Decizia civilă nr. 494/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZ IA CIVILĂ NR. 494/ R/2013
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. I. B.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții M. A. și S. C.
împotriva sentinței civile nr. 1550/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. _
, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta-intimată avocat
S. M., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ la dosar s-a depus un înscris din partea pârâtei-recurente
M. A., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât este plecată în Italia la o soră de a sa care este bolnavă și nu a reușit să achite taxa judiciară de timbru și să-și angajeze apărător.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat S. M., arată că se opune acordării unui nou termen de judecată, deoarece se urmărește tergiversarea soluționării cauzei. Mai arată că recurenta M. A. a formulat recurs împreună cu S. C., care la termenul anterior a solicitat termen în vederea angajării unui apărător, sens în care solicită respingerea cererii.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererea formulată în scris de recurenta M. A. pentru lipsă de apărare, constatând că cererea de recurs a fost formulată împreună cu recurentul
S. C., care la termenul anterior a solicitat termen în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat S. M., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, pentru motivele arătate în întâmpinare și pe care le susține în ședință, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, potrivit chitanței justificative pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1550/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 26 iunie 2013 în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. E. în contradictoriu cu pârâții M. A. și S. C. și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public C. M. P., sub numărul 225/_ ; repunerea părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 6.500 lei (câte 3250 lei fiecare) către reclamantă.
S-a respins capătul de cerere de obligare a pârâților M. A. și S. C. la plata sumei de 17.000 lei reprezentând împrumut nerestituit.
Au fost obligați pârâții M. A. și S. C. în solidar, să plătească reclamantei S.
E. suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
S-a dispus obligarea pârâților M. A. și S. C. la plata către stat a sumei de 501 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere admis, pentru care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar.
Totodată, s-a dispus ca suma de 1131 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere respins să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că la data de_ între reclamanta S. E. și pârâții M. A. și S. C. s-a încheiat la Biroul Notarului Public C. M. P., contractul de întreținere viageră autentificat sub numărul 225/_, prin care reclamanta a transmis pârâților în cotă de jumătate pentru fiecare, respectiv suma de 3250 lei pentru fiecare, ca bunuri proprii suma de 6500 lei.
În schimbul sumei de bani transmise pârâții aveau obligația să asigure reclamantei întreținerea și îngrijirea viageră cu toate cele necesare traiului pe toată durata vieții sale și anume: să asigure hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat, încălzit, spălat, în caz de boală
tratamentul prescris de medic, medicamente și cuvenita îngrijire, iar la deces avea obligația să o înmormânteze potrivit credinței acesteia.
Contractul de întreținere este acel contract prin care una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze.
În caz de neexecutare a obligației de întreținere, contractul de întreținere fiind un contract nenumit, se vor aplica dispozițiile art. 1020 cod civil potrivit cărora se poate cere rezoluțiunea contractului.
Din probele administrate în cauză rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în sensul că nu au asigurat reclamantei hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat, încălzit, spălat, în caz de boală tratamentul prescris de medic, medicamente și cuvenita îngrijire, respectiv din primăvara anului 2012.
Astfel, din depozițiile martorilor propuși de reclamantă reiese că a fost întreținută o perioadă de aproximativ doi ani de la data încheierii contractului de întreținere, respectiv până în primăvara anului 2012, dată de la care pârâții nu au mai întreținut-o, reclamanta întorcându-se la casa sa și este ajutată de vecini.
Situația de fapt relatată de martori este confirmată chiar de pârâți, care au declarat în răspunsul la interogatoriu că nu mai locuiesc împreună cu reclamanta din aprilie 2011, dată de la care nu au mai prestat întreținere. Mai mult pârâta M. A. a declarat în răspunsul la interogatoriu că este de acord cu rezilierea contractului de întreținere.
Așadar, majoritatea probelor administrate în cauză converg spre ideea că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile rezultate din convenție din primăvara anului 2011, dată de la care reclamanta s-a întors în locuința sa și a locuit singură fiind ajutată de vecini, motiv pentru care se impune rezoluțiunea contractului cu consecința repunerii părților în situația anterioară în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 6.500 lei (câte 3.250 lei fiecare).
Cu privire la capătul de cerere privind restituire împrumut, instanța a reținut că raportul juridic dedus judecății constă într-un contract de împrumut, respectiv în neexecutarea obligației de restituire de către debitor.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada actului juridic (a acordului de voință) este supusă regulilor generale prevăzute de art. 1191 Cod civil (respectiv, dacă suma împrumutată depășește 0,025 lei, dovada se poate face numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătură privată). În cazul înscrisului sub semnătură privată, fiind vorba despre un contract unilateral, cerința multiplului exemplar (art. 1179 Cod civil) nu trebuie împlinită, ci doar formalitatea prevăzută la art. 1180 Cod civil (scrierea în întregime a actului de către cel împrumutat sau cel puțin, adăugarea de către acesta, la finele actului, a cuvintelor "bun și aprobat";, arătând în cuvinte și în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze).
Sub aspectul sarcinii probei, instanța a reținut că potrivit art. 1169 din vechiul Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut revine împrumutătorului, respectiv reclamantei, iar debitorului - pârâților - le revine sarcina de a face dovada contrară.
Astfel, sub aspect probatoriu, existența contractului de împrumut, nu a fost dovedită, martorii audiați nu au putut preciza cu certitudine dacă suma de bani dată pârâților era suma prevăzută pentru întreținere conform contractului sau altă sumă dată cu titlu de împrumut.
De asemenea, prin răspunsurile la interogatoriu pârâții nu au recunoscut primirea vreunei sume de bani cu titlu de împrumut.
În ceea ce privește faptul material al remiterii banilor, reclamanta nu a prezentat probe concludente care să ateste acest fapt, martorii audiați arătând că nu cunosc dacă s-au dat bani.
Prezentarea unor înscrisuri care atestă existența unor sume de bani în patrimoniul reclamantei nu poate conduce la ideea că aceste sume de bani au fost remise pârâților, atât timp cât nu se coroborează cu alte probe concludente.
Astfel instanța, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada existenței contractului de împrumut sub aspectul încheierii acordului de voință și al remiterii efective a sumei de bani, în temeiul dispozițiilor legale incidente, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, ținând seama de interesul comun al pârâților M.
A. și S. C., instanța i-a obligat în solidar, să plătească reclamantei suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
La stabilirea acestei sume instanța a avut în vedere faptul că acțiunea a fost admisă în parte, astfel că pentru ceea ce a fost admis (1/2 din totalul pretențiilor formulate), onorariul de avocat este de 500 lei (1/2 din totalul achitat de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosar), iar
cheltuielile de transport sunt de 50 lei (1/2 din totalul achitat de 100 lei, conform chitanței depuse la dosar).
În baza art. 18 și următoarele din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța a obligat pârâții la plata către stat a sumei de 501 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere admis, diferența de 1.131 lei reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere respins, pentru care s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar urmând să rămână în sarcina statului.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1179, art. 1180, art. 1191 Cod civil, art. 276 Cod procedură civilă, art. 18 și următoarele din OUG nr. 51/2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții
, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că recurenții și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată până în primăvara anului 2012, când intimata a fost influențată de o vecină, astfel că a refuzat întreținerea.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 14, 15).
Intimata, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 11) s-a opus admiterii recursului, solicitând respingerea acestuia și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că din probatoriul testimonial administrat a rezultat că din primăvara anului 2012 pârâții nu și-au mai îndeplinit obligația contractuală de întreținere.
Pârâta recurentă s-a declarat de acord cu rezilierea contractului de întreținere.
Având în vedere că pârâții nu și-au respectat obligația aceștia nu pot solicita restituirea prestațiilor.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Cererea r ec ur ent ei d e a mânar e a ju d ecării c auz ei
formulată la data de 16 decembrie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că de la primirea citației pentru primul termen de judecată_ și până la data formulării cererii recurenta avea obiectiv posibilitatea de a-și pregăti apărarea, mai ales că la data de 4 decembrie 2013 cauza a suferit amânare pentru a se da posibilitatea celuilalt recurent să-și angajeze apărător, interesele recurenților fiind comune.
Chiar dacă prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2013 recurenta învederează instanței că din data de 4 aprilie 2013 se află în Italia la o soră, a cărei adresă este indicată, tribunalul reține că în condițiile în care recursul a fost semnat de recurentă la data redactării sale_ este greu de crezut că din 4 aprilie 2013 recurenta nu se mai află în țară.
Pe de altă parte, cererea de amânare depusă la dosar la data de_, purtând semnătura recurentei, a fost redactată în România, atât timp cât a fost redactată la aceeași dată cu data depunerii ei la registratura instanței, în lipsa unui plic de expediție, fiind greu de crezut că provine din altă țară.
Totodată, recurenta nu a înștiințat partea adversă și instanța cu privire la o eventuală schimbare de domiciliu, ci dimpotrivă prin recursul declarat a solicitat citarea la domiciliul său.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate
, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ.,
tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neexistând niciun motiv care să ducă la casarea sau modificarea acesteia, pentru argumentele care urmează a fi relevate.
La data de 5 martie 2010 prin act autentic recurenții și-au asumat obligația întreținerii și îngrijirii intimatei cu tot ceea ce este necesar traiului în schimbul sumei de 6.500 lei (f. 4 dosar fond).
Așa cum rezultă din probatoriul testimonial administrat (f. 26, 33 dosar fond) recurenții au încetat prestarea întreținerii din primăvara anului 2012.
Depozițiile martorilor se coroborează cu răspunsurile recurenților la interogatoriul luat în fața instanței de fond, ambii recurenți recunoscând faptul că din primăvara anului 2012 nu mai prestează întreținere (f. 22, 24 dosar fond).
Atât recurenta prin răspunsul la interogatoriu (f. 23 ultima întrebare dosar fond), cât și recurentul S. C. cu ocazia cuvântului la fondul cauzei (f. 49 dosar fond) au fost de acord cu rezoluțiunea contractului de întreținere.
Deși recurenții au fost prezenți în fața instanței de fond nicicând pe perioada judecății nu au afirmat teza refuzului intimatei de a presta întreținerea și nu au propus probe pentru dovedirea unui asemenea aspect.
În aceste condiții, în mod corect în baza recunoașterii părților și a probatoriului testimonial administrat, instanța de fond a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat.
Reținând culpa procesuală a recurenților, raporturile dintre aceștia și interesul lor comun, tribunalul îi va obliga în baza art. 274 C.proc.civ. să plătească intimatei suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat justificat cu chitanța nr. 139 din_ depusă în original la dosar (f. 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. A. și S. C. , ambii domiciliați în comuna I. M., strada P. nr. 291, județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1550/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei S. Eacterina, domiciliată în comuna I. M., I.
, strada P. nr. 88, județul Bistrița-Năsăud suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
M. | L. B. G. | C. | F. | R. | -I. B. | L. | D. |
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 20 decembrie 2013
judec. fond C. M.
| ← Decizia civilă nr. 497/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 495/2013. Reziliere contract → |
|---|
