Decizia civilă nr. 54/2013. Prestație tabulară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZA CIVILĂ NR.54/R/2013
Ședința publică din 24 Ianuarie 2013 Completul este constituit din: PREȘEDINTE: C. -A. C. JUDECĂTOR: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G.
GREFIER: A. -P. B.
Pe rol fiind pronunțarea în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenții pârâți S. F., A. E., A.
I. , în contra Sentinței civile nr.977/18 Iunie 2012, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, privind și pe intimatul reclamant R. N. , având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 23 Ianuarie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea intimatului reclamant R. N., atașate la filele 100-103 dosar.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 Ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.977/18 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului R. N., invocată de către pârâții A. E. și A. I. .
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. Floare, invocată de către aceasta.
Totodată, a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată și extinsă, formulată de către reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâții S. Floare și A. E., A. I., și, în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/_ de către B.N.P. Asociați Repede, încheiat
între pârâții S. Floare și A. E. și A. I., pentru cauză ilicită.
S-a dispus rectificarea de carte funciară în sensul radierii înscrierii din CF 50584 Căpușu M., asupra nr. top 50584 în suprafață de 2494 mp., efectuate ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/_ de către BNP Asociați Repede.
A fost obligată pârâta S. Floare la încheierea în formă autentică a contractului privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2494 mp. situat în extravilanul loc. Dângău M., la locul cu denumirea toponimică ,,Botila,, identificat în regim de carte funciară cu parcela comasată sub nr top 910/1, 910/2, 908/6, 909, în caz de refuz hotărârea judecătorească urmând a ține loc de act autentic.
Totodată, au fost obligați pârâții S. Floare, A. E. și A. I., la plata către reclamantul R. N. a sumei de 3117,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prezenta cerere de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta precizată și extinsă este o actiune complexa, in care principalele petite sunt un petit privind pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic si un petit privind constatarea nulitatii absolute a unui contract de vânzare- cumpărare in forma autentica. Cele doua petite sunt in relatii de interdependenta. Astfel, pentru a exista posibilitatea pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de act autentic in speta, reclamantul ar trebui sa-si dovedeasca mai intai petitul privind constatarea nulitatii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare in forma autentica - intrucat ambele petite privesc acelasi imobil, aspect necontestat de partile din proces- iar pentru a justifica interesul in promovarea petitului privind nulitatea actului, acesta trebuie sa-si dovedeasca petitul de prestatie tabulara. Sub acest aspect, paratii au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, motivat de faptul ca au trecut mai mult de trei ani de la data incheierii antecontractului.
De asemenea, a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale a paratei S. Floare, motivata de faptul ca nu mai este proprietara imobilului- teren.
Instanta a analizat cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului la actiune, intrucat numai in masura in care dreptul subiectiv al reclamantului nu s-a stins, operand prescriptia, acesta justifica promovarea prezentei cereri de chemare in judecata, sub aspectul tuturor petitelor, astfel cum s-a aratat si in paragrafele anterioare.
Analizând actele dosarului, raportat la excepția prescripției dreptului la acțiune, a reținut următoarele:
Antecontractul, in speta, a fost încheiat la data de_ . Antecontractul nu este un act translativ de proprietate, ci o promisiune bilaterală, care conferă un drept de creanță, în caz de neexecutare a obligației asumate răspunderea fiind contractuală.
De asemenea, acțiunea care are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic cu privire la un imobil, reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, fiind o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Termenul de prescripție este însă susceptibil de suspendări sau întreruperi iar o cauză de întrerupere poate fi posesia exercitată asupra imobilului. Rezulta astfel ca, pentru ca reclamantul sa-si mai poata exercita acest drept la data promovarii prezentei cereri de chemare in judecata, trebuie sa dovedeasca faptul ca a avut posesia terenului in litigiu.
Pentru existența posesiei trebuie îndeplinite cumulativ două elemente: corpus, respectiv actele materiale de folosire și animus, respectiv elementul intențional, care constă în faptul că cel ce săvârșește actele materiale de folosire ale bunului are intenția de a le face pentru sine, astfel cum le-ar fi
exercitat proprietarul sau titularul dreptului real. Spre deosebire de elementul material, care poate fi exercitat fie personal de posesor, fie prin reprezentant, elementul intențional, fiind un element de natură psihică, trebuie să fie prezent direct și nemijlocit în persoana posesorului. Pentru a dovedi posesia este necesar a se face dovada ambelor elemente.
În speta, elementul intențional este prezent in persoana reclamantului, astfel cum rezulta acesta din atitudinea sa si felul in care a actionat pe parcursul timpului, inclusiv din pozitia procesuala adoptata de acesta in cadrul litigiilor care s-au purtat intre el si parata S. Floare.
În ceea ce priveste actele materiale de folosire a acestui teren, reclamantul a recunoscut la interogatoriu ca nu a exercitat personal astfel de acte, ci prin reprezentant. Astfel, raspunzand la prima intrebare adresata la interogatoriu de catre toti paratii, reclamantul a aratat ca nu a folosit personal terenul intrucat ,,l-a dat,, nepoatei sale S. F., fiind folosit de aceasta. Acest fapt a fost confirmat de catre martorii S. M. si M. V., audiati la propunerea reclamantului, martori care au declarata ca de la moartea lui S. R. terenul a fost folosit de S. I. si sotia sa. Sub acest aspect, desi martorul M. a declarat ca nu stie cum a ajuns terenul in posesia lui S. I., acesta a evidentiat legatura de rudenie intre sotia lui S.
I. si reclamant (nepoata) iar martora S. M. a declarat ca terenul i-a fost dat in folosinta lui S. I. de catre reclamant, in considerarea aceleiasi legaturi de rudenie, fapt pe care martora il cunoaste din discutiile purtate cu
S. I. .
Martorul audiat la propunerea paratilor a declarat ca terenul a fost folosit de catre S. I. insa nu cunoaste cum a ajuns terenul in posesia acestuia.
Însesi parata S. F., in raspunsul dat la intrebarea nr. 2 a interogatoriului, a aratat ca ea nu a folosit terenul in litigiu, acesta fiind folosit de catre S. I., ,,prin abuz de putere,, in opinia paratei.
În ceea ce o priveste pe parata S. F., desi aceasta si-a sustinut exceptia prescriptiei dreptului la actiune argumentand si in sensul ca reclamantul nu a folosit terenul in litigiu intrucat terenul a fost folosit de ea, la interogatoriu a aratat in mod expres ca nu a folosit acest teren decat incepand cu data de_, data la care si-a si inscris terenul in registrul agricol (intrebarile nr. 4, 5).
Raportat la ansamblul probator administrat, instanță a apreciat ca cele doua elemente ale posesiei, corpus si animus, sunt indeplinite cumulativ in persoana reclamantului, intrucat acesta ,,a dat ,, cu buna stiinta, cu intentie, folosinta terenului familiei S., astfel incat termenul de prescriptie nu s-a implinit, motiv pentru care excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului R. s N., invocată de către pârâții A. E. și A. I. a fost respinsă.
Parata S. Floare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul ca terenul in litigiu nu se mai afla in proprietatea sa, intrucat l-a vandut, astfel cum rezulta din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/_ de către BNP Asociați Repede, încheiat între pârâții S. Floare și A. E. și A. I. .
Pentru ca instanta sa poata proceda la verificarea calitătii procesuale pasive a acestei parate, raportat la motivul invocat, a verificat mai intai validitatea contractului autentic de vanzare cumparare sus-mentionat, intrucat numai in masura in care se constata nulitatea contractului, parata
S. Floare justifică calitate procesuala pasiva.
La data de_, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1937 de către BNP Asociați Repede, parata S. Floare a vandut terenul in litigiu pârâților A. E. și A. I., fiica, respectiv ginerele sau.
Reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a acestui contract, invocand mai multe motive.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente în cauză instanța a reținut faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Judecătoria Huedin la data de_ sub nr. dosar_, iar contractul a fost incheiat la data de_ . La data de_ a intrat în vigoare Legea 287/2009 privind Noul Cod Civil, republicată cu modificări prin Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 6 alin. 1 din Noul cod civil legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă iar potrivit alin. 3 al aceluiași text legal, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi.
În speță, cererea de chemare în judecată este înregistrată anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil și are ca obiect constatarea nulității absolute a unui contract încheiat la data de_, astfel încât, în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 948 Cod civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, obiect determinat și cauză licită. Lipsa oricăreia dintre condițiile prevăzute de acest text legal atrage nulitatea absolută a convenției.
Raportat la motivele de nulitate invocate de catre parati, instanta a apreciat ca in speta, contractul este afectat de cauza ilicita, pentru urmatoarele considerente:
Cauza este elementul actului juridic care consta in obiectivul urmarit la incheierea actului.
Cauza are doua elemente: scopul imediat sau causa proxima, care reprezinta chiar scopul obligatiei, stabilit pe fiecare categorie principala de acte juridice si care, in cadrul contractelor sinalagmatice consta in reprezentarea, prefigurarea mintala a contraprestatiei si scopul mediat sau causa remota, care este chiar scopul actului juridic, reprezinta motivul determinant al incheierii actului juridic civilsi se refera fie la insusirile unei prestatii, fie la calitatile unei persoane.
Pentru ca o cauza sa fie valabila, aceasta trebuie sa indeplineasca, cumulativ, mai multe conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.
Prin decizia nr. 144/1983, fostul T. Suprem a statuat in sensul ca
,,este de principiu ca obligatia are o cauza ilicita cand scopul urmarit de cei care se obliga contravine dispozitiilor legale imperative, ordinii publice, sociale, economice sau regulilor de convietuire sociala.
În conformitate cu dispozitiile art.948 C civ., printre conditiile de valabilitate a unei conventii este prevazuta si aceea de a avea o cauza licita, iar potrivit art.966 obligatia fara cauza sau intemeiata pe o cauza falsa sau ilicita nu poate avea niciun efect.
Cauza este ilicita, potrivit art. 968 C civ cand este prohibita de lege sau este contrara bunelor moravuri sau ordinii publice,,.
Instanta a retinut urmatoarea stare de fapt:
Între reclamant si parata S. Floare s-au purtat de-a lungul anilor mai multe litigii raportat la antecontractul in care este inclus si terenul litigiu,
litigii in cadrul carora cele doua parti si-au contestat fie calitatea de mostenitor a defunctilor S. G. si R., fie drepturile care au ca izvor antecontractul in litigiu.
Ultimul litigiu a fost solutionat prin sentinta civila nr.304/2010 a Judecatoriei Huedin, irevocabila prin decizia civila nr.572/R/_ a T. ului C., ambele pronuntate in dosarul civil nr._, hotarare prin care pârâta S. Floare a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 2494 mp, situat in intravilanul satului D. M., com. Capusu
M., jud. C., la locul cu denumirea topica BOTILA, cu titlu de mostenire legala dupa defunctii parinti adoptivi, S. G. si S. R., adica asupra terenului in litigiu.
La aceeasi data, astfel cum recunoaste la interogatoriu, parata si-a inscris acest teren in registrul agricol. Ulterior acestei date, parata a instrainat terenul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/_ de către BNP Asociați Repede, catre fiica si ginerele sau.
Desi in raspunsul la interogatoriu paratul A. I. a arata ca el nu avea cunostinta de existenta unor litigii intre soacra sa si reclamant cu privire la terenul in litigiu, sotia sa, parata A. E., fiica paratei, a recunoscut la interogatoriu faptul ca avea cunostinta de existenta acestor litigii. Starea litigioasa dintre parti era cunoscuta, de altfel, si de alte persoane din comunitate, inclusiv de catre martorul Vadan Mihaiu, audiat la propunerea paratilor.
Raportat la probele administrate, instanță a apreciat ca scopul urmarit de catre partile contractante la incheierea contractului de vanzare- cumparare autentificat sub nr.1937/_ nu a fost acela al vanzarii terenului in litigiu, ci, avand in vedere litigiile purtate cu reclamantul, acela de a scoate acest teren din patrimoniul paratei S. Floare, fapt care contravine dispozitiilor legale imperative.
În consecinta, instanta a apreciat ca acest contract este intemeiat pe o cauza ilicita, astfel incat instanta a constatat nulitatea absoluta a contractului pentru acest motiv.
Intrucat solutia asupra petitului privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1937/_ este cea expusa in paragraful anterior, instanta a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. Floare, raportat la motivele invocate de catre aceasta.
Lipsa calității procesuale pasive poate fi invocată pe cale de excepție, care este o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă, absolută.
Calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană să fie parte în proces - legitimatio ad causam - condiție care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală pasiva presupune existența unei identități între persoana chemata in judecata de catre reclamant in calitate de parat si persoana obligata in raportul dedus judecatii.
În speta, intrucat instanta a apreciat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1937/_ ca fiind nul pentru cauza ilicita, a rezultat faptul ca parata S. justifica calitate procesuala pasiva raportat la petitul privind încheierea în formă autentică a contractului privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2494 mp. situat în extravilanul loc. Dângău M., la locul cu denumirea toponimică ,,Botila,, motiv pentru care exceptia lipsei calității procesuale pasive a pârâtei San Floare, invocată de către aceasta a fost respinsa.
În ceea ce priveste petitul privind încheierea în formă autentică a contractului privind transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2494 mp., instanta apreciaza acest petit intemeiat, terenul fiind inclus in contractul de intretinere incheiat la data de_ intre reclamant si defunctii S. G. si S. R., contract care nu a fost anulat pana in prezent.
În ceea ce priveste petitele de rectificare a cartii funciare, acestea sunt accesorii petitului privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare, astfel incat au fost admise.
Reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Potrivit dispozitiilor art.274 C pr civ, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere la plata cheltuielilor de judecata.
Raportat la dispozitiile art.274 si urmat C pr civ., avand in vedere chitantele depuse la dosarul cauzei, instanta a admis cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata si va obliga pârâții S. Floare, A. E. și A. I., la plata către reclamantul R. N. a sumei de 3117,1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.977/18 Iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Huedin a declarat recurs pârâta S. F. (f.3-8), prin care a solicitat admiterea recursului în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, modificarea în integralitate a sentinței civile atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9, raportat la art.3041Cod procedură civilă și rejudecând pe fond, pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești prin care să se dispună pe cale de excepție, admiterea excepțiilor invocate de către pârâtă în fața instanței de fond, așa cum au fost acestea susținute în scris și oral la judecătorie în ședința publică din data de
27 Februarie 2012, după cum urmează: excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința petitului nr.3 din acțiunea extinsă și precizată, având în vedere că această solicitare este supusă prescripției extinctive reglementate de dispozițiile art.1 i 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în vigoare la momentul încheierii actului de care se prevalează în prezent reclamant - înscrisul sub semnătură privată din data de 08 Iunie 1992, așa încât se impune admiterea excepției invocate și respingerea pretențiilor din cuprinsul petitului ca fiind prescrise la momentul formulării acțiunii de față; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. F. în privința petitului nr.3 din acțiunea extinsă și precizată, de a figura ca pârâtă în acest litigiu, raportat la petitul acțiunii, având în vedere că aceasta nu are calitate de proprietar actual al imobilului teren în litigiu, așa încât nu poate fi obligată la ceea ce se pretinde prin acțiunea introductivă precizată - petitul nr.3, respectiv un transfer al dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.494 mp. în favoarea reclamantului. Solicită admiterea excepției și respingerea cererii în privința petitului nr.3 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune recurenta a arătat că intimatul-reclamant R. N. nu a deținut și nu deține posesia imobilului-teren în litigiu, în sensul că părinții săi nu au predat reclamantului posesia asupra terenului menționat în înscrisul sub semnătură privată.Mai arată că intimatul-reclamant R. N. nu a figurat cu terenul înscris în registrul agricol și nici nu a achitat impozitul.
Recurenta a mai arătat că nu este proprietara terenului în litigiu, așa încât nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii extinse și precizată ca neîntemeiată, și în privința celorlalte pretins motive de nulitate invocate, contractul autentic de vânzare-cumpărare având în mod evident cauză licită și morală, prin acesta s-a transferat în mod legal dreptul său de proprietate în patrimoniul recurenților-pârâți A. E. și A. I. .
Împotriva Sentinței civile nr.977/18 Iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Huedin au declarat recurs și pârâții A. E. și A. I.
(f.10-12), prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul R. N., cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivare
au arătat că primul motiv de recurs vizează aspectul prescripției extinctive pe care l-au invocat și în fața instanței de fond, însă prin sentința atacată instanța a respins excepția invocată pe considerentul că, chiar dacă reclamantul nu a posedat efectiv terenul acestuia sunt îndeplinite cumulativ cele două elemente ale posesiei (corpus și animus), întrucât reclamantul "a dat cu bună știință, cu intenție folosința terenului
familiei S., iar din acest motiv termenul de prescripție nu s-a împlinit";
.Arată că o astfel de interpretare este total greșită și în contradicție cu probele administrate, având în vedere că au dovedit în fața primei instanțe că reclamantul nu a fost niciodată în posesia terenului din litigiu după pretinsa dobândire pentru a se întrerupe cursul prescripției, iar acesta nu a promovat acțiunea în termenul general de prescripție de trei ani, termen care a început să curgă de la momentul încheierii antecontractului de întreținere, respectiv din 08 Iunie 1992 și s-a împlinit la data de 08 Iunie 1995.
O altă critică adusă sentinței se referă la faptul că prima instanță în mod greșit a reținut că actul de dispoziție încheiat la data de 19 August 2011, respectiv contractul de vânzare-cumpărare este afectat de cauză ilicită, argumentând că scopul urmărit de către părțile contractante la încheierea actului nu a fost acela al vânzării terenului, ci acela de a scoate terenul din patrimoniul pârâtei S. F., însă o astfel de interpretare este greșită, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a probat susținerea potrivit căreia cauza ar fi ilicită și nici reaua-credință a lor ca și cumpărători, deși sarcina probei îi revenea lui.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041, art.274 Cod procedură
civilă.
Prin întâmpinarea formulată
(f.26-30) intimatul R. N. a solicitat
respingere a recursurilor formulate în cauză ca nefondate, cu consecința menținerii sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată
(f.24-25), recurenta pârâtă S. F. a solicitat admiterea recursului declarat de recurenții A. E. și A. I., cu consecința modificării în întregime a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant în principal, pe cale de excepție, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și, în subsidiar, pe fond, ca neîntemeiată și nedovedită, fără obligarea recurentei
S. F. la plata cheltuielilor de judecată, fiind de acord cu admiterea recursului acestora.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Deși s-au formulat două recursuri, motivele de recurs sunt aceleași și vor fi analizate împreună.
Motivele de recurs au fost invocate de către toții recurenții ca și apărări și la fond, fiind supuse analizei primei instanțe, care a pronunțat o sentință civilă legală și temeinică.
Întra-adevăr fiind vorba de o obligație de a face prin care se tinde la dobândirea unui drept de proprietate, acțiunea este într-adevăr una personală, dar prescriptibilă și acest aspect trebuie apreciat după cum partea interesată care promovează o astfel de acțiune a intrat sau nu în posesia imobilului, întrucât dacă a intrat în posesie se întrerupe cursul prescripției, iar dacă nu a intrat în posesie acțiunea se prescrie în 3 ani de la data nașterii dreptului la o astfel de acțiune.
În speța de față soluția se întemeiază pe cele două interogatoriile părților, și pe depozițiile martorilor, dovedindu-se cu prisosință posesia intimatului-reclamant asupra terenului în discuție în privința ambelor elemente ale posesiei-corpus și animus.Elementul material al posesiei poate fi dobândit și exercitat fie personal, de către posesor, fie prin altă persoană, cum a fost și cazul de față, intimatul-reclamant a dat familiei S. să folosească terenul cu știință știind că este al său.Pentru existența sa elementul material nu presupune în mod obligatoriu ca posesorul să fie în ontact direct cu bunul respectiv.Elementul material al posesiei se pierde atunci când bunul a intrat în stăpânirea altei persoane, ceea ce nu este cazul în situația intimatului-reclamant.Într-adevăr elementul animus, fiind un element de natură psihică, în principiu, trebuie să fie prezent, direct și nemijlocit, în persoana posesorului.De aceea, legea instituie o prezumție a existenței acestui element dedusă din elementul material al posesiei.Astfel, art.1854 cod civ. prevede că "posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul";.Și acest element se găsește în persoana intimatului-reclamant, așa cum corect a reținut și prima instanță din poziția pe care a adoptat-o față de terenul pe care l-a cumpărat.
Câtă vreme acțiunea în prestație tabulară s-a întemeiat pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurenta-pârâtă S. Floare, a cărei finalitate depinde de constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare autentic prin care aceasta din urmă a vândut terenul-obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare- în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentei S. Floare, tribunalul însușindu-și pe deplin argumentele invocate de instanța de fond. Apoi, fata de refuzul recurentei pârâte S. Floare de a-si îndeplini obligatia asumata prin antecontractul încheiat la data de 21 octombrie 1991, intimatul reclamant era îndreptatit a se adresa instantei de judecata pentru ca aceasta sa dispuna întabularea dreptului real în favoarea sa. De asemenea, câta vreme, actul juridic în temeiul caruia el cere prestatia tabulara a fost încheiat anterior actului autentic în baza caruia recurenta si- a transferat dreptul de proprietate si, în situatia în care aceasta a fost de rea credinta, vânzarea fiind efectuată doar pentru a-l pune pe reclamant în imposibilitate de a-și valorifica dreptul său izvorât din antecontractul de vânzare-cumpărare, fara îndoiala ca se impunea constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1937/_ de către B.N.P. Asociați Repede, încheiat între pârâții S. Floare și A. E. și A. I., pentru cauză ilicită și admiterea actiunii introductive, așa cum a fost extinsă și precizată.
Față de toate acestea, în tem.art.312 cod pr.civ. tribunalul va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții de S. F., A. E. și
A. I. împotriva Sentinței civile nr.977/18 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
În tem.art.274 cod pr.civ. tribunalul va obliga pe recurenți să plătească intimatului R. N. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursurile declarate de S. F., A. E. și
A. I. împotriva Sentinței civile nr.977/18 Iunie 2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Huedin, pe care o menține în totul.
Obligă recurenții să plătească intimatului R. N. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 Ianuarie 2013.
Președinte, C. -A. C. | Judecător, C. -V. B. | Judecător, V. G. fiind transferat la alta instanță semnează Președinte secție civilă Ana-SS |
Grefier, A. -P. B. |
Red. C.C/dact.APB _
2 ex.
Judecător fond: LIliana-E. M.
| ← Decizia civilă nr. 188/2013. Prestație tabulară | Decizia civilă nr. 150/2013. Prestație tabulară → |
|---|
