Decizia civilă nr. 487/2013. Fond funciar

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILA N. 487/2013

Ședința publică de la 26 Aprilie 2013

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: E. L.

JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: A. P.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent M. A., recurent M. M., recurent C. L. DE A. A L. N. 1. N. și pe intimat S. DE C. - D. PENTRU P., intimat SA

, intimat A. DS, intimat C. J. DE S. A D. DE

P. P. A. T., intimat S. R. PRIN M. E. ȘI F. CU S. P. A. LA D. C., intimat A. DE Ș. A. ȘI S. G.

I. S., având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care, instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării de la data de_ ,_ și_, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

A. cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 20667/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr._, a fost admisă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. DE C. -D. PENTRU P. C., in contradictoriu cu paratii A. DS, C. J. PENTRU S. A D. DE P. A. T. C., C. L. PENTRU S. A D. DE P. A. T. C. -N., M. A., M. M. si SA .

A fost admisă cererea de arătare a titularului dreptului formulata de reclamanta S. DE C. -D. PENTRU P. C. in contradictoriu cu paratul S. R., prin M. E. SI F., cu sediul procesual ales in C. -N., P-ta A. I. nr. 19, jud. C. .

A fost admisă cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul S. R., prin M. E. SI F. .

A fost admisă cererea de interventie in interesul reclamantei, formulata de intervenienta A. DE SA SI S. "G. I. -S. ";, cu sediul in B., B-dul M. nr. 61, sector 1.

A fost respinsă ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata din dosarul conex nr._, formulata de reclamanții M. A., M. M. si

SA, in contradictoriu cu paratii S. DE C. -D. PENTRU P.

C., A. DS si C. L. PENTRU S. A D. DE P.

A. T. C. -N. .

A fost admisă cererea de arătare a titularului dreptului formulata de parata S. DE C. -D. PENTRU P. C. in contradictoriu cu paratul S. R., prin M. E. SI F. din cauza conexa.

A fost admisă cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul S. R., prin M. E. SI F. in cauza conexa.

A fost admisă cererea reconvenționala formulata de parata S. DE

C. -D. PENTRU P. C. si cererea de interventie in interesul acestei parate, formulata de intervenienta A. DE SA SI S.

"G. I. -S. "; in cauza conexa.

A fost admisă cererea reconvenționala formulata de parata A. D.

S. in cauza conexa.

S-a constatat nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 9132 eliberat de C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. la data de_, in favoarea numitului M. A. .

S-a constatat nulitatea absoluta a Hotararii nr. 13/_ emisa de C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., a anexei nr. 29 si procesului verbal de punere in posesie nr. 616394/_, întocmite de C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. .

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a retinut următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8524/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ /211/2005), acvirat, parata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate C. a fost obligata să pună pe defunctul M. A. în posesie pentru terenul de 11.510 mp înscris în CF 15078 C., nr. top 15574, și pentru terenul de 12.506 mp înscris în CF 4284 C., nr. top 13606, iar parata C. județeană C. a fost obligată să emită titluri de proprietate pentru aceste terenuri.

Hotararea judecătoreasca mai înainte mentionata a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 400/R/_ pronunțata de Tribunalul Cluj in Dos. N._ .

În considerarea hotărârilor judecatoresti amintite, pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. a procedat la întocmirea anexei nr. 29, in care a fost inscris antecesorul paraților M. A., M. M. la si M. A., cu terenul in suprafața de 12506 m.p. inscris in CF nr. 4284, nr. Top 13606/1, precum si a procesului-verbal de punere în posesie nr. 616394/_, pentru terenul in suprafața de 12506 m.p., parcela 13606/1 din tarla 95, iar parata C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. a emis Hotărârea nr. 13/_, prin care a validat tabelul-anexa nr. 29 mai înainte menționat, după care a emis Titlul de proprietate nr. 9132/_ în favoarea numitului M. A., pentru terenul in suprafața de 1 ha și 2506 m.p., cu ramura de folosință "livezi";, amplasat în tarla 95, parcela 13606/1.

Cu toate acestea, parații M. A., M. M. la si M. A. nu au intrat in posesia terenului, care se afla in folosința reclamantei S. de C.

-D. pentru P. C., fapt atestat de toate partile in cauza.

Prin Raportul de expertiza tehnica judiciara administrat in cauza, întocmit de expert tehnic judiciar P. escu Ilie Dumitru - f. 321 si urm. dos., s-a concluzionat ca terenul inscris in Titlul de proprietate nr. 9132/_, parcela 13606/1 din tarla 95 se suprapune peste terenurile identificate cu

nr. cadastrale vechi L5541, L5543 si De5542 din tarla 95, este inscris in CF nr. 22720 C., nr. top 13606/1, in favoarea S. R., in administrarea operativa a Stațiunii Experimentale Horti-Viticole C. si, potrivit inventarierii realizata conform Ordinului nr. 266/2001 al MAAP, nr. 482/2001 al MAP si nr. 288/2001 al Prefecturii, face parte din "trup centru"; aparținând domeniului public al S. .

In acelasi timp, prin aceeași lucrare de specialitate, ale cărei concluzii concorda si cu opinia expertului asistent Madaras M. Traian, parcelele de cadastru L5541, L5543 si De5542 aparțin tarlalei 95 si nu tarlalei 94, cum eronat s-a menționat in inventarul sus menționat, aspect care este lipsit de relevanta in ce privește identitatea terenului cata vreme numai prin însumarea suprafetei lui se realizează suprafața totala a terenului cuprins in cazul de fata in domeniul public al statului.

Cat privește regimul juridic al terenului in cauza in raport de actele normative incidente, instanța retine ca imobilul cu nr. top 13606/1 a trecut in proprietatea S. R. in baza Decretului de expropriere nr. 384/1956 si a fost transcris in CF nr. 22720 C. .

Apoi, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, in forma sa inițiala si ca urmare adoptării L. nr. 169/1997, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul sau în conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidenta al cadastrului funciar general și în amenajamentele silvice, iar dintre acestea, terenurile administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasa, precum și din administrarea Institutului pentru T. area și Înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora, urmand ca in termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a L. nr. 169/1997, Guvernul, la propunerea M. ui Agriculturii și Alimentației, sa delimiteze suprafețele de teren strict necesare cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și animalelor de rasa și pe cele destinate producției, din administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă.

Ulterior, prin HG nr. 517/1999, art. 1 si 2 si respectiv Anexa 1, poz. 27, s-a stabilit ca din terenul ce constituie domeniul public al statului in suprafața de 1027 ha, aflat in administrarea Stațiunii de C. și Producție Pomicola C., județul C., suprafața de 366 ha este necesara pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, iar suprafața de 661 ha este destinata producției si suprafața de teren destinata producției, trece din domeniul public în domeniul privat al statului.

In acelasi timp, la art. 3 din HG nr. 517/1999 s-a prevăzut ca suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, precum și cele destinate producției, prevăzute în anexa nr. 1, vor fi identificate prin ordin al ministrului agriculturii și alimentației în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.

Apoi, prin art. 7 din Legea nr. 268/2001 s-a stabilit ca A. D.

S. va inventaria terenurile cu destinație agricolă terenurile deținute în administrare de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, printre care si S. de C. Pomicola C., iar procedura de inventariere

a terenurilor, precum și componenta comisiilor de inventariere se vor stabili prin ordin al ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor. De asemenea, s-a prevăzut ca predarea-preluarea terenurilor și trecerea lor în patrimoniul Agenției DS se face pe baza de protocol între institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, pe de o parte, și A. D.

S., pe de alta parte, în termen de 15 zile de la data inventarierii lor, iar

  1. DS, împreună cu O. Național de C., Geodezie și Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit L. nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și L. nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, și le va preda pe baza de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate și punerii în posesie a celor îndreptățiți.

    Potrivit art. 9 din Normele metodologice de aplicare a L. nr. nr. 268/2001, terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicita în conformitate cu prevederile Legilor fondului funciar nr. 18/1991, respectiv 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe baza de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.

    In acelasi timp, la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 268/2001 s-a prevăzut ca terenurile agricole aparținând domeniului privat și public al statului, aflate în exploatarea institutelor sau stațiunilor de cercetare și producție agricolă, vor fi concesionate direct către acestea în schimbul unei redevențe, după care, prin art. 8 din Legea nr. 290/2002 s-a stabilit ca stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, administrează bunuri din domeniul public și privat al statului, stabilite prin hotărâre a Guvernului de reorganizare a unităților de cercetare-dezvoltare, precum și bunuri proprii dobândite în condițiile legii si ca beneficiază de dreptul de preemțiune la concesionarea terenurilor cu destinație agricolă aflate în domeniul public și privat al statului, conform L. nr. 268/2001.

    Prin acelasi act normativ, reclamanta a fost trecuta in subordinea/coordonarea intervenientei "A. de Ș. A. si S. G.

    I. -S. ";, iar prin art. 228, introdus prin Legea nr. 232/2005, s-a aprobat trecerea din domeniul public al statului în administrarea Stațiunii de C.

    -D. pentru P. C. a suprafeței de teren de 18,75 ha.

    Toate aceste acte normative menționate sunt anterioare Sentinței civile nr. 8524/2006 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ /211/2005), drept care se impune a fi avute in vedere la soluționarea cauzei si trebuiau respectate la emiterea titlului de proprietate, respectiv a actelor premergătoare emiterii acestuia, potrivit principiului

    "tempus regit actum";.

    Rezulta așadar ca inventarierea prevăzuta de dispozitiile L. nr. 268/2001 s-a realizat potrivit Ordinului nr. 266/2001 al MAAP, nr. 482/2001 al MAP si nr. 288/2001 al Prefecturii, si prin acesta a fost identificat terenul in suprafața de 366 ha ce face parte din domeniul public al S., din care face parte si terenul inscris in Titlul de proprietate emis pe numele antecesorului paraților M. A., M. M. la si M. A. .

    Așadar, apărarea paraților M. A., M. M. la si M. A., potrivit căreia terenul din titlul lor de proprietate nu a fost trecut in domeniul public printr-o hotarare de guvern, potrivit legii, se dovedesc a fi neîntemeiate, drept care se impune a fi inlaturate.

    In aceste condiții, cu dovezile administrate a rezultat ca pentru terenul asupra caruia s-a reconstituit dreptul de proprietate nu s-a respectat procedura prevăzuta de lege, sus amintita, respectiv parata C. județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. nu a solicitat paratei A. DS predarea terenului in cauza către

    1. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C.

      -N., in vederea reconstituirii dreptului de proprietate, astfel ca terenul se afla in continuare in domeniul public al statului, in administrarea Agenției

    2. S. si in folosința reclamantei.

Aceasta stare de fapt si de drept este confirmata si de Protocolul existent la fila 151 dos, din care rezulta ca pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, parata A. DS a predat paratei C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. -N. terenurile in suprafața de 439,03 ha, dar intre acestea nu este si terenul in cauza, ci doar terenuri din domeniul privat al S., cat si de insasi cererea de chemare in judecata a paraților M. A., M. M. la si M. A., care recunosc ca pentru terenul in discuție nu au fost puși in posesie, deși aceasta procedura trebuia sa fie anterioara emiterii titlului de proprietate, dat fiind faptul ca terenul nu a fost predat Comisiei locale C.

-N. de către A. DS .

Prin urmare, reconstituirea dreptului de proprietate in speța de fata s- a realizat asupra unui bun imobil care face parte din domeniul public al titularului dreptului, S. R., cu incalcarea dispozițiilor legale sus amintite, precum si ale art. 11 din Legea nr. 213/1998, unde se prevede ca bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu incalcarea acestor dispoziții legale sunt lovite de nulitate absoluta, sancțiune care se apreciază ca operează si pentru nerespectarea dispozițiilor speciale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care reglementează procedura de excepție prin care pot fi trecute imobilele din domeniul public in domeniul privat al statului, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 9 si 10 din Legea nr. 1/2000, unde se prevede ca Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele si stațiunile de cercetare, destinate cercetării si producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare, raman in administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari si solicitate de persoanele indreptatite la reconstituire, insa terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor si centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita in sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform L. nr. 290/2002, precum si ca persoanelor fizice carora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele si stațiunile de cercetare si producție agricola, li se vor atribui terenuri in natura din terenurile proprietate privata a statului, iar in situația in care suprafețele proprietate privata a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, in condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despăgubiri.

Este adevărat ca reconstituirea dreptului de proprietate pe numele antecesorului paraților M. A. M. M. la si M. A. s-a realizat in temeiul unei hotarari judecatoresti, insa, pe de o parte, aceasta nu exclude aplicarea dispozițiilor legale speciale sus menționate, in situația in care

reconstituirea vizează un teren ce face parte din domeniul public al statului, iar pe de alte parte hotărârea judecătoreasca de care se prevalează moștenitorii persoanei indreptatite la reconstituire nu este opozabila reclamantei si paratei A. DS, potrivit principiului relativității hotărârilor judecatoresti.

Este deopotrivă real ca potrivit prevederilor art. III alin. 11 din Legea nr. 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar si ca după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie, dar aceste prevederi legale nu sunt incidente in litigiul de fata întrucât terenul in cauza a fost prevăzut ca fiind parte din domeniul public al statului anterior adoptării L. nr. 169/1997, prin art. 35 din Legea nr. 18/1991, după cum s-a reținut deja.

In acest context, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. de C. -D. pentru P. C., împreuna cu cererile incidentale acesteia, sunt întemeiate.

Cat privește cererea de chemare in judecata formulata de paratii M.

A. M. M. la si M. A. in cauza conexa, fata de dispozitiile legale reținute, instanța a constatat ca este lipsita de suport legal, deoarece legea nu le recunoaște acestora posibilitatea de a pretinde paratelor A. D.

S. si C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. încheierea protocolului de predare-primire a terenului in cauza, fara îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute in mod expres de lege, si nici predarea imobilului in cauza direct de către parata S. de C. -

D. pentru P. C., predarea care se realizează din perspectiva legilor fondului funciar prin punerea in posesie, anterior emiterii titlului de proprietate, ceea ce in speța de fata nu s-a intamplat.

Pentru considerentele ce preced, instanța a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. de C. -D. pentru P.

C. si toate cererile incidentale acesteia, din cele ramase de soluționat, si a respins ca neîntemeiata cererea de chemare in judecata din cauza conexa.

Impotriva sentinței civile examinate a declarat recurs în termen legal C. locală de aplicare a L. nr. 18/1991 (f. 2-3) solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivele cererii recurenta a arătat că prin Sentința civila nr. 8524/2006, pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca, in dosarul civil nr. 4930/2005, a fost obligata C. L. C., sa pună in posesie pe defunctul M. A. pentru terenul de 11510 mp, înscris in Cf nr. 15078 C.

, nr. topo 15574 si pentru terenul de 12.506 mp, inscris in Cf nr. 4284 C.

, nr. topo 13606, iar C. J. C. a fost obligata sa emită titluri de proprietate pentru aceste terenuri.

Aceasta sentința judecătoreasca a rămas irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat de către Tribunalul Cluj prin decizia civila nr. 400/R/l_ .

In considerentele sentinței mai sus menționate s-a reținut ca terenul de 2 jug si 277 sțj.p.( 12506 mp), este inscris in prezent in cartea funciara 22720 C., nr, topo 13606/1, acest teren fiind liber de construcții, dar acoperit de vegetație din S. Pomicola.

Aceasta hotărâre a fost pusa in executare de către C. locala C., prima prin întocmirea procesului-verbal de punere in posesie nr. 616394/_, cu privire la terenul situat in tarlaua 95, parcela 13606/1, in suprafața de 12506 mp, iar a doua prin validarea tabelului anexa nr. 29 privind pe numitul M. A., pentru suprafața de 12506 mp, teren agricol prin HCJ nr. 13/_ .

In baza acestor inscrisuri a fost eliberat TP nr. 9132/_, in favoarea numitului M. A., titlu de proprietate care face obiectul prezentei cauze.

In alta ordine de idei, recurenta învederează instanței de recurs faptul ca, terenurile in litigiu, au trecut in proprietatea S. R. cu titlu de expropriere potrivit Decretului nr.384 din 26 iulie 1956 adoptat de Marea Adunare Naționala a R.P.R. iar foștii proprietari ai acestor terenuri urmau sa fie despăgubiți prin acordarea unor terenuri din rezerva de stat, aflate la acea data in administrarea Comitetului Executiv al Sfatului P. ular al Regiunii C., asa cum reiese din tabelul nominal cuprinzând deținătorii de terenuri ( suprafața care trece in proprietatea statului, proprietar, nr. carte funciara, nr. topografic si parcela primita in schimb si denumirea toponimica).

Inca de la apariția L. nr. 18/1991, in forma ei inițiala, persoanele înscrise in tabelele anexa 29, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate sens in care, in anul 1991 au fost validați pe anexa nr. 19, beneficiind astfel de dividente in calitate de acționari ai

"Stațiunii de C. si Producție Pomicola" devenita ulterior "S. de C.

-D. pentru P. C. ", reclamanta in prezenta cauza.

Prin urmare prin acceptarea calității de acționar a persoanelor inscrise in anexa 29, reclamanta a recunoscut acestora dreptul de proprietate a acestora asupra terenurilor in litigiu, fara ca la aceea data sa fi contestat intr-un fel sau altul acele validări.

Prin recursul declarat (f. 5-10), pârâtii M. A., M. M. au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de S. de C. -D. pentru P. C., respectiv a cererii reconvenționale formulată de A. DS .

În motivele cererii recurenții au arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că terenul revendicat de către ei a fost trecut în domeniul public al statului prin Hotărârea de Guvern nr. 517/1999.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 din legea nr. 290/2002 unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexe se organizează ca institute, centre și stațiuni de cercetare-dezvoltare, organizate ca instituții publice cu personalitate juridică în subordinea Academiei de Ș. agricole și silvice Gherghe I. -Ș. prin Hotărâre a guvernului. Totodată, în conformitate art. 8 alineatului 3 din legea nr. 147/2004 suprafețele de teren agricol necesare desfășurării activității instituțiilor publice de cercetare si dezvoltare ce aparțin domeniului public al statului se dau în administrarea acestora prin hotărâre a Guvernului.

Din interpretarea per a contrario a alin. 2 al art. 35 din Legea nr. 18/1991 coroborat cu dispozițiile L. nr. 290/2002 rezultă fără putință de tăgadă faptul că terenurile aparținând domeniului public și deținute de către Stațiunile de cercetare la momentul intrării în vigoare a L. nr. 18/1991 fac obiectul acestei legi de reparație dacă nu au fost incluse în patrimoniul Stațiunilor de cercetare prin Hotărâre de Guvern.

Or, reclamanta S. Pomicolă a declarat ca indispensabil terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâților ulterior emiterii titlului de proprietate, printr-un script intitulat "Hotărârea nr, 5" din_ care evident nu poate ține locul unei hotărâri de guvern, ci confirma că o astfel de hotărâre nu există.

Prin urmare, de vreme ce însăși reclamanta SPCD C. a recunoscut că nu există o hotărâre de guvern prin care să fie declarat indispensabil desfășurării activității sale terenul revendicat de către recurenții pârâți, este de mai mult decât evident faptul că prin HG nr. 517/1999 nu s-a trecut în domeniul public terenul ce face obiectul prezentului litigiu.

Argumentele instanței de fond sunt contradictorii, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul considerentelor hotărârii recurate se reține faptul că prin HG nr. 517/1999 s-au prevăzut strict suprafețele de teren necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, precum și cele destinate producției, fără ca aceste terenuri să fie identificate.

Totodată, potrivit art. 3 din HG nr. 517/1999 "suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și de animale de rasă, precum și cele destinate producției, prevăzute în anexa nr. 1, vor fî identificate prin ordin al ministrului agriculturii și alimentației în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri".

Terenul înscris pe titlul de proprietate atacat figurează ca fiind în proprietatea privată a statului, conform Ordinului nr. 266/2001 al MAAP.

În mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond că imobilul teren înscris în titlul de proprietate atacat este în domeniul public, conform Ordinului nr. 266/2001 al MAAP.

Astfel, conform expertizei administrate în prezenta cauză, efectuată de dl. expert P. escu Ilie Dumitru, rezultă că terenul înscris în TP atacat se află amplasat în intravilanul localității C. -N., în zona Borhanci, Tarla 95.

Potrivit inventarului efectuat în temeiul Ordinului 266/2001 tarlaua 95 se află în domeniul privat al S. .

Deși, la efectuarea expertizei dl. expert s-a raportat exclusiv la inventarul menționat anterior, acesta concluzionează în mod evident eronat că terenul se află în domeniul public al statului.

Mai mult, în cuprinsul raportului de expertiză se arată că la dosarul cauzei nu există un plan cadastral și un extras de înregistrare cadastrală care să ateste că suprafața de teren de aproximativ 165 ha în care sunt incluse nr. Cadastrale L5541, L5543 și DE 5542 ar fi înregistrate la OJCPI ca Domeniu Public.

Potrivit dl. expert asistent Erculescu D. numerele cadastrale L5541, L5543 și DE 5542 sunt incluse în tarla 95, care este inclusă în domeniul privat al statului. De altfel, chiar din cuprinsul inventarului întocmit în temeiul Ordinului 266/2001 numerele cadastrale începând de la 5499 sunt incluse in tarla 95, aferentă domeniului privat al S. .

Pentru toate aceste considerente, recurenții pârâți apreciază că în mod greșit și nelegal a apreciat instanța de fond că terenul înscris în titlul de proprietate atacat este în domeniul public al S. .

TP nr. 9132/_ a fost emis de către C. J. C. cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia.

Astfel, TP nr. 9132/_ a fost emis în temeiul sentinței civile nr. 8524/2006 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 4930/2005, rămasă definitivă și irevocabilă.

Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în natură și pe vechiul amplasament în favoarea antecesorului subsemnaților, M. A., C. locală C. fiind obligată să îl pună pe acesta în posesie pentru terenul de 12.506 mp. înscris în CF nr. 4284 C., nr. topo. 13606, iar C. județeană să emită titlu de proprietate. Pentru emiterea titlului de proprietate în favoarea defunctului M. A.

, recurenții pârâți au parcurs calea legală, apelând la justiție în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului. Astfel, în dosarul nr._ Judecătoria Cluj-Napoca a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului pârâților și a statuat că terenul înscris pe titlul de proprietate atacat în suprafață de 12.506 mp. poate fi retrocedat în natură și pe vechiul amplasament conform expertizei topografice efectuate în cauză de către dl. Expert Erculescu D. .

Astfel, o dată ce s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în natură și pe vechiul amplasament în favoarea antecesorului recurenților, nu se mai poate modifica acest aspect prin acordarea de despăgubiri (pentru că teren nu mai există în rezerva comisiilor locale), fapt ce aduce recurenților o încălcare gravă nu numai a dreptului la

proprietate, ci și al dreptului la un proces echitabil, ambele garantate de Constituția R. iei și de CEDO, precum și un prejudiciu material, având în vedere costurile pe care le-au suportat cu derularea proceselor.

In acest sens a statuat atât jurisprudența, cât și doctrina potrivit căreia "principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci si contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o hotărâre posterioară, dată într-un alt proces "(M. Tăbâreă, Excepțiile P. e în Procesul Civil, Ed. Universul Juridic, 2006, pag. 347).

În ceea ce privește acțiunea lor, recurenții arată că S. de cercetare-dezvoltare Pomicolă are exclusiv calitatea de detentor precar al dreptului de proprietate, având obligația de a respecta dispozițiile L. nr. 18/1991, și anume de a preda terenul către C. locală.

Această obligație de predare incumbă și ADS ului care este obligat în temeiul art. 4 din Legea nr. 268/2001 să perfecteze un Protocol de predare primire cu Comisiile locale. Este firesc să existe o corelație între legile de reparație și instituțiile statului care dețin sau administrează terenuri ce fac obiectul acestora. În aceste situații legiuitorul a prevăzut expres obligativitatea instituțiilor statului de a se conforma și de a preda terenurile, dacă nu au procedat la delimitarea acestora, așa cum este cazul în speța de față.

Potrivit dispozițiilor art. III alin. 1 indice 1 din Legea nr. 169/1997, potrivit căruia "după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie".

Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 9 din Normele Metodologice de aplicare a L. nr. 268/2001 (potrivit căruia "terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 1/2000,

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prev. L. nr. 18/1991 și ale

  1. nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de ADS comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de Administrație al ADS, este evident că acțiunea recurenților este fondată.

    Prin întâmpinarea formulată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice (f. 25) a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii de fond.

    În motivele întâmpinării se arată, în esență, că instanța de fond a apreciat in mod temeinic si legal ca reclamantele justifica un interes care are legătura cu obiectul lor de activitate si astfel au si calitate procesuala activa in cauza, condiția interesului fiind suficienta pentru promovarea acțiunii. In sensul acestor susțineri s-a pronunțat si înalta Curte de Casație si Justiție intr-o speța similara, motiv pentru care invocam Decizia nr.2165/_ pronunțata de înalta Curta de Casație si Justiție- secția civila si de proprietate intelectuala .

  2. ivele de recurs promovate de recurenți nu sunt temeinice intrucat fata de dispozițiile art. 35 alin (2) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora " Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetări științifice, agricole și silvice, destinate cercetării și producerii de semințe și material săditor din categorii biologice superioare și a animalelor de rasă, precum și din administrarea Institutului pentru T. area și înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultură și a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora" Rezulta ca dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul public este imprescriptibil, drept urmare scoaterea din patrimoniul reclamantelor s- ar face cu încălcarea prevederilor de ordine publică cuprinse în Legea fondului funciar.

Având în vedere acest principiu absolut, actiunea reclamantelor a fost apreciată în mod legal și temeinic pe deplin justificată iar Sentinta civilă nr. 20667/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca este legală și temeinică.

Prin întâmpinarea formulată S. de C. -D. pentru P.

C. (f. 26-39) a solicitat respingerea recursurilor ca nelegale și nefondate, cu consecința menținerii hotărârii de fond.

În motivele întâmpinării se arată că, în mod corect, legal și temeinic, instanța de fond a reținut faptul că parcelele cu nr. cadastral 5541, 5543 (categorie de folosință livadă) și 5542 (categorie de folosință drum), pe care se suprapune terenul în litigiu, cu nr. topo 13606/1, se regăsesc în suprafața de 366 ha strict necesară desfășurării activității de cercetare, aflată în domeniul public al statului și în administrarea subscrisei, suprafață identificată cu date tehnice în inventarul întocmit potrivit Ordinului nr. 266/2001 al MAAP, nr. 482/2001 al MAP și nr. 288/2001 al Prefecturii C. .

In mod corect, legal și temeinic, instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile art. III alin. (11) din Legea nr. 169/1997, întrucât terenul în cauză a fost prevăzut ca fiind parte din domeniul public al statului prin Lege (art. 35 din Legea nr. 18/1991).

De asemenea, în mod corect, legal și temeinic a apreciat instanța de fond că cererea formulată în cauza conexă nu are suport legal, întrucât legea nu le recunoaște recurenților-pârâți M. A., M. M. și SA

dreptul de a cere încheierea protocolului de predare-primire a terenului în litigiu, fără îndeplinirea tuturor celorlalte condiții prevăzute în mod expres de lege, și nici predarea terenului direct de către subscrisa, întrucât predarea se realizează prin punerea în posesie de către C. municipală, anterior emiterii titlului de proprietate - ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Referitor la recursul formulat de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N. se arată că recurenta-pârâtă nu contestă apartenența la domeniul public a terenului cu privire la care au fost emise actele atacate, a căror nulitate absolută a fost constatată de instanța de fond, ci arată doar faptul că actele respective au fost emise în baza unei hotărâri judecătorești.

Însă, în emiterea actelor atacate, recurenta-pârâtă nu a ținut cont de faptul că terenul în cauză s-a aflat și se află în continuare în proprietatea publică a statului și în administrarea subscrisei, fiind scos din circuitul civil și exceptat prin lege organică de la restituirea în natură, fiind indispensabil activității de cercetare-dezvoltare.

Conform prevederilor imperative ale legii, pentru a putea face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, terenul trebuie să se afle în domeniul privat al statului sau al unității administrativ- teritoriale și să fie la dispoziția comisiei locale.

Astfel cum a statuat cu caracter obligatoriu înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 23/2011, una din premisele reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare este "trecerea terenurilor în discuție din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei

rază se situează".

Amplasamentele în vederea reconstituirilor nu pot viza decât terenurile aflate în circuitul civil, iar procedura dezafectării terenului din domeniul public primează oricărei alte proceduri ce poate fi efectuată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 fiind explicit în acest sens: "Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. "

Or, încă din anul 1956 terenul în litigiu este scos din circuitul civil, nici în prezent nefiind trecut în proprietatea privată a S., nici în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, nici în temeiul art. 31 alin. (3) din Legea nr. 45/2009.

Faptul că există o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorului recurenților-pârâți M. A., M. M. și SA nu înlătură obligativitatea respectării normelor legale imperative referitoare la regimul

juridic al proprietății publice și nici obligativitatea respectării procedurii speciale reglementate în cazul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul stațiunilor de cercetare.

In plus, hotărârea judecătorească menționată nu este opozabilă intimatei, nefiind parte în Dosarul nr. 4930/2005, neavând posibilitatea de a formula apărări în acel dosar.

observe faptul că și suprafața declarată prin Legea nr. 45/2009 ca fiind dispensabilă activității de cercetare și care poate face obiectul retrocedărilor, în condițiile legii - identificată în anexa nr. 8.13 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, se află în continuare în domeniul public al statului.

Subliniază faptul că suprafețele indispensabile cercetării au rămas, în continuare, exceptate de la restituirea în natură, fiind afectate unei activități de utilitate publică. Pentru dezafectarea lor din domeniul public al statului și încetarea dreptului de administrare al subscrisei asupra acestora este necesară adoptarea unei legi, potrivit prevederilor art. 31 alin.

(3) din Legea nr. 45/2009.

În concluzie, pentru dezafectarea din domeniul public al statului a terenurilor indispensabile activității de cercetare - identificate în anexa nr. 4.4 la Legea nr. 45/2009, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 72/2011, si în care sunt incluse și parcelele cu nr. cadastral 5541, 5542 si 5543, este necesară adoptarea unei legi organice, în timp ce pentru terenurile dispensabile activității de cercetare (identificate în anexa nr. 8.13 la Lege) este necesară adoptarea unei hotărâri de Guvern.

Cu privire la calitatea pârâților M. A., M. M. la si SA de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. topo 13606/1

Astfel cum a arătat pe parcursul litigiului și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, după cumpărarea de către antecesorii pârâților a terenului cu nr. topo 13606/1 (în suprafață de 2 jug. 277 stj.), acesta a fost transcris din CF nr. 4284 și înscris în CF nr. 5942.

În anul 1949, antecesorii pârâților au înstrăinat o parte din teren (1 jug.) către Szekernies Martin și soția, nasc. Fum E. . Procesul verbal încheiat la C., la data de_ a fost notat în CF nr. 5942, urmând a se face și dezmembrarea terenului și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea acestora.

Așadar, antecesorii pârâților nu mai dețineau în proprietate decât o parte din terenul în litigiu.

Totodată, conform Decretului nr. 384/1956 și anexelor sale, proprietarii suprafețelor expropriate - inclusiv antecesorii pârâților, au fost despăgubiți prin schimb de teren.

Prin urmare, vechiul amplasament al terenului pe care sunt îndreptățiți pârâții să-1 revendice nu se află situat în perimetrul

S.C.D.P. C., aceștia nefiind persoane îndreptățite să fie înscrise pe anexa nr. 29.

Cu privire la presupusa încălcare a Constituției R. iei si a

Convenției europene pentru apărarea drepturilor si libertăților fundamentale ale persoanei.

Recurenții-pârâți susțin că prin nereconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului lor de proprietate, ar fi încălcate dispozițiile Constituției și ale CEDO.

Reglementările prin care se stabilește posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe alt amplasament sau prin acordare de despăgubiri în situația în care vechiul amplasament nu este disponibil nu contravin Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei.

De asemenea, dreptul la justiție nu poate obliga un stat să execute orice fel de hotărâre cu caracter civil, indiferent de circumstanțe. Pot interveni cauze care să lipsească o hotărâre de efect, fără ca debitorul sau autoritățile interne să poată fi considerate responsabile.

În Cauza Sabin P. escu împotriva R. iei, Curtea amintește că dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, dar consideră că dreptul de

acces la justiție nu este absolut (hotărârile Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 21 februarie 1975, seria A nr. 18, p. 18, paragraful 36, și Waite și Kennedy împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 26.083/94, paragraful 50, CEDO 1999-1) și că reclamă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului. S. le contractante se bucură, în această materie, de o oarecare marjă de apreciere.

Curtea trebuie să se convingă de faptul că limitele impuse nu restrâng accesul oferit individului într-o asemenea manieră încât să aducă atingere chiar substanței dreptului. O asemenea limitare nu este conformă cu art. 6 alin. (1) din Convenție decât în măsura în care ea vizează un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Dacă limitarea este compatibilă cu aceste principii, art. 6 alin. (1) nu este încălcat (Cauza

Prințul Hans Adam II al Liechtensteinului împotriva Germaniei [MC], Cererea nr. 42.527/98, paragraful 44, CEDO 2001-VIII).

În Cauza Manoilescu și Dobrescu împotriva R. iei și R. iei (Cererea nr. 60.861/00)-hotărârea judecătorească prin care s-a dispus restituirea unui imobil în favoarea reclamanților a fost imposibil de executat silit având în vedere destinația acelui imobil.

Curtea a reținut că nu a avut loc o încălcare a art. 6 din Convenție, absența executării unei decizii de restituire a unui local diplomatic, neconstituind o restricție disproporționată a accesului la justiție. De aceea, capătul de plângere vizând accesul la justiție a fost considerat vădit nefondat.

În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea a reținut că refuzul autorităților române de a executa plata creanței este acoperit de o cauză de utilitate publică. în plus, în dreptul român, reclamanții au posibilitatea de a obține despăgubiri pentru paguba suferită. De aceea, neexecutarea hotărârii judecătorești nu constituie o măsură disproporționată cu scopul vizat de către statul român.

În speța de față, chiar dacă există Sentința civilă nr. 8524/2006, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. 4930/2005, punerea în posesie nu se poate efectua pe vechiul amplasament al terenului revendicat întrucât acesta se află în proprietatea publică a statului fiind afectat unei activități de interes public și fiind exceptat prin lege organică de la restituirea în natură. Pentru reconstituirea dreptului de proprietate al pârâților, legiuitorul român a prevăzut posibilitatea atribuirii unui alt teren care este disponibil sau acordarea de despăgubiri bănești, aceștia nefiind, astfel, nici prejudiciați, nici discriminați prin această dispoziție.

Conform art. 44 din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele acestuia fiind stabilite prin lege.

Potrivit art. 136 din Constituție, proprietatea este publică sau privată. P. a publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului. Bunurile stabilite prin Constituție sau prin lege organică fac obiectul exclusiv al proprietății publice, acestea fiind inalienabile. în condițiile legii, ele pot fi date în administrarea instituțiilor publice. P. a publică este inviolabilă, în condițiile legii organice.

Conform art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului

S. lor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general _".

Astfel, atât Constituția R. iei, cât și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei (art. 1 din Primul Protocol adițional) recunosc dreptul de proprietate publică și dreptul de administrare al instituțiilor publice.

Prevederile art. 135 din Constituție instituie obligația statului de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, precum și stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale.

Conform dispozițiilor Constituției, ale O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, ale L. nr. 290/2002 și ale

L. nr. 45/2009, în R. ia activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare constituie prioritate națională și are un rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă, fiind declarată activitate de utilitate publică, terenurile indispensabile desfășurării acestei activități având același regim.

In această situație, nereconstituirea dreptului de proprietate privată în natură si pe vechiul amplasament nu constituie o încălcare a dispozițiilor Constituției R. iei sau ale CEDO.

Au fost reglementate măsuri reparatorii în cazul în care terenurile solicitate nu pot fi restituite în natură deoarece aparțin domeniului public, fiind afectate unei activități de interes general (atribuirea de terenuri în compensare sau acordarea de despăgubiri bănești), iar reglementările legale incidente în speță se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nici o discriminare pe motive arbitrare.

Și I.C.C.J. subliniază în Decizia nr. 23/2011 aceste aspecte, arătând că:

"Dreptul persoanelor îndreptățite la reconstituirea proprietății asupra terenurilor în natură sau prin despăgubiri stabilite conform legii (art 10 din Legea nr. 1/2000) nu este contestat, dreptul câștigat prin validare nepresupunând, însă, în mod necesar, ca foștii proprietari să primească teren în natură, individualizat în perimetrul stațiunii de cercetare.

Nu se aduce, prin urmare, cu nimic atingere speranței lor legitime, ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție (a se vedea cauzele Brumărescu împotriva R. iei, Străin și alții împotriva R. iei, Păduraru împotriva R. iei). "

Prin urmare, în speță nu se aduce nici o atingere procesului de restituire a proprietății și nici legilor proprietății, nefiind încălcate nici dispozițiile Constituției R. iei sau ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei."

Cu privire la solicitările pârâților M. A., M. M. la si SA de obligare a Agenției DS să perfecteze un protocol de predare- primire a terenului în suprafață de 12506 mp înscris în CF nr. 4284 C., sub nr. top 13606, precum și de obligare a Stațiunii de C. -D. pentru P. C. să predea terenul menționat în favoarea lor.

Așa cum a arătat anterior, terenul în litigiu aparține domeniului public al statului, fiind inalienabil, iar dreptul nostru de administrare asupra acestuia este stabilit prin lege și are aceleași caractere ca și dreptul de proprietate publică.

Dreptul de proprietate publică asupra terenurilor în cauză nu încetează decât dacă acestea sunt dezafectate din domeniul public, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege.

In cazul terenului cu nr. top 13606/1 nu a fost îndeplinită procedura de scoatere din domeniul public al statului, fapt confirmat și de A. D.

S. C. prin adresa nr. 51/_ .

Precizează și faptul că intimata nu este un detentor precar al terenului, ci titularul unui drept real - drept de administrare conferit prin lege.

Atâta timp cât terenul în litigiu aparține domeniului public al S.

și intimatei nu i-a fost retras dreptul de administrare printr-un act cu forță egală celui prin care i s-a acordat - în cazul nostru, prin lege,

S.C.D.P. C. nu are nici dreptul și nici obligația să predea acest teren, cererea recurenților-pârâți fiind cel puțin prematură. Principiile inalienabilității, insesizabilității și imprescriptibilității terenurilor aparținând domeniului public sunt clar stabilite chiar și în cuprinsul L. nr. 18/1991", în art. 5 alin. (2).

Totodată, A.D.S. nu poate încheia nici un protocol de predare-primire cu privire la terenul în litigiu.

Prin întâmpinarea formulată, A. DS (f. 54-57( a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Intimata consideră ca in mod corect instanța fondului a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.9132 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

C. la data de_, in favoarea numitului M. A. .

De asemenea, in mod corect a constatat nulitatea absoluta a Hotărârii nr. 13/_ emisa de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., a anexei nr.29 si procesului verbal de punere in posesie nr.616394/_, întocmite de C. locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. .

Așa cum a învederat și instanței de fond, solicită să se rețină că, potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției DS, cu modificările și completările ulterioare, " terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile L. fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și ale L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, se transmit, la cererea COMISIILOR JUDEȚE., comisiilor locale."

Așadar, potrivit prevederilor legale arătate, singura autoritate competenta sa solicite ADS predarea terenului in vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice îndreptățite este C. J. de Fond Funciar C. numai in urma prezentării solicitării din partea acesteia, impreuna cu intreaga documentație aferenta ADS poate proceda la predarea terenului, pe baza de protocol. Astfel, potrivit reglementarii in materie de fond funciar, comisiile locale de fond funciar sunt beneficiarele acestei solicitări formulate de către comisiile județene, in sensul in care predarea are loc intre ADS si comisia locala, dar singura titulara a dreptului de a formula cerere de predare a terenului este C. J. .

Prin întâmpinarea formulată intimata A. de Ș. A. și

  1. "G. I. Ș. "; (f. 82-86) a solicitat respingerea recursului recurenților M. A., M. M. ca nefondat și menținerea hotărârii de fond.

    Cu privire la regimul juridic al acestor terenuri arată ca suprafețele de teren din perimetrul SCDP C., anterior apariției L. nr.45/2009, au

    aparținut in totalitate domeniului public al statului fiind indispensabile activității de cercetare, inițial situația juridica a acestor suprafețe a fost stabilita de art.35 din Legea nr.18/1991 care la A. (2) prevede ca

    "Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele si stațiunile de cercetări științifice, agricole si silvice, destinate cercetării si producerii de semințe si material săditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasa, precum si din administrarea Institutului pentru T. area si înregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura si a centrelor sale teritoriale aparțin domeniului public si rămân in administrarea acestora ", ulterior, apartenența la domeniul public a fost reiterata de un alt act normativ, respectiv Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, Anexa I cuprinzând lista bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului la pct.5 sunt trecute terenurile institutelor si stațiunilor de cercetări științifice si ale unităților de invatamant agricol si silvic, destinate cercetării si producerii de semințe si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa".

    In aplicarea art.35 alin (2) din Legea N. 18/1991 modificata si completata, a fost emis HG N. 517/1999 privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetarea si producerea de semințe si material saditor din categorii biologice superioare si de animale de rasa, SCDP C. figurând in Anexa nr. 1 cu întreaga suprafața deținuta, respectiv de 366 ha domeniu public strict necesara cercetării.

    Prin Legea nr.147/2004 (varianta publicata in M.Of. nr.435/_ - Partea I) de modificare si completare a L. nr.290/2002 privind organizarea si funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Ș. A. si S. "Gh. I. S. ", care la pct.8 ce modifica art. 8 alin (1) se prevede ca " Bunurile mobile si imobile aflate in administrarea si/sau in concesionarea institutelor, centrelor si stațiunilor de cercetare- dezvoltare din domeniul agricol, a instituțiilor de invatamant agricol si silvic, a unităților de cercetare-dezvoltare aflate in structura unor regii sau companii naționale din domeniul agricol, precum si a centrelor de perfecționare profesionala in agricultura aparțin domeniului public al statului si raman sau trec, după caz, in administrarea acestora pe durata realizării obiectului de activitate."

    Astfel ca terenurile in cauza aparțin domeniului public al statului in baza unor legi organice, nu in baza unor acte administrative.

    In anul 2009, o data cu apariția L. nr.45/2009, reclamanta este înscrisa in anexa nr. 4 la pct.5 a acestei legi cu o suprafața de 171,74 ha teren domeniu public al satului indispensabil activității de cercetare-

    dezvoltare-inovare si multiplicării materialului biologic, acestei suprafețe fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 31 din aceasta lege:

    1. (2) "Suprafețele de teren agricol prevăzute in anexele la prezenta lege sunt bunuri proprietate publica a statului, iar clădirile si întregul inventar sunt bunuri proprietate publica si privata a statului, după caz, si se dau in administrarea instituțiilor si unităților de cercetare- dezvoltare de drept public care le dețin in prezent si a celor care se reorganizează si care desfășoară activitatea de cercetare- dezvoltare, pe toata durata existentei acestora si a păstrării obiectului de activitate."

  1. (3) "Terenurile date in administrarea instituțiilor si unităților de cercetare- dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi scoase din proprietatea publica si din administrarea unităților de cercetare- dezvoltare din agricultura si silvicultura decât prin lege, "

    1. (5) "Terenurile date in administrarea instituțiilor publice, destinate activității de cercetare-dezvoltare, prevăzute in anexele la

prezenta lege, nu pot face obiectul nici unei compensări ca rezultat al solicitărilor de reconstituire a dreptului de proprietate,.... "

Un alt aspect incident in cauza ii reprezintă modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public in cel privat, modalitate ce diferă in funcție de titularul dreptului de administrare, astfel cum am arătat întreaga suprafața aflata in perimetrul SCDP C. este domeniu public, iar trecerea in domeniu privat nu poate fi făcuta decât prin lege conform dispozițiilor art.31 alin (3) din legea nr.45/2009 modificata si completata prin Legea nr.72/2011.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 8524/_, pronunțată în dosarul nr. 4930/2005 al Judecătoriei C. -N. (f. 184-185), a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții M. A., M. M. și SA și a fost

obligată C. locală de aplicare a L. nr. 18/1991 C. -N. să procedeze la punerea în posesie a defunctului M. A. cu privire la terenul în suprafață de 12.506 mp., înscris în C.F. nr. 4282 C. -N. cu nr. top. 13606, iar C. județeană C. a fost obligată să emită titlul de proprietate pentru acest amplasament, alături de un alt teren cu privire la care dispus instanța prin aceeași sentință. Prin Decizia civilă nr. 400/R/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., Secția civilă (f. 47-49), a fost respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul local al mun. C. -

N. - C. locală de aplicare a legii nr. 18/1991 împotriva sentinței examinate.

În considerentele deciziei s-a reținut că susținerea recurentei potrivit căreia art. 11 alin. 3 din legea nr. 18/1991 aprobă doar restituirea în natură a terenurilor care erau deținute la 1 ianuarie 1990 de cooperativele agricole de producție se contrazice cu prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000, potrivit cărora sunt supuse restituirii terenurile proprietate de stat administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, rămân în administrarea acestora cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptățite. S-a apreciat că este nefondată și critica potrivit căreia terenul solicitat de reclamanții din această cauză ar fi folosit în scopul cercetării și producției de soiuri selecționate, de ameliorare permanentă a soiurilor de fructe cultivate și că acest teren nu este supus restituirii. Instanța a statuat în sensul că expertiza întocmită în cauză relevă că terenul este acoperit cu vegetație și nici una din probele administrate nu confirmă susținerea potrivit căreia pe teren există pomi fructiferi și că această parte constituie câmp experimental aflat în administrarea SCPP C. .

Conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul menționat de către ing. Erculescu D. (f. 160-171 dosar judecătorie), terenul solicitat de către intimați a fost identificat ca fiind înscris în C.F. nr. 22720

C. -N., sub A+1, cu nr. top. 13606/1 cu suprafața de 2 jug. 277 stj.p., fiind întabulat dreptul de proprietate al S. R. și dreptul de administrare al Stațiunii Experimentale Hoti-Viticole C. . Expertul a constatat la acea dată că terenul este liber de construcții fiind acoperit de vegetație din stațiunea pomicolă.

Titlul de proprietate nr. 9132/_, a fost eliberat de intimata C. județeană C. în favoarea defunctului M. A. în baza sentinței irevocabile examinate anterior (f. 21 dosar fond nr._ ).

T. ul constată că prezenta cauză se află în al doilea ciclu procesual, casarea dispusă prin Decizia civilă nr. 723/R/_, pronunțată în dosarul nr._ a T. ului C., Secția civilă (f. 153-159), fiind determinată de necesitatea efectuării unei expertize pentru identificarea terenului în litigiu și pentru a se stabili: dacă există suprapunere cu terenul deținut de

S.C.D.P. C. ; numerele cadastrale ale terenului în litigiu și dacă este sau nu inclus în Hotărârea nr. 5/2009 a Academiei de Ș. A. și S. G. I.

  1. sau în domeniul public sau privat conform Inventarului întocmit în baza Ordinului nr. 266/2001 a M.A.A.P. nr. 482/2001 și nr. 288/2001.

    Cu ocazia rejudecării (dosarul fiind înregistrat sub nr._ ) instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către ing. P. escu ilie (f. 321-323 dosar judecătorie). În urma identificării terenului în litigiu expertul a concluzionat în sensul că parcela nr. 13606/1 din Titlul de

    proprietate nr. 9132/_ se suprapune parțial peste parcelele din cadastrul vechi L5541, De5542, L5543, care la rândul lor sunt cuprinse în incinta "Trup Centru"; și sunt evidențiate în MAAP, nr. 484/2001 MAP și nr. 288/2001 Prefectură, ca aparținând domeniului public (f. 324-327 dosar judecătorie).

    Expertul asistent Erculescu D., încuviințat la solicitarea pârâților M.

    , a arătat în cuprinsul lucrării întocmite că parcelele cadastrale menționate nu se regăsesc în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, cu modificările ulterioare, iar inventarierea la care face trimitere expertul desemnat de către instanța nu a fost urmată de adoptarea unei hotărâri de guvern (f. 347 dosar judecătorie).

  2. ul apreciază însă că instanța de fond a reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 35 din legea nr. 18/1991 în forma sa inițială și ca urmare a adoptării L. nr. 169/1997, ale art. 7, 8 și 9 din Legea nr. 268/2001, precum și dispozițiile H.G. nr. 517/1999, statuând în sensul că aceste acte normative sunt anterioare pronunțării sentinței civile în baza căreia s-a emis titlul de proprietate în favoarea recurenților.

Din coroborarea prevederilor legale menționate rezultă că inventarierea prevăzută de Legea nr. 268/2001 s-a realizat conform Ordinului nr. 266/2001 al MAAP, nr. 484/2001 al MAP și nr. 288/2001 al Prefecturii. Or, prin H.G. nr. 517/1999, art. 1 și 2, precum și Anexa I, poziția 27, s-a prevăzut că din terenul ce constituie domeniul public al statului în suprafață de 1027 ha., aflat în administrarea Stațiunii de C. și Producție Pomicolă C., suprafața de 366 ha este necesară pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, iar suprafața de 661 ha. este destinată producției și trece în domeniul public sau privat al statului. De asemenea, art. 3 din H.G. nr. 517/1999 prevede că suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea și producerea de semințe și material săditor din categorii biologice superioare, precum și cele destinate producției, prevăzute în Anexa I, vor fi identificate prin ordin al ministrului agriculturii și alimentației în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii. Această inventariere s-a realizat conform ordinelor menționate, iar din probațiunea administrată în cauză rezultă cu suprafața din titlul de proprietate face parte din domeniul public, fiind inclusă în terenul de 366 ha.

Sunt fondate astfel susținerile intimaților în sensul că pentru terenul cuprins în titlul de proprietate al intimaților nu s-a respectat procedura prevăzută de lege în sensul că intimata C. județeană C. nu a solicitat intimatei A. DS predarea terenului în vederea punerii la

dispoziția Comisiei locale C., iar acest teren se află în continuare în domeniul public al statului, în administrarea Agenției domeniilor S. și în folosința intimatei reclamante.

De asemenea, intimații au susținut cu just temei că potrivit dispozițiilor imperative ale legii, pentru a putea face obiectul reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată, terenul trebuie să se afle în domeniul privat al statului sau al unității administrativ-teritoriale și să fie la dispoziția comisiei locale.

În acest sens a statuat cu caracter obligatoriu Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 23/2011, una din premisele reconstituirii în natură a dreptului de proprietate privată pe terenuri situate în perimetrul stațiunilor de cercetare este "trecerea terenurilor în discuție din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază se situează".

Față de considerentele comune expuse T. ul apreciază că sunt nefondate în întregime criticile recurenților, deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății în baza probelor administrate și a procedat la interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legal incidente. Referitor la susținerile recurenților M. este de remarcat faptul că nu se verifică contradictorialitate statuărilor instanței de fond. În același timp, sunt nefondate criticile vizând încălcarea puterii lucrului judecat ținând cont de faptul că în procesul anterior cadrul procesual a fost diferit.

Pentru motivele expuse T. ul apreciază că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. nu este prezent în cauză. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.

Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. L. de A. a L. 18/1991 si M. A., M. M. si SA împotriva Sentinței civile nr. 20667/_, pronunțată in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. se va constata că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de paratii C. L. de

  1. a L. 18/1991 si M. A., M. M. si SA impotriva sentintei civile nr. 20667/_, pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N., pe care o mentine in totul.

    Fara cheltuieli de judecata. Decizia este irevocabila.

    Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013.

    Președinte,

    E. L.

    Judecător,

    1. O. -S.

      Judecător,

      1. -I. T.

        Grefier,

        1. P.

A.P. 29 Aprilie 2013 Red./tehnored./E.L./A.P./_ /2 ex.

Jud. fond: F. M. - Judecătoria Cluj-Napoca

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 487/2013. Fond funciar