Decizia civilă nr. 721/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 721/R/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -A. C.
Judecător C. -V. B. Judecător M. O. -S. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. DE PR L.
PREFECTURA CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 1018/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat H. M., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P.
A. T. DE PE L. P. C. P. DE J., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat, a fost comunicat și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constată faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, sens în care, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1018/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta
H. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru S. D. de P. asupra terenurilor P. de J., C. J. pentru S.
D. de P. asupra terenurilor C., și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de P. nr._, eliberat în favoarea numitului H. Sever cu privirea la terenul în suprafață de 1.400 mp cuprins în tarlaua 42, parcela 12;
A obligat pârâta C. L. pentru S. D. de P. asupra terenurilor P. de J. să efectueze măsurătorile, să întocmească procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de
1.400 mp fânaț pe vechiul amplasament și să înainteze actele necesare eliberării titlului de proprietate pârâtei C. J. pentru S. D. de P. asupra terenurilor C. .
A obligat pârâta C. J. pentru S. D. de P. asupra terenurilor C. să întocmească și să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 1.400 mp pe vechiul amplasament, pe seama numitului H. Sever.
A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 1900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Titlul de P. nr. 27629/670/_ (fila 4 dos.) eliberat în favoarea numitului H. Sever, soțul actualmente defunct al reclamantei, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 1 ha 8.200 mp pe teritoriul satului Deleni, comuna
P. de J. . Din această suprafață totală face parte și terenul de
1.400 mp cu destinația fânaț, identificat cu tarla 42, parcela 12, dedus judecății în prezentul dosar.
La baza emiterii Titlului de P. nr. 27629/670/_ a stat procesul verbal de punere în posesie nr.752/_ (fila 32 dos.) semnat aparent din partea proprietarului cu semnătura "H. S";.
Se alegă de către reclamantă și nu s-a contestat de către niciuna dintre pârâte faptul că anterior întocmirii scriptice a respectivului proces verbal s-a realizat o deplasare în teren în vederea punerii efective în posesie, ocazie cu care, pentru terenul în cauză de 1400 mp a fost identificat vechiul amplasament. Cu toate acestea însă, cu ocazia întocmirii procesului verbal în materialitatea sa, au fost trecute date de identificare pentru suprafața de 1400 mp care nu corespund vechiului amplasament al acestui teren.
În acest context, s-a afirmat de către reclamantă și faptul că nu
H. Sever este cel care a semnat respectivul proces verbal de punere în posesie. Această susținere a reclamantei este dovedită în cauză prin concluziile Raportului de expertiză criminalistică nr. 11/_ (filele 128 și urm. dos.) care sunt în sensul că "procesul verbal de punere în posesie nr. 752 din_ nu a fost semnat de către titularul H. Savăl (Sever).
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că, potrivit art.13, alin.2 din Legea nr.18/1991 așa cum a fost în vigoare la momentul punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate în cauză, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente. sintagma "de regulă"; nu trebuie însă nicidecum interpretată discreționar, ci stricto sensu în sensul că atât timp cât vechiul amplasament este liber, reconstituirea se va face pe acel amplasament, doar astfel fiind pe deplin atins scopul reparatoriu al legilor fondului funciar.
În cazul terenului de 1400 mp dedus judecății, vechiul amplasament era liber la momentul punerii în posesie și este în continuare liber, fapt atestat prin adresa nr.1560/_ a C. P. de J. (fila 112 dos.).
A mai reținut instanța că valabilitatea titlului de proprietate este direct influențată de valabilitatea procesului verbal pe baza căruia titlul, ca act subsecvent, a fost emis. Or, în cazul de față, respectivul
proces verbal este lovit de nulitate atât datorită faptului că nu poartă semnătura celui indicat ca titular, cât și datorită faptului că nu s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament atâta timp cât acesta era liber. Pe cale de consecință, în considerarea acelorași vicii, titlul de proprietate însuși este lovit de nulitate absolută parțială (instanța nu poate constata nulitatea decât în limitele obiectului judecății, potrivit art.129, alin. ultim C.p.c., în caz contrar rezultând un caz de ultra petita)..
Astfel fiind, în temeiul art. III, alin.1 din Legea nr.169/1997, instanța a admis acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art.274 C.p.c., reținând că pârâtele au căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, instanța le-a obligat la plata către reclamantă a sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu aferent expertizei criminalistice (900 lei) și onorariu avocațial (fila 135 dos.).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. pentru S. D. de P. A. T. de pe lângă Prefectura Cluj, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată în ce o privește.
În motivare recurenta pârâtă a arătat faptul că sentința civilă este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Conform prevederilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin HG. 890/2005 "Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: ………………..
stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane;
completează, în urma verificărilor efectuate, anexele la prezentul regulament cu persoanele
întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii;
pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin; iar conform art. 6 din același Regulament Comisiile județene validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale iar în baza Procesului verbal de punere în posesie emite titlurile de proprietate pentru cererile validate. Astfel, având în vedere prevederile legale mai sus
menționate, învederează recurenta faptul că este atributul exclusiv al Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor P. de J., în speță, de stabili amplasamentul sau de a propune altul în cazul în care vechiul amplasament nu poate fi restituit în natură, de a întocmii procesul verbal de punere în posesie si de a înmâna titlurile de proprietate persoanelor îndreptățite.
In conformitate cu prevederile Ordinului Directorului General al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 621/_ privind scrierea titlurilor de proprietate de către oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, modificat și completat prin Ordinul nr. 881/_ este atributul exclusiv al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
C. de a scrie titlul de proprietate în favoarea reclamantei și de al înainta prefectului în calitate de președinte al comisiei județene de fond funciar C. și subprefectului în calitate de secretar al comisiei județene de fond funciar C. în vederea semnării acestuia iar părțile detașabile ale titlului de proprietate, semnate, se transmit comisiilor comunale, orășenești sau municipale, care le vor înscrie în registrul agricol, după care le vor înmâna sub semnătură titularilor (prevederile art. 36 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare).
Precizează recurenta faptul că aceasta nu are personal specializat în vederea efectuării expertizelor încuviințate de către instanțele judecătorești sau formulării unui punct de vedere pertinent față de expertizele judiciare sau extrajudiciare depuse în probațiune și nici nu deține baza de date (registre, planuri parcelare, hărți, etc) în vederea identificării amplasamentelor, motiv pentru care nu se poate reține culpa procesuală a acesteia în ceea ce privește identitatea de terenuri, respectiv cele înscrise în TP nr._ și cele înscrise în CF 8129 C. nr. topo 14413/1.
Astfel, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C. doar recunoaște dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate urmând ca stabilirea amplasamentului și punerea efectivă în posesie să se facă de către comisiile locale, fiind atributul exclusiv al acestora, iar Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să scrie titlul de proprietate în conformitate cu procesul verbal și planurile cadastrale întocmite de către comisiile locale.
Din aceste considerente rezultă cu prisosință lipsa culpei Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., și astfel solicită respectuos să admiterea prezentul recurs, astfel cum a fost formulat.
Referitor la cheltuielile de judecată, învederează recurenta faptul că aceasta nu are personalitate juridică, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale, fondurile pentru finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind asigurate anual de către Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin legea bugetului de stat.
În acest sens, precizează recurenta faptul că în conformitate cu prevederile art. 52 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și
completările ulterioare, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale, comisia județeană de fond funciar constituie o autoritate publică cu activitate administrativ-jurisdicțională, și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă, și când este cazul are calitate procesuală activă, fiind reprezentate legal de către prefect, sau pe baza unui mandat convențional, de către unul din membrii.
Astfel, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. nu are calitate de persoană juridică și nici patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice, deși alin. 3 al art. 52, introdus prin pct. 10 al art. I din Titlul IV din Legea nr. 247/2005, stipulează în mod expres că dispozițiile art. 274 din codul de procedură civilă sunt aplicabile.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 2 din
O.G. nr. 69/2000, modificată și completată prin O.U.G. nr. 24/2001, aprobată prin Legea nr. 263/2001:
" Finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 rep., și a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și ale Legii nr. 169/1997, se asigură din fondurile alocate anual cu această destinație Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin legea bugetului de stat.
Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor repartizează fondurile prevăzute la art. 1, oficiilor județene de cadastru și organizarea teritoriului agricol și inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic, care răspund de angajarea și efectuarea cheltuielilor potrivit destinațiilor aprobate, precum și de recepția lucrărilor executate și decontate."
Și de asemenea art. 22 din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare prevede în mod expres obligativitatea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Într-adevăr, chiar dacă prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, precizează recurenta faptul că aceasta nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată.
Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, numai o poziție procesuală soi-generis, derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă.
Această sintagmă " în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă", stabilită în mod expres de legiuitor, conduce la ideea că aceste comisii județene participă la
procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate.
Concepția legiuitorului potrivit căreia comisiile acționează din
"oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art.
274 C. proc. Civ., deoarece cel obligat la o diligentă funcțională, nu poate fi ținut răspunzător ie rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii.
Așadar, din practica judiciară a unor instanțe de judecată din țară reiese în mod clar ideea că nu se poate reține culpa comisiei județene în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ., în litigiile având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep., cu modificările și completările ulterioare, aceasta analizând, conform atribuțiilor sale prevăzute de lege, propunerile făcute de comisia legală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, procedând doar la analiza documentației întocmită și înaintată de către comisia locală.
Pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărei părți și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat după felul raportului de drept dintre ei.
Deci obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
Astfel, în contextul acestor considerente, apreciază recurenta că aceasta nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, având numai atribuții administrativ- jurisdicționale, legiuitorul neprevăzând nici modalitatea concretă de plată a unor astfel de cheltuieli și ca atare solicită exonerarea acesteia de la plata acestora.
Pentru toate aceste considerente, solicită să admiterea recursul, astfel cum a fost formulat și în consecință modificarea în parte a Sentinței civile nr. 1018/2013 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, în sensul înlăturării obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa.
Cauza prezentului recurs se fundamentează și pe dispozițiile art.304, ind.l, C.proc.civ., solicitând instanței de judecată ca evaluarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate să se realizeze prin analiza cauzei sub toate aspectele.
Intimații, legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul promovat în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civilă, calitate procesuala pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 C.proc.civ. sunt aplicabile.
Față de redactarea mai mult decât clară a dispozițiilor legale menționate, tribunalul urmează să înlăture susținerile recurentei, în condițiile în care aceasta are calitate procesuală pasivă și se afla în culpă procesuală întrucât a căzut in pretenții .
Pe de altă parte, în cauza nu sunt incidente prevederile art.275 C.proc.civ., întrucât recurenta-parată nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul consideră nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând ca în baza art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. J. C., împotriva Sentinței civile nr. 1018/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, M. O. -S. fiind în CO semnează Vicepreședinte T. E. L. |
Grefier, C. -S. Ș. |
| ← Decizia civilă nr. 779/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 499/2013. Fond funciar → |
|---|
