Decizia civilă nr. 555/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 555/R
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: B. M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de intimata A. F.
P. B. M., cu sediul în B. M., str. S., nr. 2A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2002 din_, pronunțate de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurentei A.
F. P. B. M., precum și a intimatului H. Ș. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în baza actelor și a lucrărilor de la dosarul cauzei și văzând că recurenta în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecata în lipsă, reține cauza pentru a se pronunța asupra recursului.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2002 din_, pronunțate de Judecătoria Baia Mare s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul H. Ș., în contradictoriu cu A. F. P. B. M. și s-a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 25295 din_ .
În considerentele sentinței se reține că, în motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 25.295/_ și a referatului care a stat la baza întocmirii acesteia s-a reținut faptul că în cadrul dosarului civ. nr._, având ca obiect contestație la executare, H. Lina a solicitat partajarea imobilul situat în loc. Băița în sensul atribuirii acestuia în proprietatea sa exclusivă, cu obligarea de a achita sultă debitorului H. S. . Totodată, a arătat intimata, s-a solicitat și compensarea sultei datorate de aceasta cu sulta pe care o datorează debitorul, în baza Sentinței civile nr. 4551/2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar civ._, prin care i-a fost atribuit acestuia imobilul din B. M. str. Eminescu nr. 36.
În acest caz intimata apreciază că eventuala compensare a sultelor în sensul celor de mai sus ar opera în prejudiciul acesteia, încălcându-se astfel prevederile art. 1618 lit. a și art. 1622 alin. 2 Cod civil.
Prin Sentința civilă nr. 6168/2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dos. civ._, s-a respins cererea reconvențională formulată de intimata AFP. B.
M. privind partajarea imobilului din loc. Băița nr. 525 în sensul atribuirii acestora soțului debitor. Nu s-a dispus nici obligarea numitei H. Lina la plata vreunei sulte către debitorul urmărit.
Chiar dacă sentința civilă mai sus menționată, pronunțată în prima instanță în dosarul civ. nr._, nu a rămas definitivă și irevocabilă, eventualitatea ca H. Lina coproprietara imobilelor din loc, Baița, să solicite obligarea contestatorului la plata unei sulte și compensarea sultelor, ca urmare a partajului solicitat de intimată, nu este o împrejurare de natură a justifica instituirea popririi asigurătorii de vreme ce nu s-a dispus nici sistarea stării de indiviziune, nu s-a stabilit vreo sultă în sarcina numitei H. Lina și nu se pune problema compensării.
Având în vedere acest aspect și raportat la prevederile art. 129 Cod proc. fiscală instanța a constatat că în speță nu se relevă pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, condiție prevăzută de lege pentru instituirea măsurilor asigurătorii în general. De altfel asupra ambelor imobile s-a înființat sechestrul asigurator, măsura fiind înscrisă în C.F. 10.631 B. M. și C.F. nr. 51392
T. M., astfel încât de la data înscrierii a devenit opozabilă terților care vor dobândi ulterior drepturi asupra imobilelor sechestrate.
Potrivit art. 149 alin. 1 din OG 92/2003 sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Raportat la aceste prevederi legale instituirea unei popriri asiguratorii în speță este lipsită de obiect. Chiar dacă potrivit art. 149 alin. 1 teza finală, pot fi suspuse executării silite prin poprire veniturile pe care un terț le va datora cu orice titlu debitorului, nefiind necesar ca aceste venituri să fie exigibile la momentul înființării popririi, trebuie însă ca acestea sa aibă un caracter cert izvorând din raporturi juridice actuale.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că raportat la imobilele situate în localitatea Baița, intimata nu a relevat existența unui raport juridic actual, concret, între debitorul urmărit și numita H. Lina din care să ia naștere obligația acesteia din urmă de a achita sultă în favoarea debitorului și nici dreptul acestuia de a încasa o sumă de bani cu acest titlu de la terțul poprit.
Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înființarea popririi, în speță lipsind raportul juridic preexistent dintre debitorul urmărit și terțul poprit în cadrul căruia terțul să aibă calitatea de debitor al celui dintâi, instanța, în baza art. 174 alin.3 din OG 92/2003, a dispus desființarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 25295/2012, emisă de A. F. P. B. M. în dosarul de executare nr.419/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. F. P. B. M. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza în fond să se respingă contestația la executare.
În motivarea recursului se arată că, contestatorul are obligația plății unor obligații fiscale și în vederea colectării silite a debitului s-a luat măsura instituirii sechestrului asiguratoriu asupra a două imobile proprietatea devălmașă a debitorului și soției sale.
În dosarul nr._ soția contestatorului a solicitat partajarea imobilului situat în Băița prin atribuirea imobilului la ea cu obligarea la plata unei sulte către contestator. A mai solicitat și compensarea sultei stabilite în sarcina contestatorului prin sentința civilă nr. 4551/2008 pronunțate în dosarul nr._ . Această compensație nu este operabilă în cauză pentru că nu poate fi efectuată în scopul prejudicierii drepturilor dobândite de alte persoane. Prin aplicarea dispozițiilor art. 357 Noul cod civil și art. 29 - 36 din Codul familiei dă eficiență prezumției relative legale privind contribuția egală a soților la dobândirea bunului. În temeiul art. 119 Cod procedură fiscală s-a luat măsura asiguratorie a înființării popririi asiguratorii. Sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, astfel că susținerile contestatorului că măsura asiguratorie este prematură, este lipsită de suport legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul H. S. prin întâmpinarea depusă (fila 6) a solicitat respingerea recursului cu motivarea că la data emiterii deciziei nu era stabilită nici o sultă în sarcina soției sale, lucru care nici în prezent nu se cunoaște. Corect a reținut instanța de fond ipoteza că soția lui prin solicitarea obligării lui la plata unei sulte și compensarea sultelor nu este o împrejurare de natură a justifica instituirea popririi asiguratorii de vreme ce nu s-a stabilit vreo sultă și nu se pune problema compensării.
În probațiune s-a depus copie după sentința civilă nr. 264/2008, sentința civilă nr. 4464/_ a T. ui M. .
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul H. S. figurează cu debite fiscale în sumă totală de 93711 lei, în baza titlurilor executorii sentința penală nr. 264/_ a Judecătoriei B. M., sentința civilă nr. 4464/_ a T. ui M. și a unui proces - verbal emis de
A. F. P. nr. 32587/_ . În vederea recuperării creanței datorate organul fiscal a luat măsura instituirii sechestrului asupra două imobile proprietatea devălmașă a contestatorului și a soției sale: unul situat în B. M., str. M. Eminescu, nr. 36 și unul din Băița str. 97, nr. 16.
Imobilul situat în B. M., str. M. Eminescu, nr. 36 prin sentința civilă nr. 4554 din 13 august 2008 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ a făcut obiectul partajului între soți fiind atribuit în natură (casă + teren) contestatorului H. S. și care a fost obligat la 100.000 euro cu titlu de sultă față de soție (filele 159 - 161 dosarul de fond).
În dosarul cu nr. 2844/_ prin sentința civilă nr. 6168 din 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare reclamanta a solicitat partajarea acelor
imobile, atât cel din B. M., str. M. Eminescu, nr. 36 cât și imobilul din Băița nr. 525.
Această cerere a reclamantei a fost respinsă de Judecătoria Baia Mare prin sentința civilă nr. 6168 din_, cu motivarea că imobilul din B. M., str. M. Eminescu, nr. 36 a fost deja partajat fiind atribuit în proprietatea deplină a contestatorului H. S., imobil ce poate fi urmărit și de unde se poate recupera creanța. Pentru acest considerent s-a respins și cererea de partajare a imobilului din Băița, deoarece creanța datorată de debitor se poate recupera prin executare silită a imobilului din B. M. .
Față de împrejurarea că în prezent nu există o sentință judecătorească prin care imobilul din B. M. să fi fost partajat și atribuit în natură soției contestatorului și care să fi fost obligată la plata vreunei sulte către soț, se apreciază că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare și a anulat Decizia de instituire a popririi asigurătorii asupra sumei datorate de soția contestatorului, nefiind dovedită existența unui raport juridic actual concret între debitorul urmărit și soția sa, din care să ia naștere obligația acesteia de a achita vreo sultă.
În cauză nu s-a făcut dovada că ar exista vreun pericol ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, cât timp el este unicul proprietar al imobilului situat în B. M., str. M. Eminescu, nr. 36, imobil evaluat la valoarea de 721.200 lei (fila 75 din dosarul de fond).
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul promovat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de A. F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 2002 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei B. M., județul M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 20 noiembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
C. | V. , | P. G. | , | P. M. | B. | , B. M. |
Red. P.G./_
Dact. B.M./_ Ex. 2
J. ecător fond: D. E. S.
| ← Decizia civilă nr. 51/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 697/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
