Decizia civilă nr. 541/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 541/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE E. L.
Judecător M. O. -S. Judecător Dan-I. T. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent S. B. împotriva impotriva Sentintei civile nr. 3815/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Turda, privind și pe intimat B. V., intimat V. V. M., intimat V. N. D., intimat V. M., intimat S. D., intimat B. G.
, având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului, av. Iancu L. F. și reprezentantul intimatului B. G., av. Moldvai B. în substituirea av. Solonaru P. a T., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentului depune la dosar dovada citării prin publicitate, conform art. 95 C.pr.civ, a intimatei V. M. V. .
Instanța constată că s-au efectuat cercetări în baza de date informatizată pentru a se afla domiciliul actual al intimatei V. M. V., aceasta a fost citată la domiciliul actual, însă procedura de citare nu a fost îndeplinită cu intimata la adresa respectivă.
Nemaifiind alte cereri, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită în principal, admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respectiv respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul voluntar principal B. G. . În subsidiar, recurentul solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și să se dispună trimiterea spre rejudecare a pricinii cu îndrumarea expresă pentru instanța de fond de a dispus suplimentarea probațiunii în cauză în sensul administrării de probe din care să rezulte cu certitudine că parcela de teren în suprafață de 1400 mp, categoria de folosință arabil și respectiv curți construcții, tarlaua nr. 1, parcela nr. 6 și tarlaua nr. 1, parcela nr. 5, intravilan evidențiate în TP nr. 28093/1023/_, având ca titular pe def. B. Gligor a revenit în întregime în urma succesiunii defunctului în lotul pârâtelor B. V. și V. V. M. .
De asemenea, recurentul solicită obligarea intervenientului voluntar în interes propriu B. G. la plata cheltuielilor de judecata în fond și recurs.
Reprezentantul intimatului B. G. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3815/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Turda a fost respinsă excepția lipsei de interes a intervenientului B. G., invocată de către reclamant; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. B., în contradictoriu cu pârâții B. V., V.
V. M., V. N. D. și V. M., S. D., respectiv cu intervenientul voluntar principal B. G. ; a fost admisă cererea de intervenție formulată și precizată de intervenientul voluntar principal B. G., și în consecință: s-a constatat nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor emis în Dos.nr. 777/1995 al notariatului de Stat Local Turda; a fost obligat reclamantul reclamantul la plata către intervenient a sumei de 564 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei de interes a intervenientului B. G., invocată de către reclamant:
Imobilul dedus judecății în prezenta cauză este înscris în Titlul de proprietate nr.28093/1023/_, emis în favoarea actualmente defunctului B. Gligor.
Defunctul B. Gligor a decedat la data de_ (fila 22 dos.), având ca succesibili supraviețuitori pe soția sa, B. V., pe fiica sa V. V. - ambele pârâte în prezentul dosar, precum și pe fiul său B. G. - intervenient voluntar principal în prezentul dosar.
În Dos.nr._ al Judecătoriei Turda, B. G., în contradictoriu cu
B. V. și V. V., a obținut o hotărâre rămasă irevocabilă - Sentința civilă nr.1775/2011 - prin care s-a stabilit, printre altele, că au calitate de moștenitori acceptanți ai defunctului B. Gligor atât actuala pârâtă B. V., în calitate de soție supraviețuitoare, cât și actualul intervenient B. G., în calitate de fiu.
Așa fiind stabilit cu putere de lucru judecat, instanța a apreciat că se justifică pe deplin interesul intervenientului de a formula pretenții proprii într-un litigiu în care este dedus judecății un bun care face parte din masa succesorală a defunctului B. Gligor, cum este cazul terenului înscris în Titlul de proprietate nr.28093/1023/_, emis în favoarea actualmente defunctului B. Gligor.
Este de asemenea justificat interesul intervenientului de a solicita constatarea nulității Certificatului de moștenitor emis în Dos.nr. 777/1995 al Notariatului de Stat Local Turda, din care intervenientul a fost omis, atâta timp cât s-a stabilit în putere de lucru judecat că intervenientul este moștenitor acceptant al defunctului B. Gligor.
Față de toate cele de mai sus, instanța a respins excepția lipsei de interes a intervenientului B. G., invocată de către reclamant.
Asupra fondului cauzei, atât în ceea ce privește acțiunea, cât și în ceea ce privește cererea de intervenție voluntară principală:
Prin Sentința civilă nr.1775/2011 pronunțată în Dos.nr._ al Judecătoriei Turda s-a stabilit, în condiții de contradictorialitate cu cele trei persoane care aveau vocație succesorală după defunctul B. Gligor - B. V., soție, V. V., fiică și B. G., fiu, faptul că au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului actuala pârâtă B. V., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ parte, și actualul intervenient B. G., în calitate de fiu, în cotă de ¾ parte.
Un prim aspect care trebuie reținut este că, într-adevăr, actualul reclamant nu a fost parte în Dos.nr._, dar nu poate fi primită concluzia reclamantului în sensul că nu îi este opozabilă sentința pronunțată în respectivul dosar deoarece, dincolo de principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești în materie civilă, trebuie avute în vedere și efectele a ceea ce se
a unor aspecte supuse cenzurii instanțelor de judecată și pentru a asigura stabilitatea circuitului civil.
Astfel, instanța apreciază că reclamatul nu poate ignora cele statuate în materia devoluțiunii succesorale prin Sentința civilă nr.1775/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda. Acesta este însă un aspect cu totul diferit de faptul că reclamantul nu ar fi cunoscut la momentul la care a contractat despre această sentință, respectiv de faptul că reclamantul ar fi fost de bună credință la momentul contractării, cu toate consecințele care decurg dintr-o atare calificare.
Concluzionând, reclamantul nu poate face abstracție de faptul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că au calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului actuala pârâtă B. V., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ parte, și actualul intervenient B. G., în calitate de fiu, în cotă de ¾ parte.
Apoi, chiar dacă Sentința civilă nr.1775/2011 se referă la un alt bun din masa succesorală decât cel dedus judecății în prezentul dosar, cele statuate în materie de calitate și cote succesorale sunt pe deplin valabile cu privire la întreaga masă succesorală deoarece calitatea de moștenitor și opțiunea succesorală sunt indivizibile.
Un al doilea aspect care trebuie reținut este acela că moștenirea se deschide prin moartea lui de cujus, precum și că tot de la momentul deschiderii succesiunii decurg consecințe juridice din calitatea de moștenitor acceptant (aceste efecte se produc nu numai ex nunc, ci și ex tunc) (art.651, art.688 C.civ.). Altfel spus, odată stabilită prin Sentința civilă nr.1775/2011 calitatea de moștenitori acceptanți a pârâtei B. V. și a intervenientului B. G., ei sunt și trebuie considerați moștenitori acceptanți încă de la data decesului autorului lor -_ .
Se pune astfel problema valabilității Certificatului de moștenitor emis în Dos.nr. 777/1995 al Notariatului de Stat Local Turda, în condițiile în care de la procedura succesorală notarială a fost omis intervenientul B. G. .
În ciuda demersurilor instanței de a intra în posesia dosarului succesoral notarial, prin adresa nr.2029/_ a Camerei Notarilor Publici C. (fila 66 dos.) s-a răspuns că respectivul dosar a fost dat la topit în anul 2007.
Cercetând însă certificatul de moștenitor emis în Dos.nr. 777/1995 al Notariatului de Stat Local Turda (fila 8 dos.), se poate observa că intervenientul a fost literalmente omis de la această procedură, nerezultând că ar fi fost citat, nerezultând că ar fi fost luat în considerare ca succesibil și stabilindu-se în aceste condiții că moștenitoare ale defunctului B. Gligor sunt doar B. V., soție supraviețuitoare, și V. V., fiică.
Cum la data emiterii certificatului de moștenitor în cauză era în vigoare deja Legea nr.36/1995, instanța apreciază că o serie de dispoziții imperative ale acesteia au fost încălcate.
Astfel, conform art.75 din Legea nr.36/1995, așa cum era în vigoare la data emiterii certificatului, " după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar dacă există testament, citează și pe legatari și executorul testamentar instituit";.
Această condiție nu rezultă îndeplinită în cazul de față, deși în mod cert intervenientul avea vocație succesorală concretă.
Totodată, conform art.77 din Legea nr.36/1995, așa cum era în vigoare la data emiterii certificatului, "calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori";. O minimă diligență din partea notarului public, manifestată de pildă prin a solicita extras pentru uz oficial de pe actul de stare civilă de naștere al defunctului, cu toate mențiunile, era suficientă
intervenientului. Fără îndoială însă că și pârâtele incluse în certificatul de moștenitor au omis să indice existența intervenientului ca persoană cu vocație succesorală, ceea ce pune problema ilicității cauzei în condițiile în care ambele pârâte aveau cunoștință de existența și drepturile cel puțin teoretice ale intervenientului.
Potrivit art. 88 din același act normativ, "cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii";.
Față de toate cele de mai sus, instanța a admis cererea de intervenție voluntară principală așa cum a fost formulată și ulterior precizată și va constata nulitatea absolută a Certificatului de moștenitor emis în Dos.nr. 777/1995 al Notariatului de Stat Local Turda.
De soluția de mai sus depinde și soluția asupra acțiunii introductive de instanță.
Instanța a respins petitul 1 din acțiunea introductivă de instanță deoarece pârâtele V. V. M. și B. V. nu au vândut - cum indică reclamantul - ci doar și-au asumat doar o obligație de a face, întrucât au încheiat strict o
"promisiune de vânzare-cumpărare";, chiar dacă autentificată, și nu un veritabil contract de vânzare-cumpărare translativ de proprietate. Apoi, pârâtele V. V.
M. și B. V. nici nu puteau vinde întreg terenul identificat prin promisiune de vânzare-cumpărare de la fila 9 dos., deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, nu sunt singurele proprietare.
A admite petitul 1 ar echivala cu a consfinți un transfer de proprietate cu ignorarea faptului că în prealabil se impune lămurit în lotul cărui coproprietar cade terenul în cauză și abia apoi stabilit dacă transferul de proprietate este sau nu legal posibil. Firește că în contextul partajului, reclamantul va putea valorifica buna sa credință, cum s-a arătat și în partea inițială a considerentelor prezentei sentințe.
În privința petitelor 2 și 3, au fost de asemenea, respinse, deoarece sunt subsecvente și interdependente ca soluție de petitul 1. Într-adevăr, prin petitele 2 și 3 sunt deduse judecății transmisiuni succesive de drepturi care își au originea în promisiunea de vânzare-cumpărare de la petitul 1. Or este de principiu că soarta actului subsecvent depinde de soarta actului inițial.
Reclamantul S. B. a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr. 3815/_ a Judecătoriei Turda, arătând că sentința pronunțată este nelegala și netemeinică, solicitând instanței, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în principal admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecarea cauzei, în vederea suplimentării probațiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că argumentația primei instanțe referitoare la nulitatea certificatului de moștenitor nr. 777/1995 eliberat de Notariatul de Stat Turda este vadit subiectiva și nu are la bază nicio probă administrată în dosar. fiind rodul părerii strict personale a judecătoarei care a găsit de cuviință să-și motiveze de aceasta maniera soluția după 30 de luni de proces (majoritatea termenelor acordate neavand nici o acoperire în dosar).
Se împune a fi înlăturata aceasta argumentație întrucat în cauză nu s-a făcut dovada în niciun fel a faptului că intervenientul nu a fost citat în dosarul succesoral, nu se poate pune în sarcina recurentului, după 15 ani de la data emiterii certificatului de moștenitor, lipsa de diligenta a notarului care a instrumentat dosarul, și a se anula astfel în totalitate buna credința a recurentului la perfectarea cumpărării terenului, în contrapondere nu se poate accepta sub nici o forma validarea relei-credințe și a lipsei de diligență a
intervenientului care, timp de 15 ani nu a făcut nimic pentru a-și valorifica dreptul succesoral potențial.
Pentru cele de mai sus solicită să se constate că nu a fost invocat și probat nici un caz de nulitate absoluta a certificatului de moștenitor, situație în care se impune respingerea cererii de intervenție în interes propriu ca fiind nefondată.
Raportat la invocarea Sentinței Civile nr. 1775/2011 pronunțata în dosarul nr._ a Judecătoriei Turda se arată că motivarea primei instanție trebuie înlăturată ,atâta timp cât instanța a trecut cu nonșalanță peste principiul relativității efectelor hotărârilor judecătorești și a ajuns la o concluzie de neacceptat .Reclamantul nu poate ignora cele statuate printr-o hotărâre judecătorească dată într-un proces în care nu a fost parte, în condițiile în care același reclamant a perfectat cumpărarea după ce imobilul se transmisese de 2 ori succesiv în baza certificatului de moștenitor eliberat cu 16 ani înainte de hotărârea judecătorească respectivă.
Judecătorul fondului invocă securitatea circuitului civil în contextul în care tocmai acest principiu 1-a încălcat flagrant prin admiterea cererii de intervenție în interes propriu, în condițiile în care a dat validitate deplină unei sentințe pronunțate la 16 ani după certificatul de moștenitor și a ignorat cu desăvârșire realitatea că acest imobil a fost transmis succesiv prin 2 contracte valabile și este în folosința recurentului.
De asemenea a anulat orice valoare a bunei-credințe a subdobânditorilor imobilului.
În aceste condiții, a vorbi despre securitatea circuitului civil "protejata" prin soluția data este absolut de neînțeles.
Probele administrate au fost interpretate absolut eronat și vădit nejuridic de către instanța de fond, situație în care în nici un caz nu are preferința hotărârea judecătoreasca pronunțata în condițiile arătate și după 16 ani față de certificatul de moștenitor .
Raportat la solicitarea în subsidiar, se impune a se constata că instanța nu și-a îndeplinit obligația de a-și exercita rolul activ conform prevederilor de art.129 C.pr.civ.
Mai precis, instanța de fond avea obligația din oficiu, de a pune în discuția pârtilor probarea aspectului, esențial, a atribuirii acestei parcele de teren moștenitorilor în urma succesiunii def. B. G. .
Este unanim acceptat în teoria și practica judiciara că în situația în care un bun din masa succesorală este în coproprietatea indiviză a comoștenitorilor dacă numai o parte din aceștia procedează la vânzarea bunului, soarta validității vânzării este determinată de preluarea în folosința a bunului de către moștenitorii care au efectuat vânzarea.
Or, instanța, în condițiile date, trebuia obligatoriu sa pună în discuția pârtilor probațiunea acestui aspect, ceea ce nu a făcut, deși a procedat la amânarea succesiva și repetata a cauzei.
Este lesne de constatat că pârâtele de rd. 1-2 au cota mult superioară față de intervenient la succesiune, astfel încât validarea vânzării trebuia cercetată sub acest aspect.
Un ultim argument pe care îl invocă în acest context este realitatea peste care instanța de fond a trecut, că în Sentința civilă nr. 1775/2011 pronunțata în dosarul nr._ a Judecătoriei Turda nu s-a discutat nimic cu privire la terenul dedus judecății în cauza de față, situație în care acea hotărâre nu lămurește aspectul esențial al validității vânzării terenului descris mai sus de către pârâtele de rd. 1-2.
Intimatul B. G. a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului declarat împotriva Sentinței civile 3815/2012 de Judecătoria Turda, cu consecința menținerii acesteia .
Rreclamantul nu poate ignora cele statuate în materia devoluțiunii succesorale stabilite în Sentința Civila nr. 1775/2011 pronunțata de Judectaoria Turda, și nici nu poate face abstracție de faptul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că au calitate de moștenitori acceptanți ai defunctului, soția supraviețuitoare B. V. în cota de 1/4 a parte, și fiul B. G. în cota de 3/4 aparte, încă de la decesul defunctului B. G._ .
Cu privire la faptul că sentința privește în materialitatea sa alte bunuri decât cele deduse judecații din prezentul dosar, opțiunea succesorala și calitatea de moștenitor sunt indivizibile.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor emis în dosar 777/1995 al Notariatului de Stat Turda putem spune cu certitudine că B. G. a fost omis de la procedura succesorala nefiind citat și nu s-a luat nici în considerare că fiind succesibil, drept urmare, au fost încălcate o serie de dispoziții imperative conform art. 75 din Lg 36/1995.
B. Gligor în calitate de fiu al defunctului avea vocație succesorală concretă, însă nu a fost legal citat.
Ba mai mult, notarul public nu a identificat faptul că mai exista și alți moștenitori în afară de soția supraviețuitoare și fiică, acest aspect se poate observa cu certitudine din certificatul de moștenitor anexat.
Intimatul nu și-a înstrăinat cota sa de proprietate, iar pârâtele B. V. și
V. V. nu aveau cum să înstrăineze întreg imobilul câtă vreme nu sunt singurele proprietare cu titlul drept moștenire ramase după tata.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Prima critică a recurentului vizează faptul că soluția de anulare a certificatului de moștenitor nr.777/1995 eliberată de Notariatul de Stat Turda nu își găsește justificare în raport de probatoriul administrat în cauză și nici temei legal, iar lipsa de diligență a notarului și a intervenientului nu poate fi suportată de recurent ,care a fost de bună-credință.
T. ul reține că în drept, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr.36/1995, modif. privind activitatea notariala "cei care se considera vatamati în drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii";.
Vătămarea care a fost reținută de prima instanță, astfel cum prevede art.88 alin.1 din Legea nr. 36/1995 modif., constă în faptul că procedura succesorală nu s-a dezbătut cu respectarea normelor legale care prevăd citarea celor care au vocație la moștenire, respectiv art. 75 alin.1 din același act normativ.
Chiar și în lipsa dosarului succesoral notarial nr.777/1995 în care s-a emis certificatul de moștenitor contestat, din conținutul acestui act, rezultă faptul că intervenientul B. Gligor deși este succesor legal cu vocatie concretă la succesiunea defunctului său tată B. G., nu a fost citat în procedura succesorală notarială respectivă.
În acest sens, se constată că nu se face nicio referire la acest succesibil în certificatul contestat. Acest lucru denotă, fie o încălcare flagrantă de către notar a obligațiilor sale din perspectiva prevederilor art.77 din Legea nr.36/1995, referitoare la depunerea actelor de stare civilă și audierea martorilor în procedura succesorală notarială, fie o ignorarea totală a acestora, ele au fost
respectate sub aspect formal, al existenței lor la dosarul succesoral. În ambele variante însă finalitatea este aceeași, de încălcare a nomelor legale cu consecința vătămării drepturilor intervenientului.
Nu poate fi avansată nici ipoteya ca intervenientul, citat în procedura notarială, ar fi e renunțător la succesiunea tatălui său, într-o astfel de situație trebuia menționat ca atare în cuprinsul certificatului și mai mult, trebuia înscris în registrul special destinat acestui scop.
În plus față de aceste rețineri, se constată că prin Sentința civilă nr.1775/2011 a Judecătoriei Turda s-au stabilit moștenitoriidefunctului B. G. precum și cotele succesorale ale acestora, unul dintre ei fiind intervenientul B. Gligor.
Ori, această hotărare judecătorească irevocabilă are forță probantă în ceea ce privește calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, întocmai ca a unui certificat moștenitor.
Ca atare este lipsită de relevanță susținerea referitoare la faptul că Sentința civilă nr.1775/2011 a Judecătoriei Turda nu se referă la terenul din prezentul litigiu, întrucat, așa cum s-a arătat, interesează și se impun cu putere de lucru judecat statuările privind moștenitorii defunctului și cotele lor de moștenite.
Problema care se ridică este însă că după același defunct nu pot exista în mod valabil, două acte care să ateste, ca moștenitori, beneficiri diferiți, impunandu-se așadar anularea unui dintre ele.
Cum în apeță, s-a solicitat anularea certificatului de moștenitor emis în dosarul succesoral nr.777/1995 a Notariatului de Stat Turda, în privința căruia s-a constatat că a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art.75,77 din Legea nr.36/1995, spre deosebire de cele statuate în condiții de contradictorialitate între toți succesibilii defunctului B. G. prin Sentința civilă nr.1775/2011 a Judecătoriei Turda pronunțată în dosar nr._, în mod corect s-a dispus anularea celui dintai.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la ignorarea principiului relativității efectelor hotărarilor judecătorești de către prima instanță întrucat referirile acesteia la existența puterii de lucru judecat au avut în vedere problema calității de moștenitori și a cotelor acestora stabilite prin hotărarea irevocabilă amintită.
Pentru terții care nu au participat la proces, hotărarea judecătorească irevocabilă se impune întocmai ca un fapt și dă posibilitatea acestora să demonstreze în contra adevărului judiciar reținut de instanță -relevat de probele administrate de părți si pe care judecătorul si-a fundamentat raționamentul -, aducând în dezbatere elemente noi, care,dacă ar fi fost cunoscute, ar fi condus la o altă soluție.
Ori, recurentul nu a fost în măsură să facă o astfel de dovadă, afirmațiile sale contrare sentinței judecătorești invocate bazandu-se doar pe certificatul de moștenitor a cărui anulare s-a solicitat, act care, așa cum s-a arătat a fost emis cu încălcarea prevederilor legale.
Din această perspectivă este fără relevanță sub aspectul soluției ce se impune în prezenta cauză, buna credință invocată de recurent.
T. ul reține de asemenea ca fiind nefondată critica referitoare la încălcarea de către prima instanță a prevederilor art.129 C.pr.civ. contand în aceea că nu a pus în discuția părților aspectul atribuirii parcelei în litigiu moștenitorilor.
O astfel de susținere nu poate fi primită în condițiile în care recurentul a beneficiat de asistență juridică pe tot parcursul procesului, iar intimatzl B. Gligor a depus cererea de intervenție la primul termen de judecată, invocand drepturile sale proprii la terenurile cuprinse în masa succesorală a defunctului .
Instanța de judecată nu se poate substitui părții, iar rolul activ al judecătorului, prev. de art.129 C.pr.civ., trebuie exercitat în limitele prevăzute de
lege, fără a se restrange drepturile procesuale ale părților ce decurg din principiul disponibilității și fără a anticipa soluția care are trebui să se pronunțe în final, după analiza tuturor susținerilor și probelor.
În același sens, conform art.129 al.6 C.pr.civ. judecătorii sunt datori să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecății, instanța neputand depăși limitele investirii sale.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
Cu toate că intimatul B. Gligor a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, la dosar nefiind depusă nicio dovadă în acest sens. situație în care tribunalul va respinge ca neîntemeiată ,cererea intimatului sub acest aspect .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. B. impotriva Sentintei civile nr. 3815/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Turda, pe care o mentine in totul.
Respinge cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 22 Mai 2013
Red. M.O.S/ Tehnored. C.H. -_
Jud. fond. MACARIE C. M. - Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 196/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Încheierea civilă nr. 224/2013. Hotărâre care să țină loc... → |
|---|
