Decizia civilă nr. 499/2013. Fond funciar

Comentarii

0

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ Nr. 499/R/2013

Ședința publică de la 30 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.

Judecător V. G. Judecător C. -A. C. Grefier C. -S. Ș.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent L. ANA, recurent C. L. C. N. DE A. A L. L. 1., recurent B. ANA, recurent L. I., recurent P. I., recurent R. I., recurent P. M., împotriva Sentinței civile nr. 24786/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. J. C. - A. E.

L., intimat C. J. C. DE A. A L. 1., intimat R. E. - D.

, intimat P. M. -decedata, intimat SA, intimat S. I., intimat S. M., intimat S. I., intimat P. H. -G., intimat M.

A. S., intimat T. D., intimat R. V., având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr.24786/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată, extinsă și precizată de reclamanții S. I., S. I., S. M. și S.

A. împotriva pârâților C. L. DE A. A L. NR. 18/1991 C. -N., C. J. DE A. A L. NR.18/1991 C., B. ANA, L. I., P. I. ,

R. I., T. D., R. V. și P. M., având ca obiect fond funciar.

A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea numiților B. ANA, R. E., P.

M. și L. MARTIN în ce privește tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de

4.400 mp și 5/3 în suprafață de 7.200 mp.

A obligat pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,71 ha în favoarea numiților Stonean I., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

A obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud.C. să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea numiților

Stonean I., S.	Ion, S.	I. și S.	M.	, conform adeverinței
nr.6011/4247/_	.

A obligat pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

A obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. să să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind rectificarea de CF 958 Someșeni în sensul radierii înscrierii efectuate în baza sentinței civile nr3261/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.18444/2004.

A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de expert.

Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:

Prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991, defunctul S. I., antecesorul reclamantului S. N. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-au deținut părinții săi in Someșeni.

Prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991 reclamantul S. I. și defunctul S. I., în calitate de descendenți ai lui S. V., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3,4 ha, teren cu care antecesoarea lor s-a înscris în CAP (f.31, I dosar de fond).

Conform cererilor depuse, nici una dintre persoanele anterior menționate nu a indicat în cererile formulate locația terenurilor, menționând doar că atașează scripte inclusiv copie carte funciară.

Prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991 reclamantul S. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață de 2,6 ha, teren ce a aparținut lui S. I. și V. .

Din copia registrului agricol de la fila 37 din dosar rezultă că S. I. și S. V. au deținut teren în suprafață de 1,99 ha.

Din copia cererii de înscriere în CAP a lui S. V. din data de_ reiese că acesta a solicitat înscrierea în cooperativa agricolă cu suprafața de 3,40 ha, din care 1,66 ha teren arabil și 1,74 ha fânațe.

Cererile de reconstituire au fost validate prin anexa 3 poziția 9 pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea lui S. I., S. I. și S. M., în calitate de moștenitori ai lui S. V., și prin anexa 3 poziția nr.14 pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea lui S. I., S. I. și S. M.

, în calitate de moștenitori ai lui S. I. .

În condițiile aplicării L. 18/1991, numita B. L. Ana a solicitat restituirea pământului în suprafață de 2,80 ha ce a aparținut antecesorului său L. Martin, indicând ca moștenitori și pe R. E., P. M. și L.

1. , iar în baza aceleiași legi, B. Ana, P. M. și L. I. au solicitat terenul ce a aparținut bunicului L. Martin, teren care se află în incinta IAS.

   Urmare a cererilor formulate, prin Hotărârea nr. 89 din_ a Comisiei județene, s-a admis în parte contestația formulată de B. Ana, L.

   1. , P. M. și R. E. și li s-a atribuit suprafața de 2,80 ha având ca amplasamente: 0,58 ha la IAS C. ca acționari, 0,58 ha la RA V. ca acționari, 0,29 ha la SCPP C. ca acționari și 1,35 ha la CAP, la care s-a aplicat procentul de diminuare de 10%, după care s-a atribuit 1,21 ha.

Coroborând cererile părților, instanța de fond a reținut că nici una dintre acestea nu au solicitat teren la locul numit "Hodae";, teren care nu figurează nici în registrul agricol al antecesorilor acestora.

Prin titlul de proprietate nr._ în favoarea lui B. Ana, R. E.

, P. M. si L. I., în calitate de moștenitori ai lui L. Martin s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 2 ha 3200 mp., teren situat in extravilanul mun.C. -N. .

Din copia registrului agricol de la f.110 din primul dosar de fond a rezultat că L. Martin a deținut o suprafața de 2,8 ha teren, teren care era situat în postata Joschii - 2,18 ha, postata Podul - 0,58 ha și suprafața de 1 jugh, dar care nu se identifică ci terenul situat în postata Hodae.

Din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâților, reiese că în favoarea acestora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 11.600 mp, teren arabil în locul numit Hodae (tarla 43, parcelele 5/2 și 5/3).

Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de ing.

I. Morar, s-a reținut că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea pârâților, respectiv terenurile înscrise în tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de 4.400 mp și 5/3 în suprafață de

7.200 mp se identifică în regim de carte funciară cu imobilul înscris în CF 958 Someșeni, nr.top.871/15/9 arător în postata Hodaie cu suprafața de 7.913 mp și nr.top.871/23/14 arător în postata Hodaie în suprafață de

3.597 mp, proprietar tabular fiind M. Costan.

Instanța de fond a mai reținut că, din actele de stare civilă depuse la dosar, rezultă că defuncții S. I. și S. V. (ns. C. ) au avut trei copii, respectiv, pe S. I. (decedat în anul 2001, descendentul acestuia fiind reclamantul S. N. I. ), pe SA (decedat în anul 1967, descendentul acestuia fiind reclamantul S. M. ) și pe S. I. (decedat în anul 2006, descendentul acestuia fiind reclamantul SA ), precum și faptul că deși reclamanții nu au formulat cereri de reconstituire după defunctul M. Costan, au formulat cerere după mama lor, S. V.

, în patrimoniul căreia se afla acest teren la momentul cooperativizării.

Instanța a mai reținut că, deși pârâții au invocat că antecesorul lor L. Martin ar fi cumpărat acest teren din litigiu în anul 1920, de la antecesorul reclamanților, acest fapt nu era posibil în condițiile în care antecesorul reclamanților și-a întabulat dreptul de proprietate în CF 958 Someșeni în anul 1933, an în care l-a dobândit în baza unei reforme agrare de împroprietărire.

Privitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâți prin întâmpinare, raportat la motivarea acesteia, respectiv faptul reclamanții nu justifică un interes în exercitarea acțiunii întrucât terenul înscris în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ situat în locul denumit "HODAE"; a fost dobândit de L. Martin sen ( tatăl, respectiv bunicul după soție al pârâtului de rând 3 ) de la M. Costan, proprietar tabular în CF 958 Someșeni, teren pe care def. L. Martin sen l-a folosit și cu care a fost înscris în Registrul Agricol, instanța de fond a apreciat-o ca o apărare de fond având în vedere că proprietarul tabular este antecesorul reclamanților, astfel că ceea ce se poate pune în discuție este dacă reclamanții, în baza L. nr.18/1991, au solicitat sau nu terenul din CF 958 Someșeni, aspect lămurit prin cele mai

sus reținute.

De asemenea, instanța a mai luat în considerare și concluziile raportului de expertiză privitoare la antecesorul pârâților, respectiv numitul

L. Martin care este proprietar tabular în CF 927 Someșeni, arător în postata Cheșaia și în postata Fânaț.

Instanța a mai reținut faptul că potrivit art.III din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr.18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

Referitor la petitul de rectificare a cărții funciare, întrucât expertul nu a făcut astfel de propuneri, instanța a apreciat ca neîntemeiat acest petit, ba dimpotrivă a consemnat că în regim de carte funciară, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea numiților B. ANA, R. E., P. M. și L. MARTIN în ce privește tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de 4.400 mp și 5/3 în suprafață de 7.200 mp se identifică în regim de CF cu cele înscrise în CF 958 Someșeni, având ca proprietar tabular pe M. Costan.

Raportat la cele mai sus reținute, instanța a apreciat că acțiunea civilă extinsă și precizată este întemeiată în parte, și a admis-o în această măsură. În consecință, în temeiul art.III lit.ii din Legea nr.169/1997 a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea numiților B. ANA, R. E., P. M. și L. MARTIN în ce privește tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de 4.400 mp și

5/3 în suprafață de 7.200 mp.

În baza art.8 și urm. din Legea nr.18/1991 rep cu aplicarea art.5 și 6 din HG nr.890/2005 va obliga pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,71 ha în favoarea numiților Stonean I., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

Totodată, a obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea numiților Stonean I., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

A obligat pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

De asemenea, a obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S. M. ,

conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

În baza art.34 din Legea nr.7/1996 rep. a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind rectificarea de CF 958 Someșeni în sensul radierii înscrierii efectuate în baza sentinței civile nr3261/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.18444/2004.

În temeiul art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de expert.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. locala C.

N. de aplicarea a L. 1. C., solicitând în baza art. 312 si 304 pct.9, C.pr.civ., 304 indice 1, C.pr.civ., admiterea recursului, casarea sentinței civila nr. 24786/2012, si sa trimiteți cauza in vederea rejudecării acesteia.

În motivare recurenta arată că înțelege să critice legalitatea hotărârii instanței de fond, având in vedere faptul ca, instanța a obligat C. locala la punerea in posesie asupra unui teren identificat doar parțial, respectiv suprafața de 11600 mp, in condițiile in care întreaga suprafața pentru care trebuie făcuta punerea in posesie este de 4,77 ha. Se învederează instanței de control judiciar și faptul ca, cu excepția terenului de la Hodaie, terenul revendicat nu este identificat nici din punct de vedere topografic si nici înscris in registrul agricol (doar o parte din el apare in registrul agricol al antecesorilor reclamanților), iar declarațiile date de către martori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de către disp. art. 6 al. 1^2 si 1^3, din Legea nr. 1/2000, aceștia nefiind vecini ai terenului pe toate

laturile, înscrierile in registrul agricol având doar valoare declarativa.

Astfel diferența de suprafața de 3,61 ha nu a fost identificat din punct de vedere topografic, motiv pentru care comisia locala nu poate face punerea in posesie si nu poate verifica daca terenul in suprafața de 3,61 ha este liber sau au fost eliberate titluri de proprietate in favoarea altor persoane, daca reclamanții nu-si identifica terenul revendicat, care constituie impedimente la punerea in executare a sentinței civile ramase irevocabile.

Recurenta susține că, potrivit dispozițiilor art.11 alin 2 si 3 coroborat cu art.34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării terenului solicitat din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum si dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara, pentru întreg terenul revendicat si nu doar pentru o parte din el.

Se mai susține că, prin sentința mai sus amintita, instanța o obliga la punerea in posesie asupra unui teren, fara a specifica care este acest amplasament, in condițiile in care terenul nu este înscris in registrul agricol al antecesorului reclamanților, si fără a se efectua o expertiza tehnica pentru a verifica daca terenurile sunt libere si nu sunt eliberate titluri de proprietate in favoarea altor persoane, pentru a putea fi restituite in natura.

Mai mult decât atât, terenul aflat in litigiu este revendicat si de către Blag Ana, care este fiica lui S. I., acest lucru fiind probabil motivul pentru care reclamanții nu au efectuat o expertiza topografica de identificare in întregime a terenului solicitat, expertiza care este necesara in vederea stabilirii cu exactitate a terenului pentru care urmează a se efectua punerea in posesie, sau aceștia nu cunosc amplasamentele terenurilor revendicate.

In aceste condiții, C. L. nu poate face punerea in posesie asupra unui teren neidentificat, fara nici un număr topografic sau al reper de identificare, in condițiile in care acest teren nu a fost identificat de către reclamanți, învederându-se ca, punerile in posesie din zona s-au făcut in baza legii nr.18/1991, in favoarea persoanelor validate, când terenul se afla

la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar, fara a se ține cont de numerele topografice, iar actualele puneri in posesie nu respecta vechile numerele topografice, si nici parcelele nou formate, forma avuta înainte de colectivizare.

In ceea ce privesc cheltuielile de judecata in suma de 2285 lei, învederează instanței faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 si 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schițe cu precizarea vecinătăților, precum si dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara.

Se mai arată că, potrivit prevederilor art.52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publica si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competentei sale si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica si are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice, astfel C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum ii definește legea natura juridica, nu are personalitate juridica, nu are buget propriu de nituri si cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.

Împotriva aceleiași hotărâri au declarat recurs și B. Ana, P. I.

, L. I., R. I., P. M., solicitând admiterea recursului declarat de către pârâți, în principal, casarea în totalitate a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar, modificarea în parte hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu consecința înlăturării dispozițiilor privind constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._ și obligarea pârâților pârâți la plata cheltuielilor de judecată de

2.285 lei; obligarea reclamanților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în toate ciclurile procesuale și în recurs.

În motivarea cererii s-a arătat că prima instanța a soluționat cauza fără citarea legală a tuturor părților pentru ultimul termen din 21 nov. 2012. Judecătoria a dispus la termenul din 14 nov.2012 amânarea cauzei pentru termenul din 21 nov.2012, însă fără a cita corespunzător părțile care nu au avut termen în cunoștință, printre care și recurenta P. M. .

A se susține că, astfel, din punct de vedere procedural nu se putea dispune în nici un fel vreo măsură și nici nu se puteau soluționa cererile de probațiune, din moment ce procedura de citare cu P. M. nu a fost legal îndeplinită, eu nefiind citată pentru acest termen, iar procedând la judecată în absența pârâtei P. M., care nu a fost citată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 85 și art. 107 CPC, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, respectiv că președintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulității.

Încălcarea normelor procedurale enunțate, ce se constituie în garanții ale asigurării a două din principiile fundamentale ale procesului civil, principiu contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra sentinței pronunțate sancțiunea nulității prevăzută de art. 105 alin.

(2) CPC, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 CPC.

Totodată se mai arată că, prima instanță a omis a se pronunța asupra excepției nulității adeverinței de reconstituire nr.6011/4247 din 0_, invocată prin actul de la f.69-70 din dosar rejudecare nr._ al

Judecătoriei C. -N. .

Recurenții susțin că, dispozițiile art.105 alin, (2) CPC reprezintă dreptul comun în materia nulității actelor de procedură ce pot fi invocate și pentru nesocotirea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs.

Astfel, din lucrările aflate la dosar rezultă că, în a 2-a rejudecare, la data de 08 martie 2008 a depus la dosar Note de Ședință, în cuprinsul cărora au invocat pe cale de excepție nulitatea adeverinței de reconstituire sus indicată, însă judecătoria a omis să se pronunțe asupra acestei excepții.

Prin urmare, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra excepției indicate, apreciază - potrivit și Jurisprudenței Î. prin decizia 2402/_ - că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Este util de subliniat că o hotărâre trebuie să respecte exigențele art. 6 paragraf 1 CEDO, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă să fi examinat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse analizei, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) raportat la art.304 pct.5 CPC, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauza spre rejudecare, urmând ca instanța să se pronunțe, după punerea în discuția părților, asupra acestei excepții.

Instanța de fond a respins eronat probele testimoniale solicitate, neadministrând toate probele în raport de apărarea pârâților, astfel încât în cauză nu s-a desăvârșit cercetarea fondului pricinii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, urmează a se da eficiență prevederilor legale cuprinse în art.304¹ CPC coroborat cu art.304 pct.9 CPC, cu aplicabilitate directă a normei cuprinse în art.312 alin.5 CPC. Conform îndrumărilor cuprinse în prima decizia de casare nr. 1008/R/2007, s-a stabilit obligativitatea (art.315 CPC) pentru instanța de rejudecare de "va administra orice alte probe admisibile/ pertinente și concludente pe care le va găsi necesare pentru stabilirea adevărului în cauză".

În concret, cu respectarea dispozițiilor privind opunerea de probațiune/la termenul de judecată din 20 iulie 2011 (f.132), recurenții au solicitat proba testimonială, conform consemnărilor din acest act procesual, prorogându-se pronunțarea până după efectuarea expertizei când s-a dispus respingerea martorilor, însă fără nici o motivare

Este de principiu că, instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și de a motive pentru ce le admite sau respinge în totul sau în parte. Respingerea nemotivată a cererii pentru proba cu martori face ca hotărârea să fie nelegală, deoarece nu se poate verifica rațiunea pentru care mijlocul de probă solicitat nu a fost admis, așa cum prevăd disp. art. 168 C.proc. civ, raportat la art.268 alin.4 C.proc.civ.

Din punct de vedere al normelor comunitare, prin respingerea probei se concluzionează că acțiunea pe care "a soluționat-o" instanța de fond a fost examinată în mod echitabil, fiind respinse de plano toate argumentele și apărările pârâților, fiind astfel încălcate disp. art. 6 parag.l din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (hotărârea C.ED.O. din_, cauza Albina c/a României). Apoi, probele judiciare trebuie să fie nu doar prevăzute de lege (altfel, ar rămâne sub forma dezideratului) ci și o încuviințate și administrate efectiv, fiind o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este protejat prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza R. împotriva României, hotărârea din 4 mai 2000). În cauza de față, prin maniera redată s-a încălcat și principiul

egalității de arme promovat de C.E.D.O. Referitor la acest principiu instanța internațională precizează că "exigența legalității armelor în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele în condiții în care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale" (a se vedea, hotărârea nr. 27 din octombrie 1993, Dombo Beheer BV v. Olanda).

Neprocedând în modalitatea indicată anterior, consideră că instanța de fond nu a fost în măsură să stabilească o corectă stare de fapt, nesocotind chiar și rolul activ consacrat prin disp. art. 129 alin. 5 C. proc. civ., potrivit căruia, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. În absența unei astfel de probe certe, este evident că acțiunea introductivă, nu putea fi soluționată în mod corect, astfel încât hotărârea dată să poarte atributele de legalitate și temeinicie, și de aici imposibilitatea exercitării reale a unui control judiciar.

Cum administrarea probei cu martori este prohibită în fața instanței de recurs, prin dispozițiile imperative prev. de art. 305 CPC, pe de o parte, și având în vedere că astfel de probă este utilă și pertinentă cauzei pentru lămurirea împrejurărilor indicate de noi în apărare, în baza art. 312 alin. 5 CPC, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond. Din perspectiva altei critici, motivarea adusă dispoziției de nulitate parțială a TP nu respectă cerințele legale. Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.261 CPC (și în conformitate cu jurisprudența CEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. România), are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul

logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. În speță, motivarea sentinței nu se conformează acestor cerințe legale, întrucât nu examinează efectiv apărările și susținerile părților (se omite să se amintească, implicit să se analizeze, efectele testamentului depus etc.), reținând în termeni generali situația de fapt și dezlegarea în drept adoptată de instanțele anterioare și copiind parțial pasaje din decizia de casare, așa încât consideră pârâții că se justifică aplicarea art. 304 pct.7CPC.

Soluționarea petitului de nulitate absolută parțială a TP s-a făcut cu indicarea unui temei juridic, reținut pentru prima dată în considerente, și nearătat de către părțile reclamante.

Un alt motiv are în vedere nerespectarea principiului contradictorialității și indicarea, pentru primă dată, a temeiului juridic pentru petitul de nulitate a TP, în acțiunea precizată nefiind niciun text legal inserat, ceea ce a determinat implicit nejudecarea fondului de către instanța de fond, motiv de casare prev. de art. 304 pct.9 și rap. 312 alin.5 C. proc.civ. În cadrul acestei critici, instanța de fond reține ca fundament de drept, prev. art. III lit.ii din Legea nr.169/1997, fără a respecta principiul enunțat.

În concret, soluția de admitere a petitului de nulitate parțială a TP a fost fundamentată juridic, prin considerentele hotărârii recurate, pe textul legal sus evocat, însă fără a pune în dezbateri contradictorii acest aspect.

Recurenții arată că, omițând verificarea incidenței textelor legale învederate de către pârâții recurenți prin actele procedurale depuse la dosar, instanța de fond a pronunțat soluția nelegală, cu încălcarea prevederilor art.

129 alin. 6 CPC, schimbând cauza juridică, schimbare care practic a determinat o nejudecare a fondului cauzei.

Astfel, potrivit art.129 alin.6 CPC, în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății, iar din punct de vedere procedural, obligația instanței de a respecta principiul contradictorialității este impusă de art.129 alin.2 CPC, așa încât pentru a nu afecta dreptul de apărare a părților judecătorul trebuie să pună în discuția părților orice aspecte de fapt și de drept.

În consecință, nerespectarea contradictorialității, ca principiu procesual care asigură stabilirea adevărului și dreptul la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii, în temeiul art.312-314 CPC solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a pricinii, cu respectarea tuturor regulilor procedurale mai sus evocate.

Se mai susține că, prima instanță a interpretat greșit probele dosarului pentru soluția dată, legat de petitului de nulitate absolută parțială a TP nr.3098/3956/0_ .

Astfel, în dezacord cu statuările primei instanțe, consideră că pârâții recurenți au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire pentru terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a admis, din moment ce M. Costan a înstrăinat acest teren în favoarea tatălui lor, acesta din urmă lucrându-l efectiv și înscriindu-l în C.A.P., potrivit actelor aferente dosarului de fond funciar.

Se mai susține că, tatăl recurenților - care s-a numit L. Martin sen.

- figurează înscris în Registrul Agricol, în volumul III la poziția 109 cu suprafața de teren înscrisă în T.P. nr_, în conformitate cu adresa nr. 4580/_ eliberată de Primăria Municipiului C. -N. cât și adresele ulterioare depuse la dosar.

Împrejurarea că în C.F. nr.958 Someșeni a rămas întabulat vechiul proprietar tabular, nu este în măsură să justifice calitatea de beneficiari ai reconstituirii în favoarea reclamanților, știut fiind că stabilirea dreptului de proprietate, în lumina prevederilor L. fondului funciar, se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute la CAP la data de_, mijloacele de probă fiind de asemenea prevăzute cu caracter exemplificativ în actul normativ sus indicat (art. 8 rap la art. 11 alin. 1 și 3 din Legea nr. 18/1991).

Cu alte cuvinte, cartea funciară reprezintă un mijloc de probă care poate conduce la eliberarea unui titlu de proprietate, coroborat și cu proba registrului agricol arătat anterior, cu precizarea că consemnările în astfel de registre au valoare declarativă, în sensul prevederilor art.6 alin. 12 din Legea nr. 1/2000, și nu în ultimul rând, urmând a se reține înstrăinarea cu efectele caracteristice intervenită la vreme între autorul pârâților recurenți și proprietarul tabular din C.F. nr.958 Someșeni.

Se mai susține că, și în acest stadiu procesual apărarea obiectivă conform căreia acest teren a fost dobândit de antecesorul lor L. Martin sen., fiind înscris în Registrul Agricol în favoarea antecesorului - tatăl pârâților recurenți, fiind solicitat în termenul legal cu titlu de reconstituire,

astfel că titlul de proprietate este emis cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de legea fondului funciar la data întocmirii lui, dispozițiile de modificare, de completare sau de abrogare ale acestei legi nu îi pot aduce atingere, potrivit art. II din Legea nr. 169/1997.

Totodată, prima instanță nu a deslușit corect cauza formulării petitului de nulitate parțială a TP, astfel, din analiza cererii precizate reiese că reclamanții dedus judecății un astfel de petit justificat de împrejurarea că în acest TP a fost inclusă și terenul Hodaie ce a aparținut lui M. Costan, reclamanții pretinzând că terenul din CF nr.958 Someșeni este inclus în suprafața totală validată în favoarea lor la Legea nr.18/1991 după antecesorii lor, după cum și instanța de fond reține corect în considerente, din probele administrate nu reiese că reclamanții au revendicat terenul de la Hodaie în baza L. nr.18/1991.

Mai precis: din Registrul agricol reiese că antecesorii reclamanților nu sunt înscriși cu ternul situat la Hodaie; în cererea de înscriere în CAP a lui Stotnean V. nu este menționată nici suprafață de teren de la Hodaie, iar reținerea din considerente că acest teren ar fi format activ succesoral după această defunctă este neconfirmată de vreo probă; în dosarul de fond funciar nu se regăsește nicio copie de pe CF nr.958 Someșeni, pentru a putea prezuma că reclamanții au revendicat și terenul de la Hodaie; reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, fiind obligate să depună acte de proprietate (registru agricol, coală funciară, cerere de înscriere CAP, etc).

Se arată că, în cazul reclamanților dovada pentru terenul de la Hodaie putea fi făcută numai cu CF 958 Someșeni, deoarece terenul nu era înscris nici în RA, nici în cererea de intrare în CAP a lui Stotnean V., însă la dosarul de fond funciar nu a fost depusă o copie în acest sens; în adresa Comisiei Locale C. -N. de la f.35, ds. nr._ al Judecătoriei C. -N. se arătă explicit că reclamanții nu au solicitat la Legea nr.18/1991 terenul de la Hodaie, iar în suprafața validată nu se regăsește acest teren.

Se susține, că instanța de fond a acordat o valoarea prestabilită probei cu expertiza topo în detrimentul celorlalte probe, ceea ce contravine atât prevederilor din dreptul comun cât și celor din legea specială, fără a se aminti și analiza prin coroborare efectele testamentului autentic depus la dosar privind deținerea cu titlu de proprietate a terenului de la Hodaie și probele testimoniale administrate în primul ciclu procesual, ale căror analiză susțin apărările redate anterior, impunând respingerea petitului de nulitate parțială a TP.

Prin întâmpinarea formulată de intimații reclamanți SA ,

S. I. și S. M., s-a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate ca fiind temeinică și legală și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale, analizând punctual cele două recursuri, f.24-32, depunând copia unor acte, f.33-35.

Recurenții au mai depus un înscris intitulat Note de ședință, f.37-39 prin care au invocat jurisprudența CEDO și a normelor comunitare ca și motive suplimentare de ordine publică în susținerea recursului declarat, jurisprudența și normele comunitare având prioritate față de legislația internă, invocându-se ca izvor de drept cauza pilot M. Atanasiu s.a. contra României din_, hotărâre ce este obligatorie pentru statul pârât, în sensul de a nu se mai permite recunoașterea în patrimoniul foștilor proprietari deposedați a unui drept la restituire, ci doar a unui drept de creanță, valorificabil prin procedura L. nr.10/2001 și L. nr.247/2005.

În cazul de față, reclamanții nu au un bun susceptibil de protecție conform art.1 din Protocol, în realitate titlul acestora nu a fost confirmat jurisdicțional anterior pentru a se putea prevala de el în cadrul prezentei acțiuni.

Astfel dreptul de proprietate care s-a afelt inițial sub aspectul de Carte funciară în patrimoniul autorilor reclamanților și speranța redobândirii exercițiului acestuia, pierdut de multă vreme, nu sunt asimilabile noțiunii de bun, ci corespunde unei simple speranțe de restituire, respectiv uni drept de creanță, de despăgubire.

Se susține, că în cazul de față, reclamanții nu justifică existența bunului actual, care să le permită să promoveze cu succes a acțiunii de fond funciar, spre deosebire de recurenți care justifică prin Titlul de proprietate nr._, eliberat cu respectarea condițiilor prev. de Legea nr.18/1991, astfel că soluția ce se impune nu poate fi altul decât respingerea acțiunii reclamanților și admiterea recursului declarat de pârâți.

Se mai arată că, reclamanții nu au dovedit că au o hotărâre judecătorească anterioară care să le confirme dreptul de proprietate, aceștia nu au un bun în sensul prevederilor art.1din Primul Protocol adițional la Convenție și prin urmare nu se pot bucura de protecția normei europene.

În concluzie, recurenții solicită a se constata că pentru asigurarea stabilității circuitului juridic civil, este necesar a se menține situația juridică stabilită în favoarea recurenților, persoane care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în temeiul L. nr.18/1991.

În cursul soluționării recursului, numita L. Ana a depus înscrisul de la f.42 prin care a arătat că înțelege în calitate de moștenitoare a defunctei mame, B. Ana să continue recursul declarat de antecesoare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

T. ul constată că în mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că, în data de_ a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N.

, după casare cu trimitere spre rejudecare, acțiunea civilă formulată inițial de reclamanții S. I., S. I. și S. M. împotriva pârâților C.

L. DE A. A L. NR. 18/1991 C. -N. și C. J. DE A. A

L. NR.18/1991 C. prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991

C. -N. să procedeze la punerea în posesie a reclamanților și să înainteze documentația către pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991C. pentru emiterea titlului de proprietate, precum și să oblige pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991C. să procedeze la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 1,71 ha teren conform adeverinței de proprietate nr.6011 60/3 din_, respectiv pentru suprafața de 3,06 ha teren conform adeverinței de proprietate nr.6011 61/3 din_, cu cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a mai reținut că, prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991, defunctul S. I., antecesorul reclamantului S. N. I., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care l-au deținut părinții săi in Someșeni, iar prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991 reclamantul S. I. și defunctul S. I., în calitate de descendenți ai lui S. V., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 3,4 ha, teren cu care antecesoarea lor s-a înscris în CAP (f.31, I dosar de fond).

Conform cererilor depuse la dosar, nici una dintre persoanele anterior menționate nu a indicat în cererile formulate locația terenurilor, menționând

doar că atașează scripte inclusiv copie carte funciară.

S-a mai reținut că, prin cererea formulată în temeiul L. 18/1991 reclamantul S. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață de 2,6 ha, teren ce a aparținut lui S. I. și

V. .

Din copia registrului agricol de la fila 37 din dosar rezultă că S. I. și S. V. au deținut teren în suprafață de 1,99 ha, iar din copia cererii de înscriere în CAP a lui S. V. din data de_ reiese că acesta a solicitat înscrierea în cooperativa agricolă cu suprafața de 3,40 ha, din care 1,66 ha teren arabil și 1,74 ha fânațe.

Cererile de reconstituire au fost validate prin anexa 3 poziția 9 pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea lui S. I., S. I. și S. M., în calitate de moștenitori ai lui S. V., și prin anexa 3 poziția nr.14 pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea lui S. I., S. I. și S. M.

, în calitate de moștenitori ai lui S. I. .

În condițiile aplicării L. 18/1991, numita B. L. Ana a solicitat restituirea pământului în suprafață de 2,80 ha ce a aparținut antecesorului său L. Martin, indicând ca moștenitori și pe R. E., P. M. și L.

I. . În baza aceleiași legi, B. Ana, P. M. și L. I. au solicitat terenul ce a aparținut bunicului L. Martin, teren care se află în incinta IAS. Urmare a cererilor formulate, prin Hotărârea nr. 89 din_ a Comisiei județene, s-a admis în parte contestația formulată de B. Ana, L.

I., P. M. și R. E. și li s-a atribuit suprafața de 2,80 ha având ca amplasamente: 0,58 ha la IAS C. ca acționari, 0,58 ha la RA V. ca acționari, 0,29 ha la SCPP C. ca acționari și 1,35 ha la CAP, la care s-a aplicat procentul de diminuare de 10%, după care s-a atribuit 1,21 ha.

Instanța de fond coroborând cererile părților, a reținut că nici una dintre acestea nu au solicitat teren la locul numit "Hodae";, teren care nu figurează nici în registrul agricol al antecesorilor acestora.

Prin titlul de proprietate nr._ în favoarea lui B. Ana, R. E.

, P. M. si L. I., în calitate de moștenitori ai lui L. Martin s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 2 ha 3200 mp., teren situat in extravilanul mun.C. -N. .

Instanța de fond a reținut că din copia registrului agricol de la f.110 din primul dosar de fond a rezultat că L. Martin a deținut o suprafața de 2,8 ha teren, teren care era situat în postata Joschii - 2,18 ha, postata Podul

- 0,58 ha și suprafața de 1 jugh, dar care nu se identifică cu terenul situat în postata Hodae.

Totodată din cuprinsul procesului verbal de punere în posesie aferent titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâților, reiese că în favoarea acestora s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 11.600 mp, teren arabil în locul numit Hodae (tarla 43, parcelele 5/2 și 5/3).

Instanța de fond a mai arătat că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de ing. I. Morar, se reține că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea pârâților, respectiv terenurile înscrise în tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de 4.400 mp și 5/3 în suprafață de 7.200 mp se identifică în regim de carte funciară cu imobilul înscris în CF 958 Someșeni, nr.top.871/15/9 arător în postata Hodaie cu suprafața de 7.913 mp și nr.top.871/23/14 arător în postata Hodaie în suprafață de 3.597 mp, proprietar tabular fiind

M. Costan.

Din actele de stare civilă depuse la dosar, instanța de fond a reținut că, defuncții S. I. și S. V. (ns. C. ) au avut trei copii,

respectiv, pe S.	I.	(decedat în anul 2001,	descendentul acestuia fiind
reclamantul S.	N.	I. ), pe SA	(decedat în anul 1967,

descendentul acestuia fiind reclamantul S. M. ) și pe S. I. (decedat în anul 2006, descendentul acestuia fiind reclamantul SA ), stabilindu-se faptul că deși reclamanții nu au formulat cereri de reconstituire după defunctul M. Costan, au formulat cerere după mama lor, S. V., în patrimoniul căreia se afla acest teren la momentul cooperativizării.

Pe de altă parte deși pârâții au invocat că antecesorul lor L. Martin ar fi cumpărat acest teren în anul 1920, de la antecesorul reclamanților, acest fapt nu era posibil în condițiile în care antecesorul reclamanților și-a întabulat dreptul de proprietate în CF 958 Someșeni în anul 1933, an în care l-a dobândit în baza unei reforme agrare de împroprietărire.

Privitor la excepția lipsei de interes invocată de pârâți prin întâmpinare, raportat la motivarea acesteia, respectiv faptul reclamanții nu justifică un interes în exercitarea acțiunii întrucât terenul înscris în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ situat în locul denumit "HODAE"; a fost dobândit de L. Martin sen ( tatăl, respectiv bunicul după soție al pârâtului de rând 3 ) de la M. Costan, proprietar tabular în CF 958 Someșeni, teren pe care def. L. Martin sen l-a folosit și cu care a fost înscris în Registrul Agricol, instanța de fond în mod corect a apreciat ca o apărare de fond având în vedere că proprietarul tabular este antecesorul reclamanților, astfel că ceea ce se poate pune în discuție este dacă reclamanții, în baza L. nr.18/1991, au solicitat sau nu terenul din CF 958 Someșeni, aspect lămurit prin cele mai sus reținute.

Totodată, instanța de fond a luat în considerare concluziile raportului de expertiză privitoare la antecesorul pârâților, respectiv numitul L. Martin care este proprietar tabular în CF 927 Someșeni, arător în postata Cheșaia și în postata Fânaț.

Instanța de fond a mai reținut faptul că potrivit art.III din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991, L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 18/1991 și ale L. nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: (ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza L. nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a L. nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop.

Referitor la petitul de rectificare a cărții funciare, întrucât expertul nu a făcut astfel de propuneri, instanța de fond a apreciat corect ca este neîntemeiat, raport în care s-a consemnat că în regim de carte funciară, imobilele înscrise în titlul de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea numiților B. ANA, R. E., P. M. și L. MARTIN în ce privește tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de 4.400 mp și 5/3 în suprafață de 7.200 mp se identifică în regim de CF cu cele înscrise în CF 958 Someșeni, având ca proprietar tabular pe M. Costan.

În consecință, în temeiul art.III lit.ii din Legea nr.169/1997 instanța de fond a constat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.3098/3956/_ emis în favoarea numiților B. ANA, R. E., P.

M. și L. MARTIN în ce privește tarla 43 parcelele 5/2 în suprafață de

4.400 mp și 5/3 în suprafață de 7.200 mp.

În baza art.8 și urm. din Legea nr.18/1991 rep cu aplicarea art.5 și 6 din HG nr.890/2005 a dispus obligarea pârâtei C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud.

C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,71 ha în favoarea numiților Stonean I., S. Ion, S. I. și S. M.

, conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

Totodată, a obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. să să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea numiților Stonean I., S. Ion, S. I. și S. M., conform adeverinței nr.6011/4247/_, iar pârâta C. L. de A. a L. nr.18/1991 mun. C. -N. să efectueze demersurile necesare și să înainteze dosarul de fond funciar pârâtei C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud.

C. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S.

M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

De asemenea, a obligat pârâta C. J. de A. a L. nr.18/1991 jud. C. să să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea numiților Stonean V., S. Ion, S. I. și S.

M., conform adeverinței nr.6011/4247/_ .

În baza art.34 din Legea nr.7/1996 rep. a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind rectificarea de CF 958 Someșeni în sensul radierii înscrierii efectuate în baza sentinței civile nr3261/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr.18444/2004.

În temeiul art.274-276 C.proc.civ. a obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 2.285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de expert.

T. ul, analizând recursul Comisiei Locale de A. a L. 18/1991, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind corectă, fiind în concordanță cu spiritul și litera L. nr. 18/1991 și în limitele obiectului cauzei deduse judecății.

Astfel, este de reținut împrejurarea că tocmai C. L. a aprobat în anul 1991 cererea de revendicare a suprafețelor de teren de 1,71 ha și 3,06 ha formulată de către reclamanți în temeiul prevederilor L. nr. 18/1991 și a înaintat-o spre validare Comisiei Județene urmând procedura instituită de dispozițiile actului normativ amintit.

In consecință, cererile reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor din Someșeni au fost validate prin anexa 3 poziția 9 pentru suprafața de 3,06 ha în favoarea lui S. I., S. I. și

S. M., moștenitori ai defunctei S. V. și prin anexa 3 poziția nr.14 pentru suprafața de 1,71 ha în favoarea lui S. I., S. I. și S.

M., în calitate de moștenitori ai lui S. I., dar ulterior validării cererilor, aceasta nu a procedat la punerea în posesie, conform obligației instituite de dispozițiile L. nr. 18/1991, iar C. J. nu a procedat la emiterea titluri de proprietate pentru suprafețele validate în favoarea reclamanților.

Se mai reține că, recurenta a invocat ca și motiv de reurs, imposibilitatea de a proceda la punerea în posesie întrucât instanța nu specifică amplasamentul terenului și dacă acesta este liber și apt pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau dacă au fost eliberate titluri de

proprietate pe terenul în litigiu, invocându-se prevederile HG nr.890/2005, recurenta susținând că, este în sarcina persoanei îndreptățite obligația de a face dovada identificării terenului solicitat din punct de vedere dimensional și topografic, sens în care se face trimitere la art. 11 alineatul 2 și 3 și 34 alineatul 2.

T. ul reține că, potrivit Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea Comisiilor Locale - Anexa 1 la HG.890/2005, unde sunt instituite o serie de obligații în sarcina Comisiei locale, printre care la art.34, care instituie obligația Comisiei locale de punere în posesie a persoanei îndreptățite concomitent cu înaintarea documentației spre validare la C. J. și emiterea titlurilor de proprietate de aceasta din urmă.

În ceea ce privesc obligațiile persoanei solicitante, acestea sunt cuprinse în dispozițiile art.11 care stabilește că persoana ce formulează cererea de reconstituire trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate cu acte de proprietate, acte de stare civilă, certificat de moștenitor, obligație pe. care reclamanții au îndeplinit-o.

T. ul, mai reține că în condițiile în care cererile reclamanților au fost formulate și validate în anul 1991, dată la cere aceștia nu se puteau conforma dispozițiilor legale ale HG nr.890 adoptată abia în anul 2005, la data validării existând un alt Regulament în vigoare în anul 1991, astfel că motivele de recurs invocate de recurentă sub aspectul nerespectării de către reclamanți a unor obligații din HG nr.890/2005 ce au apărut ulterior validării cererilor, sunt nejustificate.

Referitor la criticile recurentei, legat de lipsa unui raport de expertiză de identificare in întregime a terenului, T. ul reține că în cauză s-a efectuat o lucrare de specialitate în care s-a identificat cu date de carte funciară terenul solicitat de reclamanți și înscris în cartea funciară nr.958 Someșeni pe numele antecesorului acestora, M. Costan, asupra parcelelor cu nr. Top.871/15/9 Arător la Hodae în suprafață de 1 iug. 600 stj, nr. Top.871/23/13 în suprafață de 230 sțj, nr. Top.871/23/14 arător la Hodae în suprafață de 1000 mp și nr. Top 875/22 Fanat la Hodae în suprafață de 2 iug .

T. ul mai reține că în condițiile în care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea pârâților recurenți, în ce privește tarlaua 43 parcela 5/2 în suprafața de 4400 mp și 5/3 în suprafață de 7200 mp, s-a efectuat un raport de expertiză completat în rejudecare aflat la filele 100-103 din prezentul dosar, prin care s-a stabilit că terenul înscris în titlul de proprietate eliberat pârâților și terenul înscris în CF 958 Someșeni proprietate tabulară a antecesorului reclamanților se suprapun, situație din care rezultă că, terenul respectiv asupra căruia reclamanți sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate a fost atribuit de Comisie, pîrîților recurenți.

Legat de susținerea recurenților, referitor la faptul că, terenul din litigiu este revendicat și de Blag Ana, Trribunalul consideră că, recurenta face o confuzie, datorită coincidenței de nume dintre reclamantul S. I. din prezentul dosar și tatăl numitei Blag Ana, S. I. care nu este parte în prezentul dosar. Blag Ana născută S. este fiica lui S. I. decedat în anul 1988 și S., conform actelor de stare civilă de la filele 60-63 din dosarul_ și nu a revendicat niciodată terenul în litigiu.

	Reclamantul S.	I., fiul lui S.	I. și V. și frate cu reclamanții
S.	A. și S.	I. a decedat în	data de_, conform actelor de

stare civilă.

Legat de obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, T. ul apreciază că, dispozițiile art.274 Cod procedură civilă dispun în sensul că partea care cade în pretenții suportă spezele litigiului, prin urmare, astfel că în mod corect instanța i-a obligat pe pârâți să suporte în solidar cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de B. Ana, L. I., P. I. ,

R. I. și P. M., T. ul îl consideră nefondat având în vedere următoarele:

Astfel, prin recursul formulat de către pârâți, se solicită în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea în parte în sensul respingerii acțiunii reclamanților în constatarea nulității absolute parțiale a Titlului se proprietate nr._ .

T. ul analizând punctual motivele de recurs, constată că, criticile formulate de recurenți sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Referitor la critica de nelegalitate legat de faptul că prima instanță ar fi soluționat cauza fără citarea legală a pârâtei-recurente P. M. pentru termenul de judecată din data de_, tribunalul constată că, dispozițiile art.153 Cod procedură civilă definește instituția termenului în cunoștință, arătând că, - Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termen în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la o înfățișare, ea însăți sau prin mandatar, chiar neîmputernicit, cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că ea cunoaște termenele ulterioare - .

Noile prevedri procedurale au introdus încă un caz în care o parte are termen în cunoștință și anume, conform prevederilor art.88 alin.1 Cod procedră civilă, citația va cuprinde mențiunea că, prin inmânarea citației sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoștință și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.

Se constată că, aceste dispoziții legale îi sunt aplicabile și recurentei pârâte P. M., căreia i s-a înmânat sub semnătură de primire citația pentru un termenul de judecată din_, considerându-se că în acest caz cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care i-a fost înmânată citația.

T. ul, reține că în prezenta cauză, reclamanții au formulat extindere de acțiune față de pârâta recurentă P. M. înregistrată în data de_, în calitate de moștenitoare a pârâtei decedate R. E., pârâta P. M. domiciliată în străinătate a fost citată cu o copie a extinderii de acțiune pentru termenul de judecată următor, respectiv_, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, recipisa semnată personal de aceasta aflându-se la dosar la fila 229 din dosar.

Legat de termenele acordate după termenul luat în cunoștință, tribunalul consideră că, părții îi incumbă obligația de a face toate demersurile necesare pentru a obține informațiile legate de termenele acordate ulterior, fără să mai fie citată în acest sens.

Se mai reține că, instanța de judecată a amânat judecarea cauzei pentru data de_, termen de control pentru care pârâta P. M., legal citată, avea termen în cunoștință, aspect reținut corect și instanța de judecată care a apreciat că procedura de citare cu aceasta este îndeplinită, în condițiile în care a acordat un termen de o săptămână, la cererea expresă

a reprezentantului pârâților recurenți B. Ana ș.a.m.d, respectiv_, doar pentru a se pronunța asupra cererii de suspendare a judecății cauzei formulate de reclamanți

Nu se poate omite nici împrejurarea că antecesoarea introdusei în cauză, defuncta R. E., decedată în cursul procesului la data de_ era reprezentată de avocatul pârâților care i-a apărat interesele în fața instanței de fond și apoi a promovat prezentul recurs și pentru pârâta P. M.

.

Legat de excepția nulității Adeverinței de reconstituire nr.6011/4247 din 0_ invocată de pârâți în dosar nr._, instanța de fond în mod corect a calificat-o drept o apărare de fond și a apreciat-o ca neîntemeiată, având în vedere că aceste act nu atestă decât împrejurarea că în favoarea moștenitorilor defunctei S. V. s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,06 ha.

Legat de criticile aduse de recurenți privind neadministrarea probațiunii necesare de către instanța de fond, tribunalul consideră că, prezentul dosar se află pentru a treia oară în recurs, în cauză fiind administrată o amplă probațiune atât testimonială și cu înscrisuri, cât și expertiză tehnică.

Decizia nr.l008/R/2007 a T. ului C., la care fac referire recurenții, a fost pronunțată în primul recurs în dosar nr._ (1259/2006), iar proba testimonială la care fac referire recurenții a fost solicitată în dosar nr._, deci în a treia judecată a fondului.

Prezentul dosar_, în care s-a pronunțat sentința recurată a fost format ca efect al Deciziei civile nr.!330/R/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj prin care s-a trimis cauza spre rejudecare cu dispoziția expresă de efectuare a unei expertize topografice și nu cum în mod eronat afirmă recurenții, pentru a se administra orice probe.

T. ul consideră că, împrejurarea că recurenții sunt nemulțumiți de soluția de respingere a probațiunii testimoniale, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra probei, nu poate constitui motiv de casare a hotărârii judecătorești.

În ceea ce privește critica adusă modului în care instanța de fond și-a motivat soluția pronunțată, se impune a se reține faptul că nu sunt incidente vederile art.304 pct.7 instanța de judecată analizând intr-o manieră pertinentă întreaga probațiune administrată în cauză, instanța de fond motivându-și opinia conform propriilor convingeri și prin constatări nemijlocite asupra probelor administrate.

T. ul a mai analizat și critica privind indicarea unui temei juridic pentru prima dată de către instanța de fond, în considerente și nearătat de părțile reclamante, constatând că, aceste susțineri nu au niciun suport, temeiul juridic reținut de instanță fiind conform cu obiectul cauzei deduse judecății și invocat expres de reclamanți prin poziția procesuală exprimată pe parcursul derulării prezentei cauze.

Dealtfel, toate aspectele legate de starea de fapt, de probatoriu și încadrarea juridică a fost analizată cu respectarea principiului contadictorialității, de instanțele de judecată în ciclurile procesuale, pârâții recurenți fiind asistat de avocat care a efectuat o activitate calificată, apărând corect interesele pârâților

In ceea ce privește ultima critică, privind soluția dată de instanța de fond, prin care s-a anulat parțial Titlul de Proprietate nr.3098/3956/_ și care ar fi interpretat greșit probele și ar fi reținut eronat că nu pârâții ar fi fost persoane îndreptățite la la reconstituirea pentru terenul din Titlul de

proprietate al acestora, în condițiile în care din probatoriul existent rezulta că, antecesorul reclamanților numitul M. Costan a înstrăinat acel teren în favoarea tatălui pârâților recurenți, acesta din urmă preluând efectiv terenul din litigiu pe care l-a lucrat și l-a înscris în fostul CAP, T. ul în baza probatoriului existent și a considerentelor expuse mai sus, apreciază că că și acestă critică este nefondată.

Pe de altă parte deși pârâții recurenți au invocat că antecesorul lor L. Martin ar fi cumpărat acest teren în anul 1920, de la antecesorul reclamanților, acest fapt nu era posibil în condițiile în care antecesorul reclamanților și-a întabulat dreptul de proprietate în CF 958 Someșeni în anul 1933, an în care l-a dobândit în baza unei reforme agrare de împroprietărire.

T. ul apreciază că instanța de fond în mod correct a constatat îndeptățirea reclamanților-intimați la reconstituirea dreptului de proprietate, astfe că singura soluție legală pentru a se respecta dreptul de proprietate a reclamanților îl reprezenta anularea titlurilor de proprietate emise nelegal în favoarea altor persoane, în speță în favoarea recurențiloe pârâți.

T. ul a analizat și aspectele prezentate de recurenți în Notele de ședință, prin care au invocat jurisprudența CEDO și a normelor comunitare ca și motive suplimentare de ordine publică în susținerea recursului declarat, recurenții susținând că jurisprudența și normele comunitare au prioritate față de legislația internă, invocându-se ca izvor de drept cauza pilot M. Atanasiu s.a. contra României din_, hotărâre ce este obligatorie pentru statul pârât, în sensul de a nu se mai permite recunoașterea în patrimoniul foștilor proprietari deposedați a unui drept la restituire, ci doar a unui drept de creanță, valorificabil prin procedura L. nr.10/2001 și L. nr.247/2005.

Recurenții au susținut că, în cazul de față, reclamanții nu au un bun susceptibil de protecție conform art.1 din Protocol, în realitate titlul acestora nu a fost confirmat jurisdicțional anterior pentru a se putea prevala de el în cadrul prezentei acțiuni.

Astfel dreptul de proprietate care s-a aflat inițial sub aspectul de Carte funciară în patrimoniul autorilor reclamanților și speranța redobândirii exercițiului acestuia, pierdut de multă vreme, nu sunt asimilabile noțiunii de bun, ci corespunde unei simple speranțe de restituire, respectiv uni drept de creanță, de despăgubire.

Față de aceste aspecte, T. ul, reține că pentru a da eficiență deplina dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respective o reparație deplină a dreptului de proprietate al foștilor proprietari, instanța de fond în mod correct a apreciat că reparația nu se poate realiza decât prin întoarcerea efectivă în patrimoniu a proprietăților de care au fost deposedați reclamanții, principiul statuat și de legislația internă în materie fiind acela al restituirii în natură.

Pentru considerentele arătate, T. ul constată legală și temeinică sentința recurată, nereținându-se niciun motiv de casare cu trimitere spre rejudecare sau de modificare, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile declarate de pârâții

C. L. C. N. DE A. A L. L. 1. C., B. ANA, P. I., L. I.

, R. I., P. M., împotriva Sentinței civile nr. 24786 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului S. Romeo M., suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în

recurs.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C.L.S.D.P.T C. ,

B. A, P. I., L. I., R. I., P. M., împotriva Sentinței civile nr. 24786 din 12 dec.2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.

-N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenții să plătească intimatului S. Romeo M., suma de 3720 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.

Președinte, C. -V. B.	Judecător, V. G. Fiind plecat din instanță semnează Președintele secției civile, judecător ANA-SS	Judecător, C. -A. C.
Grefier, C. -S. Ș.

← Decizia civilă nr. 721/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 1061/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încheierea civilă nr. 3031/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 472/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 779/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 721/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 1061/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 336/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 677/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 797/2013. Fond funciar