Decizia civilă nr. 572/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 572/R
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător D. T.
J. ecător A. S. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului declarat de reclamanta K. K. Z.
M. S., cu domiciliul ales în B. M., str.G.C., nr.32, ap.1, județul M.
, împotriva sentinței civile nr.1219 din data de_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 13.11.201,_ apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 1219 din data de_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în dosarul nr._ s-a respins plângerea formulată pe petenta K. K. Z. M. Z. în contradictoriu cu intimatele
C. L. B. M. pentru aplicarea legii fondului funciar și C. J. M. pentru aplicarea legii fondului funciar, împotriva hotărârii nr.2027/C/_ .
Prima instanță a reținut că la momentul depunerii cererii de reconstituire petenta nu avea cetățenia română deci nu era îndeplinită cerința de fond prevăzută de art. 48 din Legea nr. 19/1991 republicată.
Simplul fapt al nașterii pe teritoriul României, nu îi conferă și calitatea de cetățean român.
Prin urmare, numai calitatea de cetățean român îi dădea dreptul fostului proprietar de a solicita reconstituirea dreptului său de proprietate. Cum în cauză nu s-a dovedit nici că antecesorul petentei, defunctul
Szaploncay Zoltan îndeplinea condiția calității de cetățean român(din certificatul de moștenitor rezultă că acesta era cetățean maghiar), a rezultat în lipsa unei asemenea probe, că antecesorul fost proprietar, dacă era în viață la momentul intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 nu putea dobândi dreptul de proprietate prin reconstituire.
În aceste condiții, nici moștenitoarea sa, petenta din prezenta cauză, în calitate de continuatoare a persoanei defunctului, nu poate dobândi un drept pe care nici defunctul nu îl putea dobândi datorită lipsei unei condiții esențiale prevăzute de legea specială reparatorie în domeniul fondului funciar. Ca atare, petenta putea dobândi, în condițiile dreptului comun, dreptul de proprietate asupra imobilului, obiect al prezentului litigiu, prin moștenire numai dacă, fie terenul era deja reconstituit antecesorului acesteia, fie dacă antecesorul avea calitatea de cetățean român la momentul intrării în vigoare a
legii nr. 18/1991.
Pentru a moșteni, bunul trebuie să intre în patrimoniul succesoral al defunctului ori, în lipsa calității de cetățean român al acestuia, intrarea bunului în patrimoniul fostului proprietar nu a avut loc în temeiul Legii nr. 18/1991.
În speță, suntem în prezența unei restabiliri a dreptului de proprietate și nu a unei dezbateri succesorale, deoarece la momentul formulării cererii de reconstituire antecesorul petentei nu avea calitatea de proprietar,actual.
În aceste condiții, în care lipsa calității de cetățean român împiedică pe însuși fostul proprietar să redobândească dreptul de proprietate nu se poate susține că petenta avea o speranță legitimă de a obține exercițiul efectiv al dreptului de proprietate din perspectiva art. 1 din protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. Așa cum a statuat Curtea europeană, o ";speranță legitimă"; nu poate exista în absența constatării existenței unei "valori patrimoniale"; ce intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană (cauza Pressos Compania Naviera SA și alții împotriva Belgiei).
De asemenea Curtea a arătat că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime"; în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern, iar argumente dezvoltate de un reclamant pentru a beneficia de dispozițiile legale privitoare la restituirea unor bunuri au fost respinse pe considerentul că nu îndeplinea o condiție esențială prevăzută de legea de restituire (cauza Jantner împotriva Slovaciei).
Articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, de a dobândi un bun ( cauza Linde împotriva Suediei), ci se aplică numai cu privire la bunurile
"actuale"; ale reclamantului. Ca atare, articolul 1 are în vedere protecția unui drept care trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa internațională.
Nu s-a putut reține nici existența unei discriminări, interzisă de art. 14 al Convenției Europene, întrucât, conform jurisprudenței CEDO, pentru a exista
discriminare este necesar, ca diferența de tratament să fie lipsită de o justificare rezonabilă și obiectivă. Or, în speță, diferența de tratament existentă este justificată de necesitatea protejării fondului funciar al României.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri faptul că art. 14 nu are o existență independentă, ci se aplică în relație cu drepturile și libertățile protejate de Convenție (Van Raalte împotriva Olandei; Pretty împotriva Marii Britanii; Bolta împotriva Italiei), drepturi care nu au fost încălcate în prezenta cauză.
Ca atare, raportat la obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 - terenurile situate pe teritoriul României, la scopul ei declarat și având în vedere politica economică a statului român în materie, excluderea de la restituire a cetățenilor străini se încadrează în marja de apreciere de care dispune statul român, excluderea având caracter rezonabil .
Totodată, Curtea a arătat că art.14 din Convenție "completează celelalte cauze normative ale Convenției ";,neavând "o existență independentă";, dincolo de caracterul său autonom care îi permite aplicarea și în ipoteza în care nu s-a constatat încălcarea unui drept apărat de aceasta, dar - în niciun caz - el nu poate fi aplicabil atunci când însuși "dreptul substanțial"; din Convenție este inaplicabil așa cum este în prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs petenta solicitând casarea acestuia și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe.
Recurenta a arătat că s-a născut în România ca cetățean român din părinți cetățeni români.
Instanța de fond a considerat că diferența de tratament aplicată recurentei este justificată de necesitatea protejării fondului funciar al României.
Or această justificare consideră că nu se poate accepta, în opinia recurentei.
Conform principiului egalității în drepturi statuată de art. 16 din Constituție, conform căreia (1) cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări consideră că în situația de față este discriminată prin hotărârea instanței de fond ca cetățean român, iar instanța de judecată în mod arbitrar protejează fondul funciar față de un cetățean român căruia comisia locală i-a recunoscut în scris îndreptățirea, ceea ce consideră că e o măsură injustă.
Din moment ce C. L. în cursul judecării cauzei a fost de acord cu multe din amplasamentele expertizate, neavând obiecțiuni privind retrocedarea acestora, consideră că instanța de fond și-a depășit rolul, intrând de pe tărâmul aplicării legilor pe cel al arbitrariului, în afara legii.
C. locală a recunoscut faptul că după 1945 s-au preluat terenurile autorului Szaplonczay Zoltan cu aplicarea reformei agrare din 1945, astfel constatarea instanței cu privire la inexistența dreptului de proprietate al bunicului recurentei este falsă.
Cum bunicul său a decedat la_ nu putea să-i fie analizată cetățenia la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 nici prin absurd.
Cum terenurile au fost expropriate nelegal, fără despăgubire după_, nu putea să le moștenească, de aceea a depus cerere de retrocedare la L. nr. 24772005, prin care a acceptat moștenirea după bunicul său ca efect al legilor fondului funciar.
Cum nu recurenta a deținut terenuri în proprietate și înainte, și după 1945 care au fost preluate abuziv, ci bunicul său, consider că în mod nelegal în motivarea instanței de fond s-au invocat prevederile art. 48 din L. nr. 18/1991.
Conform art. 48 pot depune cereri de retrocedare acele persoane care au cetățenia română pentru terenurile care le-au aparținut. Din moment ce proprietarul terenurilor bunicul meu Szaplonczay Zoltan a decedat cu mult înainte de apariția legilor fondului funciar, nu putea să depună cerere de retrocedare.
Majoritatea covârșitoare a persoanelor care au depus cereri de retrocedare în temeiul L. nr. 247/2005 au fost descendenții foștilor proprietari - fapt de netăgăduit, deci nu se încadrau în categoria celor cărora le-au aparținut terenuri. Astfel nici recurentei nu i-au aparținut terenuri.
Recurenta a mai arătat că, conform art. 5 din Convenția europeană asupra cetățeniei, Strasbourg, 6 noiembrie 1997*) publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 490 din_, "1. Reglementările unui stat parte referitoare la cetățenie nu trebuie să conțină deosebiri sau să includă practici care să constituie o discriminare bazată pe sex, religie, rasă, culoare sau originea națională ori etnică. 2. Fiecare stat parte trebuie să se conducă după principiul nediscriminării între cetățenii săi, fie că sunt cetățeni prin naștere, fie că au dobândit ulterior cetățenia acestuia.
În lumina acestor prevederi legale devenite prioritare în dreptul intern ca efect al ratificării unei Convenții internaționale conform art. 11 din Constituție care enunță cu cea mai mare putere că "1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. 2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern",
În absența unor prevederi legale interne exprese care ar interzice depunerea de cereri de reconstituire de recurentă (întrucât prevederile art. 48 din L. nr. 18/1991 vizează doar necesitatea deținerii cetățeniei române în momentul depunerii cererilor de reconstituire de foștii proprietari care au deținut terenuri, nu și a moștenitorilor acestora - art. 13 din L. nr. 18/1991 necondiționând posibilitatea depunerii cererilor de moștenitori),
Invocarea lipsei cetățeniei române a recurentei la depunerea cererii pe
L. nr. 247/2005, poate fi apreciată ca fiind o practică nelegală interzisă de Convenția mai sus - amintită, și ca o conduită contrară obligației asumate prin Convenție internațională a respectării principiului nediscriminării între cetățenii Statului Român, fie că sunt cetățeni prin naștere, fie că au dobândit ulterior cetățenia acestuia.
În condițiile în care recurenta a fost și este cetățean român, redobândind cetățenia română prin acte administrative în condițiile în care niciodată nu i-a fost retrasă și niciodată nu a renunțat la ea.
Conform art. 4 din L. nr. 21/1991 cetățenia română se dobândește prin naștere, adopție sau acordare la cerere. Recurenta fiind născută în România a fost și este cetățean român ca urmare a dobândirii cetățeniei prin naștere. Nu a renunțat niciodată la cetățenie, nu i-a fost retrasă niciodată, a fost tot timpul cetățean român, deci chiar și în ipoteza în care legea ar fi prevăzut condiția ca și moștenitorii proprietarilor deposedați de regimul comunist să fi fost obligați să aibe cetățenie română la data depunerii cererii tot avea dreptul să i se reconstituie dreptul de proprietate. Conform art. 5 al. 2 din Constituție
"cetățenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere", astfel nici deci nici recurentei.
În probațiune s-au depus în recurs hotărâri judecătorești cu titlu de practică judiciară sentința civilă nr. 662/2013 pronunțată de J. ecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr._ * sentința civilă nr. 1516/_ pronunțată de Judecătoria Aiud în dosarul nr._, și punctul de vedere al Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților (transmis avocatului petentei).
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata C. locală B. M. de fond funciar a depus întâmpinare în recurs solicitând respingerea recursului (file 10, 11).
Analizând sentința atacată prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, T. reține următoarele:
Prin Hotărârea nr 2027/C/_ a_ a Comisiei J. ețene M. pentru aplicarea legii fondului funciar a fost respinsă cererea petentei privind reconstituirea suprafeței de 33,35 ha teren agricol cu motivarea că petenta, nu face dovada dreptului de proprietate în perioada de referință a Legii_ - 1990) și nu face dovada cetățeniei române (fila 7 dosar fond).
Petenta a solicitat reconstituirea acestor terenuri după fam. Szaplonczay, petenta fiind moștenitoarea defunctului Szaplonczay Zoltan conform certificatului de moștenitor depus la fila 188.
Analizând motivele invalidării cererii petentei se constată că în momentul formulării cererii de retrocedare aceasta nu a depus dovada cetățeniei române, certificatul de cetățenie română depus la fila 223 atestând că începând cu data de_ petenta a dobândit cetățenia română.
Potrivit art. 48 din legea nr. 18/1991 republicată, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu vegetație forestieră care le-au aparținut în proprietate numai cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română.
Textul art. 48 a constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, instanța constituțională reținând că, dispozițiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea
foștilor proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României.
Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, după caz, constituit în temeiul și în condițiile legii.
În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptățite a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dispozițiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea și pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate și pentru foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară.
Așadar, având în vedere obiectul de reglementare a legii fondul funciar și scopul declarat al acestuia, retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitorilor acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de CAP sau de către stat - reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului în această materie și cu finalitatea reparatorie a legii.
Condiționarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetățean român reprezintă o astfel de opțiune, care este pe deplin constituțională.
Astfel, dispozițiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituție, deși nu mai prevăd in terminis interdicția dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini și apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează cazurile și condițiile în care aceștia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacități speciale. Potrivit normei constituționale, una dintre modificările de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini sau apatrizi este moștenirea legală, ceea ce presupune că aceștia, după anul 2003, pot dobândi terenuri în condițiile dreptului comun (art. 650 și următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 republicată, fiind o lege specială care are ca destinatari doar pe cetățenii români.
Susținerea petentei că nu și-a pierdut niciodată cetățenia română nu poate fi primită deoarece ea însăși a urmat procedura administrativă a redobândirii acestei cetățenii, procedură finalizată cu obținerea certificatului de cetățean român din care rezultă că a dobândit cetățenia română la data de_ (fila 223 dosarul primei instanțe).
Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 21/1991 nu sunt aplicabile. Petentei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea nr. 33/1939 în vigoare pe durata absenței din țară a acesteia sau cele ale art. 35 lit. a din respectiva lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 lit. a din Legea nr. 33/1939 cetățenia română se pierdea prin dobândirea unei naționalități străine, ca pedeapsă sau prin absență de pe teritoriul țării minim 10 ani (art. 48).
Petenta a dobândit cetățenia străină în perioadă supusă reglementării Legii 33/1939 și a lipsit din România mai mult de 10 ani, altfel nu era necesară parcurgerea de către aceasta a procedurii de redobândire a cetățeniei române.
Raportat la considerentele mai sus expuse tribunalul reține că la momentul formulării cererii de reconstituire (_ ) petenta nu avea cetățenia
română.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 18/1991 republicată, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate numai cetățenii români, cu domiciliul în țară sau în străinătate precum și foștii cetățeni română care și-au redobândit cetățenia română.
Condiția existenței cetățeniei române la data formulării cererii de reconstituire este o condiție de fond, care trebuie îndeplinită la momentul depunerii cererii.
În cauza de față această condiție de fond nu este îndeplinită.
Constituția nerevizuită prevedea că "cetățenii străină și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor"; precum și Legea nr. 54/1998 care arată în art. 3 alin. 1 că "cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Persoanele fizice care au cetățenie română și domiciliul în străinătate pot dobândi în România, prin acte juridice între vii și prin moștenire, terenuri de orice fel. Persoanele juridice străine nu pot dobândi terenuri în România prin actele juridice între vii sau pentru cauză de moarte";.
Odată cu revizuirea Constituției, în 2003, acest articol a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 408/_ a Curții Constituționale aceasta stabilea că a doua ipoteză o reprezintă prevederea potrivit căreia cetățenii străini și apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moștenire legală. Astfel exprimată, voința legiuitorului constituțional nu permite decât o interpretare univocă, ipoteza fiind de imediată aplicare, din momentul intrării în vigoare a revizuirii Constituției, respectiv numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după această dată.
Prin urmare dispozițiile legale privind dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de către cetățenii străini prin moștenire se subrogă acestei condiții ca decesul autorului după care se moștenește să se fi produs după intrarea în vigoare a revizuirii Constituției, adică după 2003.
În cauză în mod evident succesiunea după autorul invocat a fost deschisă demult, înainte de anul 2003.
Diferența de tratament juridic (invocată de recurentă) între solicitanții care au la momentul formulării cererii cetățenia română și cei care nu au avut-o la acel moment dar au dobândit-o ulterior (cum este situația de față), respectiv dintre succesiunile deschise anterior revizuirii constituției (2003) și cele deschise ulterior, are o justificare obiectivă și rezonabilă. Aceasta este concluzia care se desprinde din jurisprudența CEDO în materie, evidențiată
prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană în cauza Helmut Merschedorf și alții împotriva României la data de_ .
În decizia sus menționată CEDO a avut în vedere evoluția legislativă și jurisprudențială și marja largă de apreciere proprie recunoscută statelor atunci când este vorba de mecanismele interne necesare pentru repararea prejudiciului cauzat în trecut înainte de intrarea în vigoare a Convenției.
Soluțiile pronunțate de instanțe în spețe similare, invocate de recurentă cu titlu de practică judiciară relevă existența unei practici judiciare neunitare referitoare la chestiunea în discuție, practică avută în vedere și de CEDO la pronunțarea deciziei de inadmisibilitate menționată mai sus.
Respectivele soluții nu se impun a fi avute în vedere în cauza de față.
Raportat la considerentele de mai sus, reținând că la momentul formulării cererii de reconstituire (_ ) petenta nu avea îndeplinită cerința de fond a cetățeniei române prevăzută de art. 48 din Legea nr. 18/1991, tribunalul constată că în mod corect cererea sa de reconstituire a fost invalidată.
Pentru motivele de mai sus, recursul va fi respins conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta K. K. Z. M. Z. (născ. Molnai), cu domiciliul ales în B. M., str. G. C., nr.32/1 la Cabinet Avocat V. Istvan, împotriva sentinței civile nr.1219/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației jud. M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 27 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | Ț. | D. | S. | T. A. | Sas A. |
Red.WD/_
Tred. A.S_ - 2 ex
J. ecător la fond: L. G. U.
| ← Decizia civilă nr. 123/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 208/2013. Fond funciar → |
|---|
