Decizia civilă nr. 5/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.5/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: P. M. B. JUDECĂTORI: W. D.
P. G.
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestato- rii M. A. și M. C. I., ambii domiciliați în S. Marmației, str. F.
, nr. 17B, jud. M. împotriva deciziei civile nr. 177/R din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatele lipsă M. A., M. Ancuța L., F. L. Ana, avocat Cupcea Mircea, lipsă fiind contestatorii M. A. și M. C. I. și intimații Comisia L. Sighetu M. de aplicare a legilor fondului funciar, Comisia J. Ma- ramureș de aplicare a legilor fondului funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul registratură al instanței, la data de_, note scrise formulate de contestatorul Moldovan C. I. .
Instanța pune în discuție cererea de renunțare la judecată formulată de contestatoarea M. A. .
Reprezentantul intimaților M. A., M. Ancuța L., F. L. Ana, avocat Cupcea Mircea, solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecată formulată de contestatoarea M. A. . Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul intimaților M. A., M. Ancuța L., F. L. Ana, avocat Cupcea Mircea, solicită respingerea contestației formulată de contestatorul M. C. I. ca fiind inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată în
recurs reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la dosar și 400 lei contravaloarea transportului la patru termene de judecată. Consideră că nu este nici un viciu de procedură.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra contestației în anulare formulate, constată următoarele:
Prin contestația în anulare formulată de contestatorii M. C. și M.
A., s-a solicitat anularea Deciziei Civile nr. 177/R/ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că dezlegarea dată de instanță este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece instanța a reținut incidența prevederilor art. 8 din Legea 18/1991 fără a corobora acest text legal cu celelalte dispoziții legale aplicabile, respectiv prevederile art.11 din Regulamentul din 4 august 2005.
Astfel s-a arătat că titlul de proprietate urmează să fie eliberat în baza cererii depuse, pentru suprafața solicitată, petentul având obligația de a face dovada îndreptățirii la acea suprafață de teren, iar Comisia de Fond Funciar nu are posibilitatea de a atribui o suprafață mai mare decât cea solicitată de petent. Mai mult decât atât M. Grigor a arătat că este în posesia suprafeței de 1300 mp teren iar restul suprafeței de teren se află în posesia celorlalți frați ai săi, suprafața de 7300 mp fiind suprafața aferentă caselor de locuit din F. nr. 17A, nr. 17B, nr. 17 C și nr. 17 D.
Din acest punct de vedere se reține că instanța a reținut în mod greșit în Decizia nr. 177/R faptul că după eliberarea titlului de proprietate reclamanta
M. A. a depus în anul 2009 cerere la cartea funciară pentru întabularea titlului nu echivalează cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza art. 8 din legea 18/1991. S-a susținut că părțile au considerat că titlul de proprietate nr. 1974/59 eliberat în anul 2009 a fost eliberat pe seama antecesorului contestatoarei, iar nu pe seama petentului M. Grigor deoarece atunci când a fost înstrăinată o suprafață de teren din acest titlu înstrăinarea a fost făcută de toți descendenții defunctului M. Grigor născut în anul 1911.
Prin cererea formulată de M. Grigore acesta a arătat că pentru suprafața de 7300mp fiecare dintre frați are poziție. Astfel, instanța a emis decizia atacată fără a corobora prevederile art. 8 din legea 18/1991 cu prevederile art. 11 și art. 15 din Regulamentul din 4 august 2005.
Toate părțile au înțeles că titlul de proprietate a fost emis pe antecesorul părților M. Grigore născut în anul 1911, acesta fiind motivul pentru care M.
A. a solicitat Comisiei locale să întocmească formalitățile pentru punerea în posesie a părților. Procesul-verbal de punere în posesie a fost întocmit la data de_ pentru întreaga suprafață de7300 mp.
Astfel susținerea instanței că M. A. nu a dat mandat tacit atunci când M. Grigore a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate este greșită. De asemenea greșită este și susținerea că cererea formulată privind anularea titlului de proprietate și emiterea titlului pe numele tuturor moștenitorilor defunctului M. Grigor născ ut în anul 1911 este neîntemeiată.
S-a mai susținut că cererea formulată a avut 2 petite, respectiv modificarea titlului de proprietate în sensul emiterii titlului și pe numele reclamanților M. A. și M. C., respectiv a părților M. Grigor, M. Petru, M. A. și în subsidiar constatare a nulității absolute a titlului de proprietate titlul fiind emis unei persoane care nu este o persoană îndreptățită la reconstituire pentru o suprafață mai mare decât cea solicitată.
În privința acestei susțineri s-a mai arătat că terenul nu a fost înscris în Registrul Agricol al pârâtului M. Grigore,ci în registrul agricol la poziția defunctului M. Grigor născut în 1911, care în anul 1981 îl împarte celor 3 copii ai săi. Din acest punct de vedere părțile din proces au fost și sunt în posesia suprafeței de 1300 mp aferent casei de locuit situate la numărul administrativ 17 B.
În drept au fost invocate prevederile art.318 C.proc.civ.
LA data de 16 mai 2012, la dosarul cauzei a fost depusă cerere de renunțare la judecată, cererea fiind semnată de M. A. .
La data de 18 mai 2012 la dosarul cauzei a fost depusă, din partea intimatelor M. A., Moroșan A. L. și F. L. Ana întâmpinare în cuprinsul căreia s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.
În esență s-a susținut în cuprinsul întâmpinării depuse că noțiunea de greșeală materială trebuie înțeleasă ca fiind greșeala materială din punct de vedere procedural, iar nu o greșeală de interpretare a probelor sau a situației de fapt.
Contestatorul M. C. a arătat potrivit înscrisului depus la fila 58- 59a arătat că nu renunță la soluționarea contestației în anulare, solicitând administrarea probei testimoniale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, instanța reține următoarele:
Motivele invocate de contestatori pentru admiterea cererii au fost încadrate juridic ca fiind motivele prevăzute de art. 318 C.proc.civ., respectiv greșeala materială săvârșită de instanța care a soluționat recursul sau greșeala instanței care nu s-a pronunțat, din greșeală, asupra unui motiv de casare sau de modificare a hotărârii atacate.
Analizând motivele de fapt arătate de contestatori se reține că nemulțumirea acestora constă în faptul că instanța nu a admis recursul declarat, susținându-secă soluția instanței în recurs este greșită deoarece textele legale nu au fost corect coroborate și interpretate de instanța de recurs, iar din
actele și susținerile părților rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de instanță.
S-a arătat că dispoziția art. 8 din legea 18/1991 nu a fost coroborată cu prevederea din Regulamentul de aplicare a acestei legi, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că Titlul de proprietate atacat nu a fost eliberat antecesorului intimatelor M. A., Moroșan A. L. și F. L. Ana, respectiv lui M. Grigore născut în 1945, ci a fost eliberat antecesorului comun al părților, respectiv lui M. Grigor născut în 1911.
Aspectele invocate de contestatori nu pot fi considerate ca fiind greșeli materiale în sensul prevăzut de art.318 alin. 1 teza C.proc.civ.
Potrivit acestui ultim text legal arătat, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale";, iar greșeala materială este greșeala procedurală de o asemenea gravitate încât a avut ca și consecință darea unei alte hotărâri. Legea are în vedere doar astfel de greșeli de fapt. Atunci când instanța a avut în vedere un anumit element pe care își bazează soluția nu mai poate fi vorba de o greșeală materială, astfel că modul de interpretare a probelor sau a dispoziției legale aplicabile nu va putea fi reținut ca fiind o greșeală materială.
Contestația în anulare încadrată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a 2-a C.proc.civ., respectiv omisiunea culpabilă a instanței de a se pronunța asupra unui motiv de casare sau de modificare a hotărârii atacate nu poate fi reținut în prezenta cauză.
Analizând motivele de recurs formulate se reține că apărările formulate pot fi încadrate pe două mari categorii de apărări, respectiv faptul că toți moștenitorii defunctului M. Grigor născut în anul 1911 au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, respectiv, în subsidiar, faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat pentru o suprafață mai mare decât suprafața la care M. Grigore a fost îndreptățit.
Instanța în recurs a analizat ambele categorii de motive și a reținut că acestea sunt neîntemeiate, constând că respingerea celor 2 capete de cerere de către Judecătorie este soluția corectă.
Instanța, în prezenta procedură nu poate să realizeze administrarea unor noi probe sau să analizeze probele administrate în dosarul inițial. Calea de atac a contestației în anulare, cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar pentru anumite motive expres prevăzute de lege. Analiza deciziei pronunțate în recurs nu poate face ca procedura contestației în anulare să se transforme într- un recurs la recurs. Odată cu pronunțarea hotărârii din recurs, indiferent de criticile ce pot fi aduse acestei hotărâri, întemeiate sau nu, decizia instanțelor devin irevocabile și pot fi modificate doar în cazuri extraordinare atunci când procedura urmată de instanță nu a fost corectă sau atunci când instanța a săvârșit anumite greșeli materiale din punct de vedere procedural (a respins ca tardiv recursul deși era în termen, a anulat recursul deși acesta era timbrat,
taxa fiind depusă la dosar, a soluționat recursul deși părțile nu erau legal citate etc).
În privința contestatoarei M. A., se reține că aceasta a renunțat la judecarea contestației în anulare formulate. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 C.proc.civ., petentul "poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";.
Din cuprinsul acestui text de lege rezultă indubitabil că renunțarea la judecată constituie o facultate lăsată la latitudinea părții care a solicitat instanței judecarea pricinii, în speță plângerea contravențională, de a se desista oricând de proces, fie verbal, fie în scris.
Având în vedere prevederile legale arătate mai sus, precum și cererea de renunțare la judecată, instanța va lua act de această manifestare de voință a contestatoarei M. A. .
În privința contestației în anulare formulată de contestatorul M. C.
I., constatând că cererea formulată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 318 C.proc.civ., aceasta va fi respinsă.
Instanța constată că intimatele M. A., Moroșan A. L. și F. L. Ana au solicitat acordarea cheltuielilor judiciare efectuate în prezenta procedură. Potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata unor astfel de cheltuieli de judecată.
În privința contestatoarei M. A., având în vedere și faptul că aceasta a renunțat la judecarea cererii, sunt aplicabile și prevederile art. 246 alin. 3 C.proc.civ., care a rată că în măsura în care renunțarea la judecată a fost realizată după comunicarea cererii, la solicitarea pârâtului, renunțătorul va putea fi obligat la cheltuieli de judecată.
Cererea a fost comunicată intimatelor la data de 9 aprilie 2012, iar renunțarea la judecată a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 mai 2012. Din acest punct de vedere se consideră că și această contestatoare va putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va obliga contestatorii la plata în favoarea intimatelor a sumei de 1500 lei, sumă ce reprezintă atât onorariul avocațial în cauză cât și cheltuielile de deplasare. Pentru a acorda această sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Ia act de renunțarea la judecata contestației în anulare formulată de M.
A. domiciliată în S. M. str. F. nr. 17B, jud. M., împotriva
Deciziei civile nr. 177/R pronunțată la data de_ de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul M. C. domiciliat în S. M. str. F. nr. 17B, jud. M.
, împotriva Deciziei civile nr. 177/R pronunțată la data de_ de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Obligă contestatorii la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatelor M. A., M. A. L. și F. L. Ana.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 ianuarie 2013.
Președinte: | Judecători: | G. ier: | ||||
P. M. B. | W. | D. | , P. G. , | R. | M. |
Red./dact./M.B.P./_
2ex.
| ← Decizia civilă nr. 488/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 3064/2013. Fond funciar → |
|---|
