Decizia civilă nr. 698/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
ROM. IA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /a1 Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR. 698
Ședința publică din 18 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F. F. A., cu domiciliul procesual ales la cab. av. Bogdan Ilea, situat în Z., str. T.V., bl. Lira, ap. 6, parter, jud. Sălaj, împotriva încheierii din data de_, pronunțată de
J. Șimleu Silvaniei în dos. nr._, având ca obiect reziliere contract- instituire sechestru asigurător.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurentei reclamante F. F. A. - av. Bogdan Ilea, precum și intimata pârâtă
C. D., lipsă fiind recurenta reclamantă F. F. A. și intimata pârâtă C.
A. A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, iar taxele judiciare de timbru și timbru judiciar în cuantum de 5 lei și 0,3 lei au fost achitate, conform dovezilor anexate la dosar la filele 11 și 12.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591 Cod procedură civilă, instanța
constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei reclamante F. F. A. - av. Bogdan Ilea, depune la dosar copie extras de carte funciară de la fila 18, copie încheiere nr. 4507 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Sălaj - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Șimleu Silvaniei de la fila 19, Ordonanța din data de 26 aprilie 2013 dată de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei de la filele 20,21,22, precum și practică judiciară de la filele 23,24.
Intimata pârâtă C. D., depune la dosar întâmpinare, de la filele 13, 14, precum și copie încheiere nr. 3854 de la fila 15 și copie extras carte funciară de la fila 16. Un exemplar din întâmpinarea depusă s-a comunicat în sala de judecată cu reprezentantul recurentei reclamante av. Bogdan Ilea.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța, în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentei reclamante F. F. A. - av. Bogdan Ilea, arată că reclamanta a promovat un dosar la J. Șimleu Silvaniei, având ca obiect rezoluțiune contract de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâtele. Arată că reclamanta a solicitat înființarea măsurii sechestrului asigurător pe bunurile pârâtei
D., având în vedere că suma contractului este destul de mare. Arată totodată că pârâta C. D. a încheiat cu fiica acesteia un contract de donație cu rezerva dreptului de uzufruct, pe casă și terenuri proprietate personală a pârâtei C.
, motiv pentru care reclamanta și-a precizat cererea de sechestru asigurator pe toate bunurile mobile și imobile ale pârâtei. Pentru motivele relatate în scris pe larg în cererea de recurs și susținute în sala de judecată, solicită admiterea recursului.
Intimata pârâtă C. D., consideră că încheierea din data de_ pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, cu privire la motivul pentru care a făcut donația, aceasta arată că este altul decât cel invocat de recurenta reclamantă.
Cu privire la sechestrul asigurator, solicită respingerea recursului, motivând faptul că deține doar dreptul de uzufruct viager și nu dreptul de proprietate.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin Încheierea civilă din 09 aprilie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de reclamanta F. F. împotriva pârâtei C. D. .
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele:
Prin antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de _
, pârâtele C. D. și C. A. -A., în calitate de promitente vânzătoare s-au obligat să vândă reclamantei C. F., în calitate de promitentă cumpărătoare, un imobil situat administrativ în C., nr. 191/A, format din construcție restaurant și terenul cuprins între DJ1086 și Valea Boianului și de la podul de la țigani până la podul de la Oniște, în suprafață de 85-90 ari.
Prețul stipulat în antecontract a fost de 25.000 Euro din care s-a plătit un avans de 15.000 Euro la semnarea antecontractului, diferența de preț de 10.000 euro urmând să se plătească în data de_ . (f. 9).
Ulterior încheierii antecontractului, la data de_, părțile s-au prezentat la notar, unde au încheiat un contract autentic de vânzare-cumpărare (f. 7), prin care pârâta C. D. îi vinde reclamantei F. F. -A. suprafața de 3500 mp teren intravilan (suprafața măsurată 5788) situată în localitatea C., nr. 191/A, întabulată cu încheierea nr. 1185 din data de_ în CF 50294 a comunei C. cu A1, nr. cadastral 50294 de sub B-3.1.
Ca urmare a neîncheierii contractului de vânzare cumpărare cu privire la întreaga suprafața de teren care a făcut obiectul antecontractului și cu privire la clădirea restaurant, reclamanta a intentat acțiune împotriva pârâtelor având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, precizată ulterior ca având obiect anularea contractului iar ulterior din nou precizată, menționându-se că se solicită rezoluțiunea antecontractului, obligarea pârâtelor la plata sumei de
15.000 euro reprezentând avansul achitat din preț plata dobânzii legale și plata cheltuielilor de întabulare.
Cu privire la prevederile legale aplicabile prezentei cereri, prima instanță a apreciat că sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă întrucât cererea de față este o cerere incidentală formulată ca urmare a existenței un proces aflat pe rolul instanței, având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat între părți. Or, potrivit art. 24 N C. pr. Civ. dispozițiile legii noi se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prezentul dosar a fost înregistrat în instanță la data de 18 mai 2012.
În consecință, aplicabile în cazul de față sunt dispozițiile art. 591-596 C. pr.
civ.
Dacă în ceea ce privește existența unui proces pendinte pe rolul instanței,
condiția este îndeplinită, cele trei ipoteze prevăzute de art. 591 c.pr.civ. au ca premisa de admisibilitate a cererii de sechestru existența unei creanțe în patrimoniul reclamantei, făcându-se distincție în cele trei situații numai cu privire la caracterele creanței.
În conformitate cu dispozițiile art. 591 alin. 1 cod proc. civ. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
Potrivit art. 591 alin. 2, același drept, de a solicita instituirea sechestrului asigurător îl are și creditorul a cărui creanță nu este constată prin act scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. Dovada achitării cauțiunii în cuantumul menționat, împreună cu dovada intentării acțiunii trebuie alăturate cererii de sechestru în momentul înregistrării cererii. Fiind o condiție pentru chiar introducerea cererii de sechestru asigurator, dovada plății cauțiunii nu poate fi făcută ulterior, pe parcursul procesului, ceea ce înseamnă că instanța nu va putea da un termen pentru depunerea sau completarea cauțiunii. În cazul de față, reclamanta nu a depus dovada achitării a jumătate din valoarea imobilului, astfel că se presupune că nu a dorit să-și întemeieze cererea pe alin. 2 al art. 591.
De altfel, a constatat prima instanță, reclamanta, prin reprezentant, și-a întemeiat cererea pe art. 940 și urm. din NCPC, care nu se referă la sechestrul asigurator.
Analizând dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 191 alin. 1 și 3 C. pr. civ., instanța de fond a apreciat că antecontractul de vânzare cumpărare dintre părți nu reprezintă un act constatator al creanței în sensul art. 591 cod proc. Civ. deoarece, în raport de caracterele juridice ale antecontractului - promisiune bilaterală de transmitere a dreptului de proprietate, acesta naște în sarcina promitentului vânzător o obligație de a face și nu de a da. Actul astfel încheiat nu constată prin el însuși o creanță certă, lichidă și exigibilă în conformitate cu disp. art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ.
Actul scris, constatator al creanței, îl va constitui, eventual, hotărârea judecătorească în cazul în care va fi admisă cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă, iar de la data pronunțării acelei hotărâri, creanța astfel constatată, va căpăta caracter cert, lichid și în consecință și exigibil.
În sfârșit, situația de fapt nu se circumscrie nici prevederilor art. 591 alin. 3 din codul de procedură civilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute
de alin. 1 al aceluiași articol, analizate mai sus, cerute a fi în prealabil îndeplinite conform tezei a II a a disp. art. 591 alin. 3 cod proc. civ.
Chiar dacă instanța reține că reclamanta a făcut dovada înstrăinării de către pârâtă a imobilului asupra căruia s-a solicitat inițial instituirea sechestrului (în acest sens a depus extras CF), cu privire la acest aspect și cu privire la buna sau reaua credință a pârâtei, instanța se va pronunța odată cu fondul cauzei. În cauză însă nu este îndeplinită cealaltă condiție prevăzută la art. 591 alin. 3 C. proc. Civ., respectiv creanța să fie constatată prin act scris.
În lipsa unor asemenea dovezi, măsura sechestrului asigurator nu se justifică, întrucât prin ea însăși reprezintă o restrângere a dreptului de proprietate, care, pentru a avea caracter legitim, trebuie să fie temeinic justificată, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru luare unei asemenea măsuri fiind de natură să asigure proporționalitatea între măsura dispusă, scopul pentru care a fost reglementată de lege și protecția dreptului de proprietate așa cum este reglementată de art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Față de aceste considerentele, J. a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta F.
F. A., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei C.
D. . Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru instituirea sechestrului asigurător și anume, că nu există un titlu executoriu. Însă, din chiar definiția sechestrului asigurător rezultă că această măsură se ia la cererea creditorului reclamant, în cazul în care acțiunea sa are ca obiect plata unei sume de bani și urmărește să prevină actele de înstrăinare de bunuri făcute de debitorul de rea-credință, prin care ar putea fi periclitată în viitor executarea silită a hotărârii. Și în cazul de față este vorba de o sumă de bani, respectiv 15.000 euro, plus dobânda și cheltuielile de judecată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător și atunci când creanța nu este exigibilă, dacă debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creanța trebuie să fie constatată în scris, iar creditorul trebuie să dovedească introducerea cererii de chemare în judecată prin care a declanșat litigiul de fond și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Această situație există și în cazul de față, având în vedere că pârâta C. D. a început deja să își înstrăineze bunurile, încheind cu fiica sa un contract de donație cu rezerva dreptului de uzufruct viager.
Deși dosarul de fond se află pe rolul judecătoriei din anul 2012, reclamanta nu a solicitat înființarea sechestrului decât în momentul în care a aflat despre intenția pârâtei de a-și înstrăina casa și terenul, prin donație către fiica sa. Reclamanta a formulat de altfel și o acțiune revocatorie împotriva pârâtei, care face obiectul dosarului_ .
Intimata pârâtă C. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În apărare, intimata arată că cererea
reclamantei de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a fost respinsă de instanța de fond. În ce privește acțiunea revocatorie din dosarul nr._, s-a stabilit termen pentru anularea ei, întrucât reclamanta nu a achitat taxa de timbru. Motivul pentru care s-a încheiat contractul de donație nu este cel menționat de recurentă, acest contract privind un alt imobil decât cel pentru care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. În realitate, prin încheierea donației pârâta a urmărit ca fiica sa, în prezent studentă, să rămână aproape de ea și să nu plece din țară când își va finaliza studiile.
Consideră așadar că încheierea atacată este temeinică și legală. De altfel, recurenta nu a invocat nici un motiv de netemeinicie sau nelegalitate a acesteia, iar măsura sechestrului asigurător nu s-a justifica, întrucât ar restrânge dreptul de proprietate al pârâtei.
În recurs, în completarea probațiunii, recurenta a depus înscrisurile de la filele 18-22, constând în extras CF 50275 C., Încheierea CF 4507/2013 privind același imobil și Ordonanța procurorului din_ emisă în dosarul penal nr. 1759/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei, iar intimata a depus înscrisurile de la filele 15-17, constând în Încheierea CF 3854/2013 cu privire la imobilul din CF 50275 C. și extrasul cf al acestui imobil.
De asemenea, în vederea soluționării recursului, instanța a dispus acvirarea dosarului de fond, nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prima instanță a dat o corectă încadrare juridică cererii cu care a fost sesizată, stabilind, contrat temeiului legal invocat în acțiune, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, ci prevederile art. 591-596 din vechiul C.pr.civ., fiind vorba în speță despre o cerere incidentală formulată într-un litigiu început înainte de intrarea în vigoare a noului cod.
J. a analizat condițiile de admisibilitate ale cererii reclamantei prin prisma tuturor celor trei cazuri prevăzute la art. 591 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., constatând, în mod întemeiat, că acestea nu sunt îndeplinite.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta reproduce prevederile alin.3 ale art. 591 C.pr.civ., considerând că cererea sa de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor pârâtei îndeplinește cerințele legale stabilite în acest text. Potrivit art. 591 alin.3 C.pr.civ., instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin,1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.
Potrivit art. 591 alin.1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Din interpretarea coroborată a textelor legale mai sus citate rezultă că, pentru admisibilitatea cererii de înființare a sechestrului asigurător pe temeiul legal invocat de recurentă (art. 591 alin.3), trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: creanța creditorului să fie constatată prin act scris, să fie intentată acțiunea de fond, creditorul să facă dovada că, în speță, există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea și, în fine, să fie achitată cauțiunea în cuantumul fixat de instanță.
În cazul de față, așa cum corect a sesizat și prima instanță, creanța de care se prevalează creditorul nu este constatată prin act scris. Recurenta a înțeles greșit considerentele instanței, concluzionând că cererea i-a fost respinsă pentru lipsa titlului executoriu. În realitate, instanța a reținut că reclamanta nu deține un act scris care să-i constate creanța. Dacă creditorul ar avea titlu executoriu, o cerere de instituire a unei măsuri asigurătorii ar apărea ca inadmisibilă.
În sensul art. 591 alin.1 C.pr.civ., prin "act scris"; trebuie înțeles numai actul constatator al creanței, din textul căruia să rezulte, fără intervenția unor alte împrejurări străine, elementele raportului juridic încheiat între părți, în concret, existența datoriei și obligația debitorului de a plăti o anumită sumă de bani.
Reclamanta invocă drept act scris constatator al creanței sale antecontractul de vânzare cumpărare încheiat de părți la data de 0_, în care se consemnează faptul că F. F., în calitate de cumpărătoare, va achitat pârâtei vânzătoare suma de 15.000 euro, ca parte din prețul de cumpărare al imobilului cu privire la care s-a încheiat respectivul contract. În dosarul de fond, pârâta recunoaște achitarea de către reclamantă a respectivei sume de bani, la data semnării contractului. Convenția încheiată de părți, deși intitulată de acestea "contract de vânzare cumpărare";, având ca obiect un bun imobil și fiind încheiată sub semnătură privată, este nulă absolut ca vânzare-cumpărare dar, în temeiul principiului conversiunii actelor juridice, ea are valoarea unui antecontract sau promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare. Este corectă așadar calificarea juridică dată convenției părților de către prima instanță, de altfel în concordanță și cu opinia reclamantei, care a solicitat în acțiunea de fond anularea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Această convenție nu a dat naștere în sarcina promitentei vânzătoare vreunei obligații de a da o sumă de bani, fiind îndeobște cunoscut că antecontractul de vânzare cumpărare naște în sarcina ambelor părți doar o obligație reciprocă de a face, respectiv de a încheia în viitor actul promis. Este adevărat că, fiind consemnată suma de bani achitată de reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare în contul prețului vânzării prefigurate, în situația în care antecontractul ar fi desființat, prin nulitate absolută, anulare sau rezoluțiune, pârâta
- promitentă vânzătoare ar fi obligată la restituirea prețului încasat. Numai în acest moment însă, al desființării antecontractului, în favoarea reclamantei s-ar putea naște dreptul de creanță cu privire la suma de 15.000 euro achitată ca parte din preț și, corelativ, obligația pârâtei de a plăti această sumă. În prezent însă, reclamanta nu numai că nu deține un act constatator al creanței pretinse, dar nici nu are o atare creanță, dreptul său nefiind încă născut.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile
art. 312 al. 1 C. proc. civ., instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate încheierea primei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I: D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de F. F. A. împotriva Încheierii civile din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | ||
H. | I. - D. | C. | N. C. D. | P. |
Plecat în C.O. | Plecat în C.O. | |||
Președinte instanță în .O. | Președinte instanță în C.O. | |||
Semnează judecător delegat | Semnează judecător delegat | |||
S. M. S. | M. |
Grefier,
H. V. Plecată în C.O.
Semnează prim-grefier
D. C.
Red. H.I/_
Dact._ /2 ex.
Jud. fond: M. - A. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 495/2013. Reziliere contract | Decizia civilă nr. 908/2013. Reziliere contract → |
|---|
