Decizia civilă nr. 773/9. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 773 Ședința publică din 9 iulie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: I. D. -D.
Judecător: P. R. M. Judecător: DP
Grefier: M. J. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în prezenta cauză civilă privind recursul formulat de pârâtul S. I. domiciliat în J., str. P., nr. 24, jud. S. și recursul formulat de C. L. de F. F. J., împotriva sentinței civile nr. 264 din_ a Judecătoriei J., în dosar nr._ * având ca obiect fond funciar REJUDECARE.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 25 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta încheiere.
T.
Prin sentința civilă nr. 264 din data de_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dos. nr._ *, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z. A., în contradictoriu cu pârâții S. I., C. locală de fond funciar J. și C. J. S. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 51986/42327/_ eliberat în favoarea pârâtului S. I. cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1400 mp teren intravilan, între vecinii: Nord-Opriș E.; Est- Avram I.; Sud - Drum, Vest- Sabău M.
Obligă C. locală de fond funciar să pună reclamanta în posesie cu suprafața de 1400 mp teren intravilan situat în J., str. P., nr. 24, județul S., să înainteze Comisiei Județene documentația necesară în baza căreia aceasta din urmă va emite titlul de proprietate.
Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de Z. L. .
Au fost obligați pârâții în solidar la 2000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a hotărât următoarele:
Reclamanta Z. A. în contradictoriu cu pârâtul S. I., C. locală de fond funciar J., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. a solicitat instanței de judecată să anuleze parțial Titlul de proprietate nr. 51986/42327/_ cu privire la terenul intravilan cu suprafața de 1400 mp, să dispună punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantei.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul S. I. a fost căsătorit cu fiica reclamantei.
Tatăl reclamantei a primit la Reforma Agrară din anul 1945 suprafața de 1400 mp, pe care reclamanta împreună cu soțul ei au edificat o casă, în care au locuit pârâtul și soția sa.
Dreptul de proprietate nu a fost niciodată transmis pârâtului.
Zaharie L. a formulat cerere de intervenție în nume propriu prin care a solicitat modificarea Titlului de proprietate emis în favoarea pârâtului în sensul includerii sale ca persoană îndreptățită la reconstituire.
În continuare este menționat faptul că în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr. 283/2012 a Judecătoriei J., casată prin decizia civilă nr. 1149/2012 a T. ui S., cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de rejudecare a constatat următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr.1. emis în baza Decretului Lege nr.187/2005, se atribuie defunctului Zaharie Vasile suprafața de 400 stj, aproximativ 1400 mp.
Z. Vasile a fost căsătorit cu Z. Ansatasia (Nastasie) aceștia având trei copii reclamanta Z. A., Zaharie I. și Mateaș E. . Zaharie A. a fost căsătorită cu Z. Teodor și au avut doi copii, intervenienta Z. L. și Z. Paulina.
La data de_ intervenienta Z. L. s-a căsătorit cu pârâtul S. I. și au divorțat în anul 2010.
Reclamanta, pârâtul și intervenienta au recunoscut că Z. Vasile și soția sa Anastasia au construit casa de locuit. Potrivit actelor depuse în recurs (filele nr.98- 109), casa de locuit a fost edificată și recepționată anterior încheierii căsătoriei pârâtului S. I. cu intervenienta. Se observă că nici pârâtul și nici intervenienta nu au avut vreo contribuție la edificarea casei, toate actele depuse la dosar indicând drept beneficiari pe Z. Nastasia și Z. Teodor.
Intervenienta Z. L. și pârâtul S. I. au invocat că terenul a fost dat ca "zestre"; intervenientei Z. L. .
Referitor la această "înzestrare";, instanța reține că de fapt se invocă existența unui contract de donație prin care reclamanta Z. A. și Zaharie Teodor ar fi cedat dreptul lor de proprietate asupra casei de locuit edificată la roșu și terenului aferent în favoarea intervenientei Z. L. .
Însă după instaurarea regimului comunist, prin Decretele nr.151/_ (art.11,12) și nr.221/_ (art.2,4), Decretul nr.144/_ (art.11) s-a statuat în mod repetat că înstrăinările și împărțelile de terenuri se puteau face doar prin acte încheiate în formă autentică, în caz contrar convențiile fiind nule de drept. În
consecință, această donație trebuia consemnată printr-un act autentic, cu autorizările prealabile prevăzute de lege la acea vreme.
În privința construcțiilor se aplică regulile generale prevăzute de art.813 cod civil de la 1864, potrivit cărora toate donațiile trebuie făcute în formă autentică.
Pârâtul S. I. a recunoscut prin interogatoriu dar și în fața instanței de rejudecare că nu a încheiat vreun act prin care să dobândească dreptul de proprietate asupra acestui teren.
Forma autentică a contractului de donație reglementată de art.813 Cod civil este prevăzută ca o condiție de validitate a contractului, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
Dovada donației se face numai prin actul încheiat în formă autentică, nefiind admise alte mijloace de probă ( martori, prezumții, etc).
În consecință, instanța va constata că donația invocată de către pârâtul S.
I. și intervenienta Z. L. nu s-a realizat, dreptul de proprietate nefiind transmis în patrimoniul celor doi soți.
Împrejurarea că pârâtul S. I. a fost înscris în registrul agricol sau în evidențele fiscale locale nu dovedesc dreptul său de proprietate.
Registrul agricol reprezintă evidența gospodăriilor agricole, iar rolul evidențelor fiscale este cunoașterea contributorilor fiscali. Aceste evidențe, chiar în condițiile în care au fost completate corect și certificatele emise în baza acestora nu reprezintă just titlu, apt de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Faptul că pârâtul și intervenienta au amenajat casa de locuit nu dă naștere unui drept de proprietate, întrucât potrivit principiului accesiunii reglementat de art.482, art488 Cod civil, tot ce se unește cu lucrul principal devine al proprietarului acestuia.
Este de necontestat că locuința a fost edificată de reclamantă și soțul său, iar în anul 1990 tot aceștia erau proprietarii locuinței.
Sunt evocate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 18/1991, art. 8 din D.L. nr.
42/1990.
Constatând că în anul 1990 casa de locuit reprezenta proprietatea reclamantei și a soțului decedat în anul 2008 aceștia dobândind dreptul de proprietate ope legis, fără a fi necesară parcurgerea procedurii administrative, a fost obligată C. locală de fond funciar să pună reclamanta în posesie cu suprafața de 1400 mp teren intravilan situat în J., str. P., nr. 24, Județul S., să înainteze Comisiei Județene, documentația necesară în baza căreia aceasta din urmă va emite titlul de proprietate.
Ca urmare, s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de
Z. L. .
Împotriva hotărârii astfel rezumate, au declarat recurs, C. L. de F. F.
J. și pârâtul S. I. .
C. L. de F. F. J., critică hotărârea primei instanțe sub aspectul obligării sale la cheltuieli de judecată, în condițiile în care are o activitate administrativ - jurisdicțională, nu are buget de venituri și cheltuieli, nu are cont deschis la o instituție de profil și nu poate fi executată silit.
Criticile recurentului pârât S. I. vizează următoarele:
Prin sentința civilă nr. 264/_, instanța de fond în mod absolut greșit a dispus admiterea acțiunii introductive formulată de reclamanta Z. A. și a constatat nulitatea absolută parțială a T.P. nr.51986/42327/_, deși prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate atacat și nicidecum nulitatea absolută. Mai mult, instanța a făcut și o aplicarea greșită a legii și aceasta prin aceea că a considerat că în speță, în favoarea reclamantei, sunt incidente dispozițiile art. 23 Legea 18/1991 și că reconstituirea a operat de drept, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative. Spunem că instanța a făcut practic o aplicare greșită a legii deoarece nici reclamanta Z. A., nici soțul acesteia Z. Vasile, nu au fost niciodată membrii cooperatori.
Susține în continuare recurentul că, alături de intervenienta Z. L., a fost în drept să beneficieze de prevederile art. 23 din L 18/1991; din acest motiv, reclamanta intimată nici nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Dar, menționează în continuare recurentul, chiar dacă s-ar aplica în cazul reclamantei dispozițiile art. 23 din Legea nr 18/1991, instanța nu poate să dispună punerea sa în posesie cu terenul de 1400 mp, deoarece pârâtul recurent a dobândit imobilul prin uzucapiune.
Deliberând asupra recursurilor de față, tribunalul reține următoarele:
În dosarul nr._ al Judecătoriei J., care a avut ca obiect înlăturarea din T.P. emis în favoarea pârâtului S. I. a terenului intravilan de 1400 mp, s-a efectuat o expertiză topografică.
Această expertiză concluzionează că nu se poate stabili dacă terenul primit de către defunctul Zaharie Vasile, tatăl reclamantei, este unul și același cu terenul înscris în titlul de proprietate a cărui anulare parțială solicită reclamanta în prezentul dosar, emis în favoarea pârâtului S. I. .
În lipsa unei asemenea dovezi, reclamanta nu este îndreptățită a solicita modificarea titlului de proprietate menționat în petit.
Nu sunt aplicabile în cauză, în favoarea reclamantei, nici prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, căci reclamanta nu era, la data de 1 ianuarie 1990, deținătoarea casei de locuit situată în orașul J., str. P., nr. 24. Acest imobil era ocupat de S. I. și soția sa, intervenienta S. L. (Zaharie după divorț).
Acesta este și motivul pentru care numai cei doi, S. I. și soția au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. Numele d-nei S. L.
, nu este menționat explicit în această cerere, însă pârâtul S. I. se referă la familia sa ca fiind compusă ,,din opt persoane, 6 copii cu noi doi suntem 8 persoane,, (fila 51 - dosar fond).
Martorii audiați în cauză confirmă că socrii pârâtului au construit casa în roșu și că soții S. au efectuat continuarea și extinderea lucrărilor.
Înzestrarea fiicei în această modalitate nu îndreptățește însă pe reclamantă să devină proprietara terenului aferent acestei case, în lipsa unui document care să ateste dreptul său de proprietate.
iza topografică nu confirmă că terenul a aparținut tatălui reclamantei, prin împroprietărirea prin reforma agrară, pe de o parte și pe de altă parte,
reclamanta nu este nici deținătoarea casei, de vreme ce, cum chiar aceasta susține, a înzestrat-o pe fiica sa, intervenienta S. (Zaharie) L. .
Aceasta din urmă nu a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, mulțumită fiind (probabil) cu soluția pronunțată, prin care terenul a fost exclus din titlul de proprietate al fostului său soț.
Din această cauză, instanța de recurs, nu poate admite din oficiu cererea de intervenție prin care intervenienta a solicitat ca în cazul respingerii cererii principale să fie trecut în T.P. nr. 51986/42327 și numele său alături de cel a lui S.
I. (fila 49 - dosar fond).
Emis fiind însă acest titlu în timpul căsătoriei celor doi, este evident că funcționează regulile regimului juridic matrimonial, terenul aferent casei de locuit fiind în sens practic dobândit prin efectul Legii nr. 18/1991 în favoarea ambilor
soți , iar nu numai în favoarea pârâtului recurent S. I. (este o situație frecventă ca în titlul de proprietate să fie înscris doar soțul, pentru suprafețe care constituie bunuri comune).
De altfel, chiar în recursul său, pârâtul menționează că în cazul acestuia și a intervenientei, ,,condițiile pentru a putea beneficia de dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 sunt îndeplinite,,.
Apreciind astfel asupra recursului de față, în baza art. 304 pct. 8,9 și art. 312 al. 2 Cod procedură civilă, acesta urmează a fi admis.
Se va modifica astfel hotărârea atacată în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei Z. A. împotriva pârâților S. I., C. J. de F. F. S., C. L. de F. F. J. pentru anulare parțială a titlului de proprietate și punere în posesie.
Cu sublinierile deja făcute în privința naturii juridice de bun comun a terenului în litigiu, a recurentului și a intervenientei, se va menține dispoziția din sentința recurată, cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta Z. L. și înlătură dispozițiile cu privire la obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, sens în care admite recursul declarat de pârâta C. L. de
F. J. și se vor înlătura dispozițiile cu privire la obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, sens în care admite recursul declarat de pârâta C. L. de
F. F. J. .
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta la 2600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul S. I. în fond și în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. I. contra sentinței civile nr. 264/_ a Judecătoriei J. pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei Z. A. împotriva pârâților S. I., C. J. de F. F.
, C. L. de F. F. J. pentru anulare parțială a titlului de proprietate și punere în posesie.
Menține dispoziția din sentința recurată, cu privire la respingerea cererii de intervenție formulată de intervenienta Z. L. și înlătură dispozițiile cu privire
la obligarea pârâților la cheltuieli de judecată, sens în care admite recursul declarat de pârâta C. L. de F. F. J. .
Obligă reclamanta la 2600 lei cheltuieli de judecată către pârâtul S. I. în fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. -DP R. M. DP D. M.
aflată în C.O.-semnează aflată în C.O.-semnează aflat în C.O.-semnează aflată în C.O.-semnează Președintele T. ui Președintele T. ui Președintele T. ui grefier șef secție civ.
Jud. K. M. Jud. K. M. Jud. K. M. C. P. E.
Red.DDI/ _ | /Dact.H.V./_ | /Ex.2 |
Jud. fond M. | C. |
| ← Decizia civilă nr. 43/8. Fond funciar | Decizia civilă nr. 72/2013. Fond funciar → |
|---|
