Decizia civilă nr. 559/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 559/R/2013 ȘEDINȚA PUBL. Ă D_ 2013 INSTANȚA ALCĂTUITĂ DIN: PREȘEDINTE: ANA-SS
JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul M. C. -
N., DP C. împotriva Sentinței civile nr. 135 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat O. F. M., intimat B. S. I. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata contestatoare O. F. M., personal și asistată de avocat, M. Șerban, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
T. ul, în baza art. 159 indice 1, alin.4 Cod procedură civilă, din oficiu își verifică competența și stabilește că este competent, general, material și teritorial la soluționarea recursului, conform prevederilor art.2, pct.3 din Codul procedură civilă.
T. ul constată că în ce privește prezentul recurs, acesta a fost declarat în termenul prevăzut de lege, este motivat și comunicat.
T. ul constată că la data de 16 mai 2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0.3 lei, recursul fiind legal timbrat (filele 8-10).
Se constată că la data de 17 mai 2013 s-a depus la dosar prin registratură din partea intimatei contestatoare O. F. M. întâmpinare prin care se invocă excepția nulității recursului ca nemotivat (filele 12-16).
T. ul pune în discuție excepția nemotivării recursului, invocată de intimata contestatoare O. F. M. prin întâmpinare.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției nulității recursului, raportat la art. 306 alin. 1 C.pr.civ. întrucât recurenta nu a precizat în termenul legal, care anume sunt motivele de nelegalitate ale sentinței atacate.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în pronunțare pe excepția invocată și fondul cauzei.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1135/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția perimării
executării silite, invocată de contestatoare și a constatat perimată executarea silită.
A anulat executarea silita din dosar execuțional nr. 62/2011 al B. S.
I. C., cerere formulată de contestatoarea O. F. M., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP C. .
A obligat intimatul catre contestatoare la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, reprezentand onorariu avocat.
S-a dispus restituirea taxei judiciare de timbru in cuantum de 194 lei catre contestatoare, la rămanerea irevocabilă a prezentei hotarari.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrata sub nr. de mai sus, contestatoarea O. F.
a solicitat instanței anularea tuturor actelor de executare silita in cadrul dosarului execuțional nr. 62/2011 al B. S. I. C., cu cheltuieli de judecata. In motivare, a arătat ca nu i-au fost comunicate actele de executare la domiciliul sau din Spania, ci la o adresa din R. ia unde nu are nici resedinta
nici domiciliul.
La data de_, contestatoarea depune o cerere prin care solicita anularea tuturor actelor de executare silita in cadrul dosarului execuțional nr. 62/2011 al B. S. I. C., invocand exceptia perimarii executarii silite.
In drept au fost invocate prevederile art.391,389 C.pr.civ. Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a retinut următoarele:
Din actele dosarului execuțional rezulta ca la data de_, intimatul a formulat cerere de executare silită. Ulterior, la data de_ a fost emisa somația, aceasta fiind comunicata debitoarei contestatoare la data de_ . La data de_, s-a încheiat procesul-verbal prin care executorul judecătoresc a constatat perimarea de drept a executării silite.
Instanța a constatat că de la momentul emiterii somației din data de_, nu au mai fost efectuate alte acte de executare.
Potrivit art. 389 din codul de procedură civilă "Daca creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept si orice parte interesata poate cere desființarea ei.";Potrivit alineatelor următoare, în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Daca se face o noua cerere de executare, se va face mai întâi o noua somație, la care nu se va mai adăuga titlul ce se executa.
Instanța a reținut că în speță a intervenit perimarea executării silite, astfel cum a constatat și executorul judecătoresc. Prin urmare, în baza art. art.391 coroborat cu art.389 C.pr.civ., a anulat executarea silita din dosar execuțional nr.62/2011 al B. S. I. C., la cererea contestatoarei.
Ca urmare a pasivitatii intimatului, care nu a formulat cereri de staruinta pentru continuarea executarii silite, executarea impotriva contestatoarei s-a perimat de drept, astfel ca intimatul se afla in culpa procesuala. Cum intimatul este parte căzuta în pretenții în înțelesul art. 274 C.proc.civ., instanța l-a obligat să plătească contestatoarei suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, în baza art. 274 alin. 3 C.proc.civ., dat fiind faptul că suma de 2000 lei, pe care contestatoarea a platit-o avocatului său este mult prea mare, prin raportare la complexitatea obiectului procesului, motivele contestatiei, respectiv faptul că intimatul nu a depus întâmpinare, ce ar fi fost de natură să ofere un plus de dificultate misiunii avocatului, chemat să contribuie la asigurarea contradictorialității în aceste condiții. Mai mult, exceptia perimarii executarii silite care a fost admisa si pe baza căreia a fost solutionat prezentul dosar, a fost constatata prima data de executorul
judecatoresc, la data de_, prin proces-verbal in cadrul dosarului executional.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, se poate afirma că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Or, partea căzută în pretenții nu este ținută să contribuie la suportarea cheltuielilor de judecată, decât în virtutea principiilor răspunderii civile delictuale, intimatul fiind în culpă procesuală și prin aceasta dator să repare prejudiciile pe care contestatoarea le-a suferit prin efectuarea unor cheltuieli necesare sau utile cu soluționarea procesului. Efectuarea unor cheltuieli voluptorii cu onorariul avocațial ține de aprecierea discreționară a părții reclamante, aceasta având posibilitatea să-și asigure serviciile avocațiale și să suporte cheltuielile aferente și în funcție de prestigiul profesional, gradul de încărcare ori experiența profesională a avocatului. Așadar, intimatul nu poate fi obligat să contribuie la acoperirea cheltuielilor voluptuorii, pe care reclamanta le-a efectuat cu plata onorariului avocațial.
In baza art. 23 alin.1 lit. e din Legea nr.146/1997, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, s-a dispus să se restituie taxa judiciara de timbru in cuantum de 194 lei către contestatoare.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs intimatul M. C. -
, DP C., solicitând admiterea modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii formulate.
În motivarea recursului intimatul a formulat critici în ceea ce privește cheltuielile de judecata ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu, apreciind ca fiind nelegal acordate raportat la munca prestată de către avocat.
În susținerea cererii înțelege să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
In consecință, pentru motivele mai sus-expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii cu consecința respingerii excepției perimării executării silite.
Prin întâmpinarea formulată intimata contestatoare O. F. M., a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecata.
Intimata a invocat excepția nulității recursului ca nemotivat raportat la art. 306 (1) C. proc. civ. întrucat recurenta nu a precizat in termenul legal, care anume sunt motivele de nelegalitate ale sentinței atacate. Recurenta se mărginește sa susțină ca sentința civila atacata este nelegala, pentru ca mai apoi sa nu indice niciun motiv de nelegalitate. Faptul ca in speța de fata este vorba despre un recurs 304¹ nu inseamna ca acesta nu trebuie si motivat.
In continuare tot recurenta reproduce pe larg cuprinsul unei decizii a Curții Constituționale fără sa arate in concret care sunt motivele de nelegalitate ale hotărârii.
Afirmația generala conform căreia decizia atacata este nelegala si netemeinica, fara arătarea motivelor de casare sau modificare si dezvoltarea lor, asa cum cere art. 303 alin. 1 C. proc. Civ., nu reprezintă o motivare in sensul procedural al termenului, si pentru aceste motive apreciază ca recursul trebuie sa fie anulat ca nemotivat.
Pe fond, arată ca hotărârea primei instanțe este legala si temeinica si ca in mod corect a reținut prima instanța faptul ca a intervenit perimarea executării silite, astfel cum de altfel a constatat si executorul judecătoresc.
Prima instanța a redus deja cuantumul cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocat in limitele pe care le-a apreciat rezonabile.
Analizând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Analizând excepția nulității recursului, tribunalul reține că potrivit art. 303 alin.1 si 2 Cod procedură civilă "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte";, iar conform art. 3021lit.c Cod procedură civilă, "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat "; .
Totodată, art. 306 alin.1 si 2 Cod procedură civilă prevede că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. M. ivele de ordine publica pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată sa le pună în dezbatere părților.";
Din aceste dispoziții rezultă în mod clar că recursul trebuie motivat fie prin însăși cererea de recurs, cerere care trebuie depusă în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, fie separat, însă înăuntrul termenului de recurs.
Sancțiunea pentru nerespectarea acestor norme legale este nulitatea recursului, cu excepția cazului în care sunt prezente motive de ordine publica, care pot fi invocate și din oficiu, de instanța de recurs.
Pe de altă parte, motivarea recursului presupune formularea unor critici privind modul în care instanța de fond a soluționat cauza.
În speță, instanța de fond a constatat perimată executarea silită și a anulat executarea silita din dosar execuțional nr. 62/2011 al B. S. I. C.
, iar motivele invocate în recurs nu se referă la reținerile instanței cu privire la aceste aspecte, fiind formulate critici doar în privința cheltuielilor de judecată. În condițiile în care recurentul nu a contestat în nici un fel concluziile instanței de fond menționate mai sus, este evident că recursul este
nemotivat în ceea ce privește soluția de constatare a perimării executării silite și de anulare a executării silite din dosarul execuțional nr. 62/2011 al B. S.
I. C. .
În consecință, în temeiul prevederilor art. 306 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să admită excepția nulității și să anuleze recursul în ceea
ce privește soluția de constatare a perimării executării silite și de anulare a executării silite din dosarul execuțional nr. 62/2011 al B. S. I. C. .
Referitor la criticile din recurs privind cheltuielile de judecată, potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 C.proc.civ. "judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat";.
Ținând cont de aceste prevederi legale, tribunalul reține că temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă răspunderea civilă delictuală, astfel încât instanțele pot să analizeze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, ținând cont de mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, fără ca prin aceasta să intervină în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți.
T. ul mai reține că dispozițiile art.274 alin.3 C.proc.civ. stabilesc criteriile de care trebuie să se țină cont pentru acordarea în întregime a unui onorariul de avocat sau pentru reducerea acestuia, respectiv valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
În ceea ce privește valoarea pricinii, trebuie avută în vedere atât valoarea pecuniară a acesteia, cât și complexitatea ei, raportat la obiectul cererilor formulate de părți.
Referitor la munca depusă de avocat, trebuie verificată proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării, ținând cont de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
În speță, tribunalul va ține cont de obiectul litigiului, executarea silită a unei obligații de desființare a unor lucrări de construire, pentru care s-a invocat excepția perimării și s-a solicitat anularea formelor de executare, precum și de faptul că reprezentantul contestatoarei a formulat acțiunea
inițială, pe care a precizat-o ulterior și a fost prezent la 2 termene de judecată.
Raportat la cele menționate și ținând cont de dispozițiile art. 274 alin.3 C.proc.civ., tribunalul consideră corectă soluția instanței de fond de reducere a onorariului de avocat achitat de contestatoare, în sumă de 2000 lei, până la suma de 1000 lei. T. ul apreciază că onorariul menționat nu trebuie redus și mai mult, atât prin prisma valorii obiectului cererii și a complexității acesteia, cât și ținând cont de munca depusă de avocat, respectiv de conținutul cererii de chemare în judecată și de aspectele care au fost puse în discuție la termenele de judecată la care a fost prezent acesta.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 și art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de intimat referitor la cheltuieli de judecată.
În baza art.274 alin.1 și 3 C.proc.civ. recurentul va fi obligat să plătească intimatei O. F. M. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs. T. ul reține că la dosar s-a depus o chitanță privind suma de 1300 lei, însă ținând cont de dispozițiile legale și de criteriile menționate mai sus apreciază că se impune acordarea doar a sumei de 700 lei.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția nulității și anulează recursul în ceea ce privește soluția de constatare a perimării executării silite și de anulare a executării silite din dosarul execuțional nr. 62/2011 al B. S. I. C. .
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 1135/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul, referitor la cheltuieli de judecată.
Obligă recurentul să plătească intimatei O. F. M. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2013.
PREȘEDINTE, ANA-SS | JUDECĂTOR, D. T. | JUDECĂTOR, D. -I. T. |
GREFIER, L. C. |
Red.dact.D.T./C.Ț./_ Jud.fond: C. R.
| ← Decizia civilă nr. 1167/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 146/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
