Decizia civilă nr. 529/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.529/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I.
JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii H. L. M., H. G. C., C. P. A., L. A. M., H.
A. L. D. I., H. Ș. S., împotriva deciziei civile nr. 3299 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel C. în dosarul nr._, privind și pe intimații C. L. DE F. F. C. PRIN P., C. J. DE F. F. C., F. M., S. M., C. C., C. I., SA, D. A., D. O., D. I., D. A., I. E. L., I. C. JR., B. L. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta contestatorilor, avocat Precup Fabiola, cu împuternicire avocațială la dosar,
lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta contestatorilor arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, anularea deciziei civile nr. 3299/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. și a se dispune rejudecarea recursului în sensul admiterii acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin contestația înregistrată la_ contestatorii H. L. M., H. G. C., C. P. A., L. A. M., H. A. L. D. I.
, H. Ș. S. au solicitat anularea deciziei civile nr. 3299/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._, rejudecarea recursului, admiterea lui și în consecință, casarea în parte a deciziei atacate în sensul reținerii cauzei spre rejudecare, admiterea apelului declarat de ei, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 878/_ pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr.4076/2004, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației care a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 Cod proc.civ., contestatorii au arătat următoarele:
Prin respingerea recursului declarat de către ei, instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze unele motive de modificare și de casare, după cum urmează:
În primul rând recurenții au invocat în recurs dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., arătând că instanța de apel a admis doar în parte apelul lor, cu toate că dispozițiile din hotărârea instanței de recurs pronunțată de Curtea de Apel care casase decizia civilă nr. 487/_ a Tribunalului C., asupra unor probleme de drept dezlegate, era obligatorie pentru judecătorii care au soluționat apelul.
Analizând decizia de casare, se poate constata că prin aceasta s-a recunoscut îndreptățirea lor la reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv asupra terenurilor intravilane din loc. F., înscrise în Cf 2255 nr. top 99, 100, 101 și 102, însă instanța de apel nu a înțeles să respecte hotărârea instanței de recurs. Deși a administrat probele necesare, nu le-a mai recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri intravilane și nici nu a dispus anularea cel puțin parțială a titlurilor de proprietate emise pentru suprafețele la care erau îndreptățiți, și în care erau înscrise doar terenuri agricole intravilane și nu curți.
În același timp, instanța nu a stabilit îndreptățirea lor la despăgubiri pentru terenul care constituia curtea aferentă casei și anexelor gospodărești, deși acestea au fost evaluate prin expertiza tehnică efectuată în cauză și nici dreptul la compensare cu alte terenuri, deși acest lucru a fost solicitat prin acțiune.
Instanța de recurs nu a cercetat motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 8, 9, 11, 13, 15, 23, 24 și 25 din Legea nr. 18/1991, a art. III din Legea nr. 169/1997, art. 1 și 3 din Legea nr. 1/2000 și art. 11 alin. 1 din HG nr. 890/2005.
Motivele de recurs nu au fost întemeiate pe greșita apreciere a probelor de către instanța de apel, ci pe nelegalitatea deciziei pronunțată în apel, datorită încălcării acestor prevederi legale. Astfel, instanța de recurs trebuia să analizeze pe baza înscrisurilor depuse la dosar, respectiv adeverința emisă de Primăria comunei Luna și C., cât și actele referitoare la terenurile din comuna C. sat F. și com. Luna sat Gligorești, faptul că antecesorii lor nu au beneficiat deloc de reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile situate în loc. F. .
Instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra motivului de recurs referitor la încălcarea prev. art. 1 din HG 890/2005 și a prev. art. 8 și 11 din Legea nr. 18/1991, cu toate că în fața instanței de recurs au probat că în termenul prev. de Legea nr. 24/1997, chiar și reclamanții au depus o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care au aparținut bunicii lor O. M. L. căs.H. și mătușii lor Cupșa M.
. În baza cerilor depuse de tatăl lor în temeiul Legii nr. 18/1991, de mama lor și în calitate de mandatară a lor în temeiul Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000 și apoi a cererilor depuse de către ei în baza Legii nr. 247/2005, erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate terenurile înscrise în Cf 50, 255, 291 și 613 F., pentru că cererile de reconstituire au fost formulate atât doar după bunica lor și după mătușa lor, iar nu doar asupra unei cote părți.
Instanța de recurs a omis a cerceta și motivele de recurs care vizează nelegalitatea deciziei pronunțate în apel și în ce privește respingerea capetelor de cerere privind anulara titlurilor de proprietate.
Astfel, deși s-a dovedit incidența în cauză a art. III din Legea nr. 169/1997, instanța a făcut aplicarea prev. art. 24 din Legea nr. 18/1991, încălcând astfel prev. art. 23 alin. 3 și 4 și art. 24 alin. 1 ind. 1 și 2, deși cei care dețineau construcții pe terenul în litigiu erau îndreptățiți la teren doar în limita asupra a 250 mp aferenți acestora. Motivarea instanței este nelegală, atunci când reține prev. art. 6 din Statutul C.A.P., și cu toate acestea, omite să observe că nu există cereri, anexe aprobate și alte
înscrisuri care să susțină o asemenea motivare. Prev. art. 8 din Decretul - lege nr. 42/1992 nu pot fi interpretate în sensul că intimații erau
îndreptățiți la aceste terenuri până la o suprafață de 6000 mp, iar dreptul de proprietate asupra loturilor pe care le-au avut în folosință în perioada
C.A.P. nu puteau să se reconstituie în favoarea intimaților.
Copiile depuse după adeverințele privindu-i pe pârâții C. și Ș. nu fac dovada dreptului de proprietate al acestora, atâta timp cât nu s-a prezentat instanței exemplarul original, iar ștampilele de pe acestea nu sunt concordante între ele. Cu toate că pârâții C., S., F. și defuncta Negruțiu I. au primit câte 500 mp teren din această grădină pentru construirea locuințelor și s-a solicitat anularea titlurilor în așa fel încât să se reducă suprafața la 250 mp, instanța a respins cererea, deși existau terenuri înscrise în titluri, pentru o parte din această grădină pentru care nu se ridicase nicio construcție și nici nu fusese atribuite în perioada C.A.P.-ului pentru construirea de locuințe. Astfel, prin titluri de proprietate numiților Irimieș și C. li s-au atribuit suprafețe de teren, deși nu există nicio construcție, iar în perioada C.A.P.-ului nu le-au fost atribuite loturi pentru construirea de locuințe.
Prin motivele de recurs a fost criticată decizia pronunțată în recurs și cu privire la cheltuieli de judecată, însă în decizia pronunțată în recurs nu se regăsește motivarea instanței cu privire la aceste motive.
Examinând contestația în anulare, curtea reține următoarele:
Conform prevederilor art. 318 Cod proc.civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificarea sau de casare";.
Prin decizia civilă nr. 287/R/_ pronunțată de Curtea de Apel
C. a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 487/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată, iar apelul trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
La pronunțarea acestei decizii s-a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat și nu a analizat criticile din declarația de apel, în condițiile în care, fără nicio motivare li s-au respins cererile privind efectuarea unei expertize topo cadastrale de identificare a terenurilor din cărțile funciare depuse la dosar, precum și acvirarea dosarelor de fond funciar ale pârâților.
S-a mai reținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în CF 613, 50, 225, 352 și 291 F., că instanța nu a analizat criticile legate de situația terenurilor atribuite pârâților în perioada Curtea de Apel C. -ului pentru construirea unor case, care a fost suprafața atribuită fiecărui pârât în parte, care este suprafața de teren ocupată de aceștia din terenurile solicitate de reclamanți, raportat la dispozițiile art.24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
În rejudecare, s-a pronunțat decizia civilă nr. 124/A/_, recursul declarat de reclamanți împotriva acestei decizii fiind soluționat prin decizia civilă nr. 3299/R/28 iunie 2012, care face obiectul prezentei contestații.
În declarația de recurs soluționată prin această ultimă decizie, curtea constată că recurenții arată următoarele: "față de decizia pronunțată consideră că sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., și art. 315 alin. 1 Cod proc.civ., precum și prevederile Legii nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000";.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată doar că "instanța a admis doar în parte apelul subsemnaților, cu toate că dispozițiile din hotărârea instanței de recurs care casase decizia civilă nr. 487/_ a Tribunalului
asupra unor probleme de drept dezlegate erau obligatorii pentru judecătorii care au soluționat apelul";. În rest, motivele de recurs se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârii și la motivele prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. și la faptul că instanța nu ar fi motivat hotărârea, fără a se arăta în concret în ce constă încălcarea prev. art. 315 alin. 1 Cod proc.civ.
Conform dispozițiilor art. 315 Cod proc.civ., deciziile instanței de control judiciar sunt obligatorii pentru instanța de fond, astfel fiind și necesitatea de a lămuri anumite împrejurări de fapt, cât și cu privire la administrarea unor probe. Această concluzie se impune, deoarece indicațiile instanței de casare atrag atenția instanței de trimitere asupra
încălcării săvârșite și asupra necesității de a se lămuri unele împrejurări de fapt, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
În speță, instanța de rejudecare se conformează acestor dispoziții dispuse prin decizia de casare și, în consecință, dispune efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenurilor solicitate de reclamanți, înscrise în Cf 50, 255, 352, 613 și 291 F. și cel care a constituit
grădina din intravilan a antecesoarei reclamanților, precum și a celor înscrise în titlurile de proprietate contestate, suprafețele primite de aceștia în perioada C.A.P.-ului pentru construirea de case i pronunță decizia civilă nr. 124/A/_ .
Instanța de recurs investită cu soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 124/A/_ analizează toate motivele de recurs invocate. Astfel, instanța de recurs reține că "stabilind starea de fapt și motivând soluția, instanța de apel a ajuns la concluzia că reclamanților, respectiv antecesorilor acestora li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mare decât cea la care erau îndreptățiți, astfel că nu mai pot solicita și alte terenuri, cum sunt cele din prezentul litigiu. Din acest considerent modul de aplicare a dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991, raportat la dispozițiile art. 8 din Decretul - lege nr. 42/1990 este irelevant, pentru că, potrivit stării de fapt stabilită de instanță, chiar dacă pârâților li s-ar fi atribuit suprafețe de teren mai mari decât la cele la care erau îndreptățiți potrivit legii, reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite aceste terenuri, pentru că au primit deja mai mult decât li se cuvenea, raportat la suprafețele aduse de antecesorii lor în cooperativă";.
Instanța de recurs analizează și criticile referitoare la motivarea hotărârii de către instanța de apel, la omisiunea instanței de apel de a observa toate cererile de reconstituire pe numele familiei Cupșa, la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod proc.civ., cât și la faptul că, celelalte motive din declarația de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod proc.civ. în redactarea actuală, referitoare la interpretarea greșită de către instanța de apel a procesului verbal referitor
la terenuri din altă localitate în legătură cu care instanța de recurs arată că vizează în realitate schimbarea stării de fapt în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod proc.civ., în prezent abrogat. Teza prevăzută de art. 318 Cod proc.civ., are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prev. de art. 304 Cod proc.civ. și nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte, aceste argumente trebuind să fi subsumate motivului de casare pe care se sprijină. Instanța de recurs nu are obligația de a analiza fiecare argument cuprins în motivele de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de casare, putând grupa în acest sens argumentele aduse de parte, obligație pe care, în prezenta cauză instanța de recurs și-a îndeplinit-o, așa cum s-a arătat
în alineatele precedente.
Curtea apreciază că modalitatea în care este formulată prezenta contestație în anulare urmărește de fapt cenzurarea soluției pronunțată de instanța de recurs, pentru motive care țin de nemulțumirea contestatorilor față de soluția pronunțată, lucru care nu este posibil pe calea contestației în
anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Pentru considerentele reținute, în baza art. 318 și 320 Cod proc.civ., curtea va respinge contestația în anulare declarată de contestatorii H. L. M., H. G. C., C. P. A., L. A. M., H. A. L.
I., H. Ș. S. împotriva deciziei civile nr. 3299 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii H. L. M., H. G. C., C. P. A., L. A. M., H. A. L. ,
D. I., H. Ș. S. împotriva deciziei civile nr. 3299 din_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
| ← Decizia civilă nr. 776/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 900/2013. Fond funciar → |
|---|
