Decizia civilă nr. 488/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.488/R
Ședința publică din 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursurilor declarate de către petentele M.
I. decedată procesul fiind continuat de moștenitorii M. M. M. -Lia și M. M., B. A. ȘI R. M., cu domiciliul procesual ales la sediul SCA Hirza & Asociații din Z., str. T. V. bl. Flora, ap. 5 jud. Sălaj împotriva sentinței civile nr. 2802 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, de către intimata C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. împotriva sentinței civile nr. 118 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._ și de către intimata C. locală R. de aplicare a Legilor fondului funciar împotriva sentinței civile nr. 2802 din_ și împotriva sentinței civile nr. 118 din_, pronunțate de către Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._ *, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ .
T.
Prin sentința civilă nr. 2802 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Macioca Ana, (decedată pe parcursul procesului civil), acțiunea fiind continuată de moștenitoarele acesteia M. I., B. A., R. M. în
contradictoriu cu intimatele C. locală R. de aplicarea Legilor fondului funciar, C. județeană M. de aplicarea Legilor fondului funciar.
S-a luat act că prin încheierea interlocutorie din 8 decembrie 2011, s-a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.
S. M. cu sediul în B. M. str 22 D. nr. 36 jud. M. .
S-a dispus nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 5491/2007 și a procesului verbal nr. 447 din_ .
A fost obligată C. L. R. de a întocmi și înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 15,2 ha, situată în parcela Pd. 637, în UAT R. .
Au fost obligate intimatele în solidar să plătească reclamantelor suma de 4256,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ din 17 octombrie
2007, reclamanta Macioca Ana, (decedată pe parcursul procesului civil), acțiunea fiind continuată de moștenitoarele acesteia M. I. ,dom. în com.
R. nr. 810 jud. M., B. A., dom.în com R. nr. 801 jud. M., R.
M. dom. în com. R. nr. 11 jud. M., în contradictoriu cu intimatele C. locală R. de aplicarea Legilor fondului funciar, C. județeană M. de aplicarea Legilor fondului funciar, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 5491 eliberat de C. J. M. la data de_ și a procesului-verbal de punere în posesie nr. 447/_, precum și obligarea pârâtei C. locală R. de aplicarea Legilor fondului funciar de a elibera titlu de proprietate conform sentinței civile nr. 447/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În argumentarea acțiunii, s-a făcut referire la sentința civilă nr. 447/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafață de 10,98 ha pădure înscrisă în cartea funciară nr.567, cu numerele topografice 58/399 și 585/399, menționându-se că prin hotărârea comisiei județene nr. 906/_ s-a validat suprafața de 1,38 ha pădure din același nr. topografic. S-a susținut că pârâtele au emis titlul de proprietate și proces verbal de punere în posesie pe un alt amplasament decât cel identificat prin sentința civilă mai sus menționată și fără a fi chemată reclamanta la punerea în posesie.
Prin sentința civilă nr. 2883/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, instanța a admis acțiunea reclamantelor.
Recursul promovat de pârâta C. L. împotriva sentinței civile nr. 2883 din_ a fost admis, prin decizia civilă nr. 289/R/_ emisă de Tribunalul Maramureș, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, acțiunea reclamantelor a fost înregistrată sub dosar nr._ și finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr. 494 din 23 februarie 2011.
Este de menționat că, prin Decizia civilă nr. 448-R din 15 iunie 2011 emisă de Tribunalul Maramureș s-a admis recursul reclamantelor împotriva sentinței civile nr. 494 din 23 februarie 2011 dispunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei în rejudecare.
În considerentele deciziei de casare, s-a apreciat necesară întocmirea unui nou raport de expertiză topografică, pentru a se lămuri dacă există identitate între terenul înscris în cartea funciară nr. 567, cu numere topografice 558-339 și 585-339 și terenul cuprins în titlul atacat și respectiv a se verifica modalitatea în care cele două comisii au pus în executare sentința civilă nr. 447 din 16 februarie 2005. S-a considerat că, în speță se impune, în ipoteza neconstatării identității la care s-a făcut mai sus referire, a se elucida modalitatea în care s-a ajuns la emiterea titlului atacat și a se verifica respectarea procedurii prevăzute de art. 10 din HG nr. 890-2005.
În cel de al treilea ciclu procesual, acțiunea a fost înregistrată sub dosar nr._ .
Prin precizările aduse acțiunii (fila 36), s-a solicitat nulitatea titlului de proprietate nr. 5491-2007 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 447 din_ precum și obligarea Comisiei Locale R. de a întocmi și înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața încuviințată în baza sentinței civile nr. 447 din_, respectiv suprafața de 10,98 ha pădure și suprafața de 1,38 ha, ce a fost încuviințată prin hotărârea Comisiei J. ețene nr. 906 din_ .
S-a susținut nerespectarea procedurii prevăzute de art. 10 din HG nr. 890-2005, în condițiile în care s-a emis procesul verbal de punere în posesie nr. 447 din_ în temeiul căruia s-a eliberat titlul de proprietate asupra terenului situat în locul numit Coasta Crăiței, ce aparține din punct de vedere jurisdicțional de comuna Săpânța. S-a apreciat încălcarea dispozițiilor art. 5 din HG nr. 447 din_, literele a, c, e, f, g, i și l.
S-a precizat că titlul de proprietate atacat a fost emis cu încălcarea hotărârii definitive și irevocabile nr. 447-2005, fiind nerespectate prevederile art. 10 din HG nr. 890-2005, ce impun obligativitatea dublei oferte în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe un alt amplasament decât cel ce a făcut obiectul vechiului amplasament și a fost reconstituit în mod legal altor persoane.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 447 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei Macioca Ana asupra suprafeței de 10,982 ha teren vegetație forestieră conform înscrierilor din cartea funciară nr. 567 a comunei R., cu numerele topografice 558-399 și 585-399.
Prin sentința civilă nr. 2939 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 7 decembrie 2005, a fost obligată C. J. M. de a proceda la eliberarea titlului de proprietate în privința suprafețelor de 1,38 ha conform Hotărârii Comisiei J. ețene nr. 906 din_ și respectiv de 10,982 ha în temeiul sentinței civile nr. 447 din_ .
S-a menționat că în cadrul expertizei topografice întocmită de inginer Suciu M. (fila 61), s-a apreciat că amplasamentul identificat în dispozitivul sentinței civile nr. 447 din_, situat la locul numit KOSZTICS nu este liber în timp ce terenul la care se referă titlul de proprietate nr. 5491 din 19 aprilie 2007, cunoscut sub denumirea Coasta Crăiței se află pe raza comunei Săpânța, iar terenul în privința căruia reclamantele solicită a se elibera în favoarea lor titlul de proprietate, respectiv terenul situat la locul numit Șugatagul M. este mai puțin calitativ din punct de vedere a masei lemnoase dar prezintă avantajul de a nu fi revendicat de alte persoane.
Prin completarea adusă acestui raport de expertiză, s-au emis concluziile conform cărora, terenul cu denumirea toponomică Coasta Crăiței (pentru care s-a eliberat titlu de proprietate atacat) face obiectul dreptului de proprietate al locuitorilor din localitatea Săpânța iar amplasamentul identificat prin sentința civilă sus menționată, cunoscut sub denumirea toponomică KOSZTICS nu este liber (fila 81).
Din perspectiva conținutului acestui raport de expertiză, instanța a apreciat că nu se poate vorbi de o identitate între terenul vizat de sentința civilă nr. 447 din_ și cel la care se referă titlul de proprietate 5491 din 19 aprilie 2007.
Prin expertiza întocmită de expert P. oviciu C. G. (fila 90), s-a identificat terenul situat la locul numit Șugatagu M., menționându-se că acesta face parte din parcela Pd. 637, situat în UAT R., se află în afara perimetrului CAPS și nu a fost reconstituit în favoarea altor persoane.
Nu lipsit de relevanță s-a dovedit a fi conținutul adresei emise de C. L.
R. (filele 94, 103) în conformitate cu care această instituție își manifestă acceptul privind punerea în posesie a reclamantelor asupra amplasamentului solicitat (situat UP I Hita, UA 58) în ipoteza în care acesta se află în afara perimetrului ce aparține pădurii CAPS-ului, motivând că amplasamentul din Kostas este echivalent cu cel solicitat de petente sub aspectul vârstei și consistenței pădurii, aspect ce rezultă din descrierea parcelară a amenajamentului silvic al Ocolului Silvic S. .
Instanța a avut în vedere că prestația echivalentă oferită de autorități prin emiterea titlului de proprietate atacat nu a fost acceptată de reclamante iar existența titlurilor de proprietate ale unor terți pe amplasamentul atribuit reclamantelor nu reprezintă o justificare pentru restrângerea dreptului reclamantelor la executarea hotărârii judecătorești. Instanța a reținut că, în conformitate cu practica CEDO (cauza M. Peter și alții contra României) imposibilitatea de a obține executarea completă a unei sentințe prin
neacceptarea terenului obiect al titlului de proprietate atacat, se analizează ca o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că în speță, nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 10 din HG nr. 890 -2005 iar titlul de proprietate nr. 5491 din 19 aprilie 2007 a fost emis în condiții ilegale, astfel încât se impune constatarea nulității absolute a acestuia.
Efectul nulității absolute de repunere în situațiile anterioare deschide posibilitatea petentelor să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care instanța a dispus obligarea Comisiei L.
de a întocmi și înainta documentația pentru eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 15,2 ha, situată în parcela Pd. 637, în UAT R.
.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de D.
B. M., s-a impus a preciza că prin încheierea din 8 decembrie 2011 (fila 83), instanța a pronunțat o soluție de respingere a acesteia pentru motivele expuse în cadrul încheierii sus menționate.
Instanța a obligat intimatele în solidar să plătească reclamantelor suma de 4256,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de considerentele de fapt și de drept în precedent expuse, instanța a admis acțiunea formulată de reclamante conform dispozitivului sentinței.
La data de 7 decembrie 2012 petentele Maleraciuc I., B. A. și R.
M. au formulat, în temeiul art. 2812Cod procedură civilă 1865 cerere de completare a dispozitivului sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației la data de_ .
Prin sentința civilă nr. 118/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în temeiul art. 2812Cod procedură civilă 1865 s-a admis cererea de completare a dispozitivului formulată de petentele M. I., B. A., R.
M. în contradictoriu cu intimatele C. locală R. de aplicarea Legilor fondului funciar, C. județeană M. de aplicarea Legilor fondului funciar. S-a completat dispozitivul sentinței civile nr. 2802 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației la data de 22 noiembrie 2012, în sensul includerii următoarei formulări " În temeiul art. 52 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare coroborat cu art. 274 din Codul de procedură civilă, obligă intimatele să plătească în solidar petentelor suma de
15.180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocațiale";. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe înregistrată sub dosar nr. _
din 07 decembrie 2012, petentele M. I., B. A., R. M. au solicitat instanței completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2802/_, în sensul de a se pronunța asupra petitului vizând acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.180 lei reprezentând cuantumul total al onorariilor avocațiale.
Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 281 indice 2 alin.1 din Codul de Procedură Civilă, în ipoteza în care s-a omis a se pronunța
asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și conținutul sentinței civile nr. 2802/_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei S. u Marmației, instanța a constatat că cererea formulată de petente este întemeiată, prin raportare la culpa procesuală a intimatelor în declanșarea acțiunii introductive precum și la actele dosarului, cu precădere înscrisurile atașate reprezentând contracte de asistență juridică, facturi fiscale și chitanțe (filele 116-147) ce atestă plata onorariilor avocațiale în cuantumul solicitat de
15.180 lei, motiv pentru care a dispus, potrivit art. 281 ind. 2 Cod Procedură Civilă, completarea sentinței civile, în sensul de a se dispune obligarea în solidar a intimatelor la plata sumei de 15.180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocațiale în favoarea petentelor.
La data de_ (data poștei) recurentele M. I., B. A. și R.
M., în calitate de succesoare ale numitei Macioca Ana, au formulat și depus recurs împotriva sentinței civile nr. 2802/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatelor C. L. R. de aplicarea Legilor fondului funciar și C. J. M. de aplicarea Legilor fondului funciar la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale în cuantum total de 15180 lei ocazionate cu judecarea cauzei în toate fazele procesuale.
În motivarea acestui recurs, s-au arătat următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2802/_, instanța de judecată a dispus admiterea acțiunii civile formulată de recurente și obligarea în solidar a intimatelor să ne plătească suma de 4256,49 cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli de judecată reprezintă doar echivalentul onorariilor experților desemnați în cauză.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile avocațiale în cuantum total de 15180 lei (din totalul de 19436,49 lei reprezentând onorarii avocațiale și onorarii expert, instanța pronunțându-se doar asupra cheltuielilor rezultând din plata onorariilor experților desemnați în cauză, în cuantum total de 4256,49 lei), acțiunea promovată fiind admisă în totalitate. De asemenea, menționează faptul că au depus la dosarul cauzei în data de_ nota de cheltuieli, care cuprindea detaliat toate cheltuielile avansate pentru judecarea prezentei cauze, precum și documentele justificative în original - reprezentând facturi, chitanțe și extrase de cont.
In lumina prevederilor art. 274 alin.1 din Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Întrucât prin hotărârea dată instanța nu s-a pronunțat asupra diferenței de cheltuieli de judecată în cuantum de 15180 Iei - reprezentând onorarii avocațiale din toate stadiile procesuale, solicită dmiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul obligării intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, așa cum au fost justificate prin nota de cheltuieli depusă la dosarul cauzei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 274 alin.1, 3041, 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
La data de_ (data poștei) s-a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 2802/_ de către C. locală de fond funciar R., solicitându-se: admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr._ * în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la suprafața de 15.2 ha (suprafață din titlul de proprietate 12,36ha) în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la obligarea în solidar la plata sumei de 4256,42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și cu privire la capătul de cerere privind stabilirea amplasamentului-localizarea parcelei Pd.637 în UAT R. .
În motivarea recursului său, recurenta C. locală R. de fond funciar a arătat următoarele: prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr._ reclamanta Macioca Ana, decedată pe parcursul procesului civil acesta fiind continuată de moștenitoarele acesteia M. I., B. Ana și R. M., au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 5491 eliberat la data de_ de C. J. pentru aplicarea Legilor fondului funciar M. . În argumentarea acțiunii s-a făcut referire la sentința civilă nr. 447/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10,98 ha pădure înscris în CF nr. 567 cu numele topografice 585/399 și 558/399 și Hotărârea comisiei județene nr. 906/_ pentru suprafața de 1,38 ha, în total 12,36 ha.
Suprafața totală pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 5491 eliberat la data de_ a fost de 12,36 ha, or, s-a dat mai mult decât s-a cerut, adică 15,2 ha.
In baza art. 26. alin (1) din H.G. 890/2005 "Terenurile cu vegetație forestiera - păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite - care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, intr-o suprafața egala cu cea trecuta in proprietatea statului, si se înscriu in tabelul prevăzut in anexa nr. 13. (2) Aceste terenuri vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin."
În baza numeroaselor adrese, C. de fond funciar R. a solicitat unității silvice care deține terenul forestier, respectiv Ocolul Silvic S. în UP I Huta, UA 53 pentru punere la dispoziție a terenului. Prin adresele nr. 502/_
, 507/_, Ocolul silvic a refuzat punerea la dispoziție a terenului în UP I Huta, Ua 53.
In consecință nu se poate imputa Comisiei locale de fond funciar R. si Comisiei J. ețene pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M., faptul ca nu s-a pus la dispoziție terenul din UP I Huta, UA 53. Aceste terenuri vor fi puse
la dispoziție de unitățile silvice care le dețin adică Ocolul Silvic S. . Recurenta
C. locală R. apreciază că obligarea intimatelor la plata în solidar a sumei de 4256,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată nu se justifică.
Capătul de cerere cu privire la obligarea Comisiei locale R. de a întocmi și înainta documentația pentru a se elibera titlul de proprietate pentru terenul situat în parcela Pd.637, în UAT R. . Mai concret stabilirea amplasamentului pentru localizarea parcelei Pd. 637 în UAT R. .
În drept se invocă dispozițiile art. 299-316 Cod procedura civila, Legea 1/2000,Legea 18/1991, Legea 247/2005, Cod procedura civila, Art. 26. alin (1) din H.G. 890/2005.
Pentru toate aceste considerente solicită instanței să pronunțe fără citarea părților, o încheiere de admitere in principiu a recursului si sa fixeze termen pentru judecata, la care reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, încuviințând recurentei proba cu înscrisuri în vederea susținerii motivelor de casare, să admită recursul formulat și să modifice în întregime hotărârea atacată.
În susținerea motivelor de recurs, această recurentă depune înscrisuri: copii după adresele nr.413/_, nr.473/_, nr.477/_, nr. 135/_
, nr. 1037/_, nr.2343/_, nr. 2342/_, nr. 1230/_, nr.
1509/_, nr.2325/_, nr.158/_, nr.502/_, nr.507/_, PV nr.156/_, PV/_
Solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților recurentei la dezbateri.
La data de_ (data poștei) a formulat recurs recurenta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. împotriva sentinței civile nr. 118/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței 118/2013 în sensul de a înlătura obligarea Comisiei J. ețene M. de fond funciar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs, această recurentă a arătat următoarele: In fapt, reclamantele au chemat în judecată C. județeană de aplicare a legilor fondului funciar M. și C. locala R., solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 5491 eliberat la data de_ a procesului verbal aferent titlului contestat precum și eliberarea unui nou titlul de proprietate .
Prin sentința civilă nr. 118 din 17 ianuarie 2013, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantelor și totodată dispune obligarea pârâților la plata în solidar cu titlu de cheltuieli de judecată a sumei de 15.180 lei.
Față de cele expuse mai sus, recurenta arată că Titlul de proprietate a cărui anulare s-a dispus prin sentința civilă nr. 2802/_ a fost eliberat de către C. județeană de fond funciar M., prin Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară - M., pe baza documentațiilor înaintate de C. locală R. (care cuprind: anexele validate, planurile parcelare, procesele- verbale de punere în posesie si schițele terenurilor), situație în care, apreciind
faptul că, C. J. și-a îndeplinit obligațiile ce i-au revenit potrivit procedurii speciale instituită de legile fondului funciar.
Mai mult, potrivit prevederilor legale în materie, respectiv dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 5 alin. (c) și (i) din HG nr. 890/2005, stabilirea amplasamentului și punerea în posesie a suprafețelor de teren sunt atributele exclusive ale comisiilor locale de fond funciar.
Astfel, conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, "punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile", iar potrivit alin. (2), al aceluiași act normativ "în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
De asemenea, potrivit prevederilor legale în materie, punerea în posesie se face pe vechiul amplasament, iar în situația când aceste terenuri sunt imposibil de restituit în natură (ex.sunt afectate de construcții, au fost înstrăinate legal, s-au emis titluri de proprietate în favoarea altor persoane etc), potrivit art. 10 din H.G 890/2005 persoanelor îndreptățite li se va oferi un alt amplasament situat în aceeași localitate, din rezerva comisiei locale .
Totodată, recurenta învederează faptul că la baza eliberării titlului de proprietate contestat a stat și hotărârea nr. 906 /2003, prin care comisia județeană de fond funciar a validat propunerea formulată de comisia locală de fond funciar, după analizarea documentelor înaintate de această comisie, pentru suprafața de 1,38 ha., teren cu vegetație forestieră și a invalidat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de suprafață solicitată de 6,69ha., pe motiv că nu se depun și alte documente care să facă dovada proprietății peste suprafața reconstituită anterior (8,07 ha.) în condițiile art.9 alin. 5 (b) din Legea nr.18/1991 coroborat cu art.ll alin.(3) din HG nr.890/2005, care stipulează că cererea de reconstituire va fi însoțită de copii ale actelor doveditoare ale proprietăților solicitate, situație în care nu se poate reține culpa procesuală în sarcina Comisiei J. ețene.
Pe de altă parte, potrivit art.52 din Legea nr. 18/1991 republicata, cu modificările si completările aduse prin Titlul IV al Legii nr. 247/2005, C. județeană este autoritate publica administrativ-jurisdictionala si nu are un patrimoniu propriu.
Având în vedere aspectele mai sus menționate, și faptul că, comisia județeană de fond funciar M. și-a îndeplinit atribuțiile stabilite prin lege, apreciază că nu se poate reține culpa procesuală în sarcina comisiei județene de fond funciar și pe cale de consecință, solicită, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației la plata cheltuielilor de judecată față de C. județeană de fond funciar M. .
In drept, invocă dispozițiile art. 485, 223 alin. (3) Cod procedura civila, art 59 din Legea nr.l8/1991 republicata, cu modificările si completările ulterioare, H.G. 890/2005 cu modificările si completările ulterioare.
In conformitate cu art. 242. Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei si in lipsă.
La data de_ (data poștei) a formulat recurs recurenta C. locală
R. de fond funciar împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * solicitând admiterea recursului și modificarea dispozitivului sentinței civile nr. 118/_ în sensul respingerii capătului de cerere cu privire la obligarea în solidar la plata sumei de 15180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea acestui recurs s-au arătat următoarele: C. locala de fond Funciar R. nu s-a opus retrocedării pe amplasamentul solicitat de petenta, respectiv in UP I Huta, UA 53, aceasta a solicitat prin adresele, Ocolului Silvic S. punerea la dispoziție a amplasamentului solicitat de petenta in UP I Huta, UA 53, insa Ocolul Silvic S. refuză punerea la dispoziție a terenului in UP I Huta, UA. Punerea la dispoziție a amplasamentului este atributul exclusiv al Ocolului Silvic, însă Ocolul Silvic S. refuza punerea la dispoziție a terenului in UP I Huta, UA53.
In baza art. 26. alin (1) din H.G. 890/2005 "Terenurile cu vegetație forestiera - păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni împădurite - care au aparținut persoanelor fizice se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, intr-o suprafața egala cu cea trecuta in proprietatea statului, si se înscriu in tabelul prevăzut in anexa nr. 13. (2) Aceste terenuri vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin."
În consecință nu se poate imputa Comisiei locale de fond funciar R. si Comisiei J. ețene pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar M., faptul ca nu s-a pus la dispoziție terenul din UP I Huța, UA 53. Aceste terenuri vor fi puse la dispoziție de unitățile silvice care le dețin adică Ocolul Silvic S. .
Pentru toate aceste considerente solicită instanței să pronunțe fără citarea părților, o încheiere de admitere in principiu a recursului si sa fixeze termen pentru judecata, la care reanalizând probele administrate la dosarul cauzei, încuviințând recurentei proba cu înscrisuri în vederea susținerii motivelor de casare, să admită recursul formulat și să modifice în întregime hotărârea atacată.
În drept, invocă dispozițiile art. 299-316 Cod procedura civila, Legea nr. 1/2000, Legea 18/1991, Legea 247/2005, Cod procedura civila, Art. 26. alin (1) din H.G. 890/2005.
În susținerea motivelor recurenta depune înscrisuri: copii după adresele nr.413/_, nr.473/_, nr.477/_, nr. 135/_, nr. 1037/_ ,
nr.2343/_, nr. 2342/_, nr. 1230/_, nr. 1509/_, nr.2325/_
, nr.158/_, nr.502/_, nr.507/_, PV nr.156/_, PV/_
Recurenta M. | I. | a decedat la data de_, fiind introduși în |
cauză moștenitorii: M. | M. | și M. -M. M. -Lia. |
Trecând la soluționarea recursurilor declarate, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2802/_ de recurenții Melearciuc I., decedată în cursul procesului, acesta fiind continuat de moștenitorii: M. M. și M. -M. M. -Lia, B. A. și R. M. .
Acest recurs este formulat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Critica adusă sentinței nr. 2802/_ în cererea de recurs formulată la data de_ vizează neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile avocațiale în cuantum total de 15180 lei, ocazionate de judecarea cauzei în toate fazele procesuale.
Cu privire la acest aspect, prin sentința civilă nr. 118/_ a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2802/_, fiind obligate intimatele în solidar să plătească petentelor suma de 1580 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocațiale - fila 182.
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta C. locală de fond funciar R. împotriva sentinței civile nr. 2802/_ a Judecătoriei S. u Marmației acesta a fost expediat la data de_ (data poștei), fiind formulat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Sentința civilă nr. 2802/_ a Judecătoriei S. u Marmației a fost comunicată Comisiei locale R. la data de_ - fila 163 din dosarul de fond.
Recursul împotriva sentinței civile nr. 2802/_ a fost expediat la data de_ - fila 28 din dosarul de recurs.
Potrivit art. 104 Cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor de judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
În speță, recursul declarat de C. locală R. împotriva sentinței civile nr. 2802/_ fiind expediat la poștă la data de_ - fila 28, acesta este formulat în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2802/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației au formulat recurs recurentele M. I., B. A. și R.
M., recurs depus la poștă la data de_ și C. locală R. de fond funciar, recurs depus la poștă la data de_, dată care, raportat la data comunicării sentinței,_, așa cum rezultă din dovezile de comunicare, se încadrează în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 118/_ a Judecătoriei S. u Marmației au formulat recurs C. J. M. de fond funciar, recurs depus la poștă la data de_ și C. locală R. de fond funciar, recurs depus la poștă la data de_, dată care, raportat la data comunicării sentinței civile nr. 118/2013, așa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, se încadrează în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 104 cod procedură civilă, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Așa fiind, în baza art. 301 Cod procedură civilă raportat la art. 104 Cod procedură civilă, tribunalul constată că toate recursurile sunt introduse în termenul legal și va respinge excepția tardivității invocată de reprezentantul recurenților B. A., R. M., M. M. și M. -M. M. -Lia.
În ceea ce privește recursul declarat de C. locală R. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 2802/_, tribunalul reține că aceste este fondat, pentru următoarele considerente:
Sentința atacată a fost pronunțată în rejudecare, după casarea cu trimitere spre rejudecare urmare admiterii recursului declarat de recurentele
M. I., B. A. și R. M., prin același avocat, împotriva sentinței civile nr. 494/_, pronunțată în dosarul nr._ .
În motivarea acestui recurs s-a arătat că: reclamantele au solicitat pe fond admiterea acțiunii și pe cale de consecință reconstituirea dreptului de proprietate pentru parcela indicată de către acestea în conformitate cu nota de identificare existentă la dosarul cauzei propusă de către ing. Fornvald A. în unitatea menajistică 58C% în subunitatea UE 1 UTA și respectiv în vecinătatea parcelei 73E și pe cale de consecință obligarea Comisiilor la punerea în posesie și respectiv reconstituirea dreptului de proprietate deja dobândit pe acest amplasament. Instanța ar trebui să aibă în vedere sentința civilă 447/_ a Judecătoriei S. u Marmației rămasă irevocabilă.
Nicăieri pe parcursul sentinței motivate nu apare în scris faptul că partea reclamantă ar fi fost reprezentată în vreun fel de către avocat. Se arată că în contradictoriu cu C. L. s-ar fi cerut anularea titlului de proprietate, al reclamantelor. Nu s-a cerut acest lucru. În considerentele sentinței, instanța constată că nu ar subzista vreun motiv de nulitate din cele prevăzute la art. III din Legea 169/1997. Instanța este într-o gravă eroare, întrucât reclamantele nu au invocat prevederile art. III arătat, articolul III nu are nici un fel de incidență în prezenta cauză și prin urmare raportat la cele reținute de instanță, aceasta este într-o gravă eroare asupra întregului obiect al cauzei. Practic, în situația de față reclamantele au o soluție de recunoaștere a dreptului de proprietate însă în lipsa amplasamentului, pe calea obligației de a face, s-a solicitat în contradictoriu cu Comisiile stabilirea unuia dintre cele 3 amplasamente care au fost expertizate. Raportat la acestea este evident că instanța de fond a interpretat greșit cererea de chemare în judecată și astfel, deși din considerentele sentinței nu se deduce nimic, instanța de fond a respins ceea ce nu s-a cerut, iar la ceea ce s-a cerut nu a răspuns. Tot instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topografice, prin care s-au identificat un număr de 3 amplasamente. Această expertiză, deși încuviințată de către instanță în 3 variante pentru a fi pe placul tuturor părților, nu a stat la baza soluționării dosarului și pe cale de consecință s-a pricinuit reclamantelor o cheltuială inutilă, deși instanța a soluționat cauza în virtutea unei inadmisibilități reținute raportat la art. III din Legea 169.
În considerarea acestor critici formulate, în acest recurs, Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr. 448/R/15 iunie 2011, admițând recursul declarat de reclamante, a casat sentința civilă nr. 494/_ a Judecătoriei S. u Marmației, cu următorul îndrumar: În cauză s-a efectuat o expertiză de specialitate de către d-na expert Suciu M. care, cu toate completările ulterioare, nu este îndeajuns de lămuritoare. Cum de altfel nu sunt îndeajuns de certe nici pretențiile reclamantelor de la acest moment.
Pornind de la efectele pe care o hotărâre judecătorească irevocabilă le produce, putem susține că recurentele sunt îndreptățite la emiterea titlului de proprietate pentru terenul înscris în CF 567 nr. top. 558/339 și 585/339.
Acestea nu au nici un temei legal pentru a solicita un amplasament ales în mod unilateral și pe care să-l impună comisiilor.
În măsura în care amplasamentul din titlul eliberat nu corespunde amplasamentului stabilit prin sentința judecătorească, iar reclamantele nu sunt satisfăcute de varianta propusă de către comisii reclamantele sunt îndreptățite să solicite emiterea unui nou titlu și o nouă punere în posesie.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român în repetate rânduri în situații similare celei de față, cu titlu de exemplu putând fi amintită Hotărârea pronunțată la 3 iunie 2008 în cauza M. Anghescu contra României.
În consecință, în speță trebuie efectuată o nouă expertiză, întrucât concluziile expertului Suciu M. din cuprinsul raportului de expertiză, cu toate completările sale, sub aspectele ce interesează în cauză nu sunt expuse clar, argumentat și lămuritor.
Pe baza noii expertize ce se va administra trebuie lămurit dacă există identitate între terenul înscris în CF 567 nr. topo. 558/339 și 585/339 și terenul cuprins în titlul atacat, pentru a se verifica astfel dacă comisiile au pus în executare hotărârea judecătorească mai sus amintită. În situația în care această identitate nu există instanța trebuie să lămurească cum s-a ajuns la emiterea titlului atacat și dacă s-a parcurs procedura prevăzută de art. 10 din H.G. 890/2005.
În rejudecare, instanța de trimitere dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, însă expertul P. ovici nu lămurește aspectele semnalate în îndrumarul de casare.
Terenul expertizat de expert P. oviciu C. G. are suprafața de 15,2 ha - fila 92 din dosar în rejudecare.
Expertul P. oviciu nu explicitează ce se înțelege prin "terenul din acțiune";. Or, suprafața totală prevăzută în sentința civilă nr. 447/2005, de 10,98 ha pădure și în Hotărârea Comisiei J. ețene M. nr. 906/2003 de 1,38 ha, este de 12 ha și 3622 mp.
Expertiza efectuată de expert P. oviciu C. G., cu completările depuse la dosar, concluzionează și propune un plan de amplasament și delimitare
pentru o suprafață de 15,2 ha în loc de suprafața de 12 ha și 3622 mp cât este prevăzută în sentința nr. 447/2005 și în Hotărârea 906/2003.
Instanța de fond consemnează în încheierea de ședință publică din_ că expertul nu a răspuns obiectivelor stabilite prin îndrumarul deciziei de casare - fila 95 din dosarul de fond în rejudecare, însă, în mod greșit, la termenul de judecată din_ consideră cauza lămurită și închide faza cercetării judecătorești.
Cauza nu era lămurită în primul rând cu privire la cauza judiciară a acțiunii, la obiectul cauzei, la temeiul juridic, a se vedea în acest sens contradicțiile între precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_ - fila 38, în care se arată că s-a solicitat anularea titlului de proprietate precum și a procesului-verbal de punere în posesie eliberat sau după caz chiar constatarea nulității absolute, nu raportat la Legea nr. 169/1997, respectiv art. III ci pe motivul că titlul de proprietate pe care-l atacă a fost emis cu nerespectarea hotărârii definitive și irevocabile nr. 447/2005 ce a intrat în puterea lucrului judecat și raportat la prevederile art. 10 din HG 890/2005 ce impunea obligativitatea emiterii dublei oferte în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe un alt amplasament decât cel ce a făcut obiectul vechiului amplasament și a fost reconstituit în mod legal unor persoane la legi de reconstituire a dreptului de proprietate anterioare, vechiul lor amplasament fiind ocupat în chip legal și modul cum a fost susținută acțiunea la cuvântul pe fond - fila 153 verso.
Sub aspectul cauzei juridice, relevantă este Decizia civilă nr. 448/R/_ a T. ui M., recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 494/2011 fiind admis în considerarea criticilor formulate, vizând și calificarea juridică a acțiunii.
În ceea ce privește nerespectarea îndrumarului deciziei de casare nr. 448/R/_ a T. ui M., sunt de reținut dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 care arată că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În caz de casare cu trimitere instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze în sensul și în limitele stabilite prin decizia de casare.
Neconformarea atrage casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
Raportat la considerentele ce preced, având în vedere că în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice judiciare prin care să se lămurească aspectele deja sesizate prin îndrumarul deciziei de casare nr. 448/R/_, să se identifice amplasamentul terenului menționat în sentința civilă nr. 447/2005 și în Hotărârea Comisiei județene nr. 906/2003, să se verifice susținerile tuturor părților privind amplasamentul terenului menționat în titlul de proprietate atacat și modul de punere în executare a sentinței civile nr. 447/2005, se
impune, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 1, teza I și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 304 pct. 5, 315 alin. 1 Cod procedură civilă, T. va admite recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 2802/_ a Judecătoriei S. u Marmației și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Având în vedere casarea sentinței civile nr. 2802/_, se impune și casarea sentinței civile prin care a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 118/_, prin urmare vor fi admise și recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 118/_, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere considerentele de mai sus, vor fi admise toate cele patru recursuri, vor fi casate ambele sentințe, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, cu observarea considerentelor ce preced, va proceda la administrarea probelor pertinente, concludente și utile în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale, cu respectarea prevederilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge excepția tardivității invocată de reprezentantul recurenților B.
A., R. M., M. M., M. -M. M. Lia.
Admite recursurile declarate de către recurenții M. I., decedată în cursul procesului, acesta fiind continuat de moștenitorii M. M., M. -M.
M. Lia, B. A. și R. M. toți cu domiciliul procesual ales la Societatea de Avocatură Hârza și Asociații în Z., str. T. V. bl. Flora ap. 5 jud. Sălaj, și C. locală de fond funciar R., cu sediul în R., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 2802/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * și recursurile declarate de către recurentele: C. județeană M. și C. locală R. pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 118/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. _
*.
Casează sentința civilă nr. 2802/_ și sentința civilă nr. 118/_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ * și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 23 Octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S. T. A. Ț. D. W. D. Sas A.
Red.DȚ/_
Tred. A.S. / 28 Octombrie 2013 - 2 ex
J. ecător la fond: P. M. R.
| ← Decizia civilă nr. 504/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 5/2013. Fond funciar → |
|---|
