Decizia civilă nr. 749/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 749/R/2013
Ședința publică din 10 Iulie 2013 Instanța alcătuită din: Președinte: O. R. G. Judecător: F. S. B.
Judecător: A. -F. D. Grefier: G. -C. Ț.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul recurent C. A. împotriva Sentinței civile nr. 819/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimații C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. DE PE L. P. M.
T., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. DE PE L. P. J. C., având ca obiect fond funciar.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03 iulie 2013, când părțile au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
T. UL
Deliberând, constată că prin Sentința civilă nr. 819/_, pronunțată de Judecătoria Turda, în dosar nr._, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. A., în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru S. D. de P. P. asupra T. de pe lângă P. M. T., C. J. Pentru S.
D. de P. P. A. T. de pe L. P. J. C., având ca obiect fond funciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 169/1997, înregistrată la P. mun. T. sub nr. 30/_, reclamantul C. A., împreună cu C. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 9,91 ha teren agricol.
În dovedirea îndreptățirii la reconstituire s-au depus extrase de carte funciară și acte de stare civilă.
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003 cererea de reconstituire a fost validată, reclamantul și C. M. fiind înscriși în anexa de despăgubiri cu suprafața totală de 4,40 ha, anexa 39, poziția 302, respectiv în anexa 32 poziția 47 cu suprafața de 4,62 ha teren, reconstituire în natură.
Hotărârea a fost comunicată reclamantului prin adresa nr. 15917/_, respectiv nr. 16719/_, potrivit confirmărilor de primire de la filele 58-59.
Împotriva acestei Hotărâri reclamantul a formulat plângere ce a făcut obiectul dosarului civil nr. 4106/2003, soluționat prin sentința civilă nr. 1580/2004, prin care a fost anulată parțial Hotărârea Comisiei Județene nr. 109/2003, anexa 39 poziția 302 dispunându-se reconstituirea în natură pentru suprafața de 0,1715 ha, diferența până la 4,40 ha rămânând înscrisă pentru acordarea de despăgubiri.
Pentru suprafețele de teren reconstituite în natură, C. L. T. a emis procesele-verbale de punere în posesie aflate la dosarul cauzei, respectiv nr. 2783/12176/_ pentru suprafața de 4,62 ha și nr. 2762/12176/_ pentru suprafața de 0,1715 ha.
Prin cererea formulată în temeiul legii nr. 247/2005 înregistrată la P. mun. T. sub nr. 208/2005 reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 0,4932 ha teren în calitate de nepot al defunctei Prejmerean Ana.
Cererea reclamantului a fost respinsă de către C. L., reținându- se că acesta nu a făcut dovada vocației sale succesorale după proprietarii tabulari ai imobilului.
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. cu nr. 3331/_, comunicată reclamantului prin adresa nr. 13864/_, cu confirmarea de primire de la fila 93, contestația reclamantului împotriva soluției Comisiei Locale T. a fost respinsă.
Împotriva acestei Hotărâri reclamantul nu a formulat plângere potrivit dispozițiilor art. 53 alin. 2 din legea nr. 18/1991, hotărârea rămânând valabilă în forma în care a fost emisă.
Instanța are în vedere că instituirea prin legile fondului funciar a unei proceduri administrativ jurisdicționale de contestare a soluțiilor dispuse de către Comisiile pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, locale/județene face obligatorie urmarea acestora, în măsura în care persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate sunt nemulțumite de modul de soluționare a cererilor lor.
Raportat la acțiunea dedusă judecății, prin care reclamantul a solicitat instanței să oblige cele două pârâte la reconstituirea în natură asupra terenurilor indicate, instanța a constatat - contrar susținerilor reclamantului
- că ambele dosare de fond funciar, constituite în baza Legii nr. 169/1997 respectiv a Legii nr. 247/2005 au fost soluționate, fiind emise în acest sens Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003 și nr. 331/_ .
Prin urmare, în situația în care reclamantul nu a fost mulțumit de modul de soluționare a cererilor sale de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv de stabilirea de despăgubiri pentru o parte din terenuri, aceasta putea și trebuia să urmeze în prealabil procedura de contestare a Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 109/2003 și a Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 331/_, conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit acestui text legal, împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
De altfel, reclamantul a și uzat de această procedură în ceea ce privește Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003, pronunțându-se în acest sens o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, prin care s-a recunoscut în plus dreptul reclamantului la reconstituirea în natură numai pentru o suprafață de 0,1715 ha din totalul de 4,40 ha înscris în anexa de despăgubiri.
Ca atare, instanța apreciază că solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren neacordată în natură, respectiv pentru suprafața de teren pentru care reclamantului i s-a respins cererea de reconstituire, prin formularea unei acțiuni direct la instanța de judecată este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, câtă vreme instanța poate analiza, și dispune reconstituirea dreptului de proprietate numai dacă nu s-a soluționat în prealabil cererea de reconstituire de către Comisiile de fond funciar locală și județeană.
Instanța a avut în vedere și împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991, care reglementează procedura în cazul refuzului de eliberare a titlului de proprietate sau de punere efectivă în posesie. Or, aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, raportat la situația de fapt expusă de reclamant, întrucât pe de o parte acesta nu a pretins că sar refuza înmânarea vreunui titlu de proprietate ce i-ar fi fost emis, iar pe de altă parte punerea sa în posesie a avut loc.
Reclamantul C. A. a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 819/2013 pronunțata de Judecătoria Turda în dosar nr._, prin care a solicitat, in temeiul art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., si art. 304 ^ 1 C. proc.civ, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate in sensul admiterii acțiunii sale, cu obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata in fond si in recurs, pentru următoarele motive:
Prin sentința atacata instanța a respins acțiunea reținând faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 30/_ prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 9,91 ha teren agricol, a fost validata prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar C. nr. 109/2003, reclamantul si soția C. M. fiind înscriși in anexa 39 de despăgubiri, poziția 302, pentru suprafața de 4,40 ha, respectiv in anexa 32, poziția 47 cu suprafața de 4,62 ha teren - reconstituire in natura.
Pentru suprafața de 4,62 ha a fost emis titlul de proprietate nr.
3283/2720/_ .
Instanța de fond a omis sa observe insa ca cererea a fost doar parțial soluționată, in limita suprafeței de 9,02 ha (=4,40+4,62), cu toate ca cererea de reconstituire a fost formulata cu privire la suprafața de 9,91 ha. In consecința, cererea sa apare ca find nesoluționata in privința suprafeței de 0,89 ha, aspect care nu a fost insa reținut de către instanța de fond.
Împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 109/2003, reclamantul a formulat contestație, soluționată prin sentința civila nr. 1580/2004 pronunțata de Judecătoria Turda in dosar nr. 4106/2003, hotărârea nr. 109/2003, anexa 39, poziția 302, fiind parțial anulata, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate in natura cu privire la suprafața de
0,1715 ha inscris in CF 7775 T., urmând ca diferența pana la 4,40 ha sa rămână înscrisa pentru acordarea de despăgubiri.
In urma soluționării acestei contestații, reclamantul a rămas inscris cu despăgubiri pentru suprafața de 4,2285 ha (=4,40 ha - 0,1715 ha).
Astfel cum se observa din considerentele sentinței civile nr. 1580/2004, reclamantul a solicitat ca in urma admiterii contestației împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 109/2003,anexa 39, poziția 302, sa fie obligate comisiile de fond funciar sa procedeze la reconstituirea dreptului meu de proprietate, in natura, cu privire la suprafața de 4,40 ha (înscrisa in anexa de despăgubiri) înscrisa in CF 7775 T., nr.top.5163/2 in suprafața de 1,7621 ha, CF 7776 T., nr.top.5162 in suprafața de 1,6174 ha si CF 7778 nr.top. 4654/_ /1/2 in suprafața de 1,2189 ha (suprafața totala rezultata din înscrierile in CF fiind de 4,5984 ha).
In cadrul acestui proces C. L. de Fond Funciar T., care a fost parte in proces, nu a contestat identificarea cu numere topografice a suprafeței de 4,40 ha pentru care s-au propus acordarea de despăgubiri (nr.top.5163/2, nr.top.5162 si nr.top. 4654/_ /1/2). In consecința, instanța a soluționat contestația împotriva HCJ nr. 109/2003 având in vedere împrejurarea ca suprafața de 4,40 ha pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri este identificata cu nr.top.5163/2, nr.top.5162 si nr.top. 4654/_ /1/2.
In considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut faptul ca doar in privința terenului inscris in CF 7775 T., reclamantul a făcut dovada faptului ca nu este cuprins in zona destinata cercetării agricole a SCDA T., astfel ca dintre toate terenurile solicitate, doar acesta poate fi restituit in natura, dispunându-se așadar restituirea in natura a suprafeței de 1715 mp, înscrisa in CF 7775 T. .
Ia urma pronunțării acestei hotărâri judecătorești s-a emis titlul de proprietate nr.3283/2723/_ cu privire la suprafața de 1715 mp.
Instanța de fond a reținut in mod eronat faptul ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 208/2005, formulata de către reclamant cu privire la suprafața de 0,4932 ha in calitate de nepot al lui Prejmerean Ana, a fost respinsa de către C. L. de Fond Funciar T. si ca prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 331/_ (instanța consemnând greșit nr. 3331) s-ar fi respins contestația sa împotriva soluției comisiei locale de fond funciar, reținând in continuare instanța de fond, ca reclamantul nu ar fi contestat Hotărârea Comisiei județene C. nr. 331/2007, potrivit art. 53 din legea 18/1991.
In realitate, prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 331/_, a fost admisa contestația reclamantului împotriva soluției Comisiei Locale de Fond Funciar T., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate, in natura, cu privire la suprafața de 0,4932 ha, inscris in CF 5519 T., astfel cum rezulta din conținutul acestei hotărâri.
In continuare, motivarea instanței a plecat de la faptul ca prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr.331/2007 s-ar fi respins contestația sa (când in realitate aceasta a fost admisa) si ca aceasta hotărâre nu a fost contestata potrivit procedurii administrativ jurisdicționale prevăzute de Legea 18/1991.
Astfel, retine instanța de fond, cererea de reconstituire nr.30/1997 a fost soluționată potrivit Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 109/2003, iar cererea de reconstituire nr.208/2005 a fost soluționată potrivit Hotărârii Comisiei Județene C. nr.331/2007, iar pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate era imperios necesar sa fie atacate cele doua hotărâri potrivit procedurii instituite de art.53 alin.2 din legea 18/1991, căci, retine instanța de fond, nu se poate analiza si dispune reconstituirea dreptului de proprietate decât in măsura in care nu s-a soluționat in prealabil cererea de reconstituire de către C. L.
/Județeana de Fond Funciar.
Făcând aceasta analiza, instanța a omis sa observe faptul ca cererea de reconstituire nr.30/1997 a fost doar parțial soluționată prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003, respectiv doar cu privire la suprafața de 9,02 ha din totalul suprafeței solicitate de 9,91 ha, astfel ca cererea a rămas nesoluționata cu privire la suprafața de 0,89 ha. In consecința, urmând raționamentul propus chiar de către instanța de fond, concluzia este ca aceasta ar fi trebuit sa dispună reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului cu privire la suprafața de 0,89 ha, in privința căreia cererea nr.30/1997 a rămas nesoluționata.
Greșita este si susținerea instanței in sensul ca in privința suprafeței de 0,4932 ha, solicitata prin cererea de reconstituire nr.208/2005, pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate era necesar sa atace Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 331/2007, deși in realitate reclamantul nu avea interesul sa o fac[, de vreme ce prin aceasta hotărâre fusese admisa contestația sa împotriva soluției comisiei locale si se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate in natura.
Cu toate acestea, pana in prezent, in privința suprafeței de 0,4932 ha nu a fost eliberat titlul de proprietate in favoarea reclamantului. Aceasta suprafața de teren se identifica in regim de CF cu imobilul inscris in CF 5519 T., nr.top.4125-4130, (aspect ce rezulta si din conținutul HCJ nr.331/2007) solicitat prin prezenta acțiune. Refuzul Comisiei Județene de a elibera titlul de proprietate cu privire la aceasta suprafața este motivat de faptul ca in privința acestui teren ar fi eliberate titluri de proprietate in favoarea altor persoane, astfel ca acest teren nu ar fi liber si la dispoziția comisiei de fond funciar. Aceasta susținere nu a fost insa probata de către C.
L. de Fond Funciar, potrivit principiului ca cel care face o afirmație in fata instanței, este ținut sa o dovedească, iar simpla susținere a comisiei locale - parata din cauza - nu poate echivala cu o dovada deplina a acestei afirmații.
Dincolo de acest aspect, in măsura in care s-ar fi făcut dovada ca terenul de 0,4932 ha inscris in CF 5519 T. (pe lângă simpla susținere) nu poate fi atribuit in favoarea reclamantului din pricina ca in privința acestuia au fost eliberate titluri de proprietate in favoarea altor persoane, C. L. de Fond Funciar avea obligația sa facă propuneri de atribuire a unui alt amplasament, in locul terenului de 0,4932 ha, potrivit art.10 din HG nr.890/2005.
Pana in prezent, reclamantul nu a primit ofertele de atribuire a unui alt amplasament in schimbul terenului de 0,4930 ha, comunicate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire si însoțite de schițe/hărți in care sa fie figurat noul amplasament oferit.
Raportat la aceasta stare de fapt, nu se poate retine ca fiind adevărata afirmația Comisiei Locale de Fond Funciar T. in sensul ca nu se poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, mai ales având in vedere si faptul ca prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr._ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in natura cu privire la suprafața de 0,4932 inscris in CF 5519 T., nr.top.4125-4130, iar comisia nu a făcut propunerea de atribuire a altor amplasamente, in mod legal.
Având in vedere considerentele expuse mai sus, in mod corect acțiunea reclamantului a fost întemeiata pe prevederile art.64 din legea 18/1991, in pofida celor reținute de către instanța, găsindu-se in situația in care comisia locala de fond funciar refuza să-l pună in posesie cu suprafața de 0,4932 ha la care este îndrepțățit, astfel cum rezulta din actele dosarului. In privința celorlalte terenuri solicitate prin acțiune, respectiv a suprafeței de 17400 mp situata in tarlaua Lejaro, înscrisa in CF 551 T. sub nr.top.4827/_ /1,_ /2/2 (provenite din CF_ T. ) si a suprafeței de 5800 mp situata in locul cu denumirea populara Cracosa, înscrisa in CF 6007 T., nr. to.5277/3, instanța de fond de asemenea nu a analizat îndreptățirea reclamantului de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri, limitându-se sa conchidă ca ambele cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, având
nr.30/1997 si nr.208/2005 au fost soluționate.
In realitate, astfel cum a arătat mai sus, cererea nr.30/1997 a fost doar parțial soluționată, in sensul ca aceasta a rămas nesoluționata in privința suprafeței de 0,89 ha., astfel ca ne găsim in ipoteza amintita de către instanța de fond (pag.5 a sentinței, ultimul paragraf), in care instanța poate dispune reconstituirea dreptului de proprietate având in vedere ca nu s-a soluționat în întregime cererea de reconstituire.
Susținerea comisiei locale de fond funciar, exprimata prin întâmpinarea depusa in fata primei instanțe, in sensul ca imobilele înscrise in CF 551 T. sub nr. top. 4827/_ /1,_ /2/2 (provenite din CF_ T. ) fac parte din suprafața de 4,40 ha pentru care s-au aprobat despăgubiri (prin HCJ 109/2003) este neîntemeiata, fiind contrazisa chiar de considerentele sentinței civile nr. 1580/2004.
Din considerentele sentinței civile nr. 1580/2004 rezulta ca reclamantul a solicitat ca in urma admiterii contestației împotriva Hotărârii Comisiei Județene C. nr. 109/2003, anexa 39, poziția 302, sa fie obligate comisiile de fond funciar sa procedeze la reconstituirea dreptului sau de proprietate, in natura, cu privire la suprafața de 4,40 ha (înscrisa in anexa de despăgubiri) înscrisa in CF 7775 T., nr.top.5163/2 in suprafața de 1,7621 ha, CF 7776 T., nr.top.5162 in suprafața de 1,6174 ha si CF 7778 nr.top. 4654/_ /1/2 in suprafața de 1,2189 ha (suprafața totala rezultata din înscrierile in CF fiind de 4,5984 ha). Prin sentința civila nr. 1580/2004 s-a dispus reconstituirea in natura, in favoarea subsemnatului, a suprafeței de de 1715 mp, înscrisa in CF 7775 T. .
In consecința, cu ocazia soluționării contestației împotriva HCJ109/2003, in dos. nr. 4106/2003, nu s-a analizat situația imobilelor care fac obiectul prezentei cauze, identificate cu nr.top.4827/_ /1, _
/2/2 (din tarla Lejaro) sau nr.top.5277/3 (din tarla Cracosa), ci doar a
imobilelor prevăzute cu nr.top.5163/2, nr.top.5162 si nr.top. 4654/_
/1/2, cu privire la care s-a reținut cu putere de lucru judecat ca fac parte din suprafața de 4,40 ha incluse in anexa de despăgubiri prin HCJ 109/2003, iar aceasta împrejurare a fost reținuta cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 1580/2004, pronunțata in urma unui proces in care
C. L. de Fond Funciar T. a fost parte si nu a contestat starea de fapt expusa de către subsemnatul.
In consecința, aceeași comisie nu mai poate reveni in prezentul proces, susținând o stare de fapt contrara celei reținute cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 1580/2004, mai ales ca aceasta afirmație nu este fundamentata pe nici un argument si nici o proba. Astfel, afirmația Comisiei Locale de Fond Funciar T., făcuta prin întâmpinarea depusa in fata instanței de fond, in sensul ca imobilele solicitate prin prezenta acțiune, prevăzute cu nr.top.4827/_ /1,_ /2/2 (din tarla Lejaro), ar fi incluse in suprafața de 4,40 ha pentru care s-au acordat despăgubiri este complet neîntemeiata.
Pe de alta parte, nu poate fi reținut nici argumentul in sensul ca terenul inscris in CF 551 T., solicitat prin prezenta acțiune ar face parte din SCDA T., întrucât așa cum rezulta din conținutul adresei regăsita la fila 102 din dosar, SCDA T. arata ca suprafața de 4932 mp situata in extravilanul mun. T. din CF 551 T., nr. top. 4827/_ /1,_ /2/2 (in suprafața totala de 17.400 mp) face parte din suprafața de teren indispensabila activității de cercetare si dezvoltare.
In consecința, doar o parte din suprafața de teren aferenta nr.top.4827/_ /1,_ /2/2, respectiv suprafața de 4932 mp, este indispensabila activității de cercetare si dezvoltare, de unde rezulta concluzia fireasca, ca restul suprafeței aferente acestor numere topografice nu face parte din SCDA T., putând fi restituita in favoarea subsemnatului reclamant recurent.
Raportat la aceasta stare de fapt, prima instanța ar fi trebuit sa încuviințeze efectuarea unei expertize topografice, pentru a se lamuri care este suprafața de teren aferenta nr.top.4827/_ /1,_ /2/2, care ar putea fi restituita in natura in favoarea subsemnatului si care este suprafața de teren (sub aspectul amplasamentului concret) care este necesara desfășurării activității SCDA T. . Având in vedere acest considerent, s-ar putea susține ca se justifica casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la rejudecare in vederea administrării probațiunii.
Pe de alta parte, înainte de a se dispune acordarea despăgubirilor, trebuie verificat pe orice cale daca este posibila reconstituirea in natura prin oferirea unor alte amplasamente, potrivit procedurii prevăzute de art.10 din HG 890/2005, iar in privința suprafeței de 4,2285 mp (pentru care s-au stabilit in final despăgubiri) nu au fost făcute oferte privind alte amplasamente, oferte conforme însoțite de harți si schițe ale imobilelor oferite (pentru o identificare concreta si corecta a acestora), comunicate cu confirmare de primire.
Neîntemeiata este si susținerea Comisiei Locale de Fond Funciar, exprimata prin întâmpinare, in sensul ca suprafața de 5800 mp situata in locul cu denumirea populara Cracosa, înscrisa in CF 6007 T., nr.top.5277/3 ar fi inclusa in suprafața de 4,62 ha reconstituita in natura in
favoarea subsemnatului, si pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.3283/2720/_ . Astfel cum rezulta prin procesul-verbal de punere in posesie nr. 2783/2176/_, aferent acestui titlu de proprietate, toate imobilele reconstituite prin titlul de proprietate nr.3283/2720/_ (si înscrise in acest proces verbal de punere in posesie) sunt situate in locul cu denumirea toponimica Cânepiști (iar nu Cracosa, cum se numește locul in care este situat terenul solicitat prin prezenta acțiune). Cele doua zone (Cânepisti si Cracosa) sunt diferite, situate la o distanta considerabila una fata de cealaltă. In plus, nici in regim de carte funciara, terenul solicitat prin prezenta acțiune, CF 6007 T., nr.top.5277/3, nu se identifica cu imobilele înscrise in titlul de proprietate nr.3283/2720/_ .
Ori, făcând o afirmație, C. L. de Fond Funciar T., care are calitatea de parte in proces, avea obligația sa facă dovada celor susținute,printr-o expertiza topografica, lucru care nu s-a întâmplat.
In prezenta cauza ar trebui sa se tina seama si de indicațiile date de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cauza Faimblat împotriva României (chiar daca acea cauza deriva din aplicarea dispozițiile Legii 10/2001) in sensul ca este admisibila o acțiune in revendicare întemeiata pe dreptul comun, chiar fără parcurgerea procedurii reglementate de legea specială (Legea 10/2001 în situația acolo dedusă judecății), caci in cazul in care nu s-ar recunoaște persoanelor îndreptățite o astfel de posibilitate, art.
6 și 1 al Convenției ar fi încălcat. Astfel, Curtea a reținut faptul ca, respingând cererea de revendicare formulata pe dreptul comun, o astfel de hotărâre a poate fi analizată ca o ingerință în dreptul de acces al reclamanților la un tribunal.
Argumentele reținute de Curte in cazul procedurii Legii 10/2001, sunt aplicabile si in ceea ce privește procedura legilor fondului funciar, de vreme ce despăgubirile stabilite, fie pe Legea 10/2001, fie in temeiul legilor fondului funciar, ajung sa fie puse in executare tot prin intermediul Fondului P. a, adică potrivit unei proceduri unice, potrivit procedurii prevăzute de Legea 247/2005.
Ori, acolo unde exista identitate de rațiune trebuie sa existe si identitate de soluție, concluzia fiind aceeași, in sensul ca este preferabilă restituirea in natura in locul despăgubirilor, indiferent de maniera sau de temeiul de drept invocat in scopul obținerii unei astfel de restituiri in natura. De altfel, principiul prevalentei restituirii/reconstituirii in natura este consacrat si de către legislația interna.
Prin întâmpinare, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T. a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 819/2013 a Judecătoriei T., pronunțată în dosar civile nr._, pentru următoarele motive:
Reclamantul a formulat acțiunea civilă în contradictoriu cu pârâtele,
L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. și C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., prin care solicită reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, asupra următoarelor suprafețe de teren arabil: Suprafața de 0,4932 ha, teren înscris în CF 5519 T. ; Suprafața de 1,74 ha,
teren înscris în CF 551 T. ; Suprafața de 0,5800 ha, teren înscris în CF 6007 T. .
Prin cererea nr. 30/l997 depusă la P. municipiului T. în baza Legii nr. 169/1997, numiții C. A. și soția C. M. au solicitat suprafața de 9,91 ha teren agricol, după defunctul C. S. .
În susținerea pretențiilor lor depun copie după extrase CF și de asemenea mai depun acte de stare civilă. C. locala de fond funciar T. a analizat actele depuse, din care a rezultat că au făcut dovada, calității de persoană îndreptățită pentru suprafața de 9,02 ha, urmare cărui fapt, C. locala de fond funciar T. a întocmit următoarele anexe:
Anexa 32, pox.47, validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 109/2003, pentru suprafața de 4,62 ha, restituire în natură. De asemenea s-a întocmit proces-verbal de punere în posesie nr.2783/2176 din_ pentru suprafața totală de 4,62 ha, în favoarea numiților C. A., C. M.
., fiind emis titlul de proprietate nr.3283/2720.
Anexa nr.39, poz.302, despăgubiri, validată prin Hotărârea Comisiei județene nr.l09/2003,pentru suprafața de 4,40 ha. Prin Sentința civ.nr. 1580/2004, instanța a dispus cu privite la suprafața de 4,40 ha, astfel suprafața de 0,1715 ha să fie restituită în natură, iar diferența de 4,2285 ha să fie menținută pe anexa de despăgubiri. In aceste condiții, comisia locală, în baza H.G.890/2005, art. 10 a formulat două oferte. Prima ofertă a fost comunicată cu adresa nr.8168/_, pentru suprafața de 4,2285 ba, teren situat în tarlaua 47, cu destinația de pășune, iar a doua ofertă a fost comunicată cu adresa nr.10055 din_, pentru suprafața de 4,2285 ha teren situat în tarlaua 32, având tot destinația de pășune, oferte pe care le anexează prezentei.
Pentru suprafața totală de 0,1715 ha comisia locală a întocmit Proces- verbal de punere în posesie nr.2762/2176 din_ - restituire în natură, fiind emis titlul de proprietate nr. 3283/2723, în favoarea recurentului reclamant.
In recursul formulat, recurentul reclamant solicita o diferență de 0,89 ha. Această diferență rezultă din suprafața de 9,91 ha solicitată prin cererea de fond funciar depusă în condițiile Legii nr.169/1997 și suprafața înscrisă în actele doveditoare depuse din care rezultă că recurentul a fost îndreptățit la suprafața totala de 9,02 ha. Menționam că instanța corect a apreciat că poate analiza și dispune reconstituirea dreptului de proprietate numai dacă nu s-a soluționat în prealabil cererea de reconstituire de către C. locală T. și C. județeană C. .
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, pentru următoarele trei suprafețe de teren: 1. Teren arabil în suprafață de 0,4932 ha, înscris în CF 5519, nr. top_ ,_ .
Prin adresa nr. 14818/_, reclamantului i s-a comunicat că pe vechiul amplasament au fost emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane,în baza Legii nr. 18/1991, astfel: Predescu I., Tarlaua 71, parcela 38, titlul de proprietate nr.1679/2066, Pctean Ana, Tarlaua 71, parcela 39, titlul de proprietate nr. 5465/718, Palfi Nicolae Tarlaua 71, parcela 40, titlul de proprietate nr.5465/701 Vescan G., Cotișel M., Tarlaua 71, parcela 41, titlul de proprietate nr.28399/1323.
Având în vedere ca la petitul 1 recurentul reclamant solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în natură, cu datele de identificare de mai sus, C. locală nu a putut să formuleze două oferte pentru un alt amplasament, conform art.10 din 1IG 890/2005, așa cum se precizează în recurs.
Considerăm că recurentul, dacă a solicitat punerea în posesie, ar fi trebuit să solicite instanței de judecată anularea titlurilor de proprietate deja emise pentru vechiul amplasament în favoarea altor persoane și introducerea acestora în cauză, lucru care nu s-a întâmplat.
Mai mult decât atât, instanța de fond a încuviințat în prezentul dosar efectuarea unui Raport de expertiză, în care expertul ar fi putut menționa constatările efectuate în teren, dar ulterior recurentul a renunțat să mai fie administrată și această probă.
Teren arabil în suprafață de 1,74 ha, înscris în CP 551, nr. top. 4827/_ /1,_ /2/2, provenite din CF 7778,7779 și 7780 T.
. Recurentului reclamant îi revin doar cote părți, după cum urmează:
-CF 7778 T., tir. top 4827/2/2, coca de 2/3 a parte din suprafața totală de 0,5834 ha = 0,3892 ha.
-CF 7779 T., nr, top 4827/2/1, cota de 2/3 a parte din suprafața totală de 0,5834 ha = 0,3889 ha.
-CF 7780 T. ,nr, top 4823/1 și 4823/25 cota de 8/120 a parte din suprafața totală de 4,97 ha = 0,3313 ha.
Suprafața totală din CF-uri, respectiv 0,3313 ha + 0,3889 ha + 0,3892 ha = 1,1094 ha este situata în Tarlaua 41 la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă T. .
Din verificările Comisiei locale s-a constatat că suprafața de teren solicitată face parte din suprafața totală de 4,40 ha, aprobată prin Sentință judecătorească la despăgubiri, comisia locală fiind obligată să aplice dispozițiile instanței de judecată.
Așa cum a arătat anterior, pentru diferența de suprafață de 4,2285 (4,40 ha suprafața totală - 0,1715 ha - restituit în natură), conform prevederilor legale incidente în prezenta cauză, respectiv HG 890/2005, art.10, C. locală a formulat două oferte, care au fost refuzate de către recurent. Dacă acum în recurs se formulează alte susțineri, considerăm că numai un expert printr-un Raport de expertiză ar fi putut constata situația reală din teren.
Terenul în suprafață de 0,5800 ha, categoria fânețe, înscris în CF 6007 nr.top 5277/3.
C. locală T., din verificările efectuate, a constatat ca terenul respectiv se regăsește în suprafața totală de 4,62 ha, conform procesului verbal de punere în posesie.
În cererea de chemare în judecată recurentul menționează clar că suprafața este situată în extravilanul municipiului T., în tarlaua denumită "Cracoșa". De asemenea și C. locală a precizat același lucru în întâmpinarea formulată, cu toate că acum în motivele de recurs se menționează că este vorba de zona cu denumirea de Cânepișii.
Consideră că referirea în concret a zonei Cracoșa formulată în cererea de chemare în judecată și ale Comisiei locale sunt corecte având în vedere că au la bază extrasul CF 6007 nr.top 5277/3, în care este menționată zona
Cracoșa, iar recurentul a depus acel extras CF ca act doveditor la dosarul de fond funciar, nu așa cum susține ulterior în motivele de recurs.
C. locală consideră că numai un expert printr-un Raport de expertiză ar fi putut constata situația reală din teren și în această situație.
În ceea privește acțiunea recurentului reclamant, aceasta s-a întemeiat pe dispozițiile Art.64 din Legea nr. 18/1991 (1) în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Codul de procedură civilă.
Din economia prevederilor legale citate anterior, instanța corect a apreciat când a considerat că aceste prevederi legale nu sunt incidente în prezenta cauză, pentru faptul că recurentul nu a pretins, iar C. locala nu a refuzat înmânarea vreunui titlu de proprietate care ar fi fost emis în favoarea acestuia și de asemenea punerea în posesie a avut loc.
In ceea privește plata cheltuielilor de judecata în fond, așa cum solicită în motivele de recurs, consideră că nu se poate solicita admiterea acestora în faza de recurs, având în vedere că în cererea de chemare în judecată s-a menționat "cu cheltuieli de judecată pe care le voi preciza în instanță".
Dacă recurentul reclamant nu a depus la dosarul de instanță și nu a făcut dovada cu acte a efectuării vreunei cheltuieli, instanța de fond nu a admis cheltuieli de judecată, motiv pentru care se solicită să fie admisă obligarea intimate la plata unor cheltuieli de judecată în fond și solicitate în recurs pentru fond și recurs.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.18/1991 republicată, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare Cod Pr.Civ. Fără cheltuieli de judecată.
Analizând recursul promovat, prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, T. ul reține următoarele:
Susținerile recurentului sunt întemeiate în parte și anume, în ceea ce privește terenul în suprafață de 4932 m.p., înscris în CF 5519 T. . Acest teren a fost solicitat prin cererea depusă de reclamant sub nr. 17.497/_
, aflată în copie la fila 5 din dosarul de fond, prin care s-a solicitat, pe lângă suprafața de 0,59 ari din Deal, de pe titlul de proprietate, restul de suprafață de 0,4932 m.p. din CF 5519.
T. ul constată că, deși prima instanță a reținut că reclamantul ar fi trebuit să atace Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 331/_ (f. 87), prin această hotărâre a fost admisă contestația reclamantului și a fost recunoscută îndreptățirea acestuia la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4932 m.p., solicitată prin cererea formulată în baza Legii nr. 247/2005.
Urmează ca, în privința acestui teren de 4932 m.p. să se procedeze la întocmirea unei expertize, în vederea identificării vechiului amplasament și a
stabilirii dacă acesta este liber și poate fi restituit în natură ori a unui alt amplasament liber.
Având în vedere că o astfel de expertiză nu poate fi administrată în recurs, potrivit dispozițiilor art. 305 C.pr.civ., T. ul va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul art. 312 alin. 3 și alin.
5 C.pr.civ.
Cât privește celelalte terenuri solicitate de reclamant, T. ul constată că soluția primei instanțe este corectă, întrucât reclamantul nu a atacat Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003 cu privire la acestea, astfel încât, formularea prezentei cereri de chemare în judecată la 21 mai 2012 apare ca fiind făcută peste termenul de 30 de zile de formulare a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, termen prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Prin cererea depusă de reclamant sub nr. 30/10.XII.21997, aflată în copie la fila 7 din dosarul de fond, reiese că acesta a solicitat suprafața de 9,91 ha.
Prin Hotărârea Comisiei Județene C. nr. 109/2003 (fila 55), reclamantul a fost validat cu suprafața de 4,400 ha, conform Anexei 39, Poziția 302 (despăgubiri). Această hotărâre i-a fost comunicată reclamantului în data de_ (fila 58).
Reclamantul a formulat plângere împotriva acestei Hotărâri a Comisiei Județene C. nr. 109/2003, soluționată prin Sentința civilă nr. 1580/2004 a judecătoriei T. din dosar nr. 4106/2003 (f. 24-25).
Din motivarea acestei sentințe rezultă că prin plângerea sa reclamantul a solicitat reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,400 ha din C.F. 7775 T., CF 7776 T. și CF 7778, nr. top. 4654/_ /1/2.
Deci, în plângere, reclamantul nu a atacat hotărârea comisiei județene în ce privește restul terenurilor solicitate și netrecute în anexa de validare, cuprinse în prezenta acțiune, cu nr. top. 4827/_ /1,_ /2/2, provenite din CF_ T., înscrise în CF 551 T., precum și cel din CF 6007 T. .
La dosar nu se regăsesc alte cereri de reconstituire formulate de reclamant, în afara celei cu nr. 30/10.XII.21997, care a făcut obiectul judecății anterioare, astfel cum rezultă din motivarea Sentinței civile 1580/2004, deci nu se pot reține argumentele recurentului că, nefiind soluționată în totalitate, instanța ar mai putea în prezent să analizeze îndreptățirea reclamantului, întrucât și faptul nesoluționării în totalitate a cererii sale trebuia să fie atacat tot în termenul de 30 zile amintit mai sus, precum și cererea cu nr. 17.497/_, pentru terenul de 4932 m.p. din CF 5519 T., analizat anterior.
Respectarea procedurii și a termenelor prevăzute de legile fondului funciar este obligatorie, neputând fi reținute în cauză indicațiile Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza Faimblat, invocată în recurs, neexistând similitudine între cele două cauze. Chiar Curtea a arătat în jurisprudența sa că, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate, statele sunt libere să reglementeze procedura, inclusiv prin introducerea unor termene, a unor condiții și a unor limitări.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 C.pr.civ., T. ul va menține soluția primei instanțe în ceea ce privește terenurile în suprafață de 17.400 m.p., din CF 551 T. și în suprafață de 5800 m.p., din CF 6007
T. și va admite în parte recursul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile nr. 819/2013 a Judecătoriei T., pe care o va casa în parte, doar în ceea ce privește terenul înscris în CF 5519 T., cu privire la care va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul C. A. împotriva Sentinței civile nr. 819/_, dosar nr._ a Judecătoriei T., pe care o casează în parte și anume în ceea ce privește terenul înscris în CF 5519 T., cu privire la care trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Menține în rest soluția primei instanțe. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iulie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, F. S. B. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. -C. Ț. |
G.Ț. 11 Iulie 2013
Red. O.R.G./ Tehnored. C.H. 3 ex./ 17 iulie 2013
Jud. fond: A. G. N. - Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 246/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 54/2013. Fond funciar → |
|---|
