Decizia civilă nr. 508/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 508/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013 Completul este compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de petentul V. I., cu domiciliul în municipiul Z. B-dul M. Viteazu, Bl. MV 8, ap. 13, județul S. împotriva sentinței civile nr. 193 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Zalău în _
, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința se prezintă recurentul petent V. I., lipsă fiind intimatul I. de P. Județean S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, după care:
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art.159 1Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost
legal investit.
Recurentul arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Recurentul solicită admiterea recursului modificarea sentinței pronunțate de către prima instanță și anularea sancțiunii complementare a suspendării dreptuluii de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nu solicită anularea procesului verbal de contravenție, arată că a achitat amenda contravențională, în apărare sa arată că nu a văzut indicatorul, acesta era întors în sensul opus al sensului de mers, a făcut un fel de reconstituire, depune la dosar CD - fila - 8, iar termenul de 90 de zile i se pare cam lung pentru suspendare, are mare nevoie de carnet și arată că nu cere anularea procesului verbal și nici a amenzii aplicate
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 193 din 24 ianuarie 2013 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului V. I. Vasile privind anularea procesului verbal de contravenție nr. 2522021/_ încheiat de I. de P. Județean S. prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1400 lei si i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, reținându- se în sarcina sa faptul că în data de_, ora 17.16, pe DE 81 km 64 +500 m, între localitatea Poarta S. ului și Românași, a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 130 Km/h, fiind înregistrat video cu mijlocul tehnic omologat seria ROM 421, montat pe auto_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din același act normativ.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În cauză, intimatul a depus dovada omologării și verificării metrologice a cinemometrului utilizat pentru măsurarea vitezei cu care rula autovehiculul condus de petent, precizându-se în mod expres în cuprinsul buletinului de verificare că aparatul radar verificat este montat pe autoturismul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare_, adică exact autoturismul menționat în cuprinsul procesului verbal atacat. De asemenea, intimatul IPJ S. a depus și atestatul operator
"autovision"; al agentului de politie care a efectuat înregistrarea, Tuns Victor, astfel că măsurarea vitezei și constatarea contravenției săvârșite de petent a fost efectuată de o persoana atestată conform normelor legale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată așadar că se face dovada săvârșirii faptelor contravenționale de către petent. Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (f.16) și suportul CD (f.18), atestă faptul că autovehiculul petentului rula cu o viteză ce depășește limita legală, cu 60 km/h. Conform acestor planșe fotografice viteza cu care rula autoturismul petentului este de 130 km/h și atestă împrejurarea că fapta contravențională s-a săvârșit în afara localității, între loc. Poarta S. ului și Românași, jud. S., sector de drum pe care există restricție de viteză la 70 km/h. Autovehiculul condus de petent poate fi identificat după marcă și numărul de înmatriculare vizibil atât în planșa foto ce indică viteza de 130 km./h, cât și pe înregistrarea de pe suport electronic, astfel încât este în afară de orice îndoială că este surprins autovehiculul condus de petent și, prin urmare, aplicarea sancțiunilor pentru săvârșirea acestei fapte a fost individualizata corect, conform prevederilor art.21 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Constatând și existența atestatului de operator radar și a buletinului de verificare metrologică a cinemometrului seria ROM 421 montat pe auto_, instanța concluzionează apreciind temeinicia procesului verbal atacat, petentul
nefăcând dovada contrarie faptelor dovedite prin planșele fotografice și înregistrarea pe suport CD, reprezentând suportul operațiunii video-radar. Organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, s-a reținut starea de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție. Viteza legală pentru sectorul de drum pe care circula petentul este de maxim 70 km/oră, conform art. 49 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată. Petentul a depășit acest maxim de viteză admis, fapta sa constituind contravenția prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3, lit. e din OUG nr. 195/2002, republicată.
Așadar, apărarea petentului în sensul că viteza cu care se deplasa prin localitate a fost mai mică decât cea reținută în actul constatator, nu este fondată, instanța apreciind că organul constatator a făcut pe deplin dovada săvârșirii faptei pentru care petentul a fost sancționat, cu un mijloc tehnic prevăzut în mod expres de lege, iar petentul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă contrariul celor reținute în sarcina sa.
De asemenea, susținerea petentului potrivit căreia pe sensul său de mers nu exista indicator de restricție a vitezei la 70 km/h, este neîntemeiată, fiind de notorietate că un astfel de indicator este amplasat vizibil chiar sub indicatorul care marchează ieșirea din localitatea Românași către loc. Poarta S. ului. Eventuala confuzie în care s-ar fi aflat petentul îi este imputabilă exclusiv acestuia întrucât nu a manifestat suficientă atenție la indicatoarele rutiere care semnalizau restricțiile de viteză. Nu se poate susține aici existența unei erori, cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei conform prevederilor art.11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor întrucât, pentru ca eroarea să opereze ca și o cauză exoneratoare trebuie să se probeze, în primul rând, că nu este imputabilă persoanei în cauză, în sensul că, aceasta nu putea, în mod rezonabil, să realizeze că percepe în mod greșit starea de fapt existentă. Or, în speță era suficientă îndeplinirea din partea petentului a unei obligații de atenție cu privire la semnele de circulație amplasate.
Prin urmare, s-a constatat că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petiționarul. Conform art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție care atrage, pe lângă sancțiunea amenzii prevăzută în clasa a IV-a și aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, nerespectarea regulilor privind viteza de circulație, respectiv depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe acel sector de drum pentru categoria din care face parte autovehiculul condus de petent .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii principale aplicate, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1400 lei, cu posibilitatea achitării sumei de 315 lei în termen de 48 de ore, reprezentând jumătate din minimul legal, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care stipulează faptul că: ";Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."; instanța reține faptul că această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol
social concret al faptei săvârșite și nu se impune reindividualizarea acesteia de către instanță. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 61 km/h în localitate, petentul a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Cu toate acestea, în cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada că fapta contravențională a fost săvârșită în anumite împrejurări care să-i conferă un grad de pericol social mai redus decât acela avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii iar instanța apreciază având în vedere toate criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent. Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 60 km/h acesta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Împotriva acestei sentințe petentul V. I. a declarat recurs pe care l-a motivat oral în fața instanței, solicitând admiterea recursului în sensul admiterii plângerii și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În motivarea recursului său petentul arată că nu a văzut indicatorul de limitare de viteză la 70 km/h întrucât acesta era întors, sens în care depune la dosar un DVD.
Recursul petentului este nefondat pentru următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție s-a reținut în sarcina petentului că a condus înafara localității cu viteza de 130 km/h, faptă prevăzută și sancționată de art. 121 alin. 1 din regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Temeinicia faptei este dovedită de planșele fotografice depuse la dosar (f.16)și de suportul CD (f. 18) care atestă conducerea de către petent a autovehiculului cu 130 km/h în condițiile în care pe acea porțiune de drum exista limitare de 70 km/h.
Apărarea petentului că nu a văzut indicatorul de limitare de viteză la 70 km/h, întrucât acesta era întors este contrazis de probatoriul aflat la dosar, unde se vede de la distanță considerabilă indicatorul de limitare a vitezei.
Pe de altă parte conform art. 49 lit. b limita maximă de viteză înafara localităților este pe drumurile naționale europene, cum este cel din speță (DN 81) de 100 km/h, limită care a fost depășită de către petent și dacă nu ar fi fost indicatorul de limitare de viteză.
Având în vedere aceste considerente și cum art.102 alin.3 din OUG 195/2002 prevede faptul că: "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte";, aplicarea acestei măsuri este obligatorie, iar dovada unui grad de pericol social al faptei să justifice înlăturarea acestei măsuri nu există în cauză.
În atari condiții hotărârea primei instanțe este temeinică și legală iar recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul V. I., împotriva Sentinței civile nr. 193 din 24.ianuarie.2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
D. G. | K. | M. I. | D. | C. P. | E. |
Red. KM/_ / dact. ECP/_ / jud. fond L. M. D.
| ← Decizia civilă nr. 524/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1019/2013. Plângere contravențională → |
|---|
