Decizia civilă nr. 477/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 477/2013 Ședința publică din data de 09 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata D. G. A F.
P. A J. S., cu sediul în municipiul Z., Piața I. M., nr. 15, județul S.
, împotriva sentinței civile nr. 4773 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei intimate - D. generală a F. P. a J. S. - consilier juridic Tarba Anda, lipsă fiind intimata contestatoare S. E.S. E. G. S. Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri - depune la dosarul cauzei - decontul de taxă pe valoarea adăugată - fila 18-21.
Nefiind alte cereri formulate, sau probe solicitate, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință respingerea contestației la executare, arătând că suma totală de executat este de 46.438, somația emisă și titlul executoriu, sunt dosarul cauzei - f.17-18, la fila 37 există dovada de comunicare cu codul de bare - fila 37. Se mai arată că prima instanță a reținut eronat faptul că în cauză există două titluri executorii, cu privire la sume este adevărat că ele diferă, la date diferite există sume diferite, a operat și compensarea care se face din oficiu, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu motivele expuse în memoriul de recurs.
T R I B U N A L U L,
Prin Sentința civilă nr. 4773/_ a Judecătoriei Z. s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC E-S. E. G. SA în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A J. S. .
S-a anulat somația nr. 31/_ /41141 și titlul executoriu 7455 emise în dosarul de executare 27324874/31/_ /41141 a DIRECȚIEI GENERALE A F.
P. A J. S. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere F-SJ 142/_ emisă de D. G. A F.
P. A J. S. s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații de plată în valoare totală de 1. lei, constând în TVA nedeductibil în sumă de 1. lei și majorări de întârziere în sumă de 1718 lei.
În temeiul acestui titlu de creanță, ajuns la scadență, organul intimat a declanșat executarea silită, sens în care a emis a emis două titluri executorii, având același nr. de indentificare (7455/_ ), unul pentru o creanță în sumă totală de 36387 lei (f34) și unul pentru o creanță în sumă totală de 46439 lei (f.18), precum și două somații aferente, ambele având nr. 31/_
/41141, în dosarul de executare 27324874/31/_ /41141.
Cu privire la susținerile intimatei care arată că titlul executoriu îl constituie chiar actul de impunere (în speță decizia de impunere F-SJ 142/_ ) iar înscrisul emis ulterior denumit titlu executoriu ( în speță 7455/_ ) a fost emis în baza art. 137 alin 1 cod pr. fiscală și nu reprezintă decât un act care înglobează titlul de creanță emis anterior în vederea declanșării executării silite, instanța reține următoarele.
Potrivit art. 41 Cod pr. fiscală "Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.";
Potrivit art 87 Cod pr fiscală "decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă";.
Potrivit art 110 alin 3 Cod pr. fiscală "Titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii";.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că decizia de impunere reprezintă un act administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 și un titlu de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin.3 din OG 92/2003.
Potrivit art 141 Cod pr fiscală " (1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.";
(2) Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod
corespunzător. (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Cum, din economia textului rezulta ca titlul executoriu conține elemente în plus fata de actul administrativ-fiscal, deci si fata de decizia de impunere, este evident ca decizia de impunere si titlul executoriu sunt două acte distincte, unul de natura administrativ - fiscala, cel de-al doilea, act de executare, emis în executarea actului administrativ - fiscal. Instanța mai reține că, pe de o parte, potrivit art 141 alin 1 Cod pr fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar pe de altă parte, potrivit art 141 alin 3 Cod pr. fiscală titlul de creanța, respectiv decizia de impunere, devine titlu executoriu la data scadenței; din analiza acestor texte rezultâ că există diferență de regim juridic între un înscris care constituie titlu executoriu și titlul de creanță care devine titlu executoriu în sensul că primul poate fi pus în executare fără nici o altă formalitate iar pentru ce-l de-al doilea este necesară emiterea, de către organul fiscal competent, a titlului executoriu, prev de art
141 alin1 teza I Cod pr . fiscală, în lipsa căruia nu se poate declanșa executarea silită.
Și din prevederea din alin.3 al art 141 Cod pr fiscală, conform căreia modificarea titlului de creanța atrage modificarea titlului executoriu, conduce la aceeasi concluzie potrivit careia titlul de creanta si titlul executoriu, reprezinta doua acte distincte.
În concluzie, un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal; prin urmare: dacă titlul de creanță și orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art.205 și urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, titlul executoriu poate fi contestat urmând procedura stabilită prin art. 172 din același act normativ, instanța competentă material să judece contestația fiind judecătoria, ca instanță de executare.
Emiterea unei decizii de impunere prealabil emiterii titlului executoriu era absolut necesară, deoarece decizia reprezintă actul administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 și totodată titlul de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin.3 din OG 92/2003. Numai prin contestarea acestui act, pe calea contestatiei administrative reglementate de dispozitiile art 205 si urm. C.pr.fiscala, poate fi supusă verificării legalitatea stabilirii sumelor impuse de intimat contestatoarei cu titlu constând în TVA nedeductibil și majorări de întârziere. Legalitatea și temeinicia stabilirii sumelor datorate de catre contestatoare cu titlu de TVA nedeductibil și majorări de întârziere nu poate fi pusa în discutie pe calea contestației la executare, deoarece în speță, contestatoarea are stabilită în favoarea sa, pentru contestarea actului administrativ fiscal, contestația prevăzută de art 205 si urm. C.pr.fiscala, care poate fi apoi continuată în fața instanței de contencios administrativ fiscal. În aceste condiții, devine
inadmisibilă o contestația la executare prin care se invocă apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Pentru acest motiv, intimata era obligată să emită și să comunice debitoarei, în prealabil, decizia de impunere, pentru a-i acorda acesteia posibilitatea de a contesta obligația fiscală, fie sub aspectul legalității stabilirii ei, fie sub aspectul întinderii sumei determinate cu titlu TVA nedeductibil și majorări de întârziere.
Prin urmare, emițând titlul executoriu nr. 7455/_, în executarea deciziei de impunere nr. F-SJ 142/_, organul de executare nu a făcut altceva decât sa pună în aplicare disp.art.141 din OG nr.92/2003, în lipsa titlului executoriu nefiind posibilă declanșarea executării silite.
Titlul executoriu nr. 7455/_, comunicat debitorului odată cu somația este unul formal, respectiv cel întocmit de organul de executare în conformitate cu prevederile art. 141 alin.1 din OG 92/2003, în care se centralizează toate titlurile de creanță împotriva debitorului. El poate fi însă emis doar în baza unui titlu de creanță fiscală care ajuns la scadență a devenit titlu executoriu.
Instanța a făcut ceste precizări tocmai pentru a sublinia importanța titlului executoriu, raportat la poziția procesuală a intimatei care prin înscrisurile depuse a încercat să minimalizeze importanța acestui act și să creeze aparența că executarea silită se efectuează în baza titlului de creanță devenit titlu executoriu, ignorând prevederile art 141 Cod pr fiscală care stipulează că "Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent";
Având în vedere că, contestatoarea a solicitat anularea somației nr. 31/_
/41141 și a titlului executoriu 7455/_ emise în dosarul de executare 27324874/31/_ /41141, instanța urmează să verifice dacă titlul executoriu 7455/_ a fost legal emis, cu respectarea prevederilor art 43 alin 2 și art 141 alin 4 Cod pr fiscală.
Normele din Codul de procedură fiscală prevăzute la art 43 alin 2 și art 141 alin 4 au caracter imperativ, fiind de ordine publică datorită obiectului lor, astfel încât încălcarea lor atrage nulitatea absolută (virtuală) a somației nr. 31/_
/41141 și a titlului executoriu 7455/_ . Raportat la aceste prevederi legale apărările intimatei potrivit cărora sumele înscrise în titlul executoriu nu sunt relevante în condițiile în care, în opinia sa, decizia de impunere constituie titlu executoriu, urmează a fi respinse de către instanță, căreia îi revine obligația de a verifica dacă creanțele fiscale înscrise în titlul executoriu emis de organul de executare corespund cu cele stabilite prin titlul de creanță ajuns la scadență.
În vederea realizării acestui demers, fără a face o analiză de fond a Deciziei de impunere F-SJ 142/_, instanța constată că prin acest titlu de creanță fiscală s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale în sumă totală de 151 825 lei din care 1. lei reprezentând TVA nedeductibil iar 1718 lei reprezentând majorări de întârziere.
În baza acestui titlu de creanță ajuns la scadență s-a declanșat executarea silită și s-au emis două titluri executorii, având același nr de indentificare (7455/_ ),după cum urmează
unul pentru o creanță în sumă totală de 36387 lei ( din care 34669 lei reprezentând TVA nedeductibil și 1718 lei majorări de întârziere)(f.36)
unul pentru o creanță în sumă totală de 46439 lei ( din care 44721 lei reprezentând TVA nedeductibil și 1718 lei majorări de întârziere)(f.18)
În primul rând, instanța reține că intimatul a emis două titluri executorii ( care au primit același număr de identificare, respectiv 7455) prin care s-au stabilit obligații de plată diferite, în baza aceluiași titlu de creanță (Deciziei de impunere F-SJ 142/_ ), împotriva aceluiași debitor, ceea ce nu este permis de lege, prin raportare la prevederile art 141 Cod pr fiscală. Se impune a fi menționat, pe de o parte că ambele titluri executorii au primit același nr. de identificare -7455- și au fost emise la aceiași dată -_ - iar pe de altă că nu s-a făcut dovada efectuării unei plăți parțiale de către contestatoare care să justifice emiterea unui nou titlu executoriu, pt o sumă mai mică, reprezentând diferența de plată.
În al doilea rând instanța constată că suma totală de 151 825 înscrisă cu titlu de obligații fiscale în Decizia de impunere F-SJ 142/_ nu corespunde cu nici una dintre creanțele înscrise în cele două titluri executorii, menționate anterior, emise de către intimată (36387 lei și 46439 lei). Prin precizările formulate la fila 53 din dosar intimata a încercat să justifice diferența existentă între creanțele stabilite prin decizia de impunere F-SJ 142/_ și titlurile executorii 7455/_ arătând că compensat o parte din sumele din decizia de impunere cu TVA de rambursat din luna respectivă ( sumă de 1. lei).
Instanța nu contestă faptul că potrivit art. 116 Cod pr fiscală, dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile, dar subliniază că acest fapt nu exonerează organul fiscal de obligația de a constata compensarea prin emiterea deciziei cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii, așa cum statuează art.art 116 alin n7 Cod pr. fiscală.
Așadar câtă vreme intimata nu a depus la dosar decizia cu privire la efectuarea compensării, instanța apreciază că aceasta nu a justificat în condiții legale diferențele existente între creanțele înscrise în Decizia de impunere F-SJ 142/_ și în titlul executoriu 7455/_, fișa analitică, nesemnată și neștampilată, depusă de intimată în acest scop, neputându-se substitui deciziei de compensare. Instanța apreciază că, emiterea deciziei de compensare este esențială pentru a clarifica și care dintre cele două titluri executorii emise de către intimată conține creanța corect individualizată.
Pe cale de consecință, apreciind că titlul executoriu 7455 și somația nr. 31/_
/41141, emisă în baza acestui titlu, au fost întocmite cu nerespectarea dispozițiilor legale, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC E-
S. E. G. SA în contradictoriu cu intimata D. G. A F. P. A
J. S. și a dispus anularea somației nr. 31/_ /41141 și a titlului executoriu 7455 emise în dosarul de executare 27324874/31/_ /41141 a DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. .
Împotriva acestei sentințe D. G. a F. P. a J. S. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de SC E S. E. G. S. ca netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință menținerea somație de plată nr. 31/_
/41141 și titlului executoriu 7455 emise în dosarul de executare 2732487/31/_
/41141 ca netemeinice și nelegale.
În motivarea recursului se arată că instanța ca urmare a analizei de formă a actelor depuse în instanță a creat o confuzie constatând că: " în baza titlului de creanță ajuns la scadență s-a declanșat executarea silită și s-au emis două titluri executorii, având același nr. de identificare (7455/_ ) - unul pentru suma de
36.387 lei și unul pentru o creanță în sumă totală de 46.439 lei";.
Executarea silită a început prin comunicarea somației însoțită de un exemplar al titlului executoriu, conform art. 145 Cod procedură fiscală.
Au fost comunicate Somația nr. 31/_ /41141 ( fila 17 din dosarul cauzei) și titlul executoriu nr. 7455 emise pt. suma de 46.439 lei ( fila 18 din dosarul cauzei ), acestea au fost comunicate conform dovezii de comunicare ( fila 37 din dosarul cauzei) care indica și codul de bare respectiv AA20186937761, cod de bare care se regăsește și pe somația de la fila 17 din dosarul cauzei, astfel rezultă și se dovedește faptul că executarea silită a început în baza unui singur titlu executoriu.
Suma cuprinsă Titlului Executoriu și Somația din_ emise de A.
F. P. Z., suma de 46.439 lei provine din Declarația de impunere nr. F- Sj 142 din_ .
Titlul de creanță în temeiul căruia a fost pornită executarea silită este Decizia de impunere, care puteau fi contestate conform art. 205 Cod procedură fiscală.
Posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ - fiscal.
Prin întâmpinarea sa, contestatoarea E- S. E. G. S. Z. a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării se arată că prin decizia de impunere s-au stabilit obligații de plată suplimentare în sarcina societății în sumă de 151.825 lei.
Suma pe care a solicitat-o organul de executare prin titlul executoriu nr.
7455/_, a fost de 46.439 lei.
Restul sumei până la concurența valorii stabilite prin decizia de impunere, s- a compensat cu TVA de rambursat, însă fără emiterea unei decizii de compensare așa cum prevede art. 116 alin. (7) din codul de procedură fiscală.
Prin contestație nu s-a atacat altceva decât aspecte formale, respectiv neconcordanța dintre titlul de creanță (în speță decizia de impunere F - SJ 142/_
) și titlu executoriu emis în baza acestuia ( în cauză titlul executoriu nr. 7455/_
).
Indiferent dacă se consideră că titlul de creanță și titlul executoriu sunt considerate două acte distincte sau nu, între cele două acte trebuie să existe concordanță.
Faptul că potrivit art. 116(4) din codul d procedură fiscală, invocat de recurentă, " compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată";, nu exonerează organul fiscal de respectarea art. 116 alineat (7) privind emiterea deciziei cu privire la efectuarea compensării, așa cum a reținut și instanța de fond. Iar o asemenea decizie nu ni s-a comunicat nici nouă și nu s-a depus nici la prezentul dosar.
În situația în care totuși s-ar putea considera corect raționamentul recurentei intimate în sensul că titlul executoriu este reprezentant de decizia de impunere,
rezultă că se impune anularea titlului executoriu nr. 7455/_ și a somației aferente, pentru că atâta timp cât există un titlu executoriu care este decizia de impunere, nu mai este cazul să se emită un alt titlu executoriu, ci eventual doar somația în care să se indice ca titlu executoriu decizia de impunere.
Recursul este întemeiat pentru următoarele:
Executarea silită împotriva contestației a demarat cu emiterea somației nr. 31/_ /41141 emisă în baza Titlului executoriu nr. 7455/_ (f.17) suma de
46.439 lei reprezentând TVA și dobânzi și penalități aferentă TVA.
Titlul executoriu nr. 7251/_ pentru suma de 46.439 lei a fost emis în baza Deciziei de impunere nr. 142/_ (f.18), care prevede suma de 151.825 lei TVA și dobânzi și majorări.
Ca atare executarea silită s-a început pentru o sumă mai mică( 46.439 lei ) decât cea prevăzută în Decizia de impunere ( 151.825 lei) în temeiul căreia s-au emis Titlul executoriu și somația . Titlul executoriu și somația au fost primite de contestatoare în_ (f. 18, 37).
Ulterior s-a mai emis la data de_ somația nr. 31/_ /41141 (f. 35) și Titlul executoriu nr. 7751/_ pentru suma de 36387 emise în baza Deciziei de impunere nr. 142/_ (f. 35), însă acesta nu face obiectul prezentului litigiu. Din fișa sintetică totală (f. 59-60) rezultă că deconturile TVA cu opțiune de rambursare/drept de rambursare sânt în sumă de 105.386 lei, operând compensarea legală cu suma de 151.825 lei stabilită prin Decizia de impunere nr. 142/2012,
rezultă o diferență de 46.439 lei, conform art. 116 alin. 7 Cod procedură fiscală.
De altfel contestatorul și prin acțiunea introductivă și prin întâmpinarea la recurs arată nemulțumirea sa față de aspecte ce țin de condițiile de formă ale executării și nu neagă corectitudinea cuantumului sumei compensate de către intimată.
Pe de altă parte art. 116 alin. 7 Cod procedură fiscală prevede că organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii, însă nu o prevede ca imperativă și nu sancționează cu nulitate necomunicarea deciziei de compensare.
De asemenea contestatorul a invocat faptul că a înaintat pe calea contenciosului administrativ o acțiune prin care a solicitat suspendarea deciziei de impunere nr. 142/2012 în temeiul căreia a primit prezenta executare, ori pe calea contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, atunci când nu există o altă cale specială de atac împotriva acesteia, ori contestatorul se judecă pe calea contenciosului administrativ împotriva actului în temeiul căreia s-a pornit executarea contestată prin prezenta, însă conform art. 215 alin. 1 Cod procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
De asemenea prin Sentința civilă nr. 20/2012 a T. ui S. cererea de suspendare a petentei S. E - S. E. G. SA Z. a fost respinsă, sentință ce nu a fost atacată, rămânând irevocabilă.
Fiind astfel un titlu executoriu, neafectat de motiv de anulare a formelor de executare respectiv de aspecte de formă prevăzute imperativ de lege, care să sancționeze cu nulitate executarea și nici motive de suspendare a acesteia, executarea silită a fost făcută în mod legal, condiție în care se impune
modificarea sentinței atacate prin admiterea recursului și respingerea contestației la executare.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. a J. S., contra sentinței civile nr. 4773 din_ a Judecătoriei Z. .
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S. E.S. E. G. S. față de dosarul execuțional nr. 27324874/31/_ /41141 a Direcției Generale a F. P. a J.
S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D. C. P. E.
Plecată în C.O.
semnează prim-grefier
D. C.
Red. K.M./_
Dact. A.L./_
Jud. fond. R. I. R.
| ← Decizia civilă nr. 479/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 807/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
