Decizia civilă nr. 6/27. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 6 27
Ședința publică din data de 4 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientul L. I. , cu domiciliul în Z., str. A. I., bl. M 14, ap. 11, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 233 din 20 februarie 2013 pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul recurentului-intervenient, avocat M. Ovidiu, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 5), lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimatul-contestator a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței întâmpinare în 2 exemplare și solicită judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului recurentului- intervenient, iar acesta solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța, potrivit prevederile art. 104 alin. 13 din Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, va lăsa cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei se prezintă reprezentantul recurentului-intervenient, avocat M. Ovidiu, lipsă fiind restul părților.
Reprezentantul recurentului-intervenient solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de intervenție și respingerea contestației la executare ca nefondată.
În susținerea recursului, reprezentantul recurentului-intervenient arată că societatea intimată s-a adresat instanței pentru obligarea debitoarei la plata unei sume de bani, iar sentința instanței a fost învestită cu formulă executorie. Debitoarea a solicitat anularea formelor de executare întrucât creditorul-urmăritor nu avea capacitate de folosință, fiind radiat din registrul comerțului din anul 2008. Acesta mai arată că la judecarea fondului cauzei intimata S.C. DSR.L. a fost
reprezentată doar de administrator, acesta neavând cunoștințe juridice și doar în faza de executare silită a fost reprezentată de avocat. Instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință. Cât despre radierea societății din registrul comerțului, aceasta s-a făcut fără lichidare. Administratorul intimatei, L. I., a introdus o cerere de intervenție în interes propriu în calitate de societar al acesteia și a depus jurisprudență - a Curții de A. C. - privitoare la o speță similară sperând că aceasta va fi admisă.
Reprezentantul recurentului-intervenient susține că în măsura în care recursul va fi respins debitoarea se va îmbogăți fără justă cauză, deși obligația acesteia nu a fost contestată.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare asupra recursului declarat.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 233/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost admisă contestația formulată de către contestatoarea C. H. C., au fost anulate toate actele de executare efectuate în dosarul execuțional 232/2012 și fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul L. I. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2013, contestatoarea a precizat în fața instanței de judecată că a formulat contestația împotriva executării silite însăși, solicitând anularea executării și a actelor de executare emise întrucât
DSR.L. nu există.
Instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 27 martie 2012 pe rolul Judecătoriei Șimleu Silvaniei, sub nr._, creditoarea S.C. DSR.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea Primăria H. C., emiterea unei somații de plată pentru suma de 90407,80 lei, reprezentând contravaloarea lucrării efectuate, actualizată cu rata inflației. Instanța s-a pronunțat, prin Ordonanța nr. 770/19 iunie 2012 și a admis cererea formulată de creditoare.
Prin Încheierea nr. 2276 din _ a T. ui Sălaj, s-a admis cererea formulată de Oficiul Național al Registrului Comerțului și s-a dispus radierea din registrul comerțului a S.C. DSR.L.
Verificând copiile certificate ale înscrisurilor cuprinse în dosarul execuțional nr. 232/2012, instanța a constatat că cererea de executare silită a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc Ciumărnean R. Gabriel în data de _ și a fost formulată de S.C. DSR.L. asistată și reprezentantă de av. M. V. Ovidiu.
În fața instanței, s-a invocat de către reprezentantul intervenientului L. I. faptul că cererea de executare silită a fost formulată de către societatea creditoare radiată, întrucât administratorul societății nu avea cunoștințe juridice. Se poate accepta această explicație, însă instanța a reținut că acest fost administrator a apelat la serviciile unui avocat tocmai pentru că nu avea cunoștințe juridice.
În accepțiunea Codului de procedură civilă executarea silită se integrează procesului civil reprezentând cea de-a două fază a acestuia, o procedură prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, constrânge cu concursul organelor competente pe debitorul său
care nu-și execută de bună voie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a le aduce la îndeplinire în mod silit.
Executarea silită pornește prin cererea pe care creditorul o adresează executorului judecătoresc în vederea executării silite a titlului executoriu. Astfel, cererea trebuie să întrunească pe lângă condițiile de formă și condițiile de exercitare a acțiunii civile: capacitate, calitate, interes.
Executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor legii privind executorii judecătorești precum și ale codului de procedură civilă și ale altor legi aplicabile în materie (art. 51 din L. 188/2000 privind executorii judecătorești).
Instanța a mai reținut că, capacitatea de folosință a persoanei juridice încetează odată cu încetarea acesteia prin comasare, divizare totală sau dizolvare.
Actele de procedură săvârșite de o persoană fără capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.
În speță, cererea de executare silită a fost formulată de către o persoană care nu avea capacitate procesuală de folosință întrucât a fost radiată din registrului comerțului în_ .
Instanța a apreciat că executarea silită nu întrunește condițiile cerute de lege și în consecință a dispus admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare efectuate în Dosarul execuțional 232/2012.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de intervenientul L. I., instanța a reținut următoarele:
Instanța a admis în principiu cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul L. I., respectiv a fostului administrator al S.C. Dalcuo S.R.L., având în vedere că radierea societății din registrul comerțului s-a dispus ca urmare a dizolvării fără lichidare, în condițiile art. 237 alin. 9 din Legea 31/1990.
Conform prevederilor art. 237 alin. 10 din Legea 30/1990 bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din Registrul Comerțului în condițiile alin. 8 și 9 revin acționarilor, în speță a trecut în patrimoniul unicului asociat - intervenientul L. I. .
Însă, acesta ar fi trebuit să-și valorifice dreptul de creanță, uzând în mod legal de mijloacele procesuale puse la dispoziția sa și nu prin inducerea în eroare a organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de asistență judiciară calificată.
Având în vedere faptul că cererea de executare silită nu a fost formulată de actualul titular al patrimoniului societății comerciale ci de o societate radiată, instanța a respins ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul L. I. .
Împotriva acestei sentințe intervenientul L. I. a formulat recurs solicitând modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de intervenție, recalificarea cererii promovate la executor ca fiind a persoanei fizice L. I. și respingerea contestației la executare ca nefondată în raport cu cererea de intervenție.
În motivarea recursului intervenientul arată că argumentația primei instanțe cum că "intervenientul ar fi trebuit să-și valorifice dreptul de creanță uzând în mod legal de mijloacele procesuale puse la dispoziția sa și nu prin inducerea în eroare a
organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de asistență juridică calificată"; este nefondată pentru următoarele motive:
În primul rând mijlocul de care a uzat intervenientul este unul legal. Nimeni nu va putea spune că instituția intervenției nu este reglementată în dreptul românesc.
S-a uzat de această instituție a intervenției la momentul la care creditorul urmărit a ridicat excepția lipsei capacității de folosință a creditoarei! La acel moment procedural, funcție de situația dată a luat decizia formulării cererii de intervenție;
Intervenientul nu a indus în eroare instanța de judecată în cadrul Contestației la executare (cu concursul avocatului!) deoarece intervenientul avea la acea dată/oră un titlu executoriu valid, o sentință judecătorească investită cu formulă executorie, sentință pe care o deține și astăzi.
De o eventuală inducere în eroare, putea fi suspectat petentul în fața instanței de fond care a emis titlul executoriu, cu mențiunea că inducerea este eventuală, deoarece la acea instanță administratorul nu era asistat sau reprezentat de avocat.
La momentul promovării cererii în fața executorului, existând un Titlu executoriu valid, o sentință judecătorească, avocatul trebuia să se întrebe dacă creditorul are capacitate de folosință, mai mult că titlul data din anul 2012 și era emis de o instanță?
La momentul la care debitorul a făcut contestația la executare, avocatul trebuia să intuiască că debitorul D. nu are capacitate de folosință?
În acest context cererea de intervenție este admisibilă motivat de faptul că creditoarea S.C. DSR.L. (persoana juridică radiată din registrul comerțului, potrivit actelor existente la dosarul cauzei) deține o creanță împotriva debitoarei contestatoare.
Această creanță în virtutea prevederilor art. 237 alin. 10 coroborat cu alin. 8 și 9 revine succesorului în drepturi.
Prin întâmpinarea sa, contestatoarea C. H. C., prin primar, a solicitat respingerea recursului pentru lipsa calității procesuale active a intervenientului, iar pe fond respingerea ca nefundat a recursului și menținerea sentinței instanței de fond arătând că în mod temeinic și legal, cererea de executare silită a fost formulată de către o persoană fără capacitate de folosință, deoarece a fost radiată din registrul comerțului și în mod corect a constatat că executarea silită nu întrunește condițiile cerute de lege. Drept urmare aceasta nu putea sta în judecată fiind lipsită atât de capacitate procesuală de folosință cât și de capacitate procesuală de exercițiu începând cu data de_ . Mai mult, plățile datorate au fost efectuate încă din 2006, prin urmare:
În ceea ce privește dreptul de creanță la care se face referire în cererea de intervenție, acesta nu face parte din bunurile societății radiate. În situația în care ar fi făcut parte din bunurile societății radiate, ar fi fost menționat în mod expres în încheierea nr. 2276/_ . Mai mult decât atât, dreptul de creanță nu intra în categoria bunurilor rămase în patrimoniul persoanei juridice radiate la care se referă art. 237 alin. 10 din Legea 31/1990.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Prima instanță a admis contestația la executare și a anulat formele de executare pornite la cererea S.C. DSR.L. formulată la data de_ împotriva debitoarei C. H. C. cu motivarea că cererea de executare silită a fost formulată de o persoană ce nu avea capacitate procesuală de folosință fiind radiată din_ .
Cererea de intervenție formulată de intervenient în calitate de asociat unic al societății comerciale radiate poate fi calificată ca o cerere de intervenție în interes propriu, compatibilă cu exigențele art. 50 și următoarele din Codul de procedură civilă, în condițiile în care S.C. DSR.L., în favoarea căreia putea interveni, a fost radiată și în condițiile în care prin cererea de intervenție se arată că sunt incidente prevederile art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990, conform cărora bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din Registrul Comerțului în condițiile alin. 8 și 9 revin acționarilor.
Titularul acestei cereri de intervenție este diferit de pârât, intervenientul a acționat nu în calitate de reprezentant al societății supuse radierii, ci în nume propriu, în calitate de asociat al acesteia care urmărește prin demersul judiciar un interes propriu, distinct de cel al societății comerciale pârâte.
Pe de altă parte, art. 237 alin. 10 din Legea nr. 31/1990 se referă la transmiterea bunurilor rămase în patrimoniul persoanei juridice radiate, ori în speță este vorba de un drept de creanță stabilit prin Ordonanța nr. 770/_ emisă la cererea societății care era radiată deja în momentul formulării acestei cereri de ordonanță de plată -_ (fila 10).
În atari condiții, acest drept de creanță trebuie valorificat de intervenient prin alte mijloace procesuale pentru a putea fi opozabil părților.
Aceste considerente fac astfel ca recursul să fie nefundat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat intervenientul L. I. împotriva Sentinței civile nr. 233/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. M. L. -M.
Red.KM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond M. -A. D.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 1111/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 30/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
