Decizia civilă nr. 810/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.810
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P.
JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul G. D., domiciliat în satul L., nr.164, județul C., împotriva sentinței civile nr.946 pronunțată de Judecătoria Jibou la data de_, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 946/_ a Judecătoriei Jibou s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul G. D. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. S., fiind menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2320155 încheiat la data de_ ca fiind legal și temeinic întocmit.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16,17,19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a căror lipsă atrage nulitatea absolută sau relativă a procesului verbal.
Din lecturarea procesului verbal se constată că în sarcina petentului a fost reținută contravenția prevăzută de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002, astfel că susținerile petentului referitoare la reținerea lit. c) sunt neîntemeiate.
Nu există nicio dispoziție legală care să permită agentului constatator să prezinte petentului înregistrarea video sau să îi predea suportul înregistrării video. În cazul în care petentul atacă procesul verbal, are posibilitatea, dacă dorește, să vizioneze înregistrarea în ședință publică.
Agentul de poliție a consemnat că nu sunt obiecțiuni, iar petentul a semnat procesul verbal și a primit un exemplar al acestuia, ceea ce echivalează cu asumarea faptului că nu a formulat obiecțiuni, ceea ce prezumă că agentul constatator i-a adus la cunoștință acest drept. În aceste condiții, invocarea ulterioară a acestei presupuse omisiuni este lipsită de eficacitate.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție "depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic";, faptă ce atrage pe lângă sancțiunea amenzii prevăzute în clasa a IV-a de sancțiuni (9-20 puncte amendă) și sancțiunea complementară reprezentând suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Intimatul a făcut dovada constatării faptei contravenționale în condițiile legii, potrivit dispozițiilor art. 109 alin.1-3 din O.U.G. nr.195/2002, adică cu ajutorul unui mijloc tehnic ce beneficiază de omologare pentru a măsura viteza autovehiculelor, atât în regim de staționare cât și în regim de deplasare a autoturismului de patrulare pe care este montat, respectiv Aprobarea de Model AM 012/2009. Aparatul radar beneficia de verificare metrologică în termen de valabilitate și a fost utilizat de către un polițist rutier ce deține atestat de operator radar pentru exploatarea aparaturii video de supraveghere și de măsurare a vitezei (fila nr. 13-14).
Înregistrarea video efectuată de camera aparatului radar și fotografiile extrase dovedesc cu certitudine că petentul, la data de_, ora 13,01 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 107 km/h, accelerând treptat, iar la observarea autoturismului de poliție a redus brusc viteza pentru a se încadra în limita legală.
Potrivit subpct.3.3.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, logica procesului de măsurare este astfel concepută încât să nu poată fi atribuită o măsurare de viteză unui autovehicul care nu are nici o legătură cu această viteză, precum și în cazurile de încrucișări sau depășiri între vehicule, când acestea se află simultan în raza de măsurare a cinemometrului, sau când cinemometrul este utilizat în regim de deplasare a autovehiculului pe care este instalat.
Înregistrarea video confirmă faptul că autoturismul petentului era vizat de aparatul radar. Se observă din înregistrare că autoturismul petentului circula cu o viteză mult peste cea a celorlalte autoturisme ce apar în înregistrare.
Potrivit art. 102 alin.2 lit. e viteza avută în vedere la stabilirea contravenției este cea constatată, potrivit legii cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Prin urmare agentul constatator, sau instanța de judecată, nu pot interveni și modifica viteza măsurată de aparatul radar. Eroarea maximă de + sau - 3% ori + sau -4% din valoarea măsurată potrivit pct. 3.1. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 reprezintă o cerință metrologică ce este avută în vedere exclusiv de specialiștii metrologi în procesele de aprobare a modelului și a verificărilor metrologice periodice, astfel că odată îndeplinite condițiile tehnice și metrologice se prezumă că aparatul radar efectuează măsurătorile exact și uniform (în raport cu alte aparate radar), potrivit art.2 din OG nr.20/1992. Prin urmare viteza măsurată de aparatul radar omologat și verificat metrologic se prezumă de către lege că este cea reală, avută de autoturismul țintă .
Față de dispoziția imperativă conținută de art.102 alin3 lit.e din OUG nr.195/2002 care dispune fără îndoială că viteza avută în vedere la reținerea contravenției este cea constatată de către aparatul radar omologat și verificat metrologic, ar fi nelegal din partea agentului constatator sau al judecătorului să modifice viteza măsurată de cinemometru.
O eventuală eroare la măsurare a fost avută în vedere de legiuitor, acesta înțelegând să nu sancționeze depășirea cu până la 10 km/h a vitezei maxime admise pe un anumit sector de drum. Însă petentul a depășit viteza legală cu 57 km/h.
Agentul de poliție a constatat în mod nemijlocit că sectorul de drum pe care circula petentul se afla în interiorul localității Glod, în sensul dat de legislația circulației rutiere, împrejurare necontestată de petent.
Petentul nu a propus probe prin care să dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, simplele sale susțineri nefiind în măsură să probeze temeinicia afirmațiilor sale.
Probatoriul administrat certifică că fapta contravențională reținută în cuprinsul procesului verbal există, a fost săvârșită cu vinovăție de către petent, a fost constatată în condițiile impuse de legislația în vigoare și nu este incidentă nici una dintre cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei prevăzute de art.11 din O.G. nr.2/2001.
Art. 48 din O.U.G. nr.195/2002 impune conducătorilor auto obligația de a respecta regimul legal de viteză.
Potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 "Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, petentul circulând cu viteza de 107 km/h.
Ca urmare, fapta săvârșită a fost încadrată corect în textul de lege aplicabil, respectiv art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Pentru contravenția comisă de petent, agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv 9 puncte-amendă (630 de lei).
Instanța reține că petentul, prin depășirea cu 57 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv situat în interiorul unei localități, a creat o stare de pericol concret pentru siguranța circulației rutiere, pentru viața, integritatea corporală și bunurile participanților la trafic și ale celorlalte persoane aflate în zona drumului public, valori sociale enumerate în cuprinsul art.1 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 și protejate de ansamblul dispozițiilor legale conținute de acest act normativ.
Necesitatea de a respecta regulile de circulație nu este numai legală, ci și morală, petentul trebuind să conștientizeze că îi este interzis a constitui un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, în condițiile în care a manifestat indiferență față de consecințele pe care le poate avea față de propria persoană deplasarea cu viteza de 107 km/h pe un sector de drum unde limita maximă este de 50 km/h.
Circulând cu peste 57 km/h față de limita legală, deși drumul era intens circulat, gravitatea faptei este mult sporită, numai hazardul făcând ca fapta sa să nu aibă consecințe dintre cele mai grave.
Petentul nu a recunoscut comiterea faptei contravenționale, invocând în apărarea sa situații fără concludență sau nesusținute prin probe.
Potrivit art.111 alin.1 lit. c și alin.5 din O.U.G. nr.195/2002 s-a luat față de petent măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu drept de circulație pe timp de 15 zile.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, în mod legal a fost individualizată și aplicată de agentul constatator prin procesul verbal de contravenție, conform art. 96 alin.1 și 2, art.109 alin.1 din
O.U.G. nr.195/2002. Sancțiunea este expresă astfel încât agentul constatator sau instanța de judecată nu ar putea aplica în locul acesteia puncte de penalizare, așa cum a solicitat petentul prin plângerea introductivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul G. D., care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivare s-a arătat că instanța nu a acordat termen pentru depunerea întâmpinării, cauza s-a soluționat pe fond în lipsa părților și în lipsa probelor solicitate. S-a încălcat principiul disponibilității și al contradictorialității. De asemenea, hotărârea nu a fost comunicată petentului, fiind efectuată prin afișare. S-a încălcat și dreptul petentului la apărare. La adresa indicată ca și domiciliu, petentul nu locuiește permanent, acesta fiind plecat deseori în străinătate dată fiind natura serviciului
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 4, 7, 9 Cod procedură civilă. Intimatul nu a depus întâmpinare.
Deliberând cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, instanța va reține că:
În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 101 alin.1 Cod procedură civilă prevede că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când a început termenul.
În speță, se constată că recurentului petent i-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de _ , prin afișare pe ușa principală a locuinței de la adresa indicată de acesta în plângerea contravențională, potrivit mențiunilor efectuate de către agentul procedural conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare. Totodată, instanța va reține că recursul a fost depus la registratura instanței la data de _ .
Susținerile recurentului în sensul că nu ar fi primit hotărârea instanței și cererea de la fila 34 de comunicare a hotărârii depusă la data de_ sunt contrazise de dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare de la fila 32, iar recurentul are aceeași adresă indicată și în cererea de recurs.
Potrivit art.92 alin. 4 și 6 Cod procedură civilă comunicarea citației și a altor acte de procedură se poate realiza prin afi șare
în cazul persoanelor fizice în cazul care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la domiciliul acestora. Acest text legal este incident în speță, în lipsa petentului, agentul procedural procedând la comunicarea hotărârii prin afișare.
Având în vedere argumentele expuse, instanța apreciază că recurentul a declarat calea de atac cu depășirea termenului legal, astfel că va admite excepția tardivității și, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat petentul G. D., împotriva sentinței civile nr.946 din_ a Judecătoriei Jibou, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca tardiv formulat recursul formulat de petentul G. D., domiciliat în satul L., nr.164, județul C., împotriva sentinței civile nr.946 din_ a Judecătoriei Jibou.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. C. R. -M. P. D. -D. I. A. V.
Red./Dact/DC_ /2 ex.
Jud. fond. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 576/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 131/2013. Plângere contravențională → |
|---|
