Decizia civilă nr. 553/2013. Anulare act
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 553/R/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător D. -I. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta S. T. împotriva sentinței civile nr. 24872 din_ pronunțată în dosar nr. _
al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. G., intimat P. E.
, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta S.
T., personal și asistată de avocat M. Mischian, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită instanței admiterea recursului, desființarea sentinței atacate cu privire la primele două petite ale cererii
introductive și admiterea cererii introductive. Susține oral motivele de recurs așa cum au fost expuse în scris.
Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că, prin sentința civilă nr. 24872/_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea civila formulata de reclamanta S. T. in contradictoriu cu paratii P. G. si P. E. ca lipsita de interes.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele
Potrivit contractului de vânzare cumparare sub semnătura privata incheiat la data de_ si actul adițional la acesta, din aceeași, data (f. 8, 9 dos.), reclamanta si soțul sau, numitul S. V., in calitate de vânzători, au vândut paraților, in calitate de cumparatori, dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr. 51, situat in C. -N., str. M. nr. 22-24, jud. C., cu prețul de 800.000.000 lei, cu rezerva dreptului de uzufruct
viager si asumarea obligației paraților de a amenaja apartamentul imediat după semnarea actului, pe cheltuiala proprie, inclusiv de a cumpara si instala o centrala proprie de apartament, de a le plăti cheltuielile lunare aferente apartamentului si de a-i ajuta financiar ori de cate ori au nevoie si le solicita ajutorul.
Ulterior, prin Sentinta civila nr. 2926/2005 pronunțata in dos. nr. 1202/2005 al J. i C. -N., acvirat, paratii S. V. si S. Todosia au fost obligați sa încheie cu reclamanții P. G. si P. E. contract autentic de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr. 51, situat in C. -N.
, str. M. nr. 22-24, jud. C., inscris in CF nr. 40861 C., cu nr. top 23418/S/LI, in caz de refuz, hotărârea ținând loc de act apt pentru intabulare, si s-a dispus inscrierea in CF a dreptului de proprietate al reclamanților, precum si a dreptului de uzufruct viager al paraților.
In baza hotararii judecatoresti mai înainte amintita, paratii au solicitat si dobândit intabularea in CF a dreptului lor de proprietate asupra bunului imobil in discuție, consecutiv cu intabularea dreptului de uzufruct viager al paraților - f. 66 si urm. dos.
Astfel, este fara putința de tăgada si atestat de ambele parți ca natura juridica a convenției pe care acestea au inteles acestea sa o încheie este a unui contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere, validarea antecontractului de întreținere prin hotarare judecătoreasca având ca efect transmiterea nudei proprietati asupra bunului imobil din patrimoniul intretinutilor in cel al intretinatorilor.
Este de asemenea recunoscut ca intretinutul nemulțumit de prestația intretinatorului are la dispoziție acțiunea in rezoluțiunea contractului de întreținere, termenul de reziliere utilizat de reclamanta fiind impropriu actiunii in desființarea contractului de întreținere promovata de întreținut, in temeiul art. 1020, 1021 C. civ.
In acest context, având in vedere ca in speța de fata transmiterea dreptului de proprietate si respectiv intabularea in cartea funciara a acestuia in favoarea paraților s-a realizat printr-un act autentic, urmare realizării atipice a obligației de a face a vânzătorilor, cata vreme reclamanta nu a cerut rezilierea actului juridic incheiat in forma autentica, chiar daca susținerile sale relative la neîndeplinirea obligației de întreținere de către parați s-ar dovedi a fi întemeiate, admiterea actiunii reclamantei nu ar putea genera repunerea parților in situația anterioara, care implica si reinscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate al vânzătorilor, si care este scopul si finalitatea practica urmărita de reclamanta, respectiv interesul juridic care trebuie sa justifice o cerere de chemare in judecata.
Astfel, faptul ca reclamanta a inteles sa solicite doar rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere incheiat la data de_ si rectificarea cartii funciare, neglijând hotărârea judecătoreasca ulterioara prin care s-a realizat transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul sau si al soțului sau in cel al paraților si care a stat la baza intabulării in CF a drepturilor parților, respectiv fara a pretinde rezoluțiunea actului juridic in ansamblu, ar conduce, pentru ipoteza in care acțiunea ar fi admisa, doar la încetarea pentru viitor a obligațiilor paraților, iar nu si la întoarcerea imobilului in patrimoniul sau, condiționata de desființarea titlului in baza caruia s-a realizat inscrierea in cartea funciara, potrivit art. 33-35 din legea nr. 7/1996.
Altfel, daca s-ar aprecia ca transmiterea dreptului de proprietate s-a realizat in baza convenției sub semnătura privata încheiata de parți si, prin urmare, ca desființarea ei ar fi suficienta pentru repunerea reclamantei in
situația anterioara ar lipsi rațiunea pentru care a fost promovata acțiunea civila din dosarul nr. 1202/2005, respectiv admiterea ei si intabularea in cartea funciara in baza hotararii judecatoresti in locul actului incheiat de parți la data de_ .
Așadar, interesul in promovarea actiunii in rezoluțiunea contractului de întreținere la cererea întreținutului trebuie privit prin prisma folosului practic urmărit de acesta, respectiv acela de a-si redobândi bunul care a ieșit din patrimoniul sau, in detrimentul intretinatorilor care nu si-au executat culpabil obligația de întreținere, fiind de neconceput ca intretinutul sa urmărească doar încetarea prestării întreținerii de către cei ținuți sa o facă, iar bunul imobil sa ramana in patrimoniul paraților, o asemenea acțiune fiind lipsita de interes.
Fata de aceste considerente, pentru ca una dintre conditiile de exercitare a actiunii civile este interesul, pe care reclamanta nu l-a justificat prin acțiunea formulata, instanța a admis excepția invocata de parați si pe cale de consecinta a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel, dar înregistrat ca recurs, raportat la valoarea bunului reclamanta, solicitând desființarea sentinței, cel puțin în ce privește primele două petite ale cererii introductive și, pe cale de consecință, admiterea cererii introductive.
Argumentele au fost grupate în două puncte:
.În mod greșit s-a admis excepția lipsei de interes, cel puțin cu privire la primele două petite. Contractul sub semnătură privată are o existență de sine stătătoare, indiferent dacă la momentul încheierii lui era apt sau nu de a transfera dreptul de proprietate, instanța trebuia să administreze probe pentru a demonstra dacă și-au respectat obligația de întreținere. Această obligație era astfel independentă de existența sau inexistența unei cereri legate de desființarea sau anularea sentinței.
.În măsura în care s-ar fi admis primele două petite, întoarcerea imobilului în patrimoniul recurentei s-ar putea realiza printr-o cerere separată ca urmare a desființării sentinței. Obligațiile de întreținere asumate prin încheierea convenției au determinat părțile să încheie contractul, obligații pe care intimații nu le-au executat. De altfel, existența acestor obligații nici nu a fost contestată.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, apreciind hotărârea ca temeinică și legală.
Hotărârea invocată în cuprinsul notelor scrise nu poate fi considerat un motiv de recurs, atâta timp cât nu s-a formulat un astfel de petit. Transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu s-a realizat printr-un act autentic constând într-o hotărâre judecătorească.
În mod corect a reținut instanța de fond că atâta vreme cât s-a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de
întreținere și rectificarea cărții funciare, neglijând hotărârea judecătorească ulterioară, respectiv fără a pretinde rezoluțiunea actului juridic în ansamblu, ar fi condus, în ipoteza în care acțiunea ar fi admisă, la încetarea pentru viitor a obligațiilor intimaților.
În aceste condiții, condiția interesului nu este probată în cauză.
Față de cel de-al doilea motiv de recurs, învederează că posibilitatea introducerii unei noi acțiuni denotă că interesul nu este actual.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul îl va respinge pentru următoarele considerente:
O cerere de chemare în judecată presupune, ca și condiție de exercițiu, existența interesului. Prin orice demers judiciar, reclamantul urmărește o
finalitate care să îi profite, dar uneori pentru a ajunge la acest rezultat, este necesară formularea mai multor petite. Însă prin formularea fiecărui petit, reclamantul trebuie să justifice un interes.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul este cel care, în virtutea principiului disponibilității stabilește cadrul procesual, limitele investirii fiind determinate prin motivele de fapt și de drept.
Din cuprinsul motivelor de fapt ale cererii de chemare în judecată rezultă că, primul petit este o acțiune în constatarea simulației, însă o astfel de cerere nu a fost motivată în fapt și nici în drept.
În condițiile în care o astfel de cerere nu a fost motivată ca fiind o acțiune în simulație, instanța de fond în mod corect a analizat cererea de chemare în judecată, prin perspectiva folosului practic urmărit, respectiv revenirea la situația de CF anterioară încheierii convenției din anul 2004.
Prin act sub semnătură privată, apelanta și soțul său, S. V., decedat la data introducerii acțiunii, s-au obligat să vândă un apartament situat în C. -N., str. M. intimaților pentru prețul de 800.000.000 lei vechi, sub rezerva dreptului de uzufruct viager.
Acest act, în lipsa formei autentice, nu putea fi considerat decât un antecontract de vânzare-cumpărare prin care promitenții vânzători își asuma obligația de a face, respectiv încheierea în viitor a actului în forma prescrisă de lege.
Față de pasivitatea promitenților vânzători, intimații au apelat la forța de constrângere a statului și prin sentința civilă 2926/2005, pronunțată în dos. 1202/2005, apelanta și soțul său au fost obligați să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare cumpărare a imobilului pentru suma de 80.000 lei, achitat integral, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, drept care s-a și dispus a fi înscris în CF.
În condițiile în care, cu privire la această hotărâre, reclamanta nu face nicio referire, fără a fi atacată în vreun fel, hotărâre care, practic, a stabilit natura juridică a convenției încheiate de părți, apare ca lipsit de interes demersul judiciar inițiat de reclamantă, în condițiile în care simpla constatare nu-i profită în nici un fel. De altfel, din cuprinsul actului adițional, dar și a procesului-verbal încheiat la_, natura juridică a convenției cu privire la clauza de întreținere nu a fost contestată, intimatul Petișor declarând că dorește să presteze în continuare întreținerea.
În atare condiții, cu privire la primul petit nu există nici un interes, raportat la această poziție de acționa în judecată, iar dispunerea rezoluțiunii se impune a fi analizată în condițiile existenței interesului, prin formularea pretențiilor.
Rectificarea cărții funciare nu se poate dispune atâta timp titlul în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului în CF continuă să fie valid.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. T. ul va respinge ca nefondat recursul declarat de S. T. împotriva sentinței civile nr. 24872 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. T. împotriva sentinței civile nr. 24872 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
D.T. 23 Mai 2013 Red./Dact. DT/LM 2 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 546/2013. Anulare act | Decizia civilă nr. 597/2013. Anulare act → |
|---|
