Decizia civilă nr. 516/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 516/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. | S. | B. |
Judecător D. | T. | |
Grefier G. | P. |
S-a luat spre examinare apelul promovat de către reclamantul M. I. în contra Sentinței civile nr. 6719 din_ pronunțată în dosar nr._ (dosar conexat nr._ ) al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimații
C. M. și I. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimatei C. M., avocat M. P. cu împuternicirea depusă alăturat întâmpinării la fila 14 dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul, având în vedere că apelantul a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2205 lei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei prezența părților este aceeași.
T. ul constată că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, de asemenea că apelantul a fost citat cu mențiunea să achite taxe judiciare sub sancțiunea anulării apelului, obligație pe care acesta nu și-a îndeplinit-o până în acest moment motiv pentru care din oficiu invocă excepția netimbrării apelului.
Reprezentanta intimatei C. M., avocat M. P. arată că într- adevăr primează excepția netimbrării, sigur că nu a fost nici motivat apelul, dar primează netimbrarea astfel că solicită anularea ca netimbrat a apelului, cu cheltuieli de judecată sens în care depune chitanța onorariu avocațial.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 6719 din_ pronunțată în dosar nr._ (dosar conexat nr._ ) al Judecătoriei C. -N., s-a respins, ca neintemeiata, acțiunea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu parata C. M., avand ca obiect actiune in constatare, inregistrata in dosar nr._ .
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtii M. I. si I. P., avand ca obiect evacuare, inregistrata in dosar nr._, conexat la dosar nr._ si, in consecinta :
S-a dispus evacuarea pârâtului M. I. din imobilul proprietatea reclamantei situat administrativ în Municipiul C. -N., str. Dunarii, nr. 51,
bl. V3, ap. 19, jud. C., înscris in cartea funciară nr. 2. -C1-U4 C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. nr. 1. C. -N. ), sub A1.1, nr. top. 24412/S/XIX.
A fost respinsă ca neintemeiata, cererea reclamantei C. M., privind obligarea paratei I. P. de a rectifica cartea de identitate a paratului M. I., in sensul schimbarii adresei de domiciliu a acestuia.
A fost obligat reclamantul M. I. la plata sumei de 1750 lei in favoarea paratei C. M., cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub dosar nr._ reclamantul M. I. a solicitat sa se constate ca apartamentul nr. 19, situat in Mun. C. -N., str. Dunarii, nr. 51, et. 1, inscris in C.F. nr. 2. - C1-U4 C. -N., A1, nr. topo. 24412/S/XIX, este dobandit sub durata concubinajului cu parata, fiind proprietate comuna pe cote parti egale pentru fiecare, respectiv fiecare detine cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului. In sustinerea acestei cereri reclamantul a aratat, in esenta, ca data fiind relatia de concubinaj a partilor si convietuirea in comun asemeni unei familii este evident ca au hotarat sa procure imobilul in comun pentru a servi ca locuinta comuna a acestora, dar si ca pretul imobilului a fost achitat din bani proveniti din castigurile sale si economisiti impreuna, sens in care a aratat ca veniturile sale din salariu si activitati extraprofesionale au fost mai mari decat ale paratei, cand aceasta desfasura activitate.
In fapt, din raspunsurile 1-4 din interogatoriul luat paratei C. M. reiese ca partile s-au aflat intr-o relatie de concubinaj de aproximativ 30 de ani, perioada in care au locuit si s-au gospodarit impreuna, fiind priviti in societate ca o familie. Partile au crescut trei copii, doi rezultati din relatia acestora si o fiica a paratei dintr-o relatie anterioara (fl. 62).
Imobilul in litigiu, situat in Mun. C. -N., str. Dunarii, nr. 51, et. 1, a facut parte din fondul locativ al statului si a fost repartizat paratei C. M. urmare a aprobarii de catre Comitetul Executiv al Consiliului P. ular al Municipiului C. -N. conform adresei nr. 15734/_ (fl. 20, 21).
De la data repartizarii imobilului si pana in data de_ au folosit imobilul din litigiu: parata C. M., in calitate de titular al contractului de inchiriere incheiat cu Consiliul Local al Municipiului C. -N., copii partilor Pantiru C., M. I. M. si M. R. C., in calitate de membri de familie ai titularului contractului de chiriere si reclamantul M. I., in calitate de tolerat, conform contractului de inchiriere nr. 30439/_ (fl. 18-19) si fisei privind suprafata locativa (fl. 22-23).
In data de_, reclamanta, in calitate de cumparator, a dobandit acest imobil prin contractul de vanzare cumparare nr. 6280/_ (fl. 26- 27), incheiat cu Consiliul Local al Municipiului C. -N., prin primar, in calitate de vanzator, in temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990, Legii nr. 85/1992 si Legii nr. 76/1994, urmare a cererii nr. 39687/_, aprobata prin H.C.L. nr. 769/_ .
Conform art. 8 din contractul de vanzare cumparare pretul locuintei a fost de 24.383.250 lei, care s-a achitat integral in numerar la Caseria Consiliului Local al Municipiului C. -N., la data incheierii contractului de vanzare cumparare, cu chitanta nr. 4010080/_, in cuprinsul careia s-a mentionat ca aceasta suma a fost platita de parata C. M. (fl. 31).
Anterior incheierii contractului de vanzare cumparare mentionat, in data de_, parata C. M. a primit suma de 790 euro, reprezentand 32.146.680 ROL, avand in vedere ca la acesta data 1 euro avea valoarea de 4,0692 lei conform cursului oficial anuntat de B.N.R. Pentru a retine aceasta imprejurare de fapt s-a avut in vedere ca prin antecontractul de vanzare cumparare incheiat in data de_, proprietarii apartamentelor nr. 15-28, situate in C. -N., str. Dunarii, nr. 51, Bl. V3, sc. II, in calitate de vanzatori, au vandut cumparatorilor Domokos M. Csaba si Bodor Ana, uscatoria situata la scara a II a, la parterul blocului V3, situata pe str. Dunarii, nr. 51, C. -N., in suprafata de 18,20 mp, pretul de vanzare, fiind de 200.000.000 lei, care a fost achitat integral vanzatorilor, acestia semnand de primire in tabelul nominal anexat antecontractului (fl. 87, 88). Potrivit inscrisului denumit "declaratie"; intocmit in data de_ (fl. 89), vanzatorii Bondor Ana si Domokos M. Csaba au inmanat paratei C. M. suma de 790 euro (fl. 89), aspect confirmat si prin declaratia martorului Domokos M. Csaba (fl. 86). De asemenea, martora O. E. (fl. 97) a precizat ca parata a cumparat apartamentul din banii primiti in urma vanzarii uscatoriei din bloc.
Referitor la sustinerea reclamantului ca pretul apartamentului a fost achitat nu doar din castigurile sale, dar si din banii economisiti in comun, se retine raspunsul paratei la intrebarea nr. 11 din interogatoriul luat acesteia, in care a precizat ca cu un an inainte de cumpararea apartamentului in casa aveau foarte putini bani si abia le ajungeau pentru traiul zilnic (fl. 64), dar si ca reclamantul nu a facut dovada cuantumului si a existentei sumei economisite la momentul respectiv.
In sustinerea afirmatiilor reclamantului a fost audiat martorul P. I. (fl. 85), care a declarat ca a fost coleg de serviciu cu reclamantul de la inceputul anului 2001 si pana in octombrie 2004, iar in acea perioada aveau un salariu de aproximativ 500 lei pe luna, insa dupa programul de la serviciu desfasurau activitate in domeniul constructii amenajari interioare, din care obtineau venituri substantiale, respectiv aproximativ inca un salariu de 500 lei pe luna. De asemenea, martorul a precizat ca reclamantul era un om de casa, nu era cheltuitor, nu consuma bauturi alcoolice, lucra pana tarziu, iar apoi se ducea acasa. Sustinerile martorului P. I. sunt contrazise prin declaratia martorei O. E. (fl. 97), care a aratat ca desi veniturile reclamantului erau mai mari decat ale paratei, acesta nu aducea banii in casa, ci ii cheltuia cu prietenii, aspecte pe care le cunoaste atat din spusele paratei, dar si de la prietenii reclamantului. Totodata, martora a aratat ca intre parti existau certuri datorita consumului de alcool de catre reclamant, de multe ori parata mergea la martora dupa bataile aplicate de catre reclamant. Reclamantul a manifestat violenta fata de parata din anii 80 pana in prezent, mai putin o perioada de 4-5 ani, in cursul anilor 2000, insa in ultimii ani reclamantul nu a mai agresat-o fizic pe parata, ci ii adresa cuvinte jignitoare, atat fata de martora, cat si fata de alti vecini. Sustinerile martorei O. E. cu privire la violeta manifestata de reclamant se coroboreaza cu fisa de examinare din_ intocmita de Spitalul Judetean de Urgenta C., adresa nr. 464574/_ emisa de Inspectoratul de Politie al Judetului C. - Politia Municipiului C. -N. si plangerea formulata de parata catre Sectia 7 a Politiei C. -N. in data de_ (fl. 8-10 dos. conexat nr._ ).
Instanta nu va lua in considerare afirmatia martorului P. I. in sensul ca apartamentul a fost cumparat din banii familiei, apreciind ca este
subiectiva, intrucat martorul cunoste acest aspect de la reclamant, nefiind constatat de acesta in mod direct.
Desi martorul Albert Ferenc a declarat ca reclamantul i-a spus in cursul anului 2004 ca strange bani pentru a cumpara un apartament (fl. 118), aspect comunicat de reclamant si martorului B. Cornel (fl. 119), prin probatoriul administrat in cauza reclamantul nu a facut dovada faptului ca a economisit vreo suma de bani in concret, nu a dovedit cuantumul acesteia si ca suma economisita a fost folosita la achitarea pretului apartamentului, martorii propusi de reclamant relevand numai afirmatiile acestuia, fara a percepe in mod direct aspectele de fapt sustinute de reclamant.
Totusi, martora O. E. (fl. 97) a aratat ca reclamantul, in perioada in care nu a consumat alcool, a pus faianta, a zugravit, iar bunurile din apartament au fost cumparate de ambele parti. De asemenea, martorul Albert Ferenc a precizat ca reclamantul a pus gresie, faianta si a cumparat mobila in apartament (fl. 118).
Din punctul de vedere al legii aplicabile în timp, art. 6 alin. 1 și 2 din Noul cod civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial nr. 505/_, care a intrat în vigoare la data de_, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. De asemenea, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, prevede următoarele: contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Având în vedere aceste dispoziții legale expuse anterior și constatând că obiectul litigiului se referă la constatarea dobandirii unui drept de proprietate printr-o conventie incheiata in cursul anului 2004, instanța reține că acesta este supus prevederilor legale in vigoare anterior Legii nr. 287/2009.
Astfel, imprejurarea că partile au avut o relație de concubinaj nu este de natură a conduce în mod automat la concluzia că apartamentul dobândit de parata are un regim juridic de bun în indiviziune și că reclamantul este îndreptățit la a pretinde și a i se cunoaște un drept de proprietate asupra acestuia, atâta vreme cât în sistemul nostru de drept concubinajul sau uniunea consensuală a două persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
Prezumția de comunitate a bunurilor înscrisă în art. 30 din Codul familiei (prevedere legala in vigoare la data dobandirii dreptului de propritate pretins de reclamant) este instituită numai în favoarea soților și nu poate profita concubinilor, care au obligația să facă dovada contribuției proprii la dobândirea unui bun și să probeze intenția lor, respectiv conventia de a-l achiziționa în comun în calitate de coproprietari.
Raportat la cele expuse anterior si la probatoriul administrat in cauza, instanta reține că reclamantul nu a făcut dovada că a contribuit cu vreo suma de bani la dobândirea apartamentului, al carei cuantum este de jumatate din pretul achitat de parata. Astfel, reinterand aspectele de fapt enuntate mai sus, pretul apartamentului in suma de 24.383.250 lei a fost achitat Consiliului Local al Municipiului C. -N. de parata C. M. cu banii primiti de la cumparatorii Bondor Ana si Domokos M. Csaba,
conform inscrisurilor depuse la dosar, urmare a vanzarii uscatoriei din acelasi bloc, in calitate de titular al contractului de inchiriere, privind apartamentul in litigiu. Reclamantul nu a facut dovada ca aceasta suma de bani a fost remisa ambelor parti, iar o concluzie in acest sens nu poate fi trasa numai pe baza relatiei partilor, asemeni unei familii, avand in vedere ca prevederile privitoare la comunitatea de bunuri dintre soți sunt de strictă interpretare, neaplicabile in aceasta situatie.
Mai mult, contractul de vanzare-cumparare nr. 6280/_ referitor la apartamentul in litigiu a fost incheiat de Consiliul Local al Municipiului C.
-N. cu parata C. M., in calitate de cumparator, in temeiul Decretului- Lege nr. 61/1990, Legii nr. 85/1992 si Legii nr. 76/1994, in considerarea calitatii de chirias a paratei cu privire la acest imobil. Astfel, potrivit art. 5, teza a II a din Decretul - Lege nr. 61/1990 locuintele ocupate de chiriasi se pot vinde numai acestora, pe baza cererilor adresate direct unitatilor specializate in vinzarea locuintelor, iar conform art. 1 din Legea nr. 85/1992 locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi. Faptul că la momentul dobândirii apartamentului de catre parata reclamantul se afla în concubinaj cu aceasta, neavând calitate de chiriaș în respectiva
locuință, nu-i conferă reclamantului un drept subiectiv cu privire la dobândirea în condițiile legilor speciale a dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat, indiferent de intenția părților din prezenta cerere, la momentul vânzării. In aceste conditii o convenție a părților în litigiu de a cumpăra împreună locuința, în lipsa drepturilor locative ale reclamantului, ar fi fost nelegală.
Prin urmare, in privinta cheltuielilor efectuate de reclamant cu modernizarea, mobilarea sau racordarea acestuia la serviciile de utilitati si a contributiei acestuia pentru achiziționarea apartamentului construit de stat, in urma dovedirii acestora, reclamantul va fi îndrituit la recunoașterea în favoarea sa, a unui drept de creanță și nu la un drept de coproprietate, deoarece potrivit in temeiul Decretului-Lege nr. 61/1990, Legii nr. 85/1992 si Legii nr. 76/1994 contractul de vanzare-cumparare s-a încheiat în condițiile și în considerarea persoanei paratei, singurul contractant (a se vedea Trib. Supr., dec. civ. nr. 457 din 13 martie 1986).
Insa, in prezenta cauza reclamantul nu a solicitat si nu a dovedit suma cu care a contribuit la modernizarea, mobilarea sau racordarea la serviciile de utilitati si la dobandirea imobilului, iar potrivit art. 129, alin. 6 C.pr. civ. instanța nu are abilitatea de a se pronunța decât asupra obiectului cererii cu care a fost investită.
Pentru considerentele aratate instanta a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul M. I., in contradictoriu parata C.
M., in dosar nr._, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de evacuare formulata de C. M., in calitate de reclamanta, in dosarul nr._, conexat la prezentul dosar, impotriva paratului M. I., a fost amisă in parte de către instanța de fond, pentru considerentele ce urmeaza.
Potrivit extrasului Cartii Funciare nr. 2. -C1-U4 C. -N. (provenita din conversia de pe hartie a C.F. nr. 1. ) reclamanta C. M. este proprietarul imobilului cu nr. topo. 24412/S/XIX, situat in C. -N., str. Dunarii, nr. 51, et. 1, ap. 19, in suprafata de 50 mp (fl. 7-8).
Cum la timpul prezent imobilul în litigiu este proprietatea reclamantei
C. M., iar pârâtul M. I. nu deține nici un titlu care să îi permită să exercite atributele specifice dreptului de proprietate respectiv posesia și folosința, prezența acestuia în imobil nu este nicicum justificată, iar apararea acestuia in sensul inadmisibilitatii actiunii in evacuare este neintemeiata.
Pe cale de consecință, s-a dispus evacuarea paratului M. I. din imobilul proprietatea reclamantei C. M., situat administrativ in Municipiul C. -N., str. Dunarii, nr. 51, bl. V3, ap. 19, jud. C., inscris in Cartea Funciara nr. 2. -C1-U4 C. -N. (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 1. C. -N. ), sub A+1, nr. topo. 24412/S/XIX.
Referitor la cererea reclamantei C. M., privind obligarea paratei I.
P. de a rectifica cartea de identitate a paratului M. I., in sensul schimbarii adresei de domiciliu a acestuia, aceasta a fost respinsă ca neintemeiata.
Astfel, in conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 97 din_ acest act normativ constituie cadrul legal privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cetatenilor romani, si prin care se asigura realizarea raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice si institutiile statului de drept. Art. 13 alin. 1 din acest act normativ reglementeaza actul de identitate, precizand ca acesta este documentul care se elibereaza, in conditiile O.U.G. nr. 97/2005, cetateanului roman si care face dovada identitatii, a adresei de domiciliu si, dupa caz, a adresei de resedinta a titularului acestuia, art. 14, alin. 1 din O.U.G. nr. 97/2005 prevazand ca actul de identitate se elibereaza de catre S. Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor de la locul de domiciliu sau de resedinta a persoanei fizice pe baza cererii scrise a acesteia sau a reprezentantului sau legal. In conformitate cu art. 15 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 97/2005, cererea pentru eliberarea actului de identitate se semneaza de catre persoana care solicita eliberarea actului de identitate, in prezenta lucratorului S. ui Public Comunitar de Evidenta a Persoanelor si trebuie sa fie insotita de documentele care fac, potrivit legii, dovada numelui de familie si a prenumelui, a datei de nastere, statutului civil, cetateniei romane, adresei de domiciliu si, dupa caz, adresei de resedinta.
Din dispozitiile legale anterior invocate se desprinde concluzia conform careia singurul care poate solicita eliberarea actului de identitate este cel caruia urmeaza sa i se elibereze acest act, cererea semnata personal de catre cel care solicita eliberarea actului de identitate trebuind sa fie insotita in mod obligatoriu de documentele care, potrivit legii, fac dovada domiciliului respectivei persoane.
In plus, art. 19, alin. 1, lit. a-k din O.U.G. nr. 97/2005 reglementeaza ipotezele in care se poate elibera o noua carte de identitate, in speta, interesand ipoteza prevazuta de litera c din acest text legal, ipoteza care are in vedere situatia schimbarii domiciliului titularului cartii de identitate, insa, si intr-o atare ipoteza singura persoana care are indrituirea legala sa solicite eliberarea unei noi carti de identitate, pe motiv ca a intervenit schimbarea domiciliului sau, este exclusiv titularul respectivei carti de identitate.
Imprejurarea ca paratul M. I. nu va mai locui faptic la domiciliul inscris in cartea sa de identitate, domiciliu situat la adresa apartamentului reclamantei C. M., poate constitui un temei legal pentru schimbarea cartii de identitate a paratului, insa, pentru o atare finalitate, este necesar ca paratul insusi sa solicite eliberarea unei noi carti de identitate in favoarea
sa, intemeiat pe faptul schimbarii domiciliului sau, reclamanta, neavand recunoscuta de lege o atare posibilitate.
Art. 26 alin. 1 din O.U.G. nr. 97/2005 reglementeaza dreptul cetatenilor romani de a-si stabili, sau de a-si schimba, in mod liber, domiciliul ori resedinta, desigur cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege, si cu precizarea expresa, inserata in alin. 2 al art. 26, conform careia cetatenii romani nu pot avea in acelasi timp decat un singur domiciliu. Art. 27 alin. 1 din acelasi act normativ prevede ca domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declara ca are locuinta principala. Art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005 arata ca dovada adresei de domiciliu a celui care solicita eliberarea unui act de identitate se poate face cu declaratia scrisa a gazduitorului, persoana fizica sau juridica, de primire in spatiu, insotita de unul dintre documentele prevazute la lit. a din acelasi text legal, respectiv, acte incheiate in conditiile de validitate prevazute de legislatia romana in vigoare, privind titlul locativ.
In speta, dovada domiciliului paratului M. I., situat la adresa apartamentului reclamantei, a fost facuta, la momentul solicitarii de eliberare a actului de identitate, in conditiile art. 28 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 97/2005, imprejurare raportat la care, eventuala solicitare de schimbare a domiciliului din actul de identitate al paratului trebuie sa parvina exclusiv de la parat si doar sub conditia dovedirii de catre acesta a existentei unui alt domiciliu decat cel care a fost declarat in conditiile art. 28 alin. 1 lit. b din
O.U.G. nr. 97/2005 la eliberarea actului sau de identitate.
In temeiul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., constatand culpa procesuala a reclamantului M. I., atat in cadrul actiunii promovate de acesta in dosar nr._, dar si in dosar nr._, conexat, acesta a fost obligat sa plateasca in favoarea paratei C. M. suma de 1750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat conform chitantelor de la filele 134-136 fiind respinsă, ca neintemeiata, cererea acestuia privind obligarea paratei C. M. la plata cheltuielilor de judecata.
Împotriva sentinței examinate a promovat apel reclamantul (f.4) solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de apel nu a fost motivată nici în fapt și nici în drept.
Prin întâmpinare (f.9), intimata C. M. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
La primul termen de judecată din_, T. ul a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a apelului promovat de reclamant, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate M. ului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Articolul 20 al. 1,3 din același act normativ, statuează că taxele
judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Se constată că, deși apelantul reclamant a fost citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 2205 lei și 5 lei timbrul judiciar ( fila 6 dosar), acesta nu au achitat taxa de timbru menționată până la primul termen de judecată.
De altfel, se reține că deși procedura de citare s-a realizat prin afișare, apelantul a fost citat la domiciliul procesual ales, în condițiile în care art. 92 al.4 Cod de procedură civilă ce statuează ca fiind legală citarea prin afișare.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 20 din legea nr. 146/1997, art. 137 Cod de procedură civilă coroborat cu art. 316 și art. 298 Cod de procedură civilă, T. ul va admite excepția nelegalei timbrări, astfel că în temeiul art. 296 C.pr.civ. va anula ca netimbrat apelul promovat de către reclamantul M. I. în contra Sentinței civile nr. 6719 din_ pronunțată în dosar nr._ (dosar conexat nr._ ) al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat apelul promovat de către reclamantul M. I. în contra Sentinței civile nr. 6719 din_ pronunțată în dosar nr._ (dosar conexat nr._ ) al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei C. M. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte,
F. S. B.
Judecător,
D. T.
Grefier,
G. P.
G.P. 23 Octombrie 2013/5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 927/2013. Actiune in constatare | Sentința civilă nr. 75/2. Actiune in constatare → |
|---|
