Decizia civilă nr. 504/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 504/R/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător V. G. Judecător O. -C. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent K. S. E., recurent L. I., recurent C. E., împotriva Sentinței civile nr. 23664/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C.
L. PT S. D. DE P. A. T. DE PE L. P. F., intimat
C. J. PT S. D. DE P. A. T. DE PE L. PREFECTURA CLUJ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
T. UL
Prin sentința civilă nr. 23664/_ dosar nr._ Judecătoria Cluj- Napoca a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâta C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C. .
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta K. S. E. în contradictoriu cu pârâtele C. E., L. I. , C.
L. Pentru S. D. De P. Privată A. T. F., și C. J. Pentru S. D. de P. A. T. C. .
A admis cererea reconvențională formulată de către pârâtele reclamante reconvenționale C. E. și L. I. împotriva reclamantei pârâtă reconvențională K. S. E. și pârâtelor reconvenționale C. L. PENTRU S.
D. DE P. PRIVATĂ A. T. F. și C. J. PENTRU S.
D. DE P. A. T. C. și în consecință :
A anulat parțial atât titlul de proprietate nr.3372/3537/_ emis de CJSDPT C. în favoarea defunctului C. Francisc cât și Titlul de proprietate nr.6694/_ emis de CJSDPT C. în favoarea reclamantei K. S. E. în ce privește terenul extravilan în suprafață de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Potrivit art.8, aliniatul 1 din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar conform aliniatului 2 al aceluiași articol din Legea nr.18/1991, de prevederile legii fondului funciar beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora și potrivit art.11, alin.1 din aceeași lege, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă,
registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.
Raportând starea de fapt la aceste norme legale, instanța de fond a reținut că lui C. Francisc, antecesorul pârâtelor, i s-a reconstituit prin titlul de proprietate a cărui anulare parțială o cere reclamanta, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 799 mp situată în intravilanul localității L. de Sus, comuna F., tarla 50, parcela 220 și 219 (f 86) și la baza emiterii titlului pentru acest teren a stat cererea sa înregistrată la P. comunei F. sub nr.7500/_ prin care acesta a solicitat în calitate de titular al dreptului de proprietate, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,7 ari (700 mp), situat în L. de Sus, str.Mică, nr.593 (f 22).
Instanța de fond mai reține că anterior intrării în patrimoniul CAP, dreptul de proprietate asupra terenului anterior menționat a aparținut antecesorului pârâtelor C. Francisc și dovadă în acest sens constituie nu doar fila din registrul agricol întocmită pe numele acestuia, în care în calitate de cap al gospodăriei, el figurează cu suprafața de 0,06 ha grădină arabil și suprafața de 0,02 ha curte intravilan (f 20), ci și cele două convenții încheiate de C. Francisc în 1955 cu privire la același teren (f 23, 24, 132, 141-142) care se coroborează cu răspunsurile pârâtelor la interogatorii și cu declarațiile martorilor Jakab Erno și T. E. care au relatat despre convenția încheiată de C. Francisc cu verișoara sa în 1955, iar martorul Jakab Erno și-a amintit că întregul teren de lângă casă era folosit exclusiv de C. Francisc și soția sa (f 129). Instanța nu exclude împrejurarea susținută de reclamantă și confirmată de martori că inițial, terenul a aparținut defunctei C. Katalina care a fost mama reclamantei și a numitului C. Francisc, dar reține că la data preluării terenului de către CAP (după 1963), dreptul de proprietate asupra terenului respectiv intrase deja în patrimoniul antecesorului pârâtelor, acesta fiind deci persoana de la care s-a preluat. Instanța reține de asemenea că prin sentința civilă nr.2887/1989 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul civil nr.69/1989, au fost incluse în masa succesorală după defuncta C. Katalina doar casa și terenul aferent în suprafață de 250 mp, nu și terenul din litigiu. Prin urmare, în mod legal, pe baza dispozițiilor art.8 și 11 din Legea nr.18/1991 raportat la Legea nr.247/2005 a fost emis titlul de proprietate în favoarea antecesorului pârâtelor, îndreptățit în calitate de titular al dreptului de proprietate, la reconstituire pentru suprafața de teren din intravilan, reclamanta nefiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv în calitate de moștenitoare a defunctei C. Katalina întrucât terenul nu a fost preluat din patrimoniul defunctei. De altfel, instanța prezumă că reclamanta a cunoscut transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan din litigiu din patrimoniul defunctei C. Katalina, mama sa, în patrimoniul defunctului C. Francisc, fratele său, anterior colectivizării, întrucât aceasta nici nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilan. Instanța a reținut acest element al stării de fapt pe baza cererii reclamantei de la fila 246 întrucât aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate doar asupra unei suprafețe de 0,28 ha care corespunde exact suprafeței din extravilan înscrise în registrul agricol în foaia în care defuncta C. Katalina apare la poziția a patra, în calitate de mamă a capului gospodăriei C. Francisc, cu suprafața de 0,14 Petrar arabil și 0,14 P. vegy fînaț, deci în total 0,28 ha (f 20). De altfel, pe dosul cererii reclamantei au fost menționate manual denumirile Pietrar 0,14 arabil și P. vegy 0,14 fînaț (f 246), iar la termenul de judecată din data de _
, la întrebarea instanței, reclamanta a recunoscut că cererea sa a fost completată de o angajată a primăriei la solicitarea reclamantei și că datele privind loturile solicitate și suprafața acestora au fost consemnate pe baza spuselor reclamantei (f 239-240). Or, suprafețele situate în cele două zone care poartă denumirile Pietrar și
P. vegy sunt cuprinse în extravilan, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr.5646/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N. și din declarațiile martorilor audiați, apartenența lor extravilană nefiind contestată nici de părți.
Prin urmare, chiar dacă susținerea reclamantei conform căreia, terenul intravilan cuprins în titlul de proprietate a cărui anulare parțială o solicită ar fi fost în proprietatea defunctei C. Katalina la data preluării lui de CAP, intrând astfel în masa succesorală după mama sa, câtă vreme reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, ea nu era îndreptățită la reconstituire pentru terenul intravilan și prin urmare nici nu poate obține anularea parțială a titlului de proprietate pentru includerea sa în titlu în calitate de moștenitoare a defunctei C. Katalina. Este real că reclamanta are calitate de moștenitoare după defuncta C. Katalina și că prin formularea cererii sale pentru terenul situat în extravilan, și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, acceptând moștenirea după mama sa, dar independent de acceptarea succesiunii, potrivit unor legi speciale, Legea nr.18/1991 și legile fondului funciar care i-au succedat, reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de existența unei cereri în acest sens, or reclamanta nu a îndeplinit această condiție pentru terenul situat în intravilan. Așadar, calitatea reclamantei de moștenitoare a unei persoane care a introdus teren în CAP nu o îndreptățește automat la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, formularea unei cereri în temeiul art.8 din Legea nr.18/1991 fiind indispensabilă în acest scop, dar reclamanta nu a formulat o astfel de cerere pentru terenul din intravilan. În plus, pentru terenul din extravilan solicitat de reclamantă, în suprafață totală de 2800 mp, a fost emis pe de o parte în favoarea acesteia titlul de proprietate nr.6694 din_ pentru suprafața de 1800 mp și a fost admisă pe de altă parte prin sentința civilă nr.5646/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., cererea sa de reconstituire a dreptului de proprietate pentru încă un teren în suprafață de 1000 mp situat în L. de Sus, comuna F., în locul numit Pietrar în continuarea acelui din Titlul de proprietate anterior menționat. Așadar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreg terenul inclus în cererea sa.
Apărarea reclamantei conform căreia, motivul pentru care terenul situat în intravilan nu a fost inclus în cuprinsul cererii sale formulate în temeiul Legii nr.18/1991 întrucât la data redactării cererii reclamanta nu cunoștea toate terenurile deținute de mama sa, C. Katalina, nu poate fi reținută de instanță pentru că anterior apariției Legii nr.18/1991, reclamanta a fost parte într-un proces având ca obiect tocmai terenul situat în intravilan. De altfel este lipsită de veridicitate susținerea conform căreia reclamanta, în calitate de fiică, nu ar fi cunoscut terenul deținut de mama sa lângă casa în care acestea au locuit.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior dezvoltate, instanța de fond a apreciat că este întemeiată excepția lipsei de interes în limitele în care a fost invocată, adică în privința terenului intravilan, întrucât nefiind îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilan, reclamanta nu are nici un interes să obțină anularea parțială a titlului de proprietate emis în favoarea antecesorului pârâtelor în ce privește același teren, dar constată că dincolo de această excepție, cererea reclamantei este oricum neîntemeiată sub acest aspect.
În consecință, instanța de fond a admis excepția lipsei de interes invocate de pârâta C. J. pentru S. D. de P. Privată asupra T. C. în privința terenului situat în intravilan.
În privința terenului situat în extravilan, în satul L. de Sus, comuna F., jud.C., în suprafață de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12, înscris atât în Titlul de proprietate nr.3372/3537/_ emis de CJSDPT C. în favoarea lui C. Francisc, antecesorul pârâtelor cât și în Titlul de proprietate nr.6694/_, emis de CJSDPT C. în favoarea reclamantei, instanța de fond a reținut că părțile au solicitat reciproc anularea parțială a celor două titluri pentru terenul anterior descris.
Instanța de fond a reținut că terenul extravilan din litigiu a fost preluat de CAP de la mama reclamantei, C. Katalina, iar nu de la antecesorul pârâtelor C. Francisc așa cum s-a reținut în Titlul de proprietate nr.3372/3537/_ emis de CJSDPT C. în favoarea sa. Instanța a reținut acest element de fapt întrucât deși în registrul agricol, întreg terenul familiei C. figurează înscris în foaia deschisă pe
numele C. Francisc în calitate de cap al gospodăriei, coroborând registrul agricol în care la poziția a patra apare C. Katalina, în calitate de mamă a capului gospodăriei, cu declarațiile martorilor, rezultă că terenul situat în extravilan, atât cel în suprafață de 0,14 ha Pietrar cât și cel în suprafață de 0,14 ha P. vegy fînaț, au aparținut la data colectivizării, mamei reclamantei.
Instanța de fond a mai reținut că după C. Katalina au calitate de moștenitori conform sentinței civile nr.2887/1989 a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul civil nr.69/1989, atât reclamanta cât și C. Francisc și că ambii moștenitori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12 situat în locul Pietrar. Reclamanta a solicitat prin cererea sa întreaga suprafață de teren deținută de mama sa în extravilan, inclusiv acest teren (f 246), iar antecesorul pârâtelor a solicitat exclusiv suprafața de 0,4 ha pentru care i-a și fost emis titlul de proprietate (f 253). Reclamanta a susținut că antecesorul pârâtelor nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile din extravilan care au aparținut mamei acestora, ea fiind singura care ar fi solicitat aceste terenuri, dar instanța reține că la fila 253 a fost depusă o cerere formulată de antecesorul pârâtelor în temeiul Legii nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 0,4 ari situat în zona Kovesi (Pietrar). Deși această cerere nu poartă nici un număr de înregistrare la P. F., ea poartă mențiunile și o viză similară celor aplicate pe toate celelalte cereri înregistrate de către C. Francisc (f 251, 252), iar emiterea titlului de proprietate în favoarea acestuia exact pentru suprafața solicitată prin cerere (400 mp) și situată în extravilan exact în locul indicat în cuprinsul cererii (Pietrar), naște prezumția că anterior emiterii titlului, beneficiarul a formulat o cerere în acest scop. Reclamanta nu a răsturnat această prezumție.
Prin urmare, ambii titulari ai celor două titluri de proprietate din discuție sunt îndreptățiți conform art.8 din Legea nr.18/1991, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan din litigiu, în calitate de moștenitori ai defunctei C. Katalina.
În drept, instanța de fond a mai reținut că potrivit art.13, alin.3 din Legea nr.18/1991, titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Întrucât titlul de proprietate nr.3372/3537/_ a fost emis de CJSDPT C. doar în favoarea defunctului C. Francisc și în nume personal, deși acesta era îndreptățit la reconstituire în calitate de moștenitor și împreună cu reclamanta în limita suprafeței de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12, iar Titlul de proprietate nr.6694/_, a fost emis doar în favoarea reclamantei în calitate de moștenitoare a defunctei C. Katalina, deși aceasta era îndreptățită la reconstituire în limita suprafeței de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12 împreună cu antecesorul pârâtelor, instanța apreciază că atât cererea reclamantei de anulare parțială a titlului de proprietate nr.3372/3537/_ cât și cererea reconvențională prin care s-a cerut anularea parțială a titlului de proprietate nr.6694/_, ambele în limita suprafeței de teren în suprafață de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12, sunt întemeiate și în consecință, instanța va admite cererea formulată de reclamantă sub acest aspect și cererea reconvențională și va anula în parte atât titlul de proprietate nr.3372/3537/_ cât și titlul de proprietate nr.6694/_ în ce privește terenul extravilan în suprafață de 400 mp, tarla 33, parcela 765/12. Întrucât niciuna dintre părți nu a solicitat emiterea unui nou titlu de proprietate în concordanță cu dispozițiile legale, instanța nu se va pronunța în acest sens.
Este irelevantă apărarea susținută de pârâtele reclamante reconvențional conform căreia chiar dacă antecesorul lor ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar în calitate de moștenitor al defunctei C. Katalina, acesta a solicitat prin cererea sa doar suprafața echivalentă cotei sale părți din masa succesorală întrucât dispozițiile dreptului comun se aplică doar ulterior emiterii titlului de proprietate. Iar în ce privește potențiala vătămare a intereselor reclamantei prin emiterea titlului nelegal în favoarea antecesorului pârâtelor, instanța reține că dincolo de întinderea suprafeței de teren extravilan atribuite
antecesorului pârâtelor, terenul identificat în concret în tarla 33, parcela 765/12 urmează să fie supus partajului între persoanele îndreptățite conform dispozițiilor dreptului comun.
În consecință, instanța de fond a admis doar în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă împotriva pârâtelor și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele C. E. și L. I. împotriva reclamantei și a celorlalte două pârâte.
Potrivit dispozițiile articolului 274, aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar potrivit dispozițiilor articolului 276 din Codul de procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Având în vedere că în această cauză a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată a reclamantei, dar a fost admisă și cererea reconvențională formulată de pârâtele C. E. și L. I., instanța de fond a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs în termen legal K. S.
E. solicitând admiterea acestuia, in baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 c.pr.civ. sa se rejudece cauza si sa fie modificată hotărârea atacata in sensul admiterii in intregime a acțiunii reclamantei si respingerii cererii reconventionale.
Consideră hotărârea pronunțata pe fondul cauzei ca fiind data cu aplicarea greșita a prevederilor legale si ca urmare a unei aprecieri incorecte a situației de fapt si a probelor administrate in prezentul dosar.
Astfel, in mod greșit insțanta de fond a apreciat ca terenul intravilan in suprafața de 799 mp, care face obiectul titlului de proprietate nr. 3372/2007 a cărui anulare am solicitat-o, a fost preluat la CAP de la antecesorul paratelor, C. Francisc si ca a fost proprietatea acestuia.
Pentru a aprecia in acest mod instant de fond a luat in considerare fila din registrul agricol, unde C. Francisc apare ca fiind cap al familiei, declarațiile martorilor si doua antecontracte de vânzare cumpărare incheiate intre C. Francisc in calitate de comparator si C. Erzsebet si Casko Kata in calitate de vânzătoare.
În mod greșit instanța si-a format convingerea pe baza acestor probe, din următoarele motive:
Cu privire la înscrierea In registrul agricol, motivul pentru care C. Francisc apare ca fiind cap al familiei este acela ca el era cel mai mare ca vârsta dintre persoanele de sex masculin din familie, ori se cunoaște faptul ca titularii familiei erau înscriși, in acele vremuri, numai persoanele de sex masculin. In realitate insa terenul a aparținut mamei, lui C. E. care este înscrisa in registrul agricol la poziția a patra.
Dealtfel instanța are o poziție contradictorie deoarece, cu privire la acest teren din intravilan apreciază ca a fost preluat de la C. Francisc deoarece el apare ca fiind cap al gospodăriei, iar celalalt teren care face obiectul prezentei cauze, extravilanul in supratafa de 400 mp, apreciază ca a fost preluat la CAP de la mama,
C. E., cu toate ca este înscris in aceeași fila a registrului agricol, in aceleași condiții.
Pentru a ajunge la aceasta apreciere instanța, în mod greșit, nu a ținut cont de reținerile cu putere de lucru judecat care s-au făcut prin sentința civila nr. 2887/1989 pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dos. nr. 69/1989 prin care s-a reținut ca terenul înscris in cf 725 L. de Sus in suprafața de 160 respectiv 800 stj.p. a aparținut lui C. Katalina împreuna cu casa veche existenta pe acest teren, pe care C. Katalina a construit-o.
Ulterior, asa cum se retine prin sentința arătata mai sus, casa veche a fost demolata si a fost construita una noua, la construirea căreia a participat si C. Francisc alături de mama lui, dobândind astfel dreptul de proprietate asupra 1/2 din casa nou contruita. Cu privire la teren insa, situația a rams neschimbata, acesta a rămas in continuare proprietatea lui C. Katalina si prin sentința
menționata mai sus s-a stabilit ca din masa succesorala a defunctei face parte doar suprafața de 250 mp, deoarece restul era in proprietatea CAP.
Nu se arata nicăieri in aceasta sentința faptul ca C. Francisc ar fi dobândit vreun drept de proprietate asupra terenului, iar dreptul de proprietate de 1/2 se refera doar la construcție.
Instanța de fond a reținut ca numai casa si terenul in suprafața de 250 mp ar fi intrat in masa succesorala rămasa după C. E. nu si restul de teren, respectiv terenul in litigiu care apreciază ca ar fi aparținut lui C. Francisc.
Aceasta reținere este greșita deoarece daca cei 250 mp teren au aparținut lui
C. E. înseamnă ca întreg terenul i-a aparținut aceteia deoarece este cunoscut faptul că, cu ocazia preluării Ia CAP se lasă fostului proprietar o suprafața de 250 mp, iar restul era preluat.
Dealtfel din intrepretarea logica a situației de fapt coroborata cu probele din dosar, rezulta clar faptul ca terenul si casa înscrise in CF 725 L. de Sus au reprezentat casa părinteasca a părtilor si au aparținut mamei, C. E., iar după demolarea casei vechi, deoarece C. Francisc a contribuit la edificarea casei noi aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra a 1/2 din casa noua.
De asemenea in mod greșit instanța de fond a reținut faptul ca reclamanta
K. S. E. nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acest teren.
Astfel, prin cererea depusa in de reclamanta la_ a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas moștenire de la mama sa, este adevărat ca a arătat suprafața de 0,28 ha, chiar aceasta suprafața a fost apreciata in mod aproximativ de către petenta.
Dealtfel acceptarea moștenirii s-a făcut prin înregistrarea acestei cereri si acceptarea unei moșteniri este pura si simpla, adică prin acceptare se considera dobandit dreptul de proiprietate asupra întregii mase succesorale si nu doar asupra unor bunuri.
Instanța a arătat ca pe spatele cererii sunt înscrise doua terenuri, pietrar si petervegy, si a presupus ca numai aceste terenuri au fost solicitate, constatare întemeiata deoarece aceleași înscrieri, făcute ulterior de o altă persoana, nu au nici o legătura si nu pot modifica conținutul cererii formulate do reclamanta, unde se arata in mod clar ca se solicita terenul rămas moștenire, in calitate de fiica.
Dealtfel, instanta a ținut cont numai de anumite înscrieri din cerere, dar nu a ținut cont si de înscrierea de pe fata cererii, înainte de semnătura solicitantului, unde apare menținunea "Reg. 0,34" care reprezintă întreaga suprafața de teren din registrul agricol, de 0,34 ha, asa cum apare în fila registrului agricol depus la dosar, deci inclusivc acest teren.
Referitor la petitul nostru privind anularea titlului de proprietate emis in favoarea lui C. Fransics pentru terenul extravilan de 400 mp, admisa in parte si admiterea in parte a cererii reconventionale, consideră ca instanța a soluționat in mod greșit aceste cereri.
In primul rând in mod greșit si neîntemaiat, prin aplicarea unor prezumții care nu-si aveau locul in speța de fata, instanța a considerat ca defunctul C. Francisc a depus cerere ia Legea 257/2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptul de proprietate asupra celor 400 mp teren.
Instanța recunoaște faptul ca cererea lui C. Francisc adresata Primăriei F. nu are număr de înregistrare si nici nu a fost identificata printre cererile înregistrate la P. corn. F., totuși considera ca exista prezumția ca anterior emiterii titlului beneficiarul a formulat o cerere in acest scop.
Aceasta prezumție este greșit aplicata din următoarele motive:
În primul rând o cerere adresata unei instituții nu poate sa-si producă in mod legal efectele decât daca este înregistrata si apare in evidentele acestei instituții si dovada existentei cererii este numărul de înregistrare, mai ales in situația in care cererea trebuie depusa intr-un anumit termen, sub sancțiunea decăderii, sltfel, s-ar da ocazia producerii unei serii de ilegalități, prin depunerea cererilor după expirarea termenului stabilit de lege.
In aceste condiții, atâta timp cat toți moștenitorii defunctei C. E. au fost repusi prin Legea 18/1991 in termenul de acceptare a moștenirii si C. Franeisc nu a inteles să o accepte prin depunerea unei cereri in termenul stabilit de Legea 18/1991, se considera a fi străin de moștenire si astfel singura acceptanta a moștenirii inclusiv pentru acest teren de 400 mp este reclamanta.
Prin întâmpinarea formulată de intimatele C. E. și L. Ibolia, au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării, arată că se susține că soluția primei instanțe ar fi greșita, raportat la împrejurarea reținuta de instanța că C. Franeisc ar fi fost persoana care a adus m CAP terenul intravilan.
Din această perspectivă, apreciază soluția primei instanțe ca fiind corectă. Chiar dacă s-ar pronunțata o altă hotărâre în dosarul nr._, aceasta nu are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului din intravilan.
Se susține de asemenea, atâta timp cât unul dintre terenurile înscrise in Registrul Agricol a aparținui antecesoarei reclamantei și a numitului C. Francisc, respectiv defunctei C. Katalina, un alt teren trebuie să aparțină de drept aceleiași persoane care apare înscrisa în Registru! Agricol. Or, cu privire la aceasta susținere, nu exista nici o justificare care sa valideze poziția exprimată de reclamanta
Nu s-a probat nicidecum faptul ca numita C. Katalina ar fi fost proprietar asupra terenului din intravilan, nici ca ar fi fost persoana de la care acest teren a fost preluat prin cooperativizare.
In contrapondere, pârâtele-intimate au dovedit ca am dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din intravilan, fiind încheiate în acest scop doua antecontracte de vanzare-curnparare (acte sub semnătura privata) în perioada anterioara cooperativizării (1955).
Mai mult, in Registrul Agricol apare înscris C. Franeisc - cap ai gospodăriei, iar mama acestuia apare la poziția 4, ca persoana aliata in aceeași gospodărie.
Ca atare, in mod corect s-a raportat instanța de fond la actele si probele aflate la dosar, care dovedesc ca antecesorul subsemnatelor pârâte a deținut dreptul de proprietate asupra terenului din intravilan, si ca atare, in mod corect a fost respinsa acțiunea introductiva in acest sens.
Se susține că-în mod greșit nu s-a analizat cererea formulata de către reclamanta in temeiul legii 1., raportat la obiectul acesteia - terenurile solicitate.
Raportat la acest motiv de recurs, au subliniat două aspecte esențiale:
a). Reclamanta recurentă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul situat in intravilan.
Din întregul probatoriu administrat rezultă în mod clar faptul că reclamanta a formulat cerere de reconstituire pentru 2 terenuri, situate în extravilan, în suprafață de 14 ari flecare, terenuri pentru care a și efectuat, demersuri în instanță, în vederea obținerii titlului de proprietate.
Susținerile din dosarul cauzei contravin în întregime demersului anterior efectuat, atât prin cererea depusă, cât și prin acțiunile judiciare și extrajudiciare întreprinse,
b). Prin efectul Legii 18/1991 persoanele îndreptățite au fost repuse în termenul de acceptare a moștenirii, insa doar pentru acele terenuri indicate in cererile formulate, nu pentru întreaga masa succesorala care s-ar putea stabili.
Raportat la susținerile reclamantei recurente ca instanța de fond a avut in vedere doar aspectele probatorii favorabile subsemnatelor intimate, consideram, ca aceste susțineri nu sunt corecte, deoarece instanța a coroborat probele pentru a le aprecia in mod unitar, având in vedere toate elementele din cuprinsul cererii analizate.
Subliniază ca este cu atât mai evidenta formularea de către reclamanta a cererii numai pentru cele 2 terenuri situate în extravilan, in suprafața totala de 28 ari, cu cat la momentul analizării cererii de către Comisie, s-a pus viza pe aceasta cerere si s-a explicitat cererea, prin menționarea pe verso a denumirii locale a
terenurilor din Registrul Agricol si prin identificarea terenurilor in Registru, cu menționarea poziției RA si a totalului de suprafața acolo înscris.
Mai arată ca Registrul Agricol este un document vechi, aflat in posesia Primăriei F., iar cu ocazia depunerii cererii, reclamanta putea solicita verificarea in acest registru a suprafețelor la care se considera îndreptățită. Cererea a fost formulata in cunoștința de cauza, pentru terenurile din extravilan, tocmai pentru ca reclamanta știa ca terenul din intravilan aparține de drept, exclusiv antecesorului subsemnatelor, C. Francîsc.
În mod fals s-a susținut înn răspunsurile la interogatoriu ca nu cunoștea exact suprafața de teren care a aparținut mamei sale, cată vreme pe cerere s-a menționat poziția din Registrul Agricol, unde putea fi observata cu ușurința si inscrierea unei suprafețe de teren din intravilan.
Mai subliniază si faptul ca nici in temeiul legilor ulterioare care au prelungit sucesiv termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamanta nu si-a precizat vreodată cererea pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru teren situat in intravilan.
Raportat la situația terenului din extravilan si la prezumția aplicata pentru cererea formulata de C. Frânaseau precizează că au depus la dosarul cauzei, in copie, dovada pentru care li s-a eliberat doar un bilet, cu stampila Cosiliului Local al Comunei F. . Aceste 3 cereri au fost inițial înregistrate cu nr. 7499,7500 si 7501, toate din data de_ .
De asemenea, au depus o copie a cererilor înregistrate, cereri care poarta mențiuni ale angajaților Cosiliului Local al Comunei F. desemnați să le analizeze si sa verifice daca solicitările corespund înscrierilor din Registrul Agricol.
Din analiza comparativa a celor 3 cereri, dintre care cea de a 3-a fara număr de înregistrare, se poate cu ușurința observa ca exista similitudini specifice, care justifica aplicarea prezumției de depunere a cererii pentru terenul de 400 mp din extravilan (mențiunile fiind efectuate de aceeași persoana, in același mod, cu același scris, fiind înscrise observații similare).
Pe de altă parte, este necesar ca instanța sa se raporteze si la condițiile in care cererile la Legea 18/1991 s-au realizat, termenul alocat fiind scurt si determinând o probabilitate mare ca unele cereri sa fie pierdute sau greșit înregistrate, respectiv la împrejurarea ca in momentul înregistrării cererilor se acorda numărul, iar dosarele se constituiau ulterior, in afara programului cu publicul. Un alt aspect care poate fi avut in vedere este acela că fiind înregistrate 3 cereri de către o singura persoana, este posibil ca acestea sa fi fost prinse împreuna si sa fie greșit interpretat ca s-a depus o cerere de doua ori. Astfel se poate explica de ce lipsește una dintre cererile antecesorului subsemnatelor intimate.
In cauza, au dovedit că s-a înregistrat o cerere pentru terenul de 400 mp din extravilan, atât prin copia depusa, cat si prin numărul de înregistrare, acte necontestate de către reclamanta.
Au mai arătat intimatele că în motivele de recurs nu au fost indicate temeiuri de drept specifice, deoarece temeiurile de drept care se refera la nulitatea titlurilor de proprietate emise nelegal nu sunt incidente raportat la titlul de proprietate emis pe numele si în fa voarea defunctului C. Francisc.
În drept au invocat dispozițiile art.312 C. pr. civilă.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs în termen legal și C.
E. și L. I. solicitând admiterea acestuia și modificarea, în parte, a sentinței civile în sensul respingerii cererii de anulare a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea antecesorului lor, C. Francisc, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de recurs, se arată că, în instanța în mod greșit a anulat titlul de proprietate, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale prev. de art.27 al.2 ind.2 din Legea nr.18/1998 și ale art.III din Legea nr.169/1997.Astfel, titlul de proprietate nu a fost abuziv emis, nu a fost emis în favoarea unei persoane care să nu fie îndreptățită, și nici nu sunt incidente cazurile de nulitate prev. la art.III din Legea nr.167/1997.Nelegală este și reținerea instanței că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui C. Francisc nu în nume propriu, ci în calitate de moștenitor al def.C. Katalina atrage nulitatea absolută a acestui titlu.Recurentele
au mai arătat că terenul de 400mp nu putea fi predat recurentei în luna octombrie 2007, deoarece acesta s-a aflat în posesia lor din luna februarie 2007.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În ce privește terenul în suprafață de 799 mp. situat în intravilanul loc.L. de Sus, com.F., tarla 50 parcela 220,219 pentru care s-a emis titlul de proprietate nr._ în favoarea antecesorului intimatelor C. E. și L. I., respectiv
C. Francisc.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul din intravilan sus-menționat.
Singura cerere formulată de recurenta K. S. E., în calitate de moștenitoare a def.C. C. a este cea din data de_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,28 ha, pe versoul cererii fiind menționate și denumirile locurilor unde se află acest teren, respectiv Pietrar 0,14 arabil și P. vehy 0,14 fânaț.(f.246 dosar).
Prin titlul de proprietate nr.6694/_ i s-a reconstituit recurentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,18 ha.(85 dosar fond).
Prin SC nr.5646/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., în mod irevocabil, i s-a reconstituit dreptul de proprietate recurentei și pentru diferența de 1000 mp. din totalul de 2800 mp.(f.82-84 dosar fond).
Astfel, recurentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 0,28 ha solicitată.
Art.11 din HG nr.890/2005 reglementează, în mod expres, că stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere cu menționarea suprafeței de teren la care persoana respectivă se socotește îndreptățită.
În condițiile în care, pentru diferența de suprafață, care depășește suprafața de 250 mp. situat în intravilan, recurenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în mod corect, s-a apreciat de către prima instanță, că nu justifică un interes legitim în anularea titlului de proprietate nr._, întrucât nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire pentru o suprafață de teren mai mare decât cea pe care a solicitat-o în cererea de reconstituire.
Față de admiterea, în mod corect, a excepției lipsei de interes a recurentei cu privire la terenul situat în intravilan, nu se mai impune analizarea și a celorlalte aspecte invocate prin cererea de recurs.
În ce privește terenul situat în extravilanul satului L. de Sus, com.F. în suprafață de 400 mp. tarla 33 parcela 765/12 înscris atât în Titlul de proprietate nr.3372/3537/_ emis de CJSDPT C. în favoarea lui C. Francisc, antecesorul pârâtelor cât și în Titlul de proprietate nr.6694/_, emis de CJSDPT C. în favoarea reclamantei.
Așa cum, corect, a reținut și instanța de fond terenul extravilan din litigiu a fost preluat de CAP de la mama reclamantei și a antecesorului pârâtelor, C. Katalina, iar nu de la antecesorul pârâtelor C. Francisc așa cum s-a reținut în Titlul de proprietate nr.3372/3537/_ emis de CJSDPT C. în favoarea sa.
Cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori, au făcut atât recurenta, în acest sens fiind cererea sa din data de_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,28 ha, pe versoul cererii fiind menționate și denumirile locurilor unde se află acest teren, respectiv Pietrar 0,14 arabil și P. vehy 0,14 fânaț, cât și antecesorul pârâtelor la data de_ .
Recurenta a formulat cererea la data de_ în tem. Legii nr.18/1991, iar antecesorul pârâtelor abia la data de_, în tem.Legii nr.247/2005.
Potrivit art.13 al.2 din Legea nr.18/1991 " M. tenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, intrucat terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.";
Prin faptul că antecesorul pârâtelor, C. Francisc nu a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, acesta a rămas străin de moștenire, astfel că singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în ce privește terenul situat în extravilanul satului L. de Sus, com.F. în suprafață de 400 mp. tarla 33 parcela 765/12 este recurenta.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin hotărârea nr.12 din_ CJSDPT C. a validat anexa întocmită de C. L. doar pentru suprafața de 0,0799 ha, iar titlul de proprietate a fost emis în favoarea lui C. Francis pentru suprafața de 1199 mp., deci și pentru cei 400 mp. pentru care nu a existat hotărâre de validare.
Pentru aceleași considerentele, este neîntemeiat recursul declarat de recurentele C. E. și L. I., fiind incidente disp.art.27 ind.a al.2 din Legea nr.18/1991.În condițiile în care antecesorul lor, C. Francisc nu a înțeles să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în tem. Legii nr.18/1991, beneficiind astfel de repunerea în termenul de acceptare a succesiuni după def.C. C. a, nu are calitate de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor legii fondului funciar.În atare situație, titlul de proprietate emis este nelegal și se impune anulare sa parțială cu privire la suprafața de 400 mp din extravilan.Astfel, este neîntemeiată susținerea recurentelor că ar fi doar o eroare materială.Nu au revelanță nici susținerile recurentelor cu privire la posesia asupra terenului, în sensul că fiind în posesia lor, nu poate fi predată recurentei nefiind la dispoziția Comisiei locale de fond funciar.
Față de cele de mai sus, în tem.art.312 cod pr.civilă tribunalul va admite în parte recursul declarat K. S. E. de împotriva Sentinței civile nr. 23664/_ dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge cererea reconvențională privind anularea TP nr. 6694/_ emis în favoarea reclamantei K. S. E. .
Se vor menține restul dispozițiilor din sentința civilă.
Respinge recursul declarat de C. E. și L. I. împotriva aceleiași sentințe civile.
În tem.art.274 și 276 cod pr.civilă tribunalul va obliga pârâtele să plătească recurentei K. S. E., 400 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite, în parte, recursul declarat K. S. E. de împotriva Sentinței civile nr. 23664/_ dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică, în parte, în sensul că respinge cererea reconvențională privind anularea TP nr. 6694/_ emis în favoarea reclamantei K. S. E. .
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă.
Respinge recursul de C. E. și L. I. împotriva aceleiași sentințe
civile.
Obligă pârâtele să plătească recurentei K. S. E., 400 lei cheltuieli de
judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Judecător,
V. G.
fiind transferat la alta instanță semnează Vicepreședinte T.
E. L.
Judecător,
O. -C. T.
fiind în concediu semnează Vicepreședinte T. Aleaxndrina Rădulescu
Grefier,
C. -S. Ș.
Red.C.C./Tehn.D.B.
_ /2 ex.
Judecător fond: Moț M. G.
| ← Decizia civilă nr. 1235/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 488/2013. Fond funciar → |
|---|
