate in județul B. - N., au fost expropriate și trecute în proprietatea statului, unde la poziția nr. 19 numita Kolb Roza figurează cu suprafața de 1747 mp; detaliu de sistematizare care a stat la baza emiterii Decretului nr 168/1977; plan de situație extras din PUG aprobat prin Hotărârea Consiliului local al municipiului B. nr. 43/2004 întocmit de Direcția Tehnică din cadrul primăriei; adresa Primăriei municipiului B. nr . 59189/2006; Tabelul nr. 8, poziția nr.145 cuprinzând persoanele a căror cereri au fost respinse pe motivul ca acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001. C. municipală B. a respins cererea și a înscris-o pe solicitantă în Tabelul nr. 8 la poziția nr. 145 motivat de faptul ca cererea acesteia face obiectul Legii nr. 10/2001.
județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. -N. analizând contestația, cererea și actele anexate, in temeiul art. 51, art.53 alin 2 si art. 9 alin 4 si 5 din Legea nr .18/1991, modificata si completata prin Legea 247/2005, privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, art. 6 lit. d si 11 alin 1-3 din H G R nr. 890/2005 si prevederile art. 2 alin 1 lit. h, art. 8 alin 1 si art. 11 din Legea nr. 10/2001 a hotărât respingerea contestației ca neîntemeiată, iar plângerea formulată este neîntemeiată, deoarece imobilul teren in suprafața de 1140 stj. situat in intravilanul municipiului B., preluat de Statul Roman prin Decretul de expropriere nr. 168 din_, actualmente fiind ocupat de blocurile C 2 si 2 intrarea Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, strada, loc de joaca, spațiu verde, conform Planului de situație extras din PUG aprobat prin Hotărârea Consiliului local al municipiului B. nr. 43/2004, întocmit de Direcția Tehnică din cadrul Primăriei municipiului B. si nu poate fi restituit în natură în baza prevederilor art. 34 din Legea nr 1/2000, modificata prin Legea nr. 247/2005.

De asemenea, se consideră că cererea de restituire nu face obiectul legilor fondului funciar, ci obiectul Legii nr. 10/2001, petenta fiind ținută sa respecte procedura acestei legi speciale .

Fata de cele de mai sus, solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de către B. A. C. și menținerea, ca legală și temeinică, a Hotărârii nr. 175/2006 adoptată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor B. -N. . Deoarece cererea a fost soluționată de către C.

municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. solicită instanței să dispună și împrocesuarea Comisiei municipale B. .

În drept se invocă disp. art. 115 si art. 116 alin 1 din Codul de procedura civila, art. 51, art. 53 alin 2, art. 9 alin 4 si 5 din Legea nr. 18/1991, modificata si completata prin Legea 247/2005,art. 6 lit. d din HGR nr. 890/2005 și prevederile art. 2 alin 1 lit. h, art. 8 alin 1 si art. 11 din Legea nr.10/2001.

Legal citată, intimata C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor bistrița a depus la dosar întâmpinare ( filele 74-76), prin care:în principal, a invocat excepția tardivității introducerii plângerii,iar în subsidiar, s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 175/_ a Comisiei Județene

- N. .
În motivarea întâmpinării se relevă faptul că prin acțiunea introductivă reclamanta B. A.
, prin mandatar Târnovan C., a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Județene, nr. 175/_ prin care a fost soluționată contestația nr. 8827/_ formulată de petentă împotriva modului de soluționare a cererii nr. 22430/_ depusă în temeiul Legii nr. 247/2005.În ceea ce privește excepția tardivității, arată că Hotărârea Comisiei Județene B. - N. nr. 175/_ a fost comunicată reclamantei, conform prevederilor art. 53(1) din Legea nr. 18/1991, republicată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire ( filele 18 si 49 din dosar) în data_, aceasta semnând de primire. Potrivit prevederilor art. 53(2) din lege, împotriva hotărârii comisiei județene se poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile de la comunicare, însă prezenta plângere a fost înregistrată la Judecătoria Bistrița la data de _

, cu mult peste termenul legal de 30 zile (termen de decădere), motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.

Cu privire la netemeinicia plângerii, arată că prin cererea nr. 22430/_, formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul teren în suprafață de 1140 stj. situat în intravilanul municipiului B., str. Cerbului, nr. 23, preluat de către stat în temeiul Decretului de expropriere nr. 158/1977, ca moștenitoare a lui Kolb Roza. Față de cererea formulată, C. municipală a propus respingerea cererii de reconstituire a suprafeței de teren solicitată, motivat de faptul că imobilul teren este ocupat de blocul nr. 2C și blocul 2 Intr. Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, loc dejoacă, spațiu verde, strada Zorelelor, astfel că terenul nu intră sub incidența prevederilor legilor fondului funciar. Astfel, petenta a fost înscrisă în tabelul nr. 8 ce cuprinde persoanele care au depus cereri în temeiul Legii nr. 247/2005 și pentru care se propune respingerea cererii motivat de faptul că acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001 sau care nu fac dovada calității de fost proprietar sau moștenitor al fostului proprietar al terenului. Împotriva acestei propuneri reclamanta a formulat contestația înregistrată cu nr. 8827/_

, soluționată prin respingerea ca inadmisibilă de către C. J. prin Hotărârea atacată. Suprafața de teren solicitată a fost expropriată în scopul edificării obiectivelor prevăzute în decretul de expropriere și care ocupă la această dată terenul.

Față de această situație juridică a imobilului, în mod corect prin hotărârea atacată a fost respinsă contestația, terenului nefiindu-i aplicabile prevederile legilor fondului funciar. Terenului nu

- i sunt incidente prevederile art. 36(5), art. 41 din Legea nr. 18/1991, rep. sau art. 34 din Legea nr. 1/2000, datorită faptului că terenul este ocupat de construcții și de obiective de investiții - amenajări de utilitate publică, efectuate potrivit obiectivelor exproprierii. Imobilul ar fi putut face obiectul Legii nr. 10/2001, însă petenții nu au uzat de prevederile legii speciale, neformulând notificare în termenul prevăzut de art. 22 al legii, astfel cum a fost prelungit,.termenul limită fiind_ .

Situația acestui teren este reglementată de o lege specială, respectiv Legea nr. 10/2001 si nu poate face obiectul si a legilor speciale din domeniul fondului funciar, astfel că reclamantei nu îi poate fi reconstituit dreptul de proprietate. Având în vedere concluziile de mai sus, solicită astfel respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii Comisiei Județene B. - N. nr. 175/_ .

În drept, se invocă prevederile art. 115 și urm. din C.pr.civ., prev. art. 22 din Legea nr. 10/2001 rep., prev. art. 36(5) și art. 41 din. Legea nr. 18/1991 rep., prev. art. 34 din Legea nr. 1/2000, prevederile Legii nr. 247/2005.

Petenta a depus la dosar note de ședință ( filele 81-83) prin care a solicitat instanței respingerea excepției tardivității invocată de C. locala a mun. B., prin scriptul intitulat

"întâmpinare", ca fiind nefondată, iar referitor la excepția tardivității introducerii plângerii, a arătat că cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate ,înregistrată la C. municipală B., sub. Nr. 22430 în data de_, cât și contestația formulată împotriva modului de soluționare a acesteia, înregistrată în Registrul special sub nr. 17275 din data de_ depusă în baza L. 247/2005, înaintată la C. județeană cu adresa nr. X/4103/AP/2006, au fost formulate în numele și pentru petenta B. A. C., prin mandatar T. C., domiciliată în mun. B., str. Ion Vidu, nr.51, conform contractului de mandat autentificat sub nr. 1658 /_ de către B.N.P. Dogaru C. Liviu, împrejurări atestate prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv, cererea și contestația mai sus menționată.

In baza contractului de mandat, mandatara a fost împuternicită să-i reprezinte interesele petentei în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, sens în care a fost împuternicită să depună cereri, memorii, adrese, menținându-se expres chiar că va putea semna în numele petentei, semnătura fiindu-i opozabilă. În acest context, atât în cuprinsul cererii cât și în contestația împotriva propunerii Comisiei mun. B., aceasta face expres trimitere la calitatea sa de mandatară a petentei, ambele fiind dresate de mandatară, și semnate de aceasta.

Mai mult, în cuprinsul acestora mandatara petentei indică domiciliul său din B., str. I. Vidu, nr. 51pentru a-i fi comunicate actele si toata corespondenta, drept urmare, este în afara oricărei discuții că toate actele de procedură și în strânsă legătură cu soluționarea cererii petentei, urmau a-i fi comunicate pe adresa mandatarei.

Acesta este și motivul pentru care hotărârea atacată a fost comunicată mandatarei la data de_, termen la care petenta a luat la cunoștință de existența și conținutul Hotărârii atacate.

In consecință, plângerea, obiect al prezentei cauze, a fost înregistrată la data de_ în termenul prevăzut expres de art. 53(2) din L. 18/1991rep. Pe de alta parte, daca s-ar îmbrățișa punctul de vedere al Comisiei Locale, ar rezulta ca nici nu ar exista vreun fundament legal ca Hotărârea să-i fi fost comunicată la adresa mandatarei, respectiv, B., Str. I. Vidu, nr. 51, iar C.

J. nu ar fi avut obligația să i-o comunice. Petenta nu a formulat personal nicio cerere sau plângere astfel că împrejurarea că Hotărârea atacata i-a fost comunicată, nu are relevată în speță, C. având obligația să-i comunice hotărârea adoptată, conform contractului de mandat la domiciliul mandatarei din B. . Dovada faptului că nu a fost comunicată legal este dată de însăși faptul că hotărârea s-a comunicat ulterior mandatarei, la data de_, data fata de care prezenta plângere a fost formulata in termen legal.Pentru motivele expuse mai sus, a solicitat respingerea excepției tardivității invocate de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. .

Prin Încheierea din ședința publică din data de 17 martie 2008, având în vedere că deși cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 22430/_ a fost formulată de către B. A. -C. (copia acesteia este atașată la fila 30), contestația împotriva modului de soluționare a acesteia, înregistrată în Registrul Special sub nr. 17275/_ depusă în temeiul L. 247/2005 a fost formulată în numele și pentru petenta B. A. C. de către mandatar Târnovan C. și conform procurii generale atașată la dosar (fila 31 verso) T. C. a fost împuternicită de către B. A. -C. să o reprezinte oriunde va fi necesar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, să depună cereri ,memorii, adrese către orice fel de instituții, putând să o reprezinte cu puteri depline în fața. tuturor instanțelor Judecătorești, astfel că în baza acestui contract de mandat, T. C. a și consemnat în contestația formulată către C. județeană (fila 24), că este împuternicită de către petentă și că domiciliul său este în B., str. Ion Vidu, nr. 51, echivalând cu domiciliul ales pentru comunicarea tuturor actelor și a corespondenței emise în temeiul L. 247/2005, astfel că toate actele de procedură legate de cererea petentei urmau să fie comunicate pe adresa mandatarei (același este motivul pentru care hotărârea atacată a fost comunicată mandatarei în_ ), instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la_ în termenul prevăzut expres de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep., motiv pentru care a respins ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii, dispunând totodată continuarea judecății pe fondul cauzei.

Pe parcursul soluționării prezentei cauze, mandatara petentei a decedat ( fila 182), iar petenta a împuternicit două persoane să o reprezinte, prin procura autentică depusă la fila 185 din dosar, ulterior însă înțelegând să revoce toate contractele de mandat și convențiile încheiate cu Boboc Aurel V., Huciu Mărioara A. și Boboc V. Aura, solicitând ca toate actele de

procedură să-i fie comunicate la domiciliul ales - cab. av. A. Hrib, V. D., str. Mihai Eminescu nr. 15, jud. Suceava, singurul avocat pe care l-a angajat personal în cauză, pentru a-i apăra interesele.

Cu toate că s-a efectuat expertiza tehnică și pentru diferența de teren solicitată ulterior pe parcursul procesului, potrivit completării de plângere, pe fondul cauzei petenta nu a mai făcut referire decât la terenul de 1747 mp, din care a solicitat suprafața de 383 mp în natură și pentru diferența de teren despăgubiri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea nr. 22430/_, formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul teren în suprafață de 1140 stj. situat în intravilanul municipiului B., str. Cerbului, nr. 23, preluat de către stat în temeiul Decretului de expropriere nr. 168/1977, ca moștenitoare a lui Kolb Roza.

Astfel, petenta a fost înscrisă în tabelul nr. 8 ce cuprinde persoanele care au depus cereri în temeiul Legii nr. 247/2005 și pentru care se propune respingerea cererii motivat de faptul că acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001 sau care nu fac dovada calității de fost proprietar sau moștenitor al fostului proprietar al terenului.

Împotriva acestei propuneri petenta a formulat contestația înregistrată cu nr. 8827/_, soluționată prin respingerea ca inadmisibilă de către C. J. prin hotărârea atacată, cu nr. 175/_ .

Pentru a lua aceasta hotărâre intimata a constatat ca imobilul teren in suprafața de 1140 stj. situat in intravilanul B., preluat de Statul Roman prin Decretul de expropriere nr.168 din 21 iunie 1977, actualmente este ocupat de blocurile C2 si 2 Intrarea Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, strada, loc de joaca, spațiu verde, conform Planului de situație extras din "PUG" aprobat prin HCL nr.43/2004. De asemenea, s-a reținut în hotărârea atacată că cererea de restituire nu face obiectul legilor fondului funciar, ci face obiectul legilor speciale, respectiv Legea nr. 10.2001, petenta fiind ținută sa urmeze această procedură.

În speță, s-a efectuat o expertiză tehnică de către expertul Viorel T. P., expert tehnic judiciar specialitatea topografie, cadastru și geodezie, care a constatat la CAP.III CONCLUZII fila 3 expertiză, în funcție de documentația de ieșire din indiviziune și întabulare construcții din.CF 2140 B. (str.Cerbului, nr.23) întocmită de COOPERATIVA CONSTRUCTORUL (Anexa nr. 1 la raport) respectată și de către expert pentru delimitarea terenului revendicat, că suprafața de1747 mp poate fi "revendicată"; de către petentă, aceasta fiind compusă din: suprafața de 74 mp - teren între blocul nr.11, sc.A și casa de locuit de pe str.Cerbului; suprafața de 339 mp - teren sub bloc nr. 11, scara A, suprafața de 383 m.p - teren de joacă pentru copii (parțial); suprafața de 145 mp - teren sub bloc nr.2, sc.D; suprafața de 210 mp - spații verzi între str.Zorelelor și bloc nr.2, sc.D și suprafața de 326 mp - spații verzi între str.Zorelelor și bloc nr.11, sc.B, iar diferența de 270 mp o constituie aleile de acces și trotuare între blocuri (str.Zorelelor) și spații verzi la intrările din blocuri. Instanța de fond a reținut că atât din conținutul Hotărârii atacate, cât și din propunerile Comisiei-municipale, că ceea ce s-a preluat la stat a fost suprafața de teren de l140 stj, adică 1747 mp, terenul preluat de stat fiind agricol, acesta reprezentând curtea și grădina fostei case demolate. Raportat întreg probatoriul administrat în cauză, cu înscrisuri și cu expertiza tehnică topografică, instanța constată că plângerea petentei, așa cum a fost precizată la fondul cauzei, este justificată, urmând a fi admisă ca atare și pe cale de consecință se va dispune anularea Hotărârii Comisiei Județene B. N. nr. 175/_ și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 1140 stj, respectiv 1747 mp, teren aflat în intravilanul Municipiului B.

, str. Zorelelor, identificat conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert P. T. Viorel din CF. 2140 B. -parcelele topo 93/66/1, 93/62/1, 93/63/1, 93/64/1 și 93/65/1, în natură pentru suprafața de 383 mp, ca fiind teren liber de construcții, conform raportului de expertiză și completării raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic P. Viorel, iar pentru diferența de teren ocupată de construcții, prin acordarea de despăgubiri proporțional cu valoarea suprafeței preluate de 1364 mp.

In speță, prima instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 34 din L 1/2000 și ale art. 36 alin. 5 din legea 18/1991 rep. și dat fiind că terenul în litigiu ce a trecut la stat a constituit curtea casei antecesorului petentei, la momentul preluării avea categoria de teren agricol fără construcții, motiv pentru care cererea de reconstituire formulată de petentă în temeiul L. 247/2005 nu putea fi respinsă ca inadmisibilă pe considerentul că ar face obiectul legii 10/2001. Există o bogată practica juridică creată la nivel național, care a adoptat soluția admiterii cererilor persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii legale, după ce au depus cereri de reconstituire în temeiul L. 247/2005, din care face parte și decizia nr. 776/_ pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă.

În acest spețe, cum este cea mai sus amintită, a cărei motivare o îmbrățișăm, practica juridică a fost unanimă în sensul că împrejurarea că termenul prevăzut pentru ipoteza reglementată prin art. 36 alin 5 din Legea nr. 18/1991 nu a fost prelungit expres, prin actele normative modificatoare, se înfățișează ca o simplă inadvertență a legiuitorului, fiind necesar ca aceste dispoziții legale să fie coroborate cu toate celelalte dispoziții speciale care îndreptățesc persoanele aflate în situații similare la a beneficia de măsuri reparatorii legale, acestea putând depune cereri inclusiv în temeiul Legii nr.247/2005.

Ca atare, petentei i se pot acorda măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru diferența de 1364 mp, având în vedere că așa cum rezultă din expertiza topo efectuată în cauză, terenul solicitat nu este liber și nu a fost identificat un alt amplasament ce i-ar fi putut fi acordat în compensare, neputându-se considera prin raportare strict la art. 36 alin. 5 din Legea 18/1991, că reclamanta nu ar putea beneficia de nici o măsură pentru simplu fapt că terenul nu este în totalitate liber.

Totodată, terenului în cauză nu îi este aplicabil regimul juridic prev. de disp. legii 10/2001, strict pe considerentul că imobilul a fost trecut în proprietatea statului, în baza unui decret de expropriere, în condițiile în care măsurile reparatorii pentru imobilele astfel preluate sunt reglementate și prin disp. art. 36 alin 5 din Legea 18/1991, textul referindu-se la acte normative speciale de preluare.

A nu acorda eficiență cererii formulate de petentă, strict pe considerentul că aceasta nu a fost depusă până la termenul limită prevăzut de art. 36 alin. 5 indice 1 din Legea nr. 18/1991, text introdus prin Legea nr. 545/2001, respectiv până la data de 1 noiembrie 2001, înseamnă a crea un regim discriminatoriu în raport cu alți beneficiari ai măsurilor reparatorii prevăzute prin dispozițiile legilor succesive ale fondului funciar, ceea ce nu este permis.

Prin urmare, faptul că termenul prevăzut pentru ipoteza reglementată prin art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 nu a fost prelungit prin actele normative modificatoare, se înfățișează ca o simplă inadvertență a legiuitorului, fiind necesar ca aceste dispoziții legale să fie coroborate cu toate celelalte dispoziții speciale care îndreptățesc persoanele aflate în situații similare la a beneficia de măsurile reparatorii, acestea putând depune cereri inclusiv în temeiul Legii nr. 247/2005.

Pentru aceleași considerente, în ceea ce privește stabilirea măsurii reparatorii concrete de care poate beneficia petenta, urmează ca pentru diferența de teren de 1364 mp să i se acorde posibilitatea de a obține despăgubiri având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din situația concretă a imobilului acesta nu este liber și nu s-a identificat un alt amplasament ce ar putea fi acordat în compensare, neputându-se considera, prin raportare strict la disp. art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 că petenta nu ar putea beneficia de nicio măsură pentru acest fapt.

Nu se poate considera că regimul juridic aplicabil în speța de față ar fi cel reglementat prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, strict pe considerentul că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza decretelor de expropriere, în condițiile în care măsurile reparatorii pentru imobilele astfel preluate sunt reglementate și prin dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, textul referindu- se la acte normative speciale de preluare.

Prin urmare, raportat la considerentele mai sus arătate, în baza art. 53 alin2. din L. 18/1991, s-a admis plângerea formulată și precizată de petentă prin restrângerea obiectului acesteia, de la suprafața totală de 9947 mp ( așa cum a solicitat prin completarea plângerii depusă la fila 192 din dosar) la suprafața de 1747 mp din CF 2140 B., așa cum a solicitat pe fondul cauzei și prin concluziile scrise depuse la dosar, cu consecința anulării hotărârii atacate și s-a dispus obligarea intimatelor să reconstituie petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 383 mp, iar pentru diferența până la 1747 mp să-i acorde despăgubiri.

La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și faptul că acest teren de 383 mp, considerat ca fiind loc de joacă nu este inclus în domeniul public, așa cum reiese din Anexa 2 la HG 527/2010, în care la nr.crt.123 este trecut un alt teren din CF 2182 B. și nu din CF 2140 B., fiind consemnat ca "teren de joacă…Intrarea Zorelelor, Bl.2A, S - 480 mp, CF 2182 nr.top. 64/3/2/b/2";, teren ce nu face parte din parcelele cu nr. topo 93/66/1, 93/62/1, 93/63/1, 93/64/1 și 93/65/1 solicitate de petentă ( fila 331 din dosar).

Potrivit art. 52 din L.18/1991, în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ- jurisdicțională. C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Alineatul 3 al aceluiași articol stabilește că prevederile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.

Cu privire la cererea petentei, formulată prin avocatul său, de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorariu pentru expertiza efectuată în cauză, în sumă de 2000 lei și onorariu de avocat în cuantum de 4000 lei, instanța urmează să o admită în parte.

În acest sens, instanța de fond a acordat doar o parte din onorariul pentru expertiză, urmând să oblige intimatele doar la plata sumei de 500 lei pentru partea din expertiză efectuată doar pentru suprafața de 1747 mp, care s-a solicitat pe fondul cauzei de către petentă, care și-a restrâns astfel obiectul pricinii, în considerarea disp. art. 132 alin.2 pct.2 din C.pr.civ. ( deși pe parcursul procesului a mărit acest obiect, solicitând reconstituirea pentru o suprafață mai mare, în total de 9947 mp) și în consecință se va respinge cererea pentru plata diferenței de onorariu de 1500 lei, iar în privința onorariului avocațial acesta se va reduce de la suma de 4000 lei la suma de 1500 lei, urmând totodată a se respinge ca neîntemeiată cererea pentru obligarea intimatelor la plata taxelor judiciare de timbru ca neîntemeiată, prezenta cauză nefiind supusă timbrării, fiind cauză de fond funciar, respectiv plângere împotriva hotărârii comisiei județene care este scutită de taxe de timbru, potrivit art. 16 indice 1 din L. 146/1997.

Referitor la onorariul de avocat pentru av. A. Hrib, care a fost împuternicită de petentă pe parcursul soluționării cauzei să-i apere interesele, doar după circa 4 ani de la data înregistrării cauzei, mai precis începând cu data de_ ( fila 191), onorariul fiind achitat prin chitanța din data de_, instanța apreciază că acesta este disproporționat în raport de munca depusă de acest avocat si, nu în ultimul rând, deoarece a redactat doar completarea plângerii ( fila 192) prin care doar și-a majorat câtimea obiectului cererii de la 1747 mp la 9947 mp, fără a face o motivare în fapt și în drept a acesteia, urmând ca pe fondul cauzei să nu mai solicite decât suprafața de 1747 mp, operând astfel o restrângere a acestui obiect, având o poziție oscilantă și împiedicând soluționarea procesului în termen rezonabil prin formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică care au vizat întreg terenul, nu numai suprafața de 1747 mp, ceea ce a determinat amânarea cauzei în vederea efectuării completării la raport cu încă doi ani.

Totodată s-a prezentat doar la 5 ședințe de judecată în cei 2 ani în care a fost împuternicită să reprezinte interesele petentei și pe de altă parte, a determinat efectuarea de cheltuieli suplimentare și în privința măsurătorilor topografice necesare în cauză, ținând cont de majorarea obiectului cauzei la suprafața de 9947 mp, la care a renunțat însă, urmare restrângerii suprafeței solicitate pe fondul cauzei la 1747 mp.

În acest sens, că se impune în mod corelativ ca petenta să fie cea care va suporta o parte importantă din costul lucrării, respectiv suma de 1500 lei diferență onorariu pentru expertiză, iar cea de 500 lei achitată cu titlu de avans onorariu va fi în sarcina intimatelor, părți căzute în pretenții, cărora nu le poate fi imputată această cheltuială, în condițiile date. S-a menționat că într-un proces, cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil. Totodată, ele au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții. Prin obligarea la plata acestora trebuie să se realizeze acoperirea integrală a prejudiciului cauzat părții care a câștigat procesul.

Potrivit art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, alineatul (3) al aceluiași articol prevăzând că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul

onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, fată de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, si art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la alineatele (2) si

(3) ale art. 127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzând de fiecare dintre următoarele elemente: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului si constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

În aprecierea de către instanță a justificării onorariului de avocat solicitat de parte, trebuie avut în vedere faptul că scopul exercitării dreptului la apărare prin angajarea unui apărător este acela de a se valorifica pretențiile alegate de parte, iar nu împovărarea părții căzute în pretenții.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauzele Costin contra României si Johana Huber contra României, a statuat, în privința cheltuielilor de judecată, că acestea trebuie să fie necesare si efectuate real, în limita unui cuantum rezonabil. În aceste condiții, raportat la munca efectivă desfășurată de apărător si la obiectul cauzei, instanța consideră că onorariul solicitat a fi suportat de intimate în cuantum de 4000 lei este disproporționat de ridicat, și va reduce cuantumul acestuia la suma de 1500 lei, pe care o apreciază corespunzătoare criteriilor de analizare expuse. Prin reducerea onorariului plătit de petentă avocatului său nu se încalcă prevederile Legii nr. 51/1995 sau a Statutului profesiei de avocat, întrucât contractul de asistentă juridică își produce pe deplin efectele între părțile contractante, instanța de judecată doar apreciind că efectele acestui contract nu trebuie să se repercuteze în totalitate asupra intimatelor, care sunt terțe persoane față de contractul respectiv.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata C. J. B. -

N. Pentru S. D. De P. P. A. T. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate și menținerii hotărârii atacate nr.175/_ ca legală și temeinică și exonerarea acesteia de la plata cheltuielilor de judecată stabilite de prima instanță.

În motivarea recursului s-a susținut că prin hotărârea atacată nr.175/_ a fost respinsă contestația petentei deoarece s-a constatat că terenul solicitat de acesta nu face obiectul legii nr.247/2005, ci face obiectul legii nr.10/2001. Sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiindcă nu sunt aplicabile prevederile reținute de prima instanță, art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată, prevederi legale neinvocate de petentă, ci sunt aplicabile prevederile art.2 alin.1 lit.h și art.6 alin.1 din legea nr.10/2001 în cazul terenului de 1747 mp ce a fost expropriat printr-un decret de expropriere. Prin urmare preluarea terenului deținut de antecesoarea reclamantei s-a făcut în condițiile legii nr.10/2001, lege specială a cărei procedură trebuia să o urmeze, ceea ce petenta nu a făcut.

S-a mai reliefat că în mod greșit prima instanță a reținut prevederile art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată și că restituirea terenurilor prevăzute la art.36 se face prin ordinul prefectului de atribuire a acestor terenuri și nicidecum prin reconstituirea dreptului de proprietate cum greșit a stabilit instanța de fond. În concluzie, recurenta a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit prevederile legii nr.18/1991 la o situație juridică care face obiectul legii nr.10/2001, deoarece persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv nu au posibilitatea de a opta între prevederile legilor reparatorii, iar în cauză persana îndreptățită nu a ieșit din starea de

pasivitate la data apariției legii nr.10/2001 și a pierdut termenul în care putea solicita dreptul asupra imobilului potrivit legii speciale.

În ce privește solicitarea de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată s-a susținut că acest lucru se impune dat fiind faptul că nu dispune de un patrimoniu propriu, neputând fi titulară de drepturi și obligații patrimoniale, că membrii comisiei județene nu sunt remunerați pentru activitatea desfășurată în cadrul comisiei, cheltuielile efectuate cu ocazia tipăririi și eliberării titlurilor de proprietate sunt suportate de către Ministerul administrației și internelor, iar cele pentru comunicarea titlurilor de către persoanele care le primesc.

În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.6,9, art.304/1, art.274 Cod procedură civilă, art.52 din legea nr.18/1991, art.5, 6 din HG nr.890/2005.

Recursul declarat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva aceleași sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata C. M. B. Pentru S. D. De P. P. A. T. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiate.

În motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea legii, raportat la prevederile legale incidente în cauză.

În primul rând a susținut că în mod nelegal a fost respinsă excepția tardivității introducerii plângerii cât timp HCJ nr.175/_ a fost comunicată petentei cu respectarea art.53 din legea nr.18/1991 în data de_, iar plângerea a fost depusă doar în_, mult peste termenul de 30 zile prevăzut de lege.

În al doilea rând a susținut că suprafața de teren solicitată în cauză a fost expropriată în scopul edificării obiectivelor prevăzute în decretul de expropriere și care ocupă la această dată terenul, iar față de această situație juridică a imobilului în mod corect a fost respinsă contestația, terenului nu-i sunt incidente prevederile reținute de prima instanță, art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată, dat fiind faptul că terenul e ocupat de construcții și obiective de investiții- amenajări de utilitate publică, imobilul ar fi putut face legii nr.10/2001, dar nu s-a depus notificare în termenul prevăzut de această lege.

În al treilea rând, s-a arătat că prin sentință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei pentru suprafața de 1140 stj, ce înseamnă 4104 mp, iar în continuare se dispune asupra a 1747 mp, prin decretul de expropriere s-a preluat doar suprafața de 1747 mp, comisia municipală nu poate fi obligată la reconstituirea suprafeței de 1140 stj. În al patrulea rând, recurenta a susținut că suprafața de 383 mp dispusă a fi reconstituită în natură reprezintă loc de joacă pentru copii, aspect reieșit din expertiza întocmită și este înscrisă în domeniul public al municipiului, caz în care acest teren nu poate fi restituit în natură.

În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.8,9, art.304/1, art.312 Cod procedură civilă, art.36 alin.5 și art.41 din legea nr.18/1991, art.22 din legea nr.10/2001, prevederile legii nr.247/2005.

Recursul declarat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Petenta intimată B. A. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de comisiile de fond funciar, cu cheltuieli de judecată în recurs f.17-20.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a reliefat faptul că criticile invocate de recurente sunt nefundamentate iar sentința primei instanțe este temeinică și legală.

În ce privește excepția tardivității introducerii plângerii în mod corect a fost respinsă de prima instanță prin încheierea din_, plângerea formulată fiind depusă cu respectarea termenului de 30 zile, deoarece hotărârea atacată a fost comunicată mandatarei petentei de la acea dată. În ce privește suprafața reconstituită este cea de 1747 mp, strict solicitată de petentă, neînțelegând de unde recurentele au tras concluzia că 1140 stj ar însemna 4100 mp, deoarece în raportul de expertiză nu se face vreo referire în acest sens.

Petenta a susținut că în mod corect prima instanță a reținut că sunt incidente prevederile reținute art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată, dat fiind faptul că terenul în litigiu ce a trecut la stat a constituit curtea casei și la momentul preluării avea clar categoria de teren agricol fără construcții, situație în care nu ser poate reține că ar face obiectul legii nr.10/2001, sens în care a făcut referire la practica judiciară în materie. În speță nefiind posibilă o restituire în natură integrală, terenul fiind ocupat parțial de construcții, sunt incidente prevederile art.24 alin.2 din legea

nr.18/1991, caz în care în mod justificat instanța de fond a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1364 mp, teren ce nu e liber și nu poate fi restituit în natură.

Nu se poate considera că regimul juridic aplicabil în speță ar fi cel reglementat de legea nr.10/2001 pe considerentul că terenul a trecut în proprietatea statului în baza unui decret de expropriere, atât timp cât art.36 alin.5 reglementează măsuri reparatorii pentru imobilele astfel preluate. În mod corect s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru terenul de

383 mp, dat fiind faptul că prin anexa 2 din HG nr.527/2010 nu s-a făcut dovada că terenul respectiv ar fi inclus în domeniul public al municipiului.

În ce privește critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată s-a arătat că acest motiv de recurs nu e admisibil, mai ales că au fost reduse cheltuielile de judecată, iar față de poziția procesuală a recurentelor în mod legal prima instanță le-a obligat să plătească cheltuieli de judecată în baza art.274 Cod procedură civilă, fiindcă sunt părți ce au căzut în pretenții.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursurilor promovate și modificarea sentinței atacate potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

În ce privește primul motiv din recursul comisiei municipale privind respingerea excepției tardivității introducerii contestației, tribunalul constată că acesta nu poate fi admis, dat fiind faptul că prin cererea de recurs nu a fost atacată și încheierea din 17 martie 2008 prin care a fost respinsă excepția tardivității. În acest sens, tribunalul arată că art.302/1 lit.b Cod procedură civilă ce prevede că trebuie indicată sub sancțiunea nulității hotărârea de se atacă, și coroborat acest text legal cu art.299 teza finală și art.282 alin.2 Cod procedură civilă, reiese în mod evident faptul că recurenta trebuia să indice expres în cererea de recurs că atacă și încheierea din 17 martie 2008 prin care a fost respinsă excepția tardivității, pentru a fi legal investită instanța de recurs în acest sens, ceea ce nu s-a indicat, situație în care nu pot fi examinate criticile recurentei sub acest aspect, urmând a fi menținută ca atare soluția respingerii excepției tardivității luate de prima instanță.

În ce privește fondul cauzei, tribunalul constată că prima instanță a pronunțat sentința atacată prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale reținute în considerentele acesteia, respectiv art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată, în cauză terenul în litigiu trebuind solicitat de petentă potrivit legii nr.10/2001, ceea ce aceasta nu a făcut.

În acest sens, tribunalul constată că prin cererea nr. 22430/_ , formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul teren în suprafață de 1140 stj. situat în intravilanul municipiului B., str. Cerbului, nr. 23, preluat de către stat în temeiul Decretului de expropriere nr. 168/1977, ca moștenitoare a lui Kolb Roza, indicând în cerere că nu i-sa mai reconstituit dreptul de proprietate asupra vreunui teren situat în raza teritorială a municipiului B. .

Față de cererea formulată, C. municipală a propus respingerea cererii de reconstituire a suprafeței de teren solicitată, motivat de faptul că imobilul teren este ocupat de blocul nr. 2C și blocul 2 Intr. Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, loc de joacă, spațiu verde, strada Zorelelor, astfel că terenul nu intră sub incidența prevederilor legilor fondului funciar. Astfel, petenta a fost înscrisă în tabelul nr. 8 ce cuprinde persoanele care au depus cereri în temeiul Legii nr. 247/2005 și pentru care se propune respingerea cererii motivat de faptul că acestea fac obiectul Legii nr. 10/2001 sau care nu fac dovada calității de fost proprietar sau moștenitor al fostului proprietar al terenului.

Împotriva acestei propuneri petenta a formulat contestația înregistrată cu nr. 8827/_, iar prin hotărârea atacată nr. 175/_ a Comisiei județene a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentă și s-a constatat ca imobilul teren in suprafața de 1140 stj. situat in intravilanul

, preluat de Statul Roman prin Decretul de expropriere nr.168 din 21 iunie 1977, actualmente este ocupat de blocurile C2 si 2 Intrarea Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, strada, loc de joaca, spațiu verde, conform Planului de situație extras din "PUG" aprobat prin HCL nr.43/2004. De asemenea, s-a reținut în hotărârea atacată că cererea de restituire nu face obiectul legilor fondului funciar, ci face obiectul legilor speciale, respectiv Legea nr. 10.2001, petenta fiind ținută sa urmeze această procedură din legea specială.
Tribunalul constată că terenul de 1747 mp este un teren intravilan, nefiind agricol, și a constituit curtea casei antecesoarei petentei, terenul a fost preluat de Statul Roman prin Decretul de
expropriere nr.168 din 21 iunie 1977, actualmente este ocupat de blocurile C2 si 2 Intrarea Zorelelor, alei de acces aferente blocurilor, strada, loc de joaca, spațiu verde, aspect reieșit inclusiv din raportul de expertiză întocmit în cauză, terenul ocupat de locul de joacă având 383 mp.
Tribunalul arată că acest teren constituie un imobil ce putea și trebuia solicitat de către persoanele interesate în temeiul legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fiind un imobil supus prevederilor acestei legi potrivit art.2 alin.2 lit h din această lege, însă petenta nu a formulat notificare în baza acestei legi speciale pentru restituirea în natură sau prin echivalent, aspect corect reliefat în hotărârea atacată nr. 175/_ a Comisiei județene.
Contrar celor susținute de petentă și reținute de prima instanță, tribunalul arată că terenul solicitat de petentă nu îi sunt aplicabile prevederile art.34 și art.36 alin.5 din legea nr.18/1991 republicată. În acest sens, trebuie reliefat că terenul în litigiu este ocupat în mare parte de construcțiile edificate, respectiv investițiile în scopul cărora a fost dispusă exproprierea, iar suprafața de 383 mp este ocupată de un loc de joacă pentru copii, ce constituie în sensul legii o lucrare de investiții potrivit legii, dată fiind destinația specifică a acestuia, situație în care acest teren solicitat de petentă în acest cadru procesual nu este un teren fără construcții, neafectat de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, ce se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere, ci este un teren ocupat de construcții și afectat de lucrările de investiții aprobate potrivit legii.
Acest teren după cum s-a explicat putea și trebuia solicitat de petentă în baza legii nr.10/2001, ceea ce petenta nu a făcut, situație în care nu mai poate solicita restituirea acestui teren în baza altei legi în condițiile în care terenului respectiv nu-i sunt incidente prevederile legale din legea nr.18/1991. În ce privește practica judiciară la care s-a făcut referire în considerentele sentinței, acesta nu poate atrage respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate, fiindcă, pe de o parte, practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, situația juridică a terenului din litigiu era diferită față de cea reliefată în decizia nr. 776/_ pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția civilă.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată că este temeinică și legală hotărârea atacată nr. 175/_ a Comisiei județene prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de petentă cererea de restituire nu face obiectul legilor fondului funciar, ci face obiectul legilor speciale, respectiv Legea nr. 10.2001, petenta fiind ținută sa urmeze această procedură din legea specială, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate de comisiile de fond funciar împotriva sentinței civile nr. 4103/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, va fi modificată în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea precizată formulată de petenta B. A. C., în contradictoriu cu C. J. B. -N. Pentru S. D. De P. P. A. T. și
M. B. Pentru S. D. De P. P. A. T. .

Având în vedere soluția luată de tribunal, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată la fond și în recurs, fiindcă față de soluția admiterii recursurilor și respingerii pe fond a plângerii formulate, petenta se află în culpă procesuală și nu este îndreptățită să i se acorde, iar recurentele nu au solicitat asemenea cheltuieli de judecată nici în fața primei instanțe și nici în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de C.	J.	B. -N. Pentru S. D. De P.
P. A. T. , cu sediul in B., P.	P.	R., nr. 1, jud. B. -N. și C. M. B.
Pentru S. D. De P. P. A.	T.	, cu sediul in B., P. C., nr. 6, jud. B.

-N., împotriva sentinței civile nr. 4103/2013 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr. _

, modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea precizată formulată de petenta B. A. C. , cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A. Hrib din V. D.

, str. Mihai Eminescu, nr. 15, jud. Suceava, în contradictoriu cu C. J. B. -N. Pentru S.

D. De P. P. A. T. și C. M. B. Pentru S. D. De P. P.

A. T. .

Fără cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,			GREFIER,
R.	I. B.	M. L.	B.	G.	C. F.	N.	G.

MLB// 2 ex.// 11 decembrie 2013J. fond M. NL.

#Fond Funciar. Jurisprudenta

← Decizia civilă nr. 182/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 830/2013. Fond funciar →

Decizia civilă nr. 464/2013. Fond funciar

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 464/2013. Fond funciar