Decizia civilă nr. 532/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 532/R/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
Judecător: Ana-SS
Judecător: M. O. -S. Grefier: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent
C. L. DE F. F. C., recurent C. J. DE F. F. C. împotriva sentinței civile nr. 2215/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei
C. -N., privind și pe intimat B. M., intimat S. L., intimat R. O. D.
, intimat B. V., intimat M. I., intimat M. E., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din 8 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții B. M., S. L., R. O. D. ,
B. V., M. I. și soția M. E., în contradictoriu pârâtele C. L. De
F. F. C. -N., C. J. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor C. și în consecință: s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr.15477/_ eliberat pe numele reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului M. Ștefan cu privire la terenul situat în tarla 121, parcela 13294/3/1/1/1 în suprafață de 1500 mp și tarla 93, parcela 13294/3/1/1/2 în suprafață de 21520 mp de pe teritoriul mun. C. -N. ; au fost obligate pârâtele C. L. de F. F. C. -N. și C. J. de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. să întreprindă măsurile necesare pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 23.020 mp astfel: teren situat în tarla 121, parcela 13294/3/1/1/1 în suprafață de 9464 mp cu ramura de folosință "livadă"; și teren situat în tarla 93, parcela 13294/3/1/1/2 în suprafață de 13556 mp cu ramura de folosință
"fânaț";, conform raportului de expertiză extrajudiciară efectuat de expert tehnic judiciar B. Aurel, restul mențiunilor din vechiul titlu de proprietate rămânând neschimbate; au fost obligate pârâtele C. L. de F. F. C. -N. și C.
J. de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. să efectueze demersurile și să întocmească documentația de acordare de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților pentru suprafața de teren de 5745 mp
nerestituită în natură, parte din terenul înscris în CF 17690 C. -N., nr. topo 13294; au fost obligate pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 3500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3375/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 119/R/_ și completată prin Sentința civilă nr. 7379 din_ de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 3375/2007 C. L. de F. F. C. -N. și C. J. C. au fost obligate să îi pună în posesie și să elibereze titlul de proprietate asupra unei suprafețe de 23020 mp din topograficul inițial 13294 din CF nr.17690 C. -N. în favoarea reclamanților B. M., Ș. L., R. O. D., B. V., M. I. și M.
E., în calitate de moștenitori ai defunctului M. Ștefan.
Prin Titlul de proprietate nr.15477/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. pe numele reclamanților menționați mai sus s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 23020 mp. Conform titlului de proprietate, respectiva suprafață de 23020 mp este situată în tarla 121, parcela 13294/3/1/_ mp cu ramura de folosință "livadă"; între vecinii: N- B. M, E-Pârâu, S-B. I., V- drum) și în tarla 93, parcela 13294/3/1/_ 0 mp cu ramura de folosință "fânaț"; între vecinii: N- S. L, E- Pârâu, S- M. E., V-drum)- fila 7.
Conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar B. Aurel, la momentul efectuării măsurătorilor cadastrale necesare pentru înscrierea terenului reconstituit în cartea funciară, s- a observat că punerea în posesie nu a fost efectuată corect, neținându-se cont de limita tarlalelor care traversează în diagonală parcela, astfel încât tarlaua 121 de pe planul de punere în posesie se află parțial pe tarlaua 93 și tarlaua 93 de pe planul de punere în posesie se află parțial pe tarlaua 121.
Raportându-se la măsurătorile efectuate conform delimitării în diagonală a celor două tarlale, în raportul de expertiză se menționează faptul că parcela 13294/3/1/1/1 din tarla 121 are o suprafață de 9464 mp și parcela 13294/1/1/2 din tarla 93 are o suprafață de 13556 mp Acest imobil se identifică cu nr. topo 13294/3/1/1 în suprafață de 27080 înscris în CF nr. 17690 C. pe numele M. Ștefan.
Astfel, conform raportului de expertiză extrajudiciară aflat la dosarul cauzei reconstituirea corectă din punct de vedere topografic trebuie să se facă după cum urmează: parcela cu nr. topografic 13294/3/1/1/1 în suprafață de 9464 mp în tarla 121 și parcela cu nr. topografic 13294/3/1/1/2 în suprafață de 13556 mp. în tarla 93.
Anexele raportului de expertiză, respectiv planul de încadrare în zonă (anexa 1-f. 45), planul de situație (anexa nr. 2- f. 46 ), planul cu situația existentă suprapusă peste ortofotoplan (anexa nr. 4-f.48), planul de carte funciară (anexa nr. 5- f. 49), confirmă concluziile raportului de expertiză extrajudiciară și anume existența unei delimitări în diagonală între cele două tarlale și existenta parcelei cu nr. topografic 13294/3/1/1/1 în suprafață de 9464 mp în tarla 121 și parcelei cu nr. topografic 13294/3/1/1/2 în suprafață de 13556 mp în tarla 93.
Nu poate fi primită apărarea formulată de pârâta Comisa L. de F. F.
C. -N. care a învederat instanței de judecată faptul că titlul de proprietate nr. 15477/_ a fost eliberat în favoarea reclamanților în urma identificării făcute de către aceștia prin expertiza efectuată în dosarul nr._, expertiză față de care nu au formulat obiecțiuni, după cum nu au formulat obiecțiuni nici la punerea în posesie conformă raportului de expertiză.
Conform pârâtei, modificarea delimitării dintre tarlale ar duce la modificarea punerilor în posesie deja existente pe cele două tarlale aflate în discuție.
În primul rând, instanța a constatat că inclusiv în raportul de expertiză dispus în dosar nr._ s-a arătat că față de planul cadastral din 1972, situația existentă la fața locului la data efectuării măsurătorilor prezintă modificări datorate reconfigurării ulterioare a zonei și efectuării de puneri în posesie conform Legii nr. 18/1991 de către C. L. C. -N. . În al doilea rând, instanța a luat act de faptul că nu a fost investită cu o acțiune prin care să i se solicite delimitarea celor două tarlale, ci cu o acțiune prin care i s-a solicitat obligarea pârâtelor să emită un titlu de proprietate care să respecte situația faptică. Prin urmare, admiterea acțiunii nu este de natură să ducă la modificarea punerilor în posesie pe cele două tarlale.
Potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr.18/1991 punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s- au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. De asemenea, în temeiul alin.2 din același articol, atunci când se face reconstituirea pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.
Chiar dacă constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate se poate face în condițiile art. III din Legea nr.169/1997 care enumeră cazurile de nulitatea absolută, iar constatarea nulității absolute pe motivul suprapunerii terenurilor din tarlale nu există printre aceste cazuri, instanța reține că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr.303/2004, judecătorul nu poate refuza a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă, astfel că va proceda la analizarea îndreptățirii reclamanților și respectiv a existenței dreptului invocat de aceștia.
În condițiile în care obligația pârâtei C. L. de F. F. C. -N. era de a efectua punerea în posesie pe baza măsurătorilor efectuate anterior emiterii titlului de proprietate (art. 5 lit. i din HG nr.890/2005), întrucât potrivit concluziilor raportului de expertiză extrajudiciar efectuat în cauză reiese că există o suprapunere de limite de tarlale, fără a se modifica suprafața și limitele terenului, instanța, în temeiul art. 4 alin.2 din Legea nr.303/2004 raportat la art. 27 și 8 din Legea nr.18/1991 a admis cererea reclamanților dispunand anularea titlului de proprietate nr.15477/_ eliberat pe numele reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului M. Ștefan cu privire la terenul situat în tarla 121, parcela 13294/3/1/1/1 în suprafață de 1500 mp și tarla 93, parcela nr. 13294/3/1/1/2 în suprafață de 21520 mp de pe teritoriul mun. C. -N. .
În temeiul art. 5 și 6 din HG nr.890/2005 instanța a obligat pârâtele C.
L. de F. F. C. și C. J. de Stabilire a Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor C. să întreprindă toate măsurile necesare pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate asupra terenului în suprafață de 23020 mp astfel: terenul situat în tarla 121, parcela 13294/3/1/1/1 în suprafață de 9464 m.p. cu ramura de folosință "livadă";, și teren situat în tarla 93 parcela 13294/3/1/1/2 în suprafață de 13556 mp cu ramura de folosință "fânaț";, restul mențiunilor din vechiul titlu de proprietate rămânând neschimbate.
În ceea ce privește petitul privind acordarea despăgubirilor, instanța a constatat că în Sentința civilă nr.3375/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul civil nr._, completată prin Sentința civilă nr.7379/2007, instanța a recunoscut dreptul la reconstituire al reclamanților în ceea ce privește terenul înscris în CF nr.17690 C. -N., nr. topo 13294, și a obligat comisiile să procedeze la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața liberă, fără a se stabili o măsură reparatorie pentru diferența de teren pentru care reconstituirea în natură nu mai era posibilă. De altfel, instanța nici nu fusese învestită cu o astfel de cerere.
Conform raportului de expertiză extrajudiciar dispus în cauză, există o diferența de 5755 mp care este ocupată astfel: suprafața de 135 mp cu nr. topo_ 4/2 transcrisă pe proprietarii din CF 1. și CF 1. în baza sentinței civile nr. 10574/12 septembrie 1997, suprafața de 120 mp cu nr. topo 13294/3/2 transcrisă pe proprietarii din CF 1. în baza sentinței civile nr. 6178 din 9 iunie 1998, suprafața de 1440 mp cu nr. topo 13294/3/1/2 transcrisă pe proprietarii din CF nr. 1. și în CF 1. în baza sentinței civile nr.1560 din 23 februarie 2000, suprafața ocupată de drumuri existente la care se face referire în sentința civilă nr. 3375/2007 și sentința civilă nr.7379/2007, precum și suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin T.P. nr.27968/2748 din_ pe numele de Dumitru G. ă, T.P. nr. 28811/1909 pe numele de Iudean G. ă, Iudean I. și Faur M., T.P. nr. 28811/1908 pe numele de C. a Viorel, T.P. nr. 28077/2341 pe numele de Nicoară Nicola.
Având în vedere că reconstituirea dreptului de proprietate se face integral conform interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 3 alin.4 din Legea nr.1/2000, instanța a obligat pârâtele comisiile de fond funciar să întocmească demersurile necesare pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 5745 (în condițiile în care reclamanții au solicitat punerea în posesie pentru suprafața de 23030 mp), diferință din suprafață totală de teren de 5 iugăre din CF nr.17690 C. -N., nr. topo inițial 13294, instanța, dând efect principiului disponibilității.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea precizată a reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâtele și a dispus în sensul celor mai sus arătate, conform dispozitivului.
Cât privește cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3520 lei, din care 2000 lei cu titlu de onorariu avocat, 1500 lei cu titlu de onorariu expert și 20 lei taxă judiciară de timbru, instanța a reținut că potrivit art. 52 alin.3 din Legea nr.18/1991 prevederile art. 274 C.pr.civ sunt aplicabile, ceea ce presupune că trebuie verificată culpa procesuală a pârâtelor.
Constatând că atribuția comisiei locale este de a efectua punerea în posesie în mod corect cu respectarea planurilor parcelare și de a lua măsurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate integral, iar a comisiei județene este de a verifica modalitatea de aducere la îndeplinire a obligațiilor comisiei locale, instanța va reține culpa procesuală a pârâtelor și la va obliga la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorarii de avocat și expert. Cât privește suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, reclamanții nu au justificat pentru ce fel de cereri au achitat-o în condițiile în care cererile de chemare în judecată având ca obiect fond funciar sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru, motiv pentru care instanța nu a obligat
pârâtele la plata acestor cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 2215/ 06 februarie 2013 pronunțată în Dosarul civ. nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs C.
J. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Asupra Terenurilor C. , solicitând instanței în temeiul art. 304 ind. 1, art.312 C.proc.civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul micșorării onorariului de avocat și expert acordat la fond ca fiind neîntemeiat și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina comisiei județene.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este nelegală fiind incidente prevederile art. 304, pct.9 Cod proc. Civ., fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr.18/1991, a Legii 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, a prevederilor Legii 247/2005, a prevederilor art. 274, al. 3 art. 277 C.pr.civ.
În doctrina juridică și în practică există unanimitate de opinii, potrivit cărora pentru atragerea răspunderii civile delictuale al unei persoane fizice sau juridice, reglementată de art.998-999 Cod civil, este absolut necesar întrunirea cumulativă a patru condiții sau elemente constitutive: culpa, fapta ilicită, prejudiciul și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
În prezenta cauză, în ce privește direct comisia județeană, se evidențiază lipsa de culpă a acesteia ca și condiție necesară pentru atragerea răspunderii civile, deoarece emiterea unui titlu de proprietate, acordare de măsuri reparatorii este o activitate subsecventă îndeplinirii obligațiilor stabilite de legiuitor în sarcina comisiilor locale și condiționată de îndeplinirea acestora.
Titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, s-a emis în baza propunerii și documentației privind punerea în posesie și delimitarea amplasamentului înaintată de către comisia locală de fond funciar C. -N., conform sentinței civile 3375/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civ. nr._
, rămasă definitivă și irevocabilă prin D.civ.nr. 119/R/_ .
Prin dispozițiile art.5 și 6 din HG 890/2005 privind aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act normativ ce reiterează regulamentele anterioare de aplicare a Legii 18/1991, au fost stabilite atât atribuțiile comisiilor locale cât și județene.
Astfel, pentru a se putea emite un titlu de proprietate, mai întâi comisia locală trebuie să stabilească amplasamentul, întinderea acestuia, să procedeze la punerea în posesie a persoanei îndreptățite, să întocmească un proces verbal de punere în posesie, precum și toată documentația necesară, iar ulterior toate aceste documente, se înaintează comisiei județene în vederea emiterii titlului.
Este atributul exclusiv al Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C. de a verifica amplasamentul propus conform schiței de delimitare înaintată de comisia locală pentru verificare și de a scrie titlul de proprietate în favoarea reclamanților ,de a-l înainta comisiei județene în vederea semnării acestuia, iar părțile detașabile ale titlului de proprietate, semnate, se transmit comisiilor locale, care le vor înscrie în registrul agricol, după care le vor înmâna sub semnătură titularilor, conform art. 36 din H.G. nr. 890/2005.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 18/1991, republicată, coroborat cu art. 34 pct. 1, art.36 din H.G. nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți pot avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, comisia județeană emite titlurile de proprietate.
În speță, întocmirea documentației necesare, inclusiv a procesului-verbal de punere în posesie a reclamanților asupra suprafeței de teren de 23020 mp înscrisă în T.P. nr. 15477/_, a revenit Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. -N., care deține amplasamentele aflate în rezervă de pe raza administrativ-teritorială a localității.
Cu privire la condiția vinovăției nu se poate reține reaua-credință a recurentei, aceasta neavând atribuții de stabilire și delimitare a amplasamentelor.
În conformitate cu prevederilor art. 58 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare "Instanța soluționează cauza potrivit regulilor prevăzute în codul de procedură civilă și în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa.
Față de cele mai sus menționate, apare ca nelegală hotărârea instanței de fond cu privire la stabilirea culpei comisiei județene, titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis în baza propunerii întocmite de comisia locală de fond funciar C. -N. . În temeiul legii speciale a fondului funciar verificarea delimitării amplasamentului excede atribuțiilor stabilite în sarcina recurenti.
Obligația acesteia este de validare a propunerii înaintate de comisia locală și emitere a titlului de proprietate care este subsecventă punerii în posesie și condiționată de îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege comisiei locale.
Oferta privind propunerea de acordare a terenului pentru reconstituirea dreptului de proprietate este obligația exclusivă a comisiei locale de fond funciar, în temeiul prevederilor art.10 din HG 890/2005.
Ca atare, aceste dispoziții nu conferă comisiilor județene competența funcțională de a dispune ele însele emiterea titlului de proprietate fără propunerea comisie locale pentru amplasamentele situate pe raza administrativ teritorială a mun.C. -N. .
Or, Comisiei județene C. nu i-a fost înaintată în timp util nici o propunere și documentație din partea Comisie municipale C. -N., pentru a se acorda măsuri reparatorii în favoarea reclamanților pentru suprafața de 5745 mp, situație în care a fost în imposibilitate obiectivă de a emite în favoarea reclamanților a unui titlu de proprietate pe un alt amplasament sau înaintarea documentației pentru acordare despăgubiri în temeiul prevederilor Titlului VII din Legea 247/2005.
Astfel, se reține ca nefiind parcursă procedura administrativă prealabilă reglementată de legea fondului funciar, nereținându-se culpa comisiei județene.
Sub acest aspect se constată că nu se reține culpa reecurentei în sensul prevederilor art.247 C.pr.c, comisia județeană neputând fi în culpă întrucât nu se reține reaua voință a acesteia pentru soluționarea cererii reclamanților.
Cererea s-a formulat de reclamanți în contradictoriu și cu comisia județeană pentru a se realiza opozabilitatea în vederea acordării de măsuri reparatorii.
Reclamanții nu au pus în întârziere comisia județenă cu privire la reconstituirea dreptului de oprietate pentru suprafața de teren de 5745 mp.
Controlul judecătoresc al unor asemenea acte sau al refuzului de eliberare a lor este reglementat expres în art. 53-54, art.64 din Legea nr. 18/1991.
Suma de 2000 lei, onorariu avocat este disproporționată, în condițiile în care cererea reclamanților are ca obiect fond funciar, cheltuielile de judecată se constată ca nepotrivit de mari atât "față de valoarea pricinii", cât și față de
"munca îndeplinită de avocat" acestea nefiind proporționale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de avocat.
În prezenta cauză, instanța de fond prin raportare la prevederile art. 274 alineat (3) Cod trebuia să micșoreze cuantumul cheltuielilor care să fie proporționale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse de avocat.
De asemenea, practica instanțelor de judecată este în sensul că, în cazul coparticipării procesuale, pentru a se stabili dacă plata cheltuielilor de judecată urmează a se face în mod egal, proporțional sau solidar, se va ține seama de poziția în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic soluționat, astfel încât fiecare parte să fie obligată numai la plata cheltuielilor pe care Ie-a provocat.
Prezentul litigiul 1-a constituit plângere formulată în condițiile art.8, art.9, art.58 din Legea 18/1991 republicată, dovada amplasamentului revendicat revenind reclamanților și nu comisiei județene, motiv pentru care consideră nelegală obligarea sa la suportarea cheltuielilor privind onorariu expert.
Deci, obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. la plata cheltuielilor de judecată, în solidar cu comisiile locale de fond funciar nu poate fi dispusă numai în cazurile în care culpa aparține în exclusivitate acesteia.
Potrivit celor consemnate, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a Comisie județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., nereținându-se neexecutarea culpabilă a obligației acesteia de emitere a titlului de proprietate sau acordare măsuri reparatorii în favoarea reclamanților.
În drept, invocăm prevederile art. 299, art. 304, art.304 ind.l, art.312 și următoarele Cod proc, ea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 169/1997 cu modificările și "mpletările ulterioare, Legea nr. 247/2005, art.274, art.277 și urmăț. C.pr.civ.. Dovada înțelegem să o facem cu acte doveditoare.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și C. locala de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe langa Consiliul local al municipiului C. -
N. , solicitând, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod.proc.civ. și
312 Cod. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 2215/2013, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, precum și exonerarea Comisiei Locale de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că, o alta instanță de judecata s-a mai pronunțat asupra solicitării reclamanților.
În dosar nr._ aceeași reclamanți solicitau reconstituirea dreptului de proprietate și atribuirea terenului având nr. Topo 13294 în întregime, pe același amplasament, ca și în prezentul dosar, iar prin sentința civila nr.3375/2007, completată, rămasa definitiva și irevocabila, prin decizia Civila nr. 119/R/_ instanța a recunoscut dreptul la reconstituire doar în ceea ce privește suprafața de 23.020 mp.
Astfel pronunțarea unei hotărâri contrare în prezentul dosar, ar încălca principiul puterii de lucru judecat.
Potrivit art. 1201 cod civil puterea lucrului judecat există indiferent de împrejurarea că în noul proces părțile se găsesc în alte calități.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr- o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni
Astfel, așa cum rezultă din art. 1.201 C. civ., identitatea de persoane, cerută pentru existența puterii de lucru judecat, înseamnă participarea, în ambele procese, a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul pricinii, pentru a se exclude astfel situația în care una din părți a figurat în primul proces nu în nume propriu, ci pentru altul.
De asemenea, pentru ca să existe putere de lucru judecat nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci e suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final este același.
În speță, în ambele litigii finalitatea este aceeași, respectiv obligarea Comisiei Locale de fond funciar C. -N. la atribuirea unui teren în suprafața de
17.265 mp, sens în care s-a pronunțat instanța prin hotărâre irevocabilă în primul proces, care are putere de lucru judecat, în măsura în care nu se schimbase situația de fapt în cadrul căreia a fost data.
În alta ordine de idei, modificarea amplasamentului parcelelor sm tarlaua nr. 121 și 93, prin modificarea colturilor acestora afectează celelalte puneri în posesie din zonă, respectiv TP nr._ ,_ _ 7/2341, titluri de proprietate care sunt menționate în expertiza și care susține expertul ca ocupa suprafața de 5755 mp, din Nr. Topo 13294. Modificând amplasamentul parcelelor înscrise în TP nr. 15477/2009, prin retragerea din tarlaua nr. 121 și ocuparea unei suprafețe mai mari în tarlaua nr.93, implicit se modifica toate punerile în posesie din zona, respectiv poziționarea titlurilor de proprietate menționate.
TP nr. 15477/_, a fost eliberat în favoarea reclamanților în urma identificării făcute de către aceștia prin expertiza efectuata în cauza de către expertul desemnat în dosarul nr._, expertiza fata de care nu au formulat obiecțiuni. Nu se poate retine în speța culpa Comisiei Locale care nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiza inițial, când limitele și configurația terenului o cunoșteau cel mai bine reclamanții, aceștia având de fapt obligația identificării terenului solicitata conform HG nr. 890/2005. Mai mult decât atât, la eliberarea TP, reclamanții au semnat procesul verbal de punere în posesie care s-a făcut conform expertizei efectuate de către aceștia și a identificării acestora, fara sa formuleze obiectiuni.
În ceea ce privește limitele stabilite intre tarlale, acestea nu se pot modifica, după bunul plac al unor revendicatori cărora nu le convine amplasamentul vechiului teren pe care l-au deținut antecesorii lor și pentru a justifica diferența de teren pe care o solicita, și care s-a dovedit în mod irevocabil, că nu poate fi restituita în natura, deoarece acestea sunt stabilite conform harților vechi de carte funciară de la OCPI. Modificarea acestora ar însemna și modificarea celorlalte puneri în posesie efectuate în zona în cele doua tarlale.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, potrivit dispozițiilor art. 11 alin 2 și 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, reclamanții au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional și
topografic pe baza unei schite cu precizarea vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației fata de proprietarii de carte funciara.
Nu se poate retine culpa Comisiei locale, pentru efectuarea acestei expertize, deoarece aceasta nu poate plăti toate expertizele ori de cate ori reclamanților nu le convine amplasamentul terenului identificat tot de către aceștia intr-o alta cauza civila. De altfel reclamanții nu au demonstrat culpa Comisiei Locale, care a respectat sentința civila 3375/2007, modificata prin 7379/2007.
În ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale, apreciază că suma stabilita este total nejustificata.
În susținere, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 18/1991, republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publica și are calitate procesuala activa sau pasiva, în limita competentei sale și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica și are patrimoniu propriu, ca element distinct al personalității juridice.
Fata de cele menționate mai sus, C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum ii definește legea natura juridica, nu are personalitate juridica, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, astfel încât, solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată. Intimații reclamanți
B. M., S. L., R. O. D., B. V., M. I. și Soția M. E., au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor și acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul promovat de C. J. De F. F. C. se arată că culpa acesteia rezida în faptul că, în virtutea legii, i s-au conferit prerogative de îndrumare și control a comisiei locale de fond funciar, sens în care, exista în mod evident o culpa.
Simplul fapt ca recurenta C. județeană de fond funciar nu a depus întâmpinare și ca atare a avut o atitudine "neutra" nu justifica exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecata, inclusiv o asemenea atitudine, pur formală, este dăunătoare atunci când se refera la o comisie specializată de restituire a terenurilor.
Întreaga atitudine a acesteia nu a fost de sprijinire pentru realizarea drepturilor intimaților, ceea ce justifică pe deplin obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecata.
În finalul recursului promovat numita Comisie județeană de fond funciar
C. solicita instanței de recurs ca sa "evalueze legalitatea și temeiniciei hotărârii atacate, sa se realizeze analiza cauzei sub toate aspectele." Astfel de solicitare este inadmisibilă, în măsura în care nu se menționează în mod expres motivul de recurs, nu se motivează în fapt și în drept, recursul trebuind sa fie detaliat și motivat în termenul legal de 15 zile de la data primirii hotărârii recurate.
Nemotivarea motivelor invocate atrage nulitatea, în conformitate cu disp.art. 301, raportat la disp.art 302 ind.1 lit.c) Cod de proc.civ.
Cu privire la recursul promovat de C. L. de F. F. din cadrul Municipiului C., solicită de asemenea respingerea lui cu plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Prin hotărârea anterioară, sent.civ.nr. 3375/2007 a Judecătoriei C. -N., instanța a admis în parte acțiunea, a obligat cele doua Comisii de fond funciar, sa reconstituie reclamanților dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ramase libere, din topograficul cu nr. inițial 13294 inscris în c.f. 17690 Clui. Deci inițial întreg terenul asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate a aparținut antecesorilor reclamanților, fiind identificat în perimetrul unei parcele clar identificate cu număr topografic 13294. Inițial s-a dispus restituirea unei suprafețe de 19735 m.p. + o suprafața care din același topografic apare în planul de situație anexa la raport ca fiind pus în posesie în favoarea numiților Galbajos G. și N. la M., cu obligarea de eliberare a titlului și totodată s-au respins restul cererilor (de anulare a unor T.P. înveciante).
Este forțat sa se invoce puterea de lucru judecat cu privire la aceasta hotărâre, în condițiile în care încă de la punerea ei în executare, ,Consiliul C. a remarcat faptul ca diapozitivul acestei hotărâri nu este clar și a îndrumat partile sa ceara completarea și clarificarea acestei sentințe, cerere care s-a aprobat și, prin sent.civ.nr. 7379/2007 a Judecătoriei C. -N., s-a stabilit suprafața de teren libera, care se poate reconstitui din topograficul inițial cu nr.13294, fara nici un fel de asociere sau trimitere la planurile de situație, sau la tarlalele din care ar face parte aceste bucati de teren ramase libere din topograficul inițial. Instanța doar enumeră persoanele care le-au deținut în posesie, respectiv Galbajos G. și N. la M., care au deținut suprafața de 3185 la care se adaugă suprafața de 19.735 dispusa inițial, totalizând suprafața de
23.020 m.p.și pentru clarificare, instanța da o explicație matematica și nu una tehnica, nu una de raportare topografica sau de corelare cu hărțile de punere în posesie prin care justifica suprafața menționata, respectiv: din totalul suprafeței neintabulate de 5.145 m.p. - 1960 m.p. (suprafața neanulata) = 3185 m.p.
Aceasta hotărâre are la baza raportul de expertiza efectuat de către ing.exp.Madaras M. . precum și completarea la raportul inițial, efectuat în același doar la f.479. Daca se privesc cu atenție toate anexele la acest raport, se observa faptul ca în niciuna dintre hărțile anexa nu este în mod cert, clar delimitată linia care traversează în diagonala topograficul din litigiu cu privire la linia de despărțire a celor doua tarlale (tarlaua nr. 121 și 93) din harta de punere în posesie, din copia primita de intimații reclamanți din dosar, nu este nici o marcare, sunt harți la diferitele scări, la curbe de nivel, etc.
Deci, în esența în actuala cauza nu se solicita instanței de judecata sa se intre în contradicție cu aceste hotărâri pronunțate cu autoritate de lucru judecat, diferența de 10 m.p., raportat la cea totala de peste 2 ha este
nesemnificativa, acțiunea de fond vizând doar corectarea constatărilor făcute din punct de vedere tehnic cu privire la suprapunerea terenului peste cele doua tarlale a topograficului a cărui reconstituire se cere, constatare făcuta cu mijloace de măsurare moderna, cu ocazia cadastrării T.P. eliberat.
Aceasta greșeala tehnica, de suprapunere topografica fata de harta de punere în posesie, determina o imposibilitate practica de a pune în executare aceste hotărâri, fiind un impediment insurmontabil cu privire la cadastrarea terenului și nu un "capriciu uman".
Pe cale de consecința, în analizarea aceste excepții instanța trebuie sa aibă în vedere ca nu exista identitate de obiect și nici scopul final al acțiunii nu este același ca și în dosarul anterior. Nu se mai pune problema analizării calității de persoane îndreptățite, fiind vorba de o eroare materiala de raportare la harta de punere în posesie.
Din aceasta perspectiva, motivul de recurs conform căruia, intimații ar fi obligați sa prezinte o alta identificare a terenului, sa facă dovada vecinilor lor, precum și a proprietății acestora, dovada filiației fațăt de proprietarii de carte funciara, sunt pretenții absurde.
Afirmația recurentei, conform căreia "intimații ar opta sa-și schimbe amplasamentul terenului, în mod aleatoriu, după voie", este totalmente nefondata, pe de o parte pentru ca, pe o parte ,perimetrul terenului este pe același amplasament, parte din topograficul care a aparținut antecesorilor lor și care nu se poate reamplasa, după bunul plac, iar pe de alta parte, sesizarea imposibilității de cadastrare și nesuprapunerea fata de harta de punere în posesie nu au sesizat-o intimații, ci topograful cadastral autorizat, și numai după prelucrarea datelor și consultarea funcționarilor de la OCPI.
Totodată C. locală de fond funciar C. a formulat obiecțiuni și expertul a răspuns la ele și ar fi putut sa solicite o contraexpertiza daca recurenta nu se considera lămurită. Aceasta insa nu a înțeles să solicite o astfel de proba la dosar.
Având în vedere întreaga atitudine procesuala a Comisiei locale de fond funciar C., care nu a fost de sprijinire pentru realizarea drepturilor intimaților, ci din contra, se justifica pe deplin obligarea în solidar la plata cheltuielilor de judecata.
Mai mult chiar, asa cum subliniază și comisia județeană, aceasta comisie trebuia sa inițieze procedura de punere în posesie, identificare și întocmire a anexelor pentru terenurile solicitate, deci este principala culpabila cu privire la nesoluționarea cererilor reclamanților.
Și nu în ultimul rând, cererea de "cenzurare a onorarului avocațial" în cuantum de 2000 de lei la fond este de asemenea nefondată, deoarece vizează de pe o parte natura și complexitatea litigiului, a se vedea și numărul de înscrisuri depuse, răspuns la întâmpinare, precizare, concluzii scrise, înscrisuri în probațiune și nu în ultimul rând, noțiunea de onorar "exagerat" instanța o evaluează chiar și comparativ la alte cuantumuri de onorarii practicate de avocații din cadrul Baroului C., pentru procese de proprietăți, care ar viza inclusiv valoarea terenului din litigiu și a finalității urmărite de părțile angajate, care și-au câștigat drepturile revendicate.
Acest contract de angajament avocațial da posibilitatea pârtilor sa fixeze un onorar prin libera negociere, cenzurarea lui, (atâta timp cat nu este aberant și nu se releva ini mod evident ca un real abuz de drept), conturându-se ca o imixtiune de către instanța de judecata intr-un act consensual, peste consimțământul părților semnatare. Neacordarea cheltuielilor de judecata, în situația în care
pârtii i se admite cererea, este o încălcare a normelor procedurale, situație în care solicita respingerea acestui argument.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ce privește recursul declarat de parata C. L:ocală de aplicare a Lgii nr.18/1991 C. -N., tribunalul reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat se reține că în cadrul dosarului soluționat prin Sentința civilă nr.3375/2007 a Judecătoriei C. -N.
,irevocabilă prin Decizia civilă nr.119/R/2008 a T. ului C. și completată prin Sentința civilă nr.7379/2007, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitori ai antecesorului lor, M. Ștefan, și anularea unor titluri de proprietate pretins a fi fost eliberate în mod nelegal, pentru terenuri ce se suprapun cu cel deținut de antecesorul reclamanților.
Ori, pe calea prezentului demers, se solicită emiterea unui alt titlu de proprietate, decat cel eliberat în temeiul hotărarilor anterioare menționate, pe motiv că punerea în posesie nu a fost corect realizată ,neținandu-se seama de limita tarlalelor nr.121 și 93 care traversează parcela reconstituită în favoarea reclamanților.
Se constată astfel că cele două acțiuni au obiecte diferite, așa cum corect a observat și prima instanță, nefiind întrunită tripla identitate impusă de prevederile art.1201 C.civ., critica recurentei în sens contrar fiind nefondată.
În plus, prin prezenta acțiune, s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 5745 mp. ce a aparținut de asemenea antecesorului reclamanților și care, nefiind liberă, nu poate fi restituită în natură.
Se constată că această suprafață de teren nu a format obiect de analiză în dosarul anterior, nr._ al Judecătoriei C. -N., finalizat prin Sentința civilă nr.3375/2007 și Decizia civilă nr.119/R/2008 a T. ului C. și completată prin Sentința civilă nr.7379/2007, în condițiile în care în respectivul litigiu reclamanții prin mandatar, au precizat în mod expres că înțeleg să solicite punerea în posesie în natură doar pentru suprafața de teren liberă .
Aceasta nu înseamnă însă că au renunțat la dreptul de a obține alte măsuri reparatorii aferente suprafeței nerestituibile în natură, neexistand nicio declarație a reclamanților în acest sens. Mai mult, ei au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren ce a aparținut antecesorului lor, M. Ștefan ,înscrisă în CF 17690 C. -N., nr. top 13294, iar renunțarea la o parte din aceste pretenții, fiind un act de dispoziție, se putea face doar în anumite condiții formale, ceea ce nu este cazul în speță.
Practic, apare că, în privința suprafeței de 5745 mp., cu toate că există o cerere formulată în termen, în condițiile legilor fondului funciar, aceasta nu a fost soluționată decat prin hotărarea atacată cu prezentul recurs.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la modificarea amplasamenului terenului reconstituit întrucat, așa cum cu evidență reiese din expertiza depusă în cauză, amplasarea acestuia este identică cu cea inițială, stabilită de expertul care a întocmit lucrarea în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Acest lucru se poate constata dintr-o simplă comparare a schițelor întocmite de cei doi experți.
În același mod, se poate observa cu ușurință că limita tarlalelor 121 și 93 traversează în diagonală parcela reconstituită intimaților, așa cum se evidențiază
în ambele rapoarte de expertiză, limită pe care punerea în posesie nu a respectat- o .
Practic, amplasamentul terenului în litigiu nu se modifică, doar limita în care acesta se suprapune parțial, cu tarlaua 121, respectiv în limita a 9464 mp. în loc de 1500 mp., și parțial cu tarlaua 93, respectiv în limita a 13556 mp. în loc de 21150 mp.
De altfel, observand schițele depuse, inclusiv cele din cuprinsul expertizei efectuate în litigiul anterior, prin compararea limitelor în care parcelele reconstituite se suprapun cu cele două tarlale, 121 și 93, se observă că între ele nu poate exista disproporția înscrisă în titlu, respectiv porțiunea din tarlaua 93 să fie de cca.18 ori mai mare decat cea din tarlaua 121, ele fiind, ca întindere mult mai apropiate.
Nefiind vorba așadar, despre o modificare a amplasamentului inițial al parcelelor reconstituite, este nefondată critica referitoare la pretinsa consecință, aceea de modificare a tuturor punerilor în posesie din zonă.
Este nerelevantă referirea recurentei la împrejurarea că intimații au semnat procesul-verbal de punere în posesie, în condițiile în care neregularitățile acestuia nu puteau fi constatate cu acea ocazie, ele fiind observate doar în momentul în care s-a intenționat cadastrarea terenului reconstituit în vederea înscrierii acestuia în cartea funciară.
T. ul constată că este neîntemeiată și critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată
În speță, raportat la soluția adoptată de prima instanță,în mod indiscutabil, recurenta este parte căzută în pretenții, opunandu-se admiterii acțiunii și determinand o serie de cheltuieli în sarcina reclamanților,ocazionate de prezentul demers judiciar, respectiv onorariu expert și onorariu avocațial.
Neîndeplinirea corespunzătoare de către recurentă a obligațiilor sale a condus la efectuarea acestor cheltuieli, inclusiv a celor legate de expertiza judiciară.
Nu este întemeiată nici critica recurentei referitoare la acordarea în întregime a onorariului avocațial în contextul în care acțiunea reclamanților a fost admisă în întregime, iar cuantumul onorariului este proporțional cu volumul de muncă impus de complexitatea și dificultatea cererii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 "comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 Codului de procedură civilă sunt aplicabile";.
Ca atare, nici din perspectiva acestor prevederi, critica recurentei nu poate fi primită.
În ce privește recursul Comisiei Județene C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, tribunalul observă pentru început, că acesta vizează doar cheltuielile de judecată acordate reclamanților, recurenta apreciind că nu are nicio culpă în nesoluționarea cererii reclamanților dată fiind neîndeplinirea atribuțiilor comisiei locale și astfel, în mod greșit, a fost obligată la plata de cheltuielilor judiciare.
Este adevărat că în finalul motivelor de recurs se arată că acesta se fundamentează și pe dispozițiile art.304 1C.p.rc., solicitandu-se analizarea cauzei sub toate aspectele, însă recurenta nu a indicat și dezvoltat nicio altă critică față de hotărarea atacată, decat cea referitoare la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, astfel încat tribunalul va analiza recursul numai din perspectiva acestui aspect.
T. ul reține că potrivit dispozițiilor art. 6 lit.b,c din HG nr.890/2005, Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate îi revin atribuții de îndrumare și control a comisiilor locale, de verificare a legalității propunerilor acestora.
Este adevărat că emiterea titlului de proprietate de către C. J. are loc ulterior îndeplinirii atribuțiilor stabilite de legiuitor în sarcina comisiilor locale însă, așa cum s-a arătat anterior, C. județeană este ținută să exercite supravegherea și controlul legalității propunerilor comisiilor locale.
În condițiile în care recurenta ar fi exercitat în mod corespunzător aceste atribuții ar fi putut constata care este situația juridică a terenurilor și acționa în consecință.
Ori, în măsura în care, așa cum s-a dovedit în prezenta cauză, modalitatea deficitară de îndeplinire a atribuțiilor comisiei locale a condus la emiterea greșită a unui titlu de proprietate, reiese că recurenta nu și-a îndeplinit la randul ei, în mod corespunzător, activitatea impusă de lege, de control a legalității propunerii comisiei locale.De aici decurge și culpa recurentei, reținandu-se că răspunderea civilă operează pentru cea mai ușoară culpă .
Conform dispozițiilor art.274 alin.1 C.proc.civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";.
Față de redactarea mai mult decât clară a dispozițiilor legale menționate, tribunalul urmează să înlăture susținerile recurentei, esențial fiind în cauză faptul că recurenta are calitate procesuală pasivă și a căzut în pretenții.
Se reține de asemenea că potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, C. județeană are calitate procesuală activă sau pasivă în limitele competențelor stabilite prin legea specială. Din moment ce poate sta în judecată ca entitate cu personalitate juridică conferită tocmai prin dispozițiile legii menționate, nu există nici un impediment la obligarea sa la suportarea cheltuielilor de judecată atunci când se constată existența culpei procesuale, astfel încat nu poate fi primită critica recurentei în sens contrar.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.52 alin.2 si 3 din Legea nr.18/1991, modificată prin Legea nr.247/2005 "comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat. Prevederile art.274 Codului de procedură civilă sunt aplicabile";.
În ce privește cuantumul onorariului avocațial acordat în întregime de prima instanță, respectiv în sumă de 2.000 lei, tribunalul reține că acesta a fost corect acordat, fiind pe deplin justificat de valoarea muncii îndeplinite efectiv de avocat și prin raportare la complexitatea cauzei.
Nici în privința acordării onorariului de expert, critica recurentei nu este fondată întrucat, pe de o parte, potrivit art.27 din Legea nr.18/1991, art.34,36 fin HG nr.890/2005 delimitarea, măsurarea și stabilirea amplasamentelor este în competența Comisiei locale, a cărei activitate este supravegheată și îndrumată, așa cum s-a arătat, de către C. județeană, iar pe de altă parte, efectuarea
expertizei a fost impusă de actualul demers judiciar al reclamanților în raport de care recurenta este parte căzută în pretenții, fiind incidente prevederile art.274 C.pr.civ.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondate C. împotriva Sentinței civile nr. 2215/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N. a, pe care o va menține în întregime, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
În temeiul art. 274 C.p.c. va obliga recurenții sa plătească intimaților B. M., S. L., R. O. D., B. V., M. I., M. E. suma de 1.200
lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentand onorariu avocațial, conform înscrisurilor de la fila 26.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de C. L. de F. F. C. și C. J. de F. F. C. împotriva sentinței civile nr. 2215/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimaților B. M., S. L., R. O. D.
, B. V., M. I., M. E. suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, L. M. |
L.M. 15 Mai 2013
Red. M.O.S./ Tehnored. C.H. _
Jud. fond. C. SÎNZIANA-F.
| ← Decizia civilă nr. 551/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 451/2013. Fond funciar → |
|---|
