Decizia civilă nr. 551/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 551/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții A. T. și A. V., împotriva deciziei civile nr. 1142 din_ a T. ui S. pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată S. U. E. Z. S., PRIN I & O I. S. ADMINISTRATOR J., precum și pe pârâții intimați C. L. DE
F. F. H., C. J. DE F. F. S., L. K. -M. și R. L. -
A. A., având ca obiect fond funciar, anulare T.P.
Prezenta cauză a fost solicitată cu prioritate de către domnul avocat C. T.
, care arată că este reprezentantul pârâților recurenți.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, domnul avocat C. T. și reprezentantul reclamantei intimate, domnul avocat J. A., care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare în prezentul dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâții A. T. și A. V. a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părților adverse și nu a fost legal timbrat la data introducerii cererii de recurs.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată, că la data de_, reclamanta intimată S. U. E. Z. S., prin intermediul domnului avocat
J. A. a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 4 exemplare, prin care se invocă excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond se solicită respingerea recursului în totalitate și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Instanța înmânează reprezentantului pârâților recurenți un exemplar din întâmpinarea reclamantei intimate.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanțele care atestă plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în sumă de 4 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, astfel încât, recursul este legal timbrat.
Curtea pune în vedere domnului avocat C. T. să depună la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în prezentul dosar.
Domnul avocat C. T. arată că împuternicirea avocațială a fost redactată în format A 4 și a fost atașată la cererea de recurs, însă probabil dintr-o greșeală a fost comunicată intimaților odată cu cererea de recurs, pentru că s-a mai întâmplat aceasta și în alte dosare pe care le-a avut pe rolul instanței.
Totodată, arată că va trimite prin fax împuternicirea avocațială de reprezentare în prezentul dosar.
La întrebarea instanței, adresată reprezentantului reclamantei intimate, referitoare la împrejurarea dacă acesta contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat C. T., acesta arată că nu contestă calitatea de reprezentant a domnului avocat C. T. .
Curtea pune în discuția reprezentantului pârâților recurenți și a reprezen- tantului reclamantei intimate excepția inadmisibilității recursului, invocată de reclamanta intimată, prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul pârâților recurenți și reprezentantul reclamantei intimate solicită unirea excepției inadmisibilității recursului, invocată de reclamanta intimată, prin întâmpinarea depusă la dosar, cu fondul cauzei.
În urma deliberării, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. III alin. 24din Legea nr. 169/1997, art.5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, art. 17 C.pr.civ. invocă excepția inadmisibilității recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar o xerocopie de pe Decizia civilă nr. 4994/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată de același complet de judecată în dosarul nr._, care i-a fost transmisă prin fax. De asemenea, arată că a depus la dosar această decizie cu titlu de practică judiciară și, totodată, invocă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, pentru a face apel ca prezentul complet de judecată să-și respecte practica judiciară, având în vedere că suntem în prezența unei cereri de chemare în judecată mixte. De asemenea, depune la dosar o xerocopie de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4161/_ la Biroul Notarilor P. i Asociați Crecan.
Având în vedere prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și prin raportare la Decizia civilă nr. 4994/R/_ a Curții de Apel C., reprezentantul pârâților recurenți arată că ne aflăm într-o practică similară, având în vedere și împrejurarea că acțiunea în evacuare este prevăzută de legiuitor cu calea de atac a recursului, chiar dacă pretențiile depășesc valoarea de 100.000 lei. Totodată, arată că este o practică a T. ui S. de a limita practica judiciară, în astfel de cauze, la calea de atac a apelului și astfel se restrânge dreptul părților. De asemenea, arată că există o similitudine între obiectul acțiunii din dosarul nr._ și obiectul acțiunii din dosarul nr._ .
Pe fond, reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5000 lei, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, însă în opinia sa, ambele complete de judecată care au soluționat cauza au fost legal constituite și nu vede unde sunt restrânse drepturile pârâților A. T. și A. V. .
În concluzie, reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului în totalitate și menținerea în totalitate a deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat în cuantum de 2400 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2.690 din data de 20 iunie 2012 al Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții C. L. DE F. F. H., A. T. și A. V.
.
S-a respins, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, acțiunea civilă formulată de reclamanta SC U. E. Z. SA împotriva pârâților C. L. de F. F. H., C. J. S., L. K. -M., R.
L. A. -A., A. T. și A. pentru anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de_ cu privire la suprafața de
360.000 mp, anularea întabulării în CF nr. 50944 H., nr. cad. 50944 a suprafeței de 360.000 mp și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4161/_ și a întabulării acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr. 1214/112528 eliberat la data de_ s-a reconstituit dreptul de proprietate după defunctul Benko Elek, în favoarea moștenitorilor acestuia L. K. -M. și R. L. A. -A. . În prezent, proprietari ai terenului care face obiectul prezentei cereri sunt pârâții A. T. și A. V., care și-au întabulat dreptul lor de proprietate în CF 50944 H., în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 4161/_ .
Reclamanta a solicitat anularea TP nr. 1214/112528 eliberat la data de_, întrucât suprafața de 360.000 mp face parte din patrimoniul său.
Potrivit dispozițiilor art. III alin. 2 din Legea 169/1997, cererea privind constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire oricăror persoane care justifică un interes legitim în promovarea unor astfel de cereri. Prin urmare, calitatea procesuală activă este condiționată de justificarea unui interes legitim.
Pârâta C. L. de F. F. H., prin întâmpinare a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei cauze și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Excepția ce trebuie analizată cu prioritate este cea a lipsei calității procesuale active, întrucât prin soluționarea acesteia se determină cadrul procesual în care va fi analizată și excepția lipsei de interes a reclamantei.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul dedus judecății.
Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica propria calitate procesuală activă.
Reclamanta U. E. Z. SA a luat ființă în urma reorganizării Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și Termice E. SA, conform HG nr. 1091/2001.
La data înființării, capitalul social Societății Comerciale de Producere a Energiei Electrice și Termice E. SA a fost preluat de U. E. Z. SA, în acesta nefiind inclus nici un bun proprietate a Statului(art. 2 alin.2).
La data de_, s-a întocmit protocolul de predare, respectiv preluare, a activului și pasivului de către U. E. Z. SA.
Se menționează în acest protocol faptul că din patrimoniul societății face parte suprafața de teren de 687.700 mp, care se predă împreună cu instalațiile tehnologice.
Protocolul de predare și nici un alt act depus la dosarul cauzei nu identifică suprafața de 687.700 mp.
Pentru acest motiv, reclamanta a promovat acțiune pe rolul T. ui S., făcând obiectul dosarului nr._, solicitând ca, în urma identificării
suprafeței de 43 ha 2800 mp, să se constate că Statul Român a dobândit prin expropriere terenul în suprafață de 43 ha 2800 mp astfel identificată și, la rândul său, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren în temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, pe care a amenajat o haldă de cenușă și zgură, cu întabularea în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 4063 din data de 23 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. s-a admis acțiunea reclamantei. Prin decizia civilă nr. 5686/_ pronunțată în dosarul nr._ *, sentința civilă nr. 4063 din data de 23 iunie 2011, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre soluționare T. ui S., secția civilă.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul T. ui S. cu nr. _
*, acesta fiind în curs de judecată.
În atare condiții, la momentul de față reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 43 ha 2800 mp, în perimetrul căreia susține că ar fi fost emis titlul de proprietate al pârâților L. K. -M. și R. L. A. -A. . În lipsa unei identificări clare a terenului deținut în proprietate de către reclamantă, aceasta nu poate justifica promovarea prezentei acțiuni.
În lipsa justificării unui interes, reclamanta nu are calitatea procesuală activă de a formula nici capetele de cerere subsecvente.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții C. L. de F. F. H., A.
T. și A. V. și a respins ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC U. E. Z. SA.
Prin decizia civilă nr. 1.142 din_ a T. ui S., pronunțată în dosar nr._ , s-a admis recursul declarat de reclamanta S. U. E. Z. S. contra sentinței civile nr. 2690/_ a Judecătoriei Z., care a fost casată și s- a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Zalău.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că soluția primei instanțe de admitere a excepției invocate și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă s-a bazat pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 43,28 ha, iar în lipsa unei identificări clare a terenului deținut în proprietate de către reclamantă aceasta nu poate justifica promovarea prezentei acțiuni.
Totodată în lipsa justificării unui interes reclamanta nu are calitate procesuală activă de a formula nici capetele de cerere subsecvente.
Din modul de redactare a considerentelor rezultă că instanța a reținut pe de o parte că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului litigios, iar pe de altă parte că deține în proprietate teren dar acesta nu este identificat.
În recurs a fost depusă sentința civilă nr. 4626/_ a T. ui S., prin care s-a stabilit că reclamanta dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 43,28 ha identificat ca fiind înscris în mai multe C.F. din localitatea Panic fiind indicate și numerele topografice.
Chiar dacă sentința susmenționată nu este irevocabilă, memoriul tehnic care a stat la baza acesteia și care a fost depus și la dosarul prezentei cauze, identifică din punct de vedere topografic și conține schița terenului asupra căreia reclamanta își afirmă dreptul de proprietate.
În cauză s-a solicitat nu revendicarea terenului litigios (acțiune care într- adevăr ar fi impus soluția adoptată de prima instanță) ci anularea parțială a titlului de proprietate.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant rezultă că pârâții nu sunt foștii proprietari ai terenului litigios, iar terenul nu ar fi fost la dispoziția Comunei Locale de F. F. (f.6 - penultimul alineat).
În motivarea acțiunii inițiale s-a arătat și temeiul juridic al acesteia ca fiind dispozițiile art. III lit.a din Legea 18/1991 modificată prin Legea nr. 169/1997.
Rezultă așadar că reclamanta invocă încălcarea unor norme imperative, prevăzute de legile fondului funciar (textul art. III alin.1 din Legea 169/1997 prevăzând expres ce categorii de acte sunt lovite de nulitate absolută) deși nu au solicitat expres constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
În considerarea dispozițiilor art.84 cod civil instanța ar fi trebuit să soluționeze cererea cu care a fost învestită, raportându-se la conținutul ei.
În speță fiind vorba de o nulitate absolută ea poate fi invocată de orice persoană interesată.
Nu se poate susține că reclamanta nu ar avea interes în promovarea acțiunii în condițiile în care a efectuat demersuri pentru obținerea unui titlu de proprietate pentru terenul litigios.
În consecință, în mod greșit, cu aplicarea greșită a legii prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei soluționând astfel acțiunea pe excepție.
Pentru considerentele prevăzute în temeiul art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Împotriva acestei decizii, pârâții A. T. și A. V. au declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, cu obligarea reclamantei intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâții au învederat instanței că împotriva sentinței primei instanțe calea de atac este apelul, așa cum în mod corect a apreciat judecătorul fondului.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat instanței anularea unui titlu de proprietate precum și anularea subsecventă a unui contract autentic de vânzare-cumpărare a cărui valoare este de 120.000 lei, motiv pentru care sentința primei instanțe este supusă apelului potrivit art. 2821C.pr.civ., valoarea contractului depășind pragul de 100.000 lei.
În opinia pârâților recurenți, singura variantă corectă față de toate părțile este alegerea căilor de atac care asigură o mai bună protecție a drepturilor părților și este preferabil ca, în acest caz, să se opteze pentru apel urmat de recurs.
Art. 17 C.pr.civ. nu poate fi preluat prin analogie în materia căilor de atac, deoarece excepțiile sunt de strictă interpretare, iar în sistemul căilor de atac, legiuitorul nu a prevăzut nicio prorogare și părțile litigiului nu pot fi private de un grad de jurisdicție.
Prin urmare, calea de atac împotriva sentinței primei instanțe este apelul, astfel încât în speță devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 1 C.pr.civ., precum și art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004.
Reclamanta intimată S. U. E. Z. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținere hotărârii atacate, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (f.13-14).
În susținerea poziției procesuale, reclamanta intimată a arătat că în conformitate cu prevederile art. 299 coroborat cu art. 377 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile pronunțată de o instanță de recurs este inadmisibil, iar o asemenea hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs. Pentru acest motiv s-au respectat dispozițiile referitoare la compunerea completului de judecată astfel încât se impune respingerea recursului.
Pârâții intimați C. L. DE F. F. H., C. J. DE F. F. S. ,
L. K. -M. și R. L. -A. A., deși legal citați, nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au depus întâmpinare care să-și exprime poziția procesuală.
Analizând excepția inadmisibilității recursului, Curtea reține următoarele:
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției inadmisibilității recursului invocată atât de reclamanta intimată S. U. E. Z. S.A prin întâmpinare, cât și de instanță din oficiu, excepție de procedură care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a recursului.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Zalău sub nr. 3749 din data de_, precizată în cursul judecății, reclamanta SC U. E. Z. SA a chemat în judecată pârâții C. L. de F. F. H.
, C. J. S., L. C. -M., R. L. A. -A., A. T. și A. V.
, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de_ în favoarea pârâților L. C. -M. și R. L. A. -A., cu privire la suprafața de 360.000 mp teren pășune pe amplasamentul trecut la poziția 1 extravilan; anularea întabulării în CF nr. 50944 H., nr. cad. 50944 a suprafeței de
mp; anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 4161/_ încheiat între pârâții L. C. -M., R. L. A. -A., în calitate de vânzători și pârâtul A. T., în calitate de cumpărător, precum și a întabulării în CF a dreptului de proprietate.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea civilă pe dispozițiile art.4, art.8 art. III lit. a din Legea nr.18/1991 modificată și completată prin Legea nr.169/1997, Legea nr.247/2005.
Art. III alin.1 lit.a din Legea nr.169/1997, astfel cum a fost modificată de pct. 1 al articolului unic, Titlul V din LEGEA nr. 247 din 19 iulie 2005, prevede următoarele:
"Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;
actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în
termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;
actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscriptiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor;
actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafața stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri.
Potrivit art. III alin. 2^4 din Legea nr.169/1997, în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Titlul XIII al Legii nr.247/2005 intitulat "Accelerarea judecaților în materia restituirii proprietăților funciare"; prevede în art.1 următoarele: "În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 16/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fata instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedura civilă.
Conform art. 5 alin.1 din același act normativ, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în prima instanța sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecata birourilor de carte funciară.
Sentința civilă nr. 2.690 din data de 20 iunie 2012 a Judecătoriei Z. a fost dată cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare astfel că reclamanta SC U. E. Z. SA a declarat apel împotriva acestei hotărâri judecătorești.
Prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din_, tribunalul a pus în discuția părților calificarea căii de atac exercitată de reclamantă și a recalificat calea de atac din apel, în recurs (f.41, dosar tribunal).
Având în vedere că petitul principal al cererii de chemare în judecată respectiv anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1214/112528 emis la data de_ în favoarea pârâților L. C. -M. și R. L. A. -A., cu privire la suprafața de 360.000 mp teren pășune pe amplasamentul trecut la poziția 1 extravilan reprezintă o cerere în materia fondului funciar, iar restul petitelor sunt accesorii, în sensul că rezolvarea lor depinde de soluția dată capătului de cerere principal, Curtea constată că în mod legal tribunalul a recalificat calea de atac declarată de reclamantă din apel, în recurs, fiind nerelevantă valoarea obiectului
contractului de vânzare cumpărare de 120.000 lei întrucât dispozițiile art.2821C.pr.civ. nu sunt incidente în speță.
În conformitate cu prevederile art.299 din C.pr.civ. "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Dispozițiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Recursul se soluționează de către instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.";
Art.377 alin.2 pct.4 C.pr.civ. stabilește că, sunt hotărâri irevocabile:
hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Din analiza acestor norme legale rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale, cum este în speță art. 5 din TITLUL XIII - Accelerarea judecaților în materia restituirii proprietăților funciare - al Legii nr.247/2005 potrivit căruia "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele
funciare în prima instanță sunt supuse numai recursului";.
În acest context și contrar susținerilor pârâților, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, părțile neavând dreptul sau posibilitatea de a alege ele însele calea de atac..
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din Constituția României, conform căruia:
"Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii";.
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al M. ui P. de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai "în condițiile legii";, evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În prezenta cauză calea de atac prevăzută de legea specială, art. 5 din TITLUL XIII - Accelerarea judecaților în materia restituirii proprietăților funciare - al Legii nr.247/2005, împotriva sentinței judecătoriei este recursul care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 1142 din_ a T. ui S., pronunțată în dosarul nr._ .
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor unui proces echitabil - cuprinse în marja de apreciere, lăsată de prevederile Convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor, cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.
În măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el poate fi decăzut din posibilitatea de a o pune în realizare.
De asemenea, deși art.6 paragraful 1 din Convenția europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea asigurării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
Având în vedere că decizia atacată de pârâți a fost dată în recurs, Curtea constată că recursul pârâților este inadmisibil deoarece acesta tinde să atace cu recurs o hotărâre dată de o instanță de recurs, ceea ce nu poate fi primit, considerent pentru care în temeiul textelor legale mai sus arătate va admite excepția inadmisibilității invocată atât de reclamanta intimată prin întâmpinare, cât și din oficiu.
Susținerea reprezentantului pârâților cu ocazia cuvântului asupra excepției inadmisibilității privitoare la respectarea jurisprudenței completului de judecată prin raportare la decizia civilă nr. 4994/R/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosar nr._, nu poate fi reținută întrucât nu există nicio similitudine între obiectul acestei cauze și obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții A. T. și A.
V. împotriva deciziei civile nr. 1.142 din 19 decembrie 2012 a T. ui S. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține.
În conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 274 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va obliga recurenți, aflați în culpă procesuală, să plătească intimatei S. U. E. Z. S. suma de 2.400 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial dovedit prin chitanța anexată la f.38 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții A. T. și A. V. împotriva deciziei civile nr. 1.142 din_ a T. ui S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei S. U. E. Z. S. suma de 2.400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |
A. -A. P. C. | -M. CONȚ | I. -D. C. |
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: U. D. E.R.
Jud.tribunal: Lazoc M.; I. D.D.; Drăgan Gavril.
GREFIER,
A. -A. M.
| ← Decizia civilă nr. 443/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 532/2013. Fond funciar → |
|---|
