Decizia civilă nr. 534/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 534/R/2013
Ședința publică de la 15 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenții LS, L. I.
, P. M. I. și P. M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 15824/_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat
J. C., intimat S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. -N., intimat J. E., intimat J. T. Ș., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că la data de 13 mai 2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatelor J. E. și J. T. Ș., concluzii scrise (filele 81-82), iar la data de_ s-a depus la dosar prin registratură din partea recurenților LS, L.
I. O., P. M. I. concluzii scrise (filele 83-88).
T. ul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 15824 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar, s-a respins ca fiind neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantii LS, in nume propriu si in calitate de mostenitoare a defunctului reclamant L. I., L. I. O. si P.
M. I., ambii mostenitori ai defunctului reclamant L. I., in contradictoriu cu paratii P. J. C., S. R. prin C. LOCAL AL M. C. -N. ,
J. E. si J. T. S. .
A fost respinsă ca fiind neintemeiata cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
S-a admis cererea reconventionala formulata de catre paratele-reclamante reconventionale J. E. si J. T. S., in contradictoriu cu reclamantii-parati reconventionali LS, in nume propriu si in calitate de mostenitoare a defunctului reclamant-parat reconventional L. I., L. I. O. si P. M. I.
, ambii mostenitori ai defunctului reclamant-parat reconventional L. I. si cu paratul P. M. C. -N. .
S-a constatat nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C. -N., si anume in ceea ce priveste imobilul situat in C. -N., str. Donath nr. 194/A, jud. C., inscris in C.F. nr. 66997 C. -N.
, cu nr. top. 21129/1, teren in suprafata de 1.390 mp.
Au fost obligați reclamantii-parati reconventionali LS, L. I. O. si P. M. I. si pe paratul P. M. C. -N., in solidar, sa plateasca
paratelor-reclamante reconventionale J. E. si J. T. S. suma de 4.612 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 11330/2009 pronunțată la data de_ de catre Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea T. ului C., Secția Civilă.
Prin Sentința Civilă nr. 623/2009 pronunțată la data de_ de catre Tribunalul Cluj a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care s-a trimis cauza Curții de Apel C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Prin Sentința Civilă nr. 32/DC/2009 pronunțată la data de_ de catre Curtea de Apel C. a fost stabilită competența materială de soluționare a acțiunii civile formulate de catre reclamantele J. E. și J. T. S. în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Prin Sentința civilă 3472/12 martie 2010 pronunțată în dosarul civil nr. 18._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă acțiunea civilă formulată de catre reclamantele J. E. si J. T. S. în contradictoriu cu pârâții L. I. ,
S. si P. municipiului C. -N., constatându-se nulitatea absolută a Dispoziției de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 4004 emisă la data de 20 iunie 2008 de către P. M. C. -N. . Totodată, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Împotriva Sentinței civile nr. 3472/12 martie 2010 pronunțată de catre Judecătoria Cluj-Napoca au declarat recurs în termen legal paratul L. I., decedat, recursul fiind continuat de catre moștenitoarea sa, parata LS .
De asemenea, impotriva Sentinței civile nr. 3472/12 martie 2010 pronunțată de catre Judecătoria Cluj-Napoca a declarat recurs în termen legal și paratul P.
C. -N. .
In cursul litigiului, la data de_ reclamantul L. I. a decedat, lăsând ca moștenitori pe L. I. O. și P. M. I., în calitate de fii și pe reclamanta
LS, în calitate de soție supraviețuitoare, moștenitori care au înțeles să continue cererea de chemare în judecată formulată de catre antecesorul lor.
Prin Decizia Civilă nr. 876/R/2010 pronunțată la data de 14 iulie 2010 de catre Tribunalul Cluj în Dosar nr._ a fost admis recursul declarat de catre
P. M. C. -N., de catre L. I., decedat în cursul procesului și continuat de catre moștenitorii LS, L. I. O. și P. M. I. si de catre LS în nume propriu împotriva Sentinței civile nr. 3472/12 martie 2010 pronunțată în dosarul civil nr. 18._ al Judecătoriei C. -N., pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
In prima rejudecare au fost incuviintate si administrate urmatoarele probe: proba cu inscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul reclamantei-parate reconventionale LS (f. 148-151 din dosarul nr._ al J. i C. -N.
), proba cu interogatoriul paratei-reclamante reconventionale J. E. (f. 152-156 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ) si proba testimoniala, fiind audiati martorii Visan Cornel (f. 146-147 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ), F. Alunita (f. 158 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ) si Macovei Neculai (f. 160 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ), solicitati de catre reclamantii L.
S., L. I. O. si P. M. I. si martorii Pentek Zoltan (f. 145 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ) si Meszaros I. (f. 159 din dosarul nr._ al
J. i C. -N. ), solicitati de catre paratele J. E. si J. T. S. .
Prin sentinta civila nr. 13983/_ pronuntata de catre Judecatoria C. -N. in dosarul nr._, prima instanta a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții LS, L. I. O. și P. M. I., ns. L., ambii în calitate de moștenitori ai reclamantului decedat în cursul procesului L. I. în contradictoriu cu pârâții P. J. C., S. ROMÂN prin C. LOCAL AL M.
C. -N., J. E. și J. T. Ș., pe excepția tardivității. Prin aceeasi sentinta
civila prima instanta a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâtele J.
E. și J. T. Ș. în contradictoriu cu reclamanții LS, L. I. O. și
P. M. I. și cu pârâtul P. M. C. -N., și în consecință, a constatat nulitatea absolută a Dispoziției de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 4004, emisă la data de 20 iunie 2008 de către P. M. C. -
N., în ceea ce privește imobilul situat în C. -N., str. Donath nr. 194/A, înscris în C.F. nr. 66997 cu nr. top. 21129/1, teren în suprafață de 1.390 mp. De asemenea, prima instanta i-a obligat pe reclamanți la plata în favoarea pârâtelor a sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei sentinte civile au formulat recurs reclamantii LS, L.
I. O. si P. M. I. si paratul P. M. C. -N., iar prin decizia civila nr. 83/R/01 februarie 2012 pronuntata de catre Tribunalul Cluj - Sectia Civila in dosar nr._ instanta de recurs a admis recursul declarat de reclamantii L.
S., L. I. O. si P. M. I. impotriva Sentintei civile nr. 13983 din 19 septembrie 2011 pronuntata in dosarul civil nr._ al J. i C. -N., pe care a casat-o in intregime si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante. Instanta de recurs a respins ca tardiv recursul declarat de P. municipiului C. -N. .
In a doua rejudecare cauza a fost inregistrata sub nr. de dosar_ *.
In a doua rejudecare au fost incuviintate si administrate urmatoarele probe: proba cu inscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala, fiind audiati martorii R.
I. (f. 89) si Biris Nastasia (f. 102), solicitati de catre reclamantii LS, L. I.
O. si P. M. I. si martorii Zoltan Arpad-Laszlo (f. 90) si V. ar P. -Ervin (f. 91), solicitati de catre paratele J. E. si J. T. S. .
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut în a doua rejudecare, următoarele:
Conform extraselor de carte funciară de la filele 11 - 16, 37, 52-55 din dosarul nr._ al J. i C. -N., proprietar tabular asupra imobilului în litigiu, înscris inițial în C.F. nr. 2187/b C. -N., A + 3, cu nr. top. 21129, teren în suprafață de 2.820 mp. și două construcții: casă din lemn, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, curte și grădină în str. Donath nr. 168 și Casă din cărămidă, pe fundații de piatră, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră și bucătărie, în str. Donath nr. 194, fost nr. 168, conform înscrierii de sub B. 3 și B. 4, a fost numita Csatt Margareta.
D-na Csatt Margareta a instrainat acest imobil în favoarea reclamantei L.
S. si a sotului acesteia, L. I., in prezent decedat, prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 210 din data de 27 februarie 1968 de către fostul notariat de Stat Județean C. (f. 17 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Ulterior, așa cum rezultă din înscrierile menționate în C.F. nr. 2187/b C. -N.
, de sub B. 5 și in C.F. nr. 46571 C. -N., coroborate cu celelalte înscrisuri anexate la dosarul nr._ al J. i C. -N., la filele 25 - 33, suprafața de teren de 1.430 mp împreună cu construcția Casă din lemn, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie au trecut în proprietatea S. ui Român și în administrarea operativă a G.I.G.C.L. C., în baza cererii nr. 27652/_ a G.I.G.C.L. C. și a Deciziei nr. 471/_ a Comitetului Executiv P. ular Județean C. .
Astfel, suprafața de teren de 130 mp a fost donată de catre reclamanta LS si de catre sotul acesteia, L. I., in prezent decedat, în favoarea S. ui Român prin Oferta de donație imobiliară autentificată sub nr. 3810/_ (f. 32 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ), iar suprafața de teren de 1.300 mp a trecut în proprietatea S. ui R. prin expropriere, în baza Decretului de expropriere nr. 30/20.02.197 (f. 25 - 31 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Reclamanta LS si sotul acesteia, L. I., in prezent decedat, au rămas în continuare proprietari asupra suprafeței de teren de 1.390 mp si asupra celei de-a doua construcții reprezentând Casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu fundații din piatră, cu două camere, bucătărie, baie și antreu, înscrisă în C.F. nou înființata nr. 66997 C. -N. .
Conform înscrierilor de sub B.3 și B.4 din C.F. nou înființata nr. 66997 C. -
N., construcția mai sus identificată a fost vândută numiților J. Lajos Rudolf și
J. E. .
Astfel, la data de_ intre L. I. si LS in calitate de promitenti- vanzatori si J. Lajos Rudolf in calitate de promitent-cumparator s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare sub semnatura privata intitulat "Contract provizoriu de vanzare-cumparare";, in care s-a mentionat ca L. I. si sotia L.
S. vand cumparatorului J. Lajos Rudolf casa din C. -N., str. Donath nr. 194/A, compusa din 2 camere, 1 bucatarie, 1 baie si 1 antreu, construita din caramida, pe fundatie de beton si acoperita cu tigla, la pretul de 115.000 lei (f. 45 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ). In cuprinsul antecontractul de vanzare-cumparare s-a detaliat modalitatea de plata a pretului si s-a prevazut ca vanzatorii se obliga sa elibereze locuinta in termen de 21 de zile de la obtinerea autorizatiei de instrainare.
La data de 04 ianuarie 1978 intre L. I. si LS, în calitate de vânzători si J. Lajos Rudolf, casatorit cu J. E., in calitate de cumparatori, s-a incheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 60/_ de către fostul Notariat de Stat Județean C., avand ca obiect constructia situata in C. -N.
, str. Donath nr. 194/A, jud. C., casa compusa din 2 camere, bucatarie, baie, antreu, edificata pe terenul in suprafata totala de 1.390 mp inscris in C.F. nr. 2127/b C. -N., sub A+4, cu nr. top. 21129/1 (f. 34 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ). Pretul a fost convenit de catre parti la suma de 39.000 lei.
Cu privire la pretul vanzarii, instanta a observat ca pretul real a fost cel mentionat in antecontractul de vanzare-cumparare, de 115.000 lei, pretul fiind simulat in contractul notarial de vanzare-cumparare. Aceasta rezulta din intrebarile nr. 7 si 8 adresate de catre reclamanti paratei J. E. in cadrul interogatoriului si din raspunsul paratei J. E. la aceste intrebari (f. 154 din dosarul nr._ al
J. i C. -N. ).
Conform acelorași înscrieri de sub B. 3 și B. 4 din C.F. nr. 66.997 C. -N., în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 concomitent încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare privitor doar la construcție, suprafața de teren de 1.390 mp proprietatea reclamantei LS si a sotului acesteia, L. I., in prezent decedat, a intrat în proprietatea S. ui Român și in administrarea operativă a
G.I.G.C.L. C. .
In favoarea cumpărătorilor J. Lajos Rudolf si sotia J. E. s-a acordat un drept de folosință pe durata existenței construcției asupra cotei de teren de 60/1390 parte, conform înscrierilor de sub B. 5 și B. 6 din C.F. nr. 66.997 C. -N.
.
De menționat că potrivit înscrierilor de sub B. 7 și B. 8 din C.F. nr. 66.997 C.
-N., la data de_ numitul J. Lajos Rudolf a decedat, iar în baza Certificatului de moștenitor nr. 147/2000 eliberat de catre B.N.P. Roza Margit Fuchs în dosarul succesoral nr. 169/2000 (f. 83 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ), dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 parte din construcție s-a transmis cu titlu de moștenire pârâtelor J. E. si J. T. S. .
La data de_ paratele J. E. si J. T. S. au formulat cerere la Primaria M. C. -N. (f. 23) prin care au solicitat atribuirea terenului in suprafata de 1.390 mp inscris in C.F. nr. 66997 C. -N., sub nr. top. 21129/1, teren aflat in proprietatea S. ui R. si in administrarea operativa a G.I.G.C.L. C.
, conform inscrierilor de sub B.3 si B.4 din cartea funciara mentionata mai sus (f. 24).
Prin Ordinul nr. 476/_ emis de catre P. J. C., ținând seama de dispozițiile art. 36 alin. 3, 4 și 6 din Legea nr. 18/1991, terenul în suprafață de
1.390 mp din C.F. nr. 66.997 C. -N. a fost trecut în proprietatea pârâtelor J. E. si J. T. S. (f. 21).
Paratele J. E. si J. T. S. si-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu în C.F. nr. 66997 C. -N., sub B. 11 și B. 12 la data de_ (f. 16 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
La data de_ reclamanta LS si sotul acesteia, L. I., in prezent decedat, au trimis o notificare C. ui Local al M. C. -N., prin intermediul B.E.J. P. N., solicitând ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, art. 11 alin. 3, să le restituie în natură suprafața de 1.390 mp teren situat în C. -N., str. Donath nr. 194 (fost nr. 168), înscrisă în C.F. nr. 2187/b C., sub nr. top. 21129, A+3, in C.F. nr. 46571 și in C.F. nr. 66997 sub nr. top. 21129/1, depunând in probațiune un set de inscrisuri și documentație tehnică (f. 51 si urm.)
Prin Dispozitia de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C. -N. s-a dispus restituirea în natură in favoarea reclamantei LS si a sotului acesteia,
L. I., in prezent decedat, a suprafeței de 1.025 mp teren care include și topograficul 21129/1 din C.F. nr.66997 C. -N., teren intabulat in favoarea pârâtelor J. E. si J. T. S. în temeiul ordinului prefectului mentionat mai sus.
Comparand cele doua titluri de proprietate - Ordinul nr. 476/_ emis de catre P. J. C. si Dispozitia de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C.
-N. - pe baza tuturor probelor administrate in cauza, in toate ciclurile procesuale (inscrisuri, interogatorii, declaratiile martorilor audiati) si a dispozitiilor legale incidente, instanta apreciaza ca Ordinul nr. 476/_ emis de catre P. J.
C. a fost legal si temeinic emis, neexistand vreo cauza de nulitate sau de nelegalitate a acestuia, insa Dispozitia de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C.
-N. a fost in parte emisa in mod nelegal, fiind lovita de nulitate absoluta partiala in ceea ce priveste restituirea in natura in favoarea reclamantei LS si a sotului acesteia, L. I., in prezent decedat, a imobilului situat in C. -N., str. Donath nr. 194/A, jud. C., inscris in C.F. nr. 66997 C. -N., cu nr. top. 21129/1, teren in suprafata de 1.390 mp.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta de rejudecare a avut in vedere ca terenul în litigiu a fost atribuit în proprietatea pârâtelor-reclamante reconventionale J. E. si J. T. S. în temeiul prevederilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, conform cărora terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Este adevarat că numiții J. Lajos Rudolf și J. E. au avut un drept de folosință doar asupra cotei de 60/1390 parte din terenul în suprafață totală de
1.390 mp, iar ordinul prefectului s-a emis pentru întreaga suprafață, însă conform aliniatului 4 din art. 36 prevederile art. 23 rămân aplicabile.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, "Sunt și rămân in proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii.
Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol sau in alte documente funciare, la data intrării in cooperativa agricola de producție.";
Conform art. 23 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, "In cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. 2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.’’
Instanta de rejudecare a observat ca la data la care s-a incheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 60/_ de către fostul Notariat de Stat Județean C., deci la data la care reclamanta LS si sotul acesteia, L. I., in prezent decedat au vandut lui J. Lajos Rudolf, in prezent decedat, casatorit cu parata J. E., constructia casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu fundație din piatră, cu 2 camere, bucătărie, baie, antreu, doar construcția a devenind
proprietatea cumpărătorilor, iar terenul a trecut în proprietatea S. ui Român în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Pe baza probelor administrate in cauza - inscrisuri si declaratiile martorilor audiati, coroborate cu prezumtii simple - s-a apreciat ca înțelegerea părților, la data încheierii antecontractului de vanzare-cumparare, a fost aceea că in pretul de
115.000 lei s-a inclus atat valoarea casei, cat si valoarea terenului, deci partile au avut în vedere atat casa, cat și întregul teren aferent, in suprafata de 1.390 mp.
Astfel, martorul Pentek Zoltan a aratat ca J. Lajos Rudolf, in prezent decedat, i-a aratat casa pe care a cumparat-o si gradina aferenta acesteia, iar J. Lajos Rudolf a efectuat lucrări de amenajare la o parte din teren, restul terenului fiind in panta si avand nevoie de lucrari mai deosebite. Martorul a reliefat ca terenul a fost folosit de familia J., iar martorul nu a mai vazut pe familia L. la imobilul teren in litigiu ulterior vanzarii (f. 145 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Martorul Meszaros I. a aratat că în anul 1970 a cumpărat în zonă, la 3 case de imobilul în litigiu, o casă compusă din camera, bucătărie și cămară și un teren de 1.600 mp cu suma de 55.000 lei (f. 159 din dosarul nr._ al J. i C. -
N. ).
Martorul Zoltan Arpad-Laszlo a aratat ca a fost la J. Lajos Rudolf acasa, acesta i-a spus ca a dat pe casa peste 100.000 lei, iar la intrebarea martorului daca casa nu a fost prea scumpa pentru acei bani, numitul J. Lajos Rudolf i-a raspuns ca atunci cand a platit banii a considerat si terenul, adica parcela pe care este amplasata casa. Martorul a precizat ca atata timp cat J. Lajos Rudolf a fost in viata nu s-a pus problema ca terenul pe care se afla casa respectiva nu i-ar apartine si nu s-a pus aceasta problema nici cu privire la terenul aflat in panta, dupa casa. Martorul a subliniat ca o casa asa cum arata cea cumparata de catre defunctul J. Lajos Rudolf valora intre 50.000 - 60.000 lei (f. 90 din prezentul dosar).
Martorul V. ar P. -Ervin a relatat ca J. Lajos Rudolf i-a spus ca a dat peste 100.000 lei din cauza terenului, deoarece acei bani priveau casa si terenul. Martorul a precizat ca in perioada respectiva pretul unei case cu doua camere si cu teren mic era de circa 50.000 lei, 60.000 lei sau 70.000 lei. Martorul a subliniat ca a mers foarte des la familia J. si nu a vazut ca o alta persoana sa fi folosit terenul respectiv (f. 91 din prezentul dosar).
Matorul Vișan Cornel, rudă cu reclamanta LS, a aratat că a fost de față la mai multe discuții purtate între soțul reclamantei, dl. L. I. și soțul pârâtei, dl. J. Lajos Rudolf și că între aceștia nu s-a discutat niciodată faptul că s-ar fi înstrăinat și terenul, știut fiind că la momentul înstrăinării construcției acesta trecea în proprietatea statului. Același martor a aratat că familia L. a mai venit la grădină ulterior vânzării aproximativ 2-3 ani, pentru a culege fructe si ca aproximativ 10 ani pe acest teren o persoană ținea circa 40 de familii de albine - cu privire la această afirmație ulterior s-a dovedit că această persoană era rudă cu pârâta J. E., care i-a permis accesul în grădină. Același martor a apreciat că dacă reclamanții ar fi înstrăinat și terenul, prețul ar fi fost mult mai mare (f. 146- 147 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Martora Fizeșan Alunița, rudă a reclamanților, a aratat că din discuțiile purtate cu reclamanții ulterior vânzării, cunoaște faptul că s-a înstrăinat doar construcția, nu și terenul aferent acesteia (f. 158 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Martorul Macovei Neculai, martor propus de catre reclamanti, a aratat că a fost prieten și coleg de serviciu cu L. I. și își amintește că în anul 1978 după ce
L. I. a vândut imobilul către pârâți, i-a comunicat personal că a vândut familiei
J. imobilul constructie și teren aferent acesteia cu suma de aproximativ 130.000 lei. Același martor a precizat că tot cu acea ocazie L. I. și-a manifestat fata de dumnealui regretul că nu a inclus în contractul încheiat cu familia J. și mențiunea că a vândut acestora și terenul, in contractul scris de mana (precontract), ca L. I. i-a spus martorului că prețul pe care l-a primit a fost atât pentru teren, cât și pentru construcție. La finalul depozitiei, martorul a revenit
asupra declaratiei si a aratat ca in pretul vanzarii casei nu a intrat si terenul (f. 160 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
Martorul R. I. a aratat ca in casa familiei L. a asistat la discutii intre aceasta si familia Visan, discutii din care a rezultat ca familia L. a vandut doar casa si s-au purtat discutii in sensul ca familia care a cumparat casa nu vrea sa cumpere si terenul pentru ca e in panta. Martorul a reliefat ca nu isi aminteste la ce pret s-a vandut casa, este posibil sa fi fost suma de 135.000 lei, insa nu a putut preciza valoarea unei case cu doua camere in perioada respectiva si in zona respectiva. Martorul a precizat ca dupa vanzare terenul nu a fost lucrat nici de familia L., nici de cumparatori (f. 89 din prezentul dosar).
Martora Biris Nastasia a relatat ca in anul 1977 s-a facut un contract de mana intre familiile L. si J., insa numai pe casa, pe constructie, partile s-au inteles sa vanda respectiv sa cumpere doar casa pentru ca pamantul nu se putea vinde. Martora a aratat ca familiile L. si J. au cazut de acord la pretul de
100.000 lei sau o suta si ceva de mii lei, insa nu a putut preciza cat era pretul unei case cu doua camere in perioada respectiva in zona (f. 102 din prezentul dosar).
Instanta de rejudecare a înlăturat declarațiile martorilor Vișan Cornel și Fizeșan Alunița, ca fiind subiective, avand in vedere starea de rudenie în care se află cu reclamanții.
Cu privire la declaratiile martorilor R. I. si Biris Nastasia, instanta le-a inlaturat fiind apreciate in parte nesincere, avand in vedere ca martorii au indicat pretul aproximativ al vanzarii - 135.000 lei, respectiv 100.000 lei sau o suta si ceva de mii lei - insa nici unul dintre ei nu a putut preciza cat era pretul unei case cu doua camere in perioada respectiva si in zona respectiva. Or, este cel putin surprinzator ca o persoana sa isi aminteasca cat a fost aproximativ pretul casei in litigiu in anii `70, sa isi aminteasca clar ca s-a vandut doar casa, nu si terenul, insa sa nu isi aminteasca care era, macar aproximativ, pretul unei case cu doua camere in perioada respectiva si in zona respectiva.
In privinta martorului Macovei Neculai, s-a apreciat că declaratia acestuia este cel putin bizara, intrucat dupa ce a aratat in mod detaliat ca L. I. i-a comunicat personal că a vândut familiei J. imobilul constructie și teren aferent acesteia cu suma de aproximativ 130.000 lei, că tot cu acea ocazie L. I. și-a manifestat fata de dumnealui regretul că nu a inclus în contractul încheiat cu familia J. și mențiunea că a vândut acestora și terenul, in contractul scris de mana (precontract), ca L. I. i-a spus martorului că prețul pe care l-a primit a fost atât pentru teren, cât și pentru construcție, la finalul depozitiei martorul a revenit asupra declaratiei si a aratat ca in pretul vanzarii casei nu a intrat si terenul (f. 160 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ). Or, instanta de rejudecare a apreciat ca o asemenea schimbare brusca a declaratiei nu poate fi justificata prin hipoglicemia invocata de catre martor datorita diabetului de care sufera, intrucat in mod rational si rezonabil este imposibil ca o persoana care sufera de diabet sa descrie in mod detaliat o anumita situatie, iar apoi sa nege totul. De altfel, schimbarea de atitudine a martorului si posibila cauza a acesteia au fost prezentate in incheierea din sedinta publica din data de_ (f. 162 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ).
In privinta declaratiilor martorilor Pentek Zoltan, Meszaros I., Zoltan Arpad- Laszlo si V. ar P. -Ervin, propusi de catre paratele-reclamante reconventionale J.
E. si J. T. S., acestea au fost luate in considerare, martorii nefiind rude cu familia J., ci prieteni cu familia J. sau cu defunctul J. Lajos Rudolf.
Având în vedere declarațiile martorilor Pentek Zoltan, Meszaros I., Zoltan Arpad-Laszlo si V. ar P. -Ervin, coroborate cu prețul inserat de către părți în antecontractul de vanzare-cumparare, acela de 115.000 lei, instanța de rejudecare a apreciat că la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare intenția reală a părților a fost aceea de a înstrăina, respectiv de a dobandi și terenul aferent construcției, în suprafață de 1.390 mp, teren ce a fost atribuit în proprietatea pârâtelor J. E. si J. T. S. prin emiterea în conformitate cu dispozițiile legale în vigoarea din Legea nr. 18/1991 a Ordinului nr. 476/_ de catre P. J. C. .
S-a apreciat de asemenea ca pretul in suma de 115.000 lei nu putea reprezenta doar valoarea construcției, ci includea si valoarea terenului, pentru urmatoarele considerente:
Martorul Meszaros I. a declarat ca a cumpărat în zonă un imobil construcție cu camera, bucatarie si camara si un teren de 1.600 mp cu suma de
55.000 lei.
Martorul Zoltan Arpad-Laszlo a aratat ca o casa asa cum arata cea cumparata de catre defunctul J. Lajos Rudolf valora intre 50.000 - 60.000 lei.
Martorul V. ar P. -Ervin a precizat ca in perioada respectiva pretul unei case cu doua camere si cu teren mic era de circa 50.000 lei, 60.000 lei sau 70.000 lei.
In fine, poate cea mai obiectiva dovada pentru concluzia la care a ajuns instanta este aceea ca reclamanta LS si sotul L. I., in prezent decedat, au cumparat in anul 1968 de la d-na Csatt Margareta imobilul înscris inițial în C.F. nr. 2187/b C. -N., A + 3, cu nr. top. 21129, teren în suprafață de 2.820 mp și două construcții: casă din lemn, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, curte și grădină în str. Donath nr. 168 și Casă din cărămidă, pe fundații de piatră, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră și bucătărie, în str. Donath nr. 194, fost nr. 168, cu pretul total de 50.000 lei. Instanta de rejudecare a apreciat ca este improbabil ca din anul 1968 pana in anul 1977 pretul imobilelor sa fi crescut atat de mult incat dupa 9 ani de la data la care sotii L. I. si LS au cumparat terenul în suprafață de 2.820 mp și două construcții cu pretul total de 50.000 lei, doar una dintre cele doua constructii sa fi valorat suma de 115.000 lei. Aceasta deoarece in acea perioada fluxul monetar nu înregistra fluctuații semnificative de la un an la altul.
In aceste conditii, singura explicatie rationala si rezonabila pentru care dl. J. Lajos Rudolf a platit pretul in suma de 115.000 lei este aceea ca acest pret includea atat valoarea casei, cat si valoarea terenului aferent in suprafata de 1.390 mp.
Aspectele privind faptul daca ulterior familia J. s-a ocupat sau nu de teren, cui apartineau stupii de albine de pe teren, daca familia L. a venit sa culeaga fructe din pomii fructiferi de pe teren sau nu a venit nu prezinta relevanta sub aspectul stabilirii intentiei partilor contractante la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare. Nu trebuie omis faptul ca in temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul in litigiu a intrat în proprietatea S. ui Român și in administrarea operativă a G.I.G.C.L. C. . Or, in aceste conditii, familia J. nu avea motive sa se opuna ca familia L. sa culeaga fructe din pomii fructiferi. Pe de alta parte, faptul ca familia J. a lasat sau nu in paragina terenul aflat in panta nu prezinta vreo relevanta sub aspectul stabilirii intentiei partilor contractante la data incheierii antecontractului de vanzare-cumparare.
Potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora, iar potrivit dispozitiilor art. 8 din aceeași lege, sunt exceptate de la beneficiul legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000.
Or, în condițiile in care imobilul teren în litigiu a făcut obiectul Legii fondul funciar nr. 18/1991, reclamanta LS si sotul acesteia, L. I., in prezent decedat, nu sunt persoane îndreptățite, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, pentru că acestia au înstrăinat prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat in anul 1977 cu pârâții J. întregul imobil constând in casă și teren, iar prețul real achitat vânzătorilor, în sumă de 115.000 lei, a reprezentat contraprestația înstrăinării terenului și a casei.
Astfel, având în vedere starea de fapt reținută din probatoriul administrat, precum și dispozitiile art. 3 și ale art. 8 din Legea nr. 10/1991, instanța de rejudecare a apreciat că Dispoziția de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C. -
N. în favoarea reclamantei LS si a sotului acesteia, L. I., in prezent decedat, este partial lovită de nulitate absolută, si anume in ceea ce priveste
imobilul situat in C. -N., str. Donath nr. 194/A, jud. C., inscris in C.F. nr. 66997 C. -N., cu nr. top. 21129/1, teren in suprafata de 1.390 mp, fiind emisă contrar dispozițiilor legale în vigoare.
In plus, instanta de rejudecare a observat ca la baza Dispoziției de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C. -N. a stat un raport de expertiza tehnica ce s-a intemeiat pe o copie veche, neactualizata a C.F. nr. 66997 C. -N. (f. 57, 62-68 din prezentul dosar). Or, paratele-reclamante reconventionale J. E. si J. T.
S. si-au inscris dreptul de proprietate in C.F. nr. 66997 C. -N. inca la data de_ (f. 15-16 din dosarul nr._ al J. i C. -N. ). Prin urmare, la data la care s-a emis Dispoziția de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004/20 iunie 2008 de catre P. M. C. -N. in cartea funciara terenul in litigiu figura inscris in favoarea paratelor-reclamante reconventionale J. E. si J. T. S. . Acesta este inca un motiv pentru constatarea nulitatii absolute partiale a Dispoziției de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004/20 iunie 2008 emisa de catre P. M.
C. -N. .
In schimb, instanta de rejudecare pe fond a apreciat ca Ordinul nr. 476/_ emis de catre P. J. C. a fost legal si temeinic emis, neexistand vreo cauza de nulitate sau de nelegalitate a acestuia. Acest ordin al P. ui a fost emis cu respectarea prevederilor art. 34 alin. 3, 4 si 6 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 23 alin. 21 din Legea nr. 18/1991, in favoarea unor persoane indreptatite.
S-a concluzionat ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata si a fost respinsa, iar cererea reconventionala este intemeiata si a fost admisa.
In consecinta, instanta a constatat nulitatea absoluta partiala a Dispozitiei de restituire si propunerea privind acordarea de despagubiri nr. 4004 emisa in data de 20 iunie 2008 de catre P. M. C. -N., si anume in ceea ce priveste imobilul situat in C. -N., str. Donath nr. 194/A, jud. C., inscris in C.F. nr. 66997 C. -N., cu nr. top. 21129/1, teren in suprafata de 1.390 mp.
Instanta de rejudecare a observat ca reclamantii LS, L. I. O. si
P. M. I. se afla in culpa procesuala. Ca atare, vazand prev. art. 274 si urm. C.pr.civ., instanta a respins ca fiind neintemeiata cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Având în vedere că paratele-reclamante reconventionale J. E. si J. T.
S. au obtinut castig de cauza, iar reclamantii LS, L. I. O. si P.
M. I. si paratul P. M. C. -N. se afla in culpa procesuala, vazand prev. art. 274 alin. 1 C.pr.civ. si prev. art. 277 C.pr.civ. instanța de rejudecare a obligat pe reclamantii-parati reconventionali LS, L. I. O. si P. M.
I. si pe paratul P. M. C. -N., in solidar, sa plateasca paratelor- reclamante reconventionale J. E. si J. T. S. suma de 4.612 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocatial (suma de 1.500 lei onorariu avocatial in dosarul nr._ al J. i C. -N. - fila 4, suma de 1.500 lei onorariu avocatial in dosarul nr._ al T. ului C. - fila 19 si suma de 1.612 lei onorariu avocatial in prezentul dosar - fila 103).
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs reclamanții (f.3) solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulate și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii au arătat următoarele:
În mod nelegal judecătoria a apreciat că antecontractul de vânzare- cumpărare perfectat între promitenții vânzători L. I. și S. exprimă voința reală a părților doar în ce privește prețul și nu exprimă voința reală a părților și cu privire la obiectul material al contractului, iar concluzia instanței contravine dispozițiilor art. 23 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991, în mod nelegal instanța a procedat la completarea obiectului acestui antecontract cu terenul în suprafață de 1390 mp.
Subliniază faptul că deși îndrumările instanțelor de casare au fost în sensul de interpretare a voinței reale a părților la data înstrăinării, dovedită prin orice mijloc de probă, nu au exclus posibilitatea și realitatea ca antecontractul să
exprime voința reală a părților și în ceea ce privește obiectul, respectiv înțelegerea părților să privească exclusiv construcția.
Intimatele J. au recunoscut înscrisul sub semnătură privată perfectat în anul 1977 drept urmare acest act are același efect, între părți și față de instanța de judecată, ca și un act perfectat în formă autentică.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția exclusiv pe declarațiile martorilor propuși de intimatele J. fără însă a analiza concret obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare și condițiile în care acesta a fost perfectat. Contractul provizoriu a fost semnat doar de promitentul cumpărător J. Rudolf Lajos care nu a făcut nici un demers pentru obținerea dreptului de proprietate asupra terenului tocmai pentru că știa că a cumpărat exclusiv construcția iar soția sa J. E. nu a semnat actul sub semnătură privată, a declarat la interogatoriu că nu știe de ce soțul nu a menționat și terenul și nici nu știe la ce s-a gândit cu acea ocazie însă a realizat o serie de demersuri pentru dobândirea dreptului de proprietate.
Deși dispozițiile art. 23 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 18/1991 prevăd că instanța va stabili voința reală a părților prin orice mijloc de probă, dispozițiile legale au în vedere cazul înstrăinării construcțiilor.
Astfel, instanța de fond a făcut o confuzie între îngrădirile impuse prin Legea nr. 58/1974 cu privire la înstrăinarea terenului și faptul că părțile se bucurau de libertate contractuală la momentul încheierii contractelor provizorii de vânzare- cumpărare în care se menționa că formează obiectul antecontractului și terenul, deși acesta trecea în proprietatea statului, astfel încât după abrogarea Legii nr. nr. 58/1974 aceste antecontracte au fost validate de către instanțele de judecată.
În mod nelegal prima instanță a exclus incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul în litigiu și în urma comparării celor două titluri a apreciat că dispoziția de restituire a P. ui este lovită de nulitate absolută. Aceasta deoarece numiții J. Lajos Rudolf și J. E. au avut un drept de folosință doar asupra cotei de 620/1390-a parte din teren, ori ordinul prefectului a fost emis nelegal pe întreaga suprafață de teren de 1390 mp. Dovada indubitabilă că terenul nu a fost promis pentru înstrăinare fiind contractul provizoriu perfectat în anul 1977.
În al treilea rând, nelegal judecătoria a apreciat că înțelegerea părților în sensul includerii terenului în obiectul antecontractului este dovedită prin declarațiile martorilor și prin prețul de 115.000 lei stabilit prin contractul provizoriu de vânzare-cumpărare.
Deși trebuia să acorde forță probantă absolută înscrisului din 1997 prin care părțile de comun acord au limitat obiectul contractului doar la casa, locuință instanța de fond a apreciat că se impune administrarea probei cu martori pentru a dovedi voința reală a părților, deși această dovadă trebuia să fie rezultatul coroborării tuturor probelor, prima instanță a pornit de la premisa greșită că antecontractul nu exprimă voința reală.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor Vișan Cornel și Fizeșan Alunița, nesocotind disp. art. 189 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și solicită instanței de control judiciar a observa faptul că toți ceilalți martori propuși de intimate și pe care instanța își întemeiază soluția au arătat că cunosc cele relatate de la defunctul J. Lajos Rudolf, fiind așadar martori indirecți.
Totodată, în mod nelegal instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor
R. I. și Biris Nastasia pe considerentul că acestea sunt nesincere, având în vedere că au trecut aproape 40 de ani de la perfectarea antecontractului provizoriu astfel că este firesc ca în cadrul unei declarații sincere de martor să intervină uitarea.
În mod nelegal instanța nu a luat în considerare declarația martorei Fizeșan Alunița deși aceasta și-a amintit exact prețul de vânzare-cumpărare al casei, pe considerentul că personal a dorit să cumpere această casă.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond și-a întemeiat soluția exclusiv pe declarațiile martorilor Pentek Zoltan, Meszaros I., Zoltan Arpad Laszlo și Vlădar
P. Ervin, apreciindu-le obiective pe considerentul că martorii nu sunt rude cu
familia J. deoarece instanța avea obligația de a lua în considerare și martorii propuși de reclamanții recurenți, având în vedere că nu există nici o prezumție de subiectivism, nefiind rude în grad prohibit de lege cu reclamanții. Totodată, martorii propuși de reclamanți au declarat neechivoc faptul că obiectul antecontractului a fost limitat strict la casă, nefiind inclus și terenul.
În mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că prețul de 115.000 includea valoarea casei și a terenului aferent în suprafață de 1390 mp, susținerile instanței de fond făcând abstracție totală de starea de fapt și de compunerea construcției.
Mai mult, s-a ignorat faptul că nu exista nici o rațiune logică de a achita vânzătorilor și pretinsul preț al terenului atâta timp cât se cunoștea faptul că terenul devenea proprietatea S. ui Român și nu se știa faptul că va fi reintrodus în circuitul civil. Astfel, cumpărătorii J. nu aveau nici un interes economic și patrimonial de a achita un pretins preț al terenului, cu atât mai mult cu cât valoarea terenului care în opinia instanței de fond a fost înstrăinat, a fost de aproximativ 65.000 lei ceea ce ar fi reprezentat mai mult de jumătate din prețul convenit de părți. Dar această sumă reprezenta valoarea unei case similare, cu două camere, potrivit declarațiilor acelorași martori propuși de intimate și reținute de instanța de fond, astfel încât este lipsit de logică a considera că familia J. a preferat să achite această sumă pentru un teren care a trecut în proprietatea statului și pe care în mod cert au cunoscut că nu îl vor dobândi în proprietate, deși cu acești bani puteau cumpăra încă o construcție. Mai mult, martorii au arătat că terenul era în pantă, motiv pentru care familia J. nu era interesată de cumpărarea acestuia.
Drept urmare, din probele administrate în cauză se poate desprinde doar o singură concluzie, că prețul în cuantum de 115.000 lei reprezintă prețul real de vânzare-cumpărare doar al construcției, fapt menționat în cuprinsul înscrisului, ce a exprimat voința reală a părților.
Instanța de fond nu a analizat legal și temeinic nici aspectele privitoare la folosința terenului deși potrivit îndrumărilor date de instanța de casare avea obligația de a stabili prin orice probe care a fost înțelegerea părților, respectiv dacă s-a avut în vedere la momentul încheierii contractului și întregul teren, o parte a acestuia sau deloc, aceasta și raportat la folosința terenului. În acest sens, martorii propuși de reclamanți au arătat că familia L. a mai folosit partea de sus a grădinii și după perfectarea contractului cu familia J. și totodată că aceștia au îngrădit doar parțial terenul, porțiunea de lângă casă.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 C.pr.civ.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs și pârâtul P. municipiului C. -N. (f.18) solicitând în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 C.pr.civ., admiterea recursului și modificarea în parte sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reconvenționale formulată de pârâte cu privire la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 4004/2008.
În motivarea cererii învederează instanței că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor legale, terenul în litigiu, înscris în CF 2187/b a fost transcris în CF 4. iar apoi în CF 66997, cu nr. topo 21129, teren în suprafață de 2820 mp. P. enul cu nr. topo 21129/1 în suprafață de 1390 mp, familia L. a deținut o construcție pe care a înstrăinat-o numiților J. Lajos Rudolf și soției J. E., potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 60/_, cumpărătorii dobândind un drept de folosință asupra cotei de 60/1390 parte din teren.
În contextul încheierii contractului având ca obiect construcția, terenul în litigiu în suprafață de 1390 mp a trecut direct în proprietatea statului român având în vedere că orice înstrăinare a terenurilor prin acte între vii era interzisă prin dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974. Astfel, numai construcțiile puteau forma obiectul unor înstrăinări prin acte juridice între vii, nu și terenurile care erau preluate de la vânzători de către stat, în mod eronat reținând instanța de fond că dobânditorii cumpărători au avut un drept de folosință asupra întregului teren în litigiu.
Având în vedere că potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, doar terenurile atribuit în folosință trec în proprietatea deținătorilor actuali, apreciază că soluția instanței de fond este nelegală iar dispoziția emisă în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la terenul în suprafață de 1430 mp preluat de către statul român de la foștii proprietari, este legală.
Prin întâmpinarea formulată (f.31) intimatele J. E. și J. T. S. solicită respingerea recursului reclamanților ca fiind netemeinic și nelegal, respingerea recursului pârâtului ca fiind tardiv formulat, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale intimatele au arătat în ce privește recursul reclamanților, următoarele aspecte:
Hotărârea atacată a fost luată de instanța de fond în al doilea ciclu de rejudecare, având practic la bază două hotărâri de casare cu trimitere spre rejudecare și având obligația de a ține cont de îndrumările și statuările ambelor instanțe de recurs. Apreciază că instanța de fond a respectat aceste îndrumări și a pronunțat sentința în cauză în mod legal și întemeiat, cu respectarea disp. art. 315 alin. 1 C.pr.civ.
La data la care a fost emis ordinul prefectului atacat, pentru atribuirea unui teren în mod legal era necesar ca suprafața în cauză să fie evidențiată în cartea funciară ca fiind teren aferent casei de locuit. Astfel, instanța de fond nici nu trebuia să cerceteze voința părților în momentul încheierii antecontractului, fiind suficient să verifice legalitatea celor două titluri la momentul emiterii acestora. Dar, având în vedere îndrumările instanțelor de recurs, instanța de fond a fost obligată să procedeze la administrarea unor probe din care să rezulte ce anume s-a vândut între părți cu ocazia încheierii tranzacției între părțile litigante, astfel că au fost ascultați în totalitate 9 martori și s-au administrat toate probele cu înscrisurile solicitate de cele două părți.
Chiar dacă instanța de fond nu ar fi înlăturat nici o mărturie, din probele administrate rezultă cu certitudine faptul că prețul de vânzare stabilit de părți pentru imobilul înstrăinat era de 115.000 lei, sumă necontestată. Cinci martori au declarat că suma era atât contravaloarea construcției cât și a terenului, patru martori au susținut că intra în preț doar valoarea construcției. Verificând celelalte probe administrate, concluzia clară este că prețul includea și terenul aferent construcției.
Un alt aspect, clarificat în baza probelor administrate în cauză, vizează folosința terenului - aproape toți martorii au relatat aspecte cu privire la această problemă din care rezultă cu certitudine că terenul în litigiu a fost folosit numai de familia J. care s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Cât privește al doilea motiv de recurs al reclamanților, apreciază că putem vorbi despre compararea a două titluri doar în situația în care se constată că ambele sunt legale și întemeiate, ori, raportat la dispozițiile legale, a rezultat cu certitudine că ordinul P. ui nr. 476/2002 atacat a fost emis cu respectarea legilor în vigoare la data emiterii, nu exista nici un impediment pentru emiterea lui și nu există nici un motiv care ar avea drept consecință nulitatea, fiind un act administrativ legal și întemeiat.
În ceea ce privește Dispoziția P. ui nr. 4004/2008 arată că, raportat la temeiul legal al trecerii terenului în proprietatea statului, art. 30 din Legea nr. 58/1974, astfel cum rezultă din cartea funciară, aspect necontestat de altfel de nici una dintre părțile litigante, este clar că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Mai mult, imobilul nu se afla în proprietatea statului sau a entității investite cu soluționarea notificării, terenul în litigiu fiind întabulat în CF în favoarea intimatelor încă din_, cu șase ani anterior momentului emiterii sentinței atacate. Deci primarul a emis dispoziția pentru un imobil cu privire la care nu avea nici un drept de dispoziție, acesta fiind proprietatea privată a unor persoane fizice, aspecte din care rezultă cu certitudine că reclamanții, titulari ai Dispoziției nr. 4004/2008 nu au calitatea de persoane îndreptățite iar dispoziția este lovită parțial
de nulitate absolută cu privire la terenul în litigiu, deci hotărârea instanței de fond și cu privire la acest aspect este corectă.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs reclamanții au criticat concluzia instanței de fond cu privire la obiectul antecontractului bazându-se exclusiv pe declarațiile martorilor. Solicită respingerea și a acestui motiv, apreciind că instanța de fond, la stabilirea obiectului antecontractului în cauză a avut în vedere nu numai declarațiile martorilor dar și actele de înstrăinare depuse la dosarul cauzei și prin coroborarea tuturor probelor a ajuns la soluția adoptată.
În ce privește al patrulea motiv de recurs arată că nu sunt de acord cu susținerile reclamanților. Astfel cum rezultă din CF 2187/b +B2, la data dobândirii de către familia L. a imobilului în anul 1968, construcția vândută ulterior intimaților era compusă din "casă din cărămidă pe fundație de piatră, nu beton, acoperită cu țigle, cu 1 cameră, bucătărie, str. Donath nr. 194";. Nu contestă că imobilul la data cumpărării avea două camere însă una din ele era o fostă terasă acoperită, iar întreaga casă necesita o renovare profundă, așa cum a arătat și martorul Pentek Zoltan. Deci, această modificare a numărului de camere sau chiar și eventuala racordare a construcției la rețelele edilitare nu justifică o asemenea majorare a valorii de circulație a acesteia.
Solicită a fi respinse ca neîntemeiate și susținerile recurenților în sensul că nu exista nici o rațiune logică de a achita și prețul terenului atâta timp cât se știa că oricum va intra în proprietatea statului. Raționamentul pentru care cu ocazia unei asemenea tranzacții se solicita și se achita prețul pentru teren era acela că cel care a cumpărat construcția practic avea posibilitatea să utilizeze întregul teren, indiferent de cota care i-a fost atribuită în folosință prin Legea nr. 4/1973.
Dacă se pune problema care a fost raționamentul pentru vânzarea unui apartament cu patru camere pentru suma de 78.000 lei și cumpărarea în schimb a unei case cu două camere pentru prețul de 115.000 lei, diferența care conta era tocmai liniștea și anturajul, faptul că omul avea unde să iasă în natură, dl. J. a fost pianist, artist, care și-a dat seama că nu are spațiu suficient într-un apartament de bloc iar motivul pentru care au ales să cumpere acest imobil a fost tocmai că era o casă cu teren.
Prin ultimul motiv de recurs se susține că nu s-au analizat aspectele privind folosința terenului însă, așa cum s-a arătat anterior, martorii audiați au răspuns și cu privire la acest aspect. Recurenții reclamanți își bazează poziția pe declarația martorului Vișan Cornel, care alături de faptul că a fost membru de familie, afin de gradul 2, a dat dovadă de nesinceritate completă în fața instanțe de judecată, astfel că se solicită respingerea și a acestui motiv de recurs.
În ceea ce privește recursul P. ui M. C. -N., necomunicat, se solicită instanței a-l respinge ca fiind tardiv formulat.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., le va respinge pentru următoarele considerente:
În primul ciclu procesual, instanța de recurs, în baza art. 315 alin.1 C.pr.civ., a dat o serie de îndrumări primei instanțe în rejudecare, respectiv s-a stabilit obligația de administrare a unor probe cu martori și înscrisuri pentru a se stabili care a fost voința reală a părților la momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 60/1978, respectiv dacă înțelegerea părților a vizat și terenul sau numai o parte din acesta, respectiv deloc, starea de fapt stabilită fiind esențială pentru a se statua incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și respectiv a Legii nr. 10/2001.
Drept urmare, atât în al doilea ciclu procesual cât și în al treilea ciclu procesual, s-a administrat o vastă probațiune testimonială, T. ul, în acord cu soluția judecătoriei, apreciind că analizarea coroborată a declarațiilor martorilor duce la concluzia că înțelegerea părților a fost aceea de a promite înstrăinarea și a terenului aferent construcției în suprafață de 1390 mp.
De remarcat că judecătoria a analizat în mod minuțios declarațiile martorilor și în virtutea aprecierii suverane a probelor a înlăturat în mod pertinent declarațiile
unora dintre aceștia raportat la gradul de rudenie față de părți sau nesinceritatea lor ]n contextul celorlalte probe administrate.
Cu toate acestea, tribunalul va analiza succint declarațiile relevante în soluționarea cauzei.
Astfel, din declarația martorului propus de pârât, Zoltan Arpad (f.90 ultimul dosar al judecătoriei) rezultă că prețul achitat de către pârât a fost cam mare, evaluând casa la 50.000-60.000 lei în condițiile în care era o casă cu igrasie și având în vedere configurația terenului și împrejurarea că este abrupt, arătând totodată că o persoană a amplasat niște stupi de albine pe terenul aferent casei.
Aceeași concluzie în privința prețului a exprimat-o și martorul Vlădar P. Ervin (f.91 același dosar) care, tot în calitate de prieten al cumpărătorului a arătat că imobilul construcție era modest, situație în care prețul achitat a fost cam mare, făcând referire și la teren, în opinia sa la acel moment o casă se vindea cu un preț cuprins între 50.000-70.000 lei cu teren în suprafață mai mică. Și acesta avea cunoștință de existența unor stupi de albine amplasați pe teren și de împrejurarea că pârâții au defrișat terenul.
Un alt martor, propus tot de către pârât respectiv, Meszaros I. (f.145 dosar nr._ al judecătoriei) a relevat starea deplorabilă a construcției precizând că la trei case de imobilul în litigiu a cumpărat în anul 1970 un imobil construcție compus din o cameră, bucătărie și cămară precum și un teren de 1600 mp cu suma de 55.000 lei, având cunoștință de faptul că un cumnat de-al pârâtei a folosit grădina în sensul că avea niște stupi de albine.
În ceea ce privește probațiunea testimonială administrată la solicitarea reclamanților, aceasta este neconcludentă soluționării cauzei în condițiile în care aspectele legate de încheierea contractului au fost cunoscute din relatările vânzătorilor, spre exemplu declarația martorei Biriș Nastasia (f. 102 ultimul dosar), martorului Vișan Cornel în calitate de fost cumnat al reclamantei LS, care au relatat că imobilul construcție era în stare bună și că S. Român a încheiat un contract de închiriere cu un apicultor pentru amplasarea unor stupi, terenul cu pomi fructiferi fiind folosit în continuare de către vânzători, aspecte însă care nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori propuși de către pârâți, a căror declarații au fost redate succint mai sus și care au arătat că terenul era folosit de
către cumpărători și de către o rudă a pârâților în calitate de apicultori, iar construcția nu era într-o sate bună.
De asemenea, martora Fizeșan Alunița (f.158 același dosar), în calitate de verișoară primară cu reclamanta, a înțeles din discuțiile purtate cu reclamanții că au vândut doar casa și că prețul de 115.000 lei a fost plătit pentru imobilul construcții, relevând împrejurarea că imobilul construcție era în stare bună și că grădina cu pomi fructiferi a fost în continuare folosită de către vânzător.
Singura declarație care nu se coroborează cu celelalte date de către martorii propuși de către reclamanți este a lui Macovei Neculai (f. 160) care, în calitate de prieten și coleg de serviciu cu reclamantul L. I. a declarat că acesta i-a comunicat personal faptul că a vândut familiei J. construcția și terenul aferent cu suma de 130.000 lei, manifestându-și regretul că nu a inclus în contractul încheiat și mențiunea că a vândut acestora și terenul în contractul scris de mână - precontract.
Totodată a arătat că prețul pe care l-a primit a fost atât pentru teren cât și pentru construcție.
Cu toate acestea, în finalul declarației a revenit asupra acestor aspecte în sensul că în prețul vânzării casei nu a intrat și terenul, judecătoria consemnând în cuprinsul încheierii pronunțate în ședința în care a fost audiat acest martor că acesta s-a plâns de faptul că este bolnav, suferind de diabet, fiind într-un început de hipoglicemie și de aceea nu-și mai amintește ce a discutat în 1978 de L. I., ca urmare a solicitării instanței de a explica această revenire brusă asupra declarației.
De asemenea, s-a mai consemnat faptul că această schimbare bruscă de atitudine a fost probabil determinată și de reacția reprezentantului reclamanților
care și-a exprimat în mod vădit nemulțumirea prin exclamații și mimică față de cele relatate de martor.
Într-adevăr, în antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat s-a stabilit faptul că se vinde casa din C. -N., str. Donath nr. 194/A compusă din 2 camere, o bucătărie, o baie și antreu, construită din cărămidă pe fundație pe beton și acoperită cu țiglă, pentru prețul real de 115.000 lei, fără a se face vre-o referire la terenul aferent acestei construcții, însă, însă T. ul consideră că această omisiune se datorează probabil împrejurării că la acel moment era prohibită înstrăinarea terenului în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 58/1974, situație în care nu a fost menționat și acest imobil.
Această lipsă de preocupare există chiar și pentru terenul de sub construcție care în mod normal ar fi trebuit să facă obiect de discuție, dar totuși nu a fost menționat.
Concluzionând, convingerea tribunalului în sensul promisiunii de înstrăinare și a terenului se bazează în esență pe analizarea coroborată a declarațiilor martorilor din perspectiva prețurilor cu care se vindeau casele la acel moment, martorii arătând că pentru o asemenea casă se plătea între 50.000-70.000 lei cu puțin teren, ceea ce duce la concluzia că un preț de 115.000 lei ar trebui să presupună și înstrăinarea unei suprafețe mai mari de teren.
Nu în ultimul rând, recurenții au atașat recursului o serie de contracte autentice de vânzare-cumpărare încheiate aproximativ în aceeași perioadă, respectiv în 1977, printre acestea regăsindu-se și un act de vânzare a unei case cu 2 camere, bucătărie, antreu, cămară, spălătorie și pivniță edificată pe un teren cu suprafața de 194 mp pentru prețul de 70.000 lei, preț ce se încadrează între cele arătate de către martori, ceea ce evident duce la concluzia că dacă s-ar fi vândut și terenul s-ar fi ajuns la un preț mult mai mare.
Referitor la textele legale incidente, T. ul are în vedere dispozițiile pct.
1.4.C din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 prin care, în privința imobilelor preluate în temeiul Legii nr. 58/1974 s-a statuat că legiuitorul de după anul 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul, vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmând a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii.
Această din urmă referire are în vedere evident prevederile art. 23 alin. 21din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora, în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. 1 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul reclamanților menținând hotărârea tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Cu aceeași motivare va fi respins și recursul pârâtului P. M. C. -N.
.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a recurenților, îi va
obliga să plătească intimatei J. E. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 203/_ eliberate de avocat Zsigmond E. a.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții LS, L. I.
O., P. M. I. și pârâtul P. municipiului C. -N. împotriva sentinței civile nr. 15824 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatei J. E. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, L. C. |
L.C. 16 Mai 2013
G.P. 17 Mai 2013 OT/GP 13 Iunie 2013
Judecător fond R. C. R. -Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 70/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 123/2013. Fond funciar → |
|---|
