Decizia civilă nr. 908/2013. Reziliere contract
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 908
Ședința publică din data de 24 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții V. I. Z. și V. E. , ambii domiciliați în sat G., comuna Hereclean, nr. 198, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 442/_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. _
, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții - pârâți avocat C. I. și pentru intimata - reclamantă avocat Hîrza Radu C., ambii justificați cu împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind de instanță, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Reprezentantul intimatei - reclamante arată că, prin întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs în ceea ce privește temeiul legal invocat, care nu există, și modalitatea prin care se solicită admitere recursului, respectiv dacă se dorește modificarea sau casarea hotărârii recurate. De asemenea, acesta precizează că, întemeierea recursului pe un text de lege inexistent, poate fi reținută ca motiv de nulitate.
Având cuvântul asupra excepției invocate de reprezentantul intimatei - reclamante, reprezentantul recurenților - pârâți consideră că nu constituie motiv de inadmisibilitate a cererii de recurs cele arătate prin întâmpinare și precizează că, temeiul legal invocat în cuprinsul cererii de recurs își are corespondent în noul Cod de procedură civilă.
Având cuvântul în susținerea recursului declarat, reprezentantul recurenților
- pârâți solicită admiterea acestuia și respingerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră nelegală și netemeinică și apreciază că a fost dată cu încălcarea legii și s-a dat o greșită apreciere declarațiilor martorilor.
În continuare, reprezentantul recurenților - pârâți arată că, în cauză, au fost audiați 3 martori. Martorul D. i a arătat că nu cunoaște prea multe despre contribuția pârâților la întreținerea intimatei - reclamante și, apreciază că, încăperea în care locuiește aceasta împreună cu un bătrân este mică. Cu ocazia
deplasării la fața locului, intimata - reclamantă a fost audiată în bucătăria casei, care este spațioasă, iar instanța nu a binevoit să vadă camera în care aceasta locuiește de fapt. Apoi, martorul Balint arată că intimata - reclamantă nu mai locuiește demult la familia V., astfel că, aceștia nu au cum să-i mai acorde întreținere.
În plus, reprezentantul recurenților - pârâți susține că între familia la care se află în prezent intimata și recurenți există o dușmănie care durează de peste 20 de ani, și că aceștia au ademenit-o pe intimată și trăiesc din pensia acesteia. Mai mult, arată că Forro Olga a fost condamnată pentru două infracțiuni de fals, prin care a urmărit înlăturarea fratelui său de la moștenire.
Martora Kandor afirmă că pârâții i-au trimis bani prin poștă și i-au dus și două care de lemne la casa veche. Lemnele nu au fost duse la casa familiei Forro, dată fiind dușmănia dintre aceștia, menționează reprezentantul recurenților. Despre banii trimiși prin poștă, acesta arată că intimata - reclamantă a refuzat să îi primească.
Reprezentantul recurenților - pârâți arată că aceasta este esența declarațiilor martorilor, care nu dovedesc admiterea acțiunii.
Mai departe, reprezentantul recurenților - pârâți face trimitere la două dosare, respectiv dosarul nr._ și_ având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere dintre părți, în care a fost respinsă acțiunea reclamantei
D. G., instanța reținând corect faptul că reclamanta nu își poate invoca propria culpă, pentru a-i servi la câștigarea procesului.
În final, reprezentantul recurenților - pârâți solicită și obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, conform chitanței depuse la dosar.
Luând cuvântul, reprezentantul intimatei - reclamante solicită instanței să facă distincție între susținerile reprezentantului recurenților - pârâți din prezenta ședință și cele inserate în acțiunea scrisă.
Acesta continuă spunând că, data după care interesează probatoriul în cauză, este data de_, și nu anterior acesteia, motiv pentru care nu a făcut referire la chestiuni anterioare și nici nu a solicitat administrarea unui probatoriu care să dovedească aspecte anterioare acestei date.
Despre chestiunile enumerate de reprezentantul recurenților - pârâți, reprezentantul intimatei - reclamante precizează că niciuna dintre acestea nu există în declarațiile martorilor, fapt care se poate verifica.
Apoi arată că instanța de fond, nefiind lămurită suficient, a procedat la cercetarea la fața locului, lucru extrem de corect, moment în care a observat că lucrurile nu pornesc de la o terță persoană care nu are niciun fel de legătură cu prezenta cauză, ci pornesc chiar de la clienta acestuia, care a spus doar cum stau lucrurile.
Nu a auzit pe tot parcursul motivelor de recurs să se discute faptul că, de la soluționarea dosarului de fond și până în prezent, pârâții ar fi făcut ceva pentru executarea contractului, în speță despre asta fiind vorba, despre neexecutarea unui contract.
Ce trebuia să se discute? Trebuia să se discute despre transferul proprietății, care s-a realizat la momentul încheierii contractului și pentru care pârâții cu
dragoste și cu căldură trebuia să se ocupe de întreținerea reclamantei or, acest lucru nu s-a întâmplat.
Nicăieri în contractul de întreținere nu se spune că lemnele trebuie duse la domiciliul intimatei - reclamante, întreținerea trebuie prestată persoanei, contractul fiind unul intuitu personae. Or, dacă cel căruia i se datorează întreținerea pleacă într-un alt loc, acolo trebuie prestată întreținerea constând în: spălat, hrană, îngrijire în caz de boală și așa mai departe.
Mai mult, arată reprezentantul intimatei - reclamante, se susține faptul că s-a trimis prin poștă suma de 400 de lei, însă nu așa se prestează întreținerea, ci în mod direct cu dragoste și cu apreciere față de persoana cu care s-a încheiat contractul. Persoana care transferă proprietatea trebuie să aibă parte de întreținere, de îngrijire, ca și cum ar fi parte din familia celor care o întrețin.
În principiu, susține reprezentantul intimatei - reclamante, s-a dovedit fără putință de tăgadă faptul că nu poate continua contractul de întreținere, pentru motivul că părțile au fost de rea-credință și nu și-au executat obligațiile ce le reveneau. Faptul că intimații - pârâți i-au dus lemne și i-au trimis 400 de lei intimatei - reclamante nu are nicio legătură cu contractul de întreținere.
Pentru motivele arătate, reprezentantul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului și obligarea recurenților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, raportat la obiectul cererii și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 442/_ Judecătoria Zalău a admis acțiunea reclamantei D. G. împotriva pârâților V. I. Z. și V. E., privind rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat cu nr. 12466, din data de_ de BNPA C. și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți și autentificat la Biroul Notarilor Publici Asociați C., sub nr. 12466 din _
.
De asemenea, a dispus restabilirea situației anterioare de C.F., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților V. I. Z. și V. E. asupra imobilului înscris în CF 50314 G., nr. top 157/a/2, 157/b( fost CF nr.1543 G.
, nr. top 157/a/2, 157/b) și înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului descris mai sus în favoarea reclamantei.
Împotriva sentințe civile susmenționate au declarat recurs pârâții V. I. Z. și V. E., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivul de recurs invocat, pârâții consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, în motivare s-a reținut că, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale, însă martorul D. i, care locuiește la Z., nu cunoaște despre contribuția pârâților la întreținerea reclamantei, iar martorul Balint Attila arată că reclamanta nu mai locuiește la familia V., așa încât, aceștia nu-i mai pot acorda
întreținere, astfel că, din moment ce locuiește la familia Forro, pârâții nu au cum să-i acorde întreținere.
Se mai arată că martora Kondor Etelka afirmă că familia V. i-a trimis
4.000.000 lei vechi, prin poștă, în contul întreținerii și i-a adus din pădure două care de lemne, care au fost puse în șura reclamantei, însă instanța le impută faptul că nu le-au dus la locul unde stătea reclamanta, însă este cunoscută dușmănia dintre cele două familii.
Se mai arată că între părți sunt dătătoare de ton cele 4 hotărâri judecătorești date de Judecătoria Zalău și de Tribunalul Sălaj, având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere dintre părți - procese pierdute, deoarece instanțele au reținut că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă. Mai arată pârâții că instanța, la pronunțarea hotărârii, se referă doar la perioada ulterioară datei de 24 ianuarie 2012 și reține că pârâții i-au trimis bani reclamantei o singură dată, ceea ce nu este adevărat, întrucât i-au mai trimis bani prin mandat poștal, aceasta refuzând să-i primească și într-o altă dată, pârâților le-au fost returnați banii, aspecte anterioare datei de 24 ianuarie 2012, despre care instanța a spus că nu le analizează - intrând în puterea lucrului judecat.
Recursul pârâților V. I. Z. și V. E. nu este întemeiat.
Contractul de întreținere este un contract prin care una dintre părți înstrăinează un lucru sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să îi asigure întreținerea în natură pe timpul cât va trăi, iar după moarte, să o înmormânteze.
Prin urmare, debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în condițiile arătate în contract, potrivit reglementărilor aplicabile obligațiilor de a face, iar în caz de neexecutare culpabilă sunt aplicabile dispozițiile art. 1020-1021 Cod civil.
Rezoluțiunea unui contract presupune o neexecutare culpabilă a obligației contractuale și poate fi solicitată doar de partea care și-a executat obligația sau este gata să și-o execute.
Așadar, rezoluțiunea nu poate fi obținută de partea contractantă din culpa căreia contractul nu se poate executa, conform principiului - nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
În cazul în speță, prima instanță a precizat că la soluționarea cauzei a analizat îndeplinirea sau neîndeplinirea de către părți a obligațiilor asumate prin contractul de întreținere, doar cu privire la perioada ulterioară datei de 24 ianuarie 2012.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de întreținere.
În acest sens, martorul D. i Istvan Janos arată în declarația sa că nu are cunoștință ca ulterior lunii ianuarie 2012 pârâții să îi fi trimis reclamantei bani, obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte ori lemne de foc, și știe că reclamantei îi place să locuiască la familia Forro și nu a auzit-o niciodată că ar vrea să plece, iar martora Kondor Etelka arată în depoziția sa că, din câte știe de la agentul poștal, pârâții i-au trimis bani reclamantei și știe că aceasta i-a și primit și mai știe că pârâții i-au cumpărat reclamantei două care de lemne, pe care le-au dus la domiciliul acesteia și că și acum lemnele se află în șură (f. 73 - 75).
Este de reținut că suma de 400 lei, trimisă de către pârâți prin poștă, nu este un act de întreținere dacă nu este urmat și de alte obligații care constituie obiectul întreținerii, iar lemnele de foc au fost duse la domiciliul reclamantei, deși pârâții cunoșteau faptul că reclamanta nu se mai află la domiciliul său, ci la familia Forro.
De asemenea, martorul Balint Attila Viktor, precizează în declarația sa că, încă din anul 2009, reclamanta nu mai locuiește cu familia V., astfel că aceștia nu mai au cum să-i acorde întreținere și că, din moment ce reclamanta locuiește la familia Forro, pârâții nu au cum să-i cumpere medicamente și să aibă grijă de aceasta, și că reclamanta dorește să locuiască împreună cu familia Forro și nu dorește să se întoarcă la familia V. (f. 77-78 dosar fond).
De altfel, reclamanta, în interogatoriul luat, la întrebarea avocatului dacă a primit bani, alimente și haine de la familia V., a răspuns că nu a primit nimic, doar o singură dată anul trecut bani și, mai mult, pârâții i-au luat locuința și le-au dus la ei: cuptor, butelie, reșou, congelator și haine. De asemenea, la finalul interogatoriului, întrebată fiind dacă dorește să o vadă pe numita V. E., reclamanta D. G. a răspuns negativ, arătând că aceasta a împins-o și a agresat-o (f. 85-88 dosar fond).
Cu alte cuvinte, din cele arătate rezultă că pârâții nu au reușit să facă dovada că au acordat, în mod regulat și succesiv, fie direct, fie indirect, întreținerea la care s-au obligat față de reclamantă prin contractul de întreținere.
Apoi, din probele administrate în cauză, nu rezultă că neîndeplinirea obligațiilor de către pârâți se datorează refuzului reclamantei de a accepta întreținerea.
Mai mult, pârâții, în loc să-i acorde întreținerea reclamantei, aceștia au procedat la înființarea popririi asupra veniturilor acesteia din pensie, ceea ce atestă interesul pârâților doar pentru latura materială a contractului.
În consecință, din cele arătate, rezultă că, în mod justificat, prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere dintre părți, dispunându-se restabilirea situației anterioare din CF nr. 50314 G., nr. top. 157/a/2, 157/b și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei.
Se impune deci, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâții V. I. Z. și V. E. împotriva sentinței civile nr. 442/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, vor fii obligați pârâții recurenți la 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs către intimata reclamantă D. G.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții V. I. Z. și V. E. împotriva sentinței civile nr. 442/_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pârâții recurenți la 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs către intimata reclamantă D. G. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||||
K. | M. | L. | M. D. | G. | M. | L. | -M. |
Red. DG/_ | /Dact.MLM/_ | /2 ex. |
Jud. fond/C. | C. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 698/2013. Reziliere contract | Sentința civilă nr. 140/2013. Reziliere contract → |
|---|
