Decizia civilă nr. 500/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 500/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă Judecător: K. M., președinte Tribunal
Judecător: I. D. Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimata D. G. DE ADMINISTRARE A DP Z., cu sediul în municipiul Z., B-dul M. V.
, nr. 28, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 256 din 29 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în_, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința se prezintă reprezentanta recurentei - consilier juridic A. S. lă, lipsă fiind intimatul V. DS .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, se solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, precum și faptul că intimatul a depus întâmpinare - fila 8, după care:
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art.159 1Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei, aceasta arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia și nu are alte cereri - depune la dosar delegație - fila 9.
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus la dosarul cauzei cu motivele invocate prin memoriul de recurs.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 256/_ a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte plângerea petentului V. D. -S. și s-a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție nr. 27642/_ încheiat de D. G. de Administrare a DP Z., prin care petentul a fost sancționat cu 50 lei amendă pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 45 alin. (2) anexa 3 din Regulamentul serviciului de administrare a domeniului public și privat al Municipiului Z. aprobat prin HCL nr. 53/2012, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 21 mai 2012 ora 1318a parcat în parcarea "Sindicat"; din municipiul Z., autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ cu
1
tichet, abonament sau card legitimație pentru locuri gratuite de parcare, expirate, nemarcate sau refolosite.
Prima instanță a dispus înlocuirea amenzii aplicate de 50 lei cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ și nr. 27642 din_, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța a apreciat că, starea de fapt descrisă în procesul-verbal corespunde realității și a fost probată și prin planșele foto depuse la dosar de către intimată. În cauză, a fost astfel probată vinovăția contravenientului dincolo de orice dubiu rezonabil, iar petentul nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare ci, din contră, a recunoscut săvârșirea faptei contravenționale care i se impută, motiv pentru care, instanța a reținut faptul că procesul-verbal seria PSJ și nr. 27642 din_ a fost temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate în cuantum de 50 lei instanța a apreciat, având în vedere toate criteriile cuprinse în art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 că fapta concretă săvârșită de către contravenient, respectiv acea de a depăși durata de parcare alocată prin tichetul achiziționat, prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului, această din urmă sancțiune fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale.
Astfel, pentru această soluție au fost avute în vedere, în special, circumstanțele personale ale contravenientul și împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv aspectul lega de imposibilitatea obiectivă în care s-a aflat acesta de a-și achiziționa un nou tichet de parcare după expirarea celui inițial.
Împotriva acestei sentințe, intimata D. G. de Administrare a
DP Z. a formulat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii.
În motivarea recursului se arată că petentul recunoaște că și-a parcat autoturismul în parcarea "Sindicat"; dar că nu a taxat suficient pentru cât a stat în parcare, a depășit timpul cu aproape o oră. Mai mult, starea de fapt descrisă în procesul-verbal de constatare a contravenției corespunde realității și a fost probată prin planșele foto depuse la dosar.
Recursul este nefondat pentru următoarele
:
Starea de fapt și de drept a fost corect reținută atât de către intimată prin procesul-verbal încheiat cât și de către instanță în analiza legalității în procesul-verbal de contravenție.
Ceea ce a modificat prima instanță a fost să înlocuiască sancțiunea amenzii aplicate cu cea a avertismentului, în virtutea rolului de control a sancțiunii, conferit de art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, reindividualizând sancțiunea, luând în considerare circumstanțele reale și personale ale petentului. Prima instanță a ținut seama că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite [art. 5 alin. (5) din
O.G. nr. 2/2001], iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă [art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001]. De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevede că "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită
2
fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal
";.
Orice sancțiune juridică, inclusiv contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Având în vedere aceste considerente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, urmând a fi respins recursul.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de D. G. DE ADMINISTRARE A DP Z. , împotriva Sentinței civile nr. 256 din 29 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. K. M. I. D. C. P. E.
- în C.O., semnează prim grefier C. D.
Red. KM/_
Dact. CLV/_ /2 ex
Judecător fond: E. -R. U. -D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
3
| ← Decizia civilă nr. 569/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 576/2013. Plângere contravențională → |
|---|
