Decizia civilă nr. 61/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 61/A/2013
Ședința publică din data de 13 Mai 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanții A. I. E. și A. I. A. prin mandatar A. I. împotriva sentinței civile nr.11454/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții apelanți avocat Borțan Horea A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind apelanții și pârâții intimați M.
L., P. B. D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus, la data de_, prin serviciul de registratură, note de ședință de către pârâta-intimată M. L., la care s-a atașat copie după decizia civilă nr.2724/2001, pronunță de Curtea de Apel C., în dosarul nr.6335/2001 și după declarația nr.1001 din 07 decembrie 2011 a notarului public Năstase C. D. .
Un exemplar de pe notele de ședință s-au comunicat reprezentantului apelanților.
Reprezentantul reclamanților-apelanți, avocat Borțan Horea A., arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul constatând că nu mai sunt cereri prealabile soluționării apelului dispune dezbaterea acestuia dând cuvântul reprezentantului apelanților în susținere.
Reprezentantul reclamanților-apelanți, avocat Borțan Horea A., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.11454/2012 din data de_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, a fost respinge în totalitate ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de petenții A. I. E. și A. I. -A. prin mandatar A. I. E., respectiv plângerea împotriva Încheierii de carte funciară nr. 18.744 din_ a OCPI B. -Năsăud, a Încheierii nr.21.062 din_ dată de registratorul-șef al OCPI B. -Năsăud, cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a Încheierii nr.18834-18840/2003, dată de judecătorul de carte funciară, cererea de rectificare tabulară și înscriere a drepturilor de proprietate în CF, în contradictoriu cu pârâta M. L. .
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.
Prin Încheierea de carte funciară nr. 18.744/_ dată de OCPI B. -Năsăud a fost respinsă cererea formulată de petentul A. I. E., prin care acesta a solicitat înscrierea în CF nr.1299 B., a dreptului de proprietate în favoarea lui A. I. -A. și A. I. -E., asupra imobilului teren (grădină cu suprafața de 7939 mp), drept dobândit în baza Certificatului de Moștenitor nr.23/_ și a încheierii de rectificare nr.4227/_, date de BNP ASOCIAȚI Tudorache Viorel și Buzea V. -D., precum și înscrierea actului anterior prin care s-a actualizat CF nr.1299 B. în anul 1992, Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. în conformitate cu disp.art.20 din Decretul-Lege nr.115/1938.
În termen legal, petenții au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și cerere de reexaminare împotriva Încheierii de carte funciară nr. 18.744/_, iar prin Încheierea de carte funciară nr. 21.062/_ dată de registratorul șef al OCPI B. -Năsăud a fost respinsă cererea de reexaminare a Încheierii de carte funciară nr. 18.744/_ .
Pentru a da această soluție, OCPI B. -Năsăud a avut în vedere faptul că sentința civilă nr. 2904/1992 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dos. 4605/1991 nu a făcut decât să reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,74 ha. în favoarea autoarei petenților, fără a se indica amplasamentul terenului, atributul delimitării amplasamentului revenind comisiei locale de fond funciar, precum și fără a se dispune expres prin sentința menționată întabularea dreptului petenților în cartea funciară 1299 B. .
În ce privește plângerea formulată, prima instanță a apreciat-o că nefondată pentru considerentele ce urmează.
În anul 1991, bunica reclamanților, A. Melania, născută Sângeorzan, fiica lui Sângeorzan Pavel și Sângeorzan E. identică F. a, a depus o cerere la Comisia locală de fond funciar a municipiului B., în temeiul prevederilor Legii nr.18/1991. Prin această cerere a solicitat să i se recunoască de noile autorități publice ale statului calitatea de moștenitor al proprietarului tabular Sângeorzan E., de a se constata că dreptul de proprietate asupra acestui teren nu a ieșit niciodată din patrimoniul acesteia, că i-a fost transmis în mod legal și valabil prin lege, potrivit disp.art.644 Cod civil, prin succesiunea după mama sa, al cărui proprietar tabular era conform prezumției dată de disp.art.26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în sensul că "drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea", și că a acceptat această succesiune potrivit disp.art.12 alin.2 teza a II-a din Legea nr.18/1991 (art.13 din forma republicată), "ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei", prin depunerea în termen legal a cererii la lucrările comisiei de fond funciar. Totodată a solicitat și reconstituirea dreptul de proprietate asupra acestui imobil-teren.
În dovedirea calității prezumate de drept, de proprietar tabular, a depus extrasul de CF nr. 1299 B. eliberat în anul 1992 de către notariatul de Stat B., precum și actele de stare civilă care făceau dovada că este fiica proprietarului tabular decedat, înscris în această carte funciară ca fiind proprietar al imobilului revendicat și în anul 1992, al cărui drept real de proprietate a rămas în patrimoniul lui, nefiind niciodată expropriat de statul român sub regimul comunist, astfel făcând dovada ca fiind "deținător de terenuri" în sensul definit de art.3 raportat la art.7 din Legea nr.18/1991.
Comisia de fond funciar a municipiului B. nu i-a contestat, calitatea de proprietar tabular al parcelei nr.topo.6623/3 B. înscrisă în CF nr.2094 B., și nici dreptul de succesiune după mama sa Sângeorzan E., și nici dreptul de proprietate asupra parcelei nr.topo.6289/2 înscris în CF nr.1299 B., care era prezumat, de drept, că a rămas în patrimoniul mamei sale și, respectiv, al său după decesul acesteia, până la data depunerii cererii în anul 1991, potrivit disp.art.32 alin. l din Decretul-Lege nr. 115/1938, raportat la disp.art.26. Comisia de fond funciar a municipiului B. i- a respins cererea cu motivul că ar fi fost depusă tardiv, după împlinirea termenului de decădere. Această soluție a fost validată și de Comisia Județeană B. Năsăud de fond funciar prin Hotărârea nr.50/1991 dată în soluționarea contestației depusă de autoarea reclamanților, A. Melania.
Autoarea reclamanților a atacat aceste hotărâri pe calea prevăzută de disp. art. 11 alin.(5) din Legea nr.18/1991, depunând "Plângerea", precizată ulterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. 4605/1991 al Judecătoriei B. .
Prin Sentința civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., de care se prevalează reclamanții, reținându-se că antecesoarea acestora a dovedit că este îndreptățită la suprafața de 1,74 ha teren, atât în nume propriu, cât și ca moștenitoare a mamei sale Sângeorzan E., s-a desființat atât hotărârea comisiei județene B. -Năsăud de aplicare a Legii nr.18/1991, cu nr.50/1991, cât și hotărârea comisiei municipale B. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei
Melania, pentru suprafața de 1,74 h teren.
Motivele avute în vedere la adoptarea soluției de respingere a cererii de reexaminare contestate de reclamanți sunt legale și temeinice. Într-adevăr, din înscrisurile administrate ca mijloc de probă în cauză, rezultă faptul că prin sentința civilă nr. 2904/1992 nu s-a dispus întabularea în
CF a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior de către defuncta A. Melania pentru a fi admisibilă și legală cererea reclamanților de întabulare.
De asemenea, în egală măsură apar ca neîntemeiate și celelalte susțineri ale petenților în sensul că a fost încălcat dreptul lor de proprietate decurgând din calitate de moștenitor, câtă vreme sentința civilă pronunțată în anul 1992 nu dădea naștere la un drept de proprietate al autoarei lor asupra unui bun imobil înscris în CF 1299 B., nr. top. 6289/2, ci prin dispozitivul hotărârii judecătorești respective se reconstituia dreptul de proprietate al autoarei petenților fără a se delimita amplasamentul suprafeței de 1,74 ha.
În ce privește cererea reclamanților de constatarea nulității absolute parțiale a Încheierii nr.18834-18840/2003, dată de judecătorul de carte funciară, instanța reține că prin această încheiere, în baza titlului de proprietate nr.13153/2002, imobilul cu nr.top.6289/2 s-a dezmembrat și s-a transcris în c.f. nr.10222 B. în favoarea pârâtei M. L., de unde prin încheierile de cf nr.521/2006 și 20097/2007, imobilul în cauză a fost dezmembrat și transcris în alte cărți funciare, în favoarea mai multor proprietari, astfel cum rezultă din actele trimise la dosar de OCPI B-N, iar sentința civilă nr. 2904/1992 nu a fost întabulată în CF anterior încheierii de c.f. nr.18834- 18840/2003, urmând a respinge și această solicitare a reclamanților. Ca o consecință a respingerii acestor capete de cerere, au fost respinse și cererile de rectificare tabulară și înscriere a drepturilor de proprietate în CF.
Astfel, instanța de fond a considerat că nu există motive pentru admiterea plângerii petenților, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva Încheierii de carte funciară nr. 18.744 din_ a OCPI B. -Năsăud și a Încheierii nr.21.062 din_ dată de registratorul-șef al OCPI B. -Năsăud, aceste încheieri fiind menținute ca temeinice și legale, a respins cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a Încheierii nr.18834-18840/2003, dată de judecătorul de carte funciară, cererea de rectificare tabulară și înscriere a drepturilor de proprietate în CF. A luat act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului
, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de apel depuse ulterior depuse la termenul de judecată din 08 aprilie 2013 s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și reținerea cauzei spre judecare.
În motivarea cererii de apel s-a susținut că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a respins acțiunea și i-a prejudiciat de drepturile conferite de legislația în vigoare.
În anul 1991, bunica reclamanților, A. Melania, născută Sângeorzan, fiica lui Sângeorzan Pavel și Sângeorzan E. identică F. a, a depus o cerere la Comisia locală de fond funciar a municipiului B., în temeiul prevederilor Legii nr.18/1991. Prin această cerere a solicitat să i se recunoască de noile autorități publice ale statului calitatea de moștenitor al proprietarului tabular Sângeorzan E., de a se constata că dreptul de proprietate asupra acestui teren nu a ieșit niciodată din patrimoniul acesteia, că i-a fost transmis în mod legal și valabil prin lege, potrivit disp.art.644 Cod civil, prin succesiunea după mama sa, al cărui proprietar tabular era conform prezumției dată de disp.art.26 din Decretul-Lege nr. 115/1938 "drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea", și că a acceptat această succesiune potrivit disp.art.12 alin.2 teza a II-a din Legea nr.18/1991 (art.13 din forma republicată), "ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei", prin depunerea în termen legal a cererii la lucrările comisiei de fond funciar, și de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra acestui imobil-teren.
În dovedirea calității prezumate de drept, de proprietar tabular, a depus extrasul de CF nr. 1299 B. eliberat în anul 1992 de către Notariatul de Stat B., precum și actele de stare civilă care făceau dovada că este fiica proprietarului tabular decedat, înscris în această carte funciară ca fiind proprietar al imobilului revendicat și în anul 1992, al cărui drept real de proprietate a rămas în patrimoniul lui, nefiind niciodată expropriat de statul român sub regimul comunist, astfel făcând dovada ca fiind "deținător de terenuri" în sensul definit de art.3 raportat la art.7 din Legea nr.18/1991.
Comisia de fond funciar a municipiului B. nu i-a contestat, nici calitatea de proprietar tabular al parcelei nr.topo.6623/3 B. înscrisă în CF nr.2094 B., și nici dreptul de succesiune după mama sa Sângeorzan E., și nici dreptul de proprietate asupra parcelei nr.topo.6289/2 înscris
în CF nr.1299 B., care era prezumat, de drept, că a rămas în patrimoniul mamei sale și, respectiv, al său după decesul acesteia, până la data depunerii cererii în anul 1991, potrivit disp.art.32 alin. l din Decretul-Lege nr. 115/1938 "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei" raportat la disp.art.26. Comisia de fond funciar a municipiului B. i-a respins cererea doar cu motivul că ar fi fost depusă tardiv, după împlinirea termenului de decădere. Această soluție a fost validată și de Comisia Județeană B. Năsăud de fond funciar prin Hotărârea nr.50/1991 dată în soluționarea contestației depusă de autoarea reclamanților, A. Melania.
Reclamanții apelanți au reliefat că autoarea lor a atacat aceste hotărâri nelegale pe calea prevăzută prin disp. art. 11 alin.(5) din Legea nr.18/1991, depunând "Plângerea", precizată ulterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. 4605/1991 al Judecătoriei B. . În judecarea cauzei, autoritățile publice ale statului român, singurele competente de drept să-l reprezinte în soluționarea cererilor de revendicare a dreptului de proprietate asupra imobilelor-terenuri, potrivit disp. art. 11 alin.1-3 din legea organică specială din materia fondului funciar Legea nr.18/1991, respectiv, nici Comisia locală de fond funciar a municipiului B., și nici Comisia Județeană B. Năsăud de fond funciar, nu au invocat absolut nici un motiv potrivit căruia ar fi existat o obstaculare privind recunoașterea calității de proprietar tabular a lui Sângeorzan E., și al dreptului de succesiune după aceasta, al autoarei reclamanților, A. Melania, privind, eventual, existența unui pretins drept de proprietate al statului român asupra acestui imobil-teren urmare a unui act de expropriere, care nu ar fi fost înscris până la data formulării și depunerii cererii autoarei noastre, în CF nr.1299 B. cu privire la parcela nr.topo.6289/2 B., așa cum se prevede în Decretul-Lege nr.115/1938.
Mai mult decât atât, autoritatea publică a statului român cu autoritate administrativ- jurisdicțională, înființată în temeiul art. 11 alin.2 din Legea nr.18/1991 numai cu "scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia", Comisia Județeană B. Năsăud de fond funciar, nu numai că nu a contestat, atât dreptul de proprietate, cât și calitatea prezumată de drept, de proprietar tabular, pretinse de autoarea reclamanților cu privire la terenul în suprafață de 9.478mp din parcela nr.topo.6623/3 B. înscrisă în CF nr.2094 B. și terenul în suprafață de 7.939 mp din parcela nr.topo.6289/2 B., înscrisă în CF nr.1299 B., dar chiar a recunoscut pe deplin pretențiile acesteia cu privire la imobilele-terenuri al căror drept de proprietate îl revendica pe calea prevăzută de Legea nr.18/1991, si a achiesat la cererea formulată de aceasta, așa cum s-a reținut în Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., definitivă și irevocabilă, "Reprez. comisiei județene solicită admiterea plângerii si reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu".
Conform dispozițiilor legale, în vigoare la acea dată, ale art. 11 alin.8 din Legea nr.18/1991, competența instanțelor de judecată era restrânsă doar la: «controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corectă a dispozițiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obține titlu de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine și, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii», iar, potrivit disp. art. 11 alin.10 se prevedea că: «hotărârea judecătoriei este definitivă. în baza hotărârii judecătorești, comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, înlocui sau desființa».
Din economia acestor texte de lege în vigoare la data pronunțării Sentinței Civile nr.2904/1992 a Judecătoriei B., definitivă și irevocabilă, reiese că instanțele judecătorești nu se puteau pronunța prin hotărâre decât cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren revendicată de petent, și eventual, numai în cazul în care era cerut, și cu privire la dreptul de a obține un titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991. De asemenea, se poate observa că în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești, conform prezumției legale dată de prevederile alineatului 10, comisia județeană, în cazul în care deja procedase la emiterea unui titlu de proprietate, putea să fie obligată, sau să-l modifice, ori să-l înlocuiască sau să-l desființeze.
În speță, raportat la cele reținute de instanță că au fost cerute de autoarea reclamanților A. Melania: «în motivarea plângerii petenta a arătat că a formulat în termen cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren de 1,74 ha, situate în mun. B. [...]» în dovedirea cărora, a reținut că au fost depuse ca probe: «în dovedirea plângerii sale, petenta a depus la dosar [...] extrasele c.f. nr.2094 B. nr. top. 6623/3 rât în intravilan, pentru suprafața de 9478 mp. în care petenta figurează ca proprietară, înscriere din 1951, extrasul c.f. nr.1299 B., nr.top.6289/2 grădină de 7939 mp. în care proprietar figurează mama petentei, copia certificatului
de naștere a acesteia, extrasul de deces pentru mama sa», se poate constata faptul că, autoarea reclamanților nu a cerut, nici ca cele două comisii să fie obligate să o pună în posesia terenurilor a căror proprietară tabulară a făcut dovada că este cu extrasele de carte funciară nr.2094 B. si nr.1299 B. emise în anul 1992 de Notariatul de Stat și, nici să-i fie emis un titlu de proprietate în temeiul prevederilor Legii nr.18/1991, deoarece dreptul de proprietate exista deja în patrimoniul ei, în cazul parcelei nr.topo.6623/3 B., și în cazul parcelei nr.topo.6289/2 B., aceasta fiind o prezumție legală dată de disp.art.26 din Decretul-Lege nr.115/1938, fiindu-i legal și valabil transmis pe cale succesorală de la mama sa, proprietarul tabular înscris în CF nr.1299 B., conform prevederilor Decretului-Lege nr.115/1938, care era si este în vigoare iar, înscrierea dreptului real de proprietate în cartea funciară valorează ea însăși titlu de proprietate, potrivit disp.art.32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei".
În fapt, se poate observa că autoarea reclamanților a cerut instanțelor judecătorești, cu privire la cele două imobile-terenuri, recunoașterea calității de proprietar tabular al cărui drept de proprietate asupra parcelei nr.6623/3 B. în suprafață de 9.478 mp era deja înscris în CF nr.2094
, precum și, în cazul în speță, recunoașterea calității de moștenitoare a proprietarului tabular al cărui drept de proprietate asupra parcelei nr.topo.6289/2 B. în suprafață de 7.939 mp era deja înscris în CF nr.1299 B., și a acceptării succesiunii după aceasta, conform repunerii în termenul de acceptare potrivit disp.art.12 din Legea nr.18/1991, prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri în suprafață totală de 1,74 ha (9.478 mp+7.939 mp=17.417mp) și în condițiile prevederilor Legii nr. 18/1991, lege organică specială ale cărei prevederi erau aplicabile cu prioritate și cu titlu imperativ, față de legea generală în materia cadastrului Decretul-Lege nr.115/1938, dar cu ale cărei prevederi se completa, de drept, conform disp.art.3 din Legea nr. 18/1991 în sensul prezentei legi, prin deținători de terenuri se înțeleg titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deținători precari" și disp.art.7 din Legea nr. 18/1991 "Fondul funciar și, în mod corespunzător, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale trebuie înregistrate în documentele de evidentă funciară si de publicitate imobiliară prevăzută de lege".
Instanța de judecată a Judecătoriei B., având o competență strict limitată, și prin lege, dar și potrivit obligației de a respecta principiul disponibilității, de a se pronunța numai cu privire la cele cerute de reclamantă prin cererea introductivă de instanță, a constatat: «analizând probele administrate în cauză, instanța reține că petenta [...] a dovedit că este îndreptățită la suprafața de 1,74 ha teren, atât în nume propriu, cât si ca moștenitoare a mamei sale Sângeorzan E. ». Conform dispozitivului acestei sentințe, susținut și explicitat de considerentele necesare, în lipsa cărora acesta ar incomprehensibil, care au intrat în autoritate de lucru judecat alături de dispozitiv, instanța judecătorească s-a pronunțat asupra celor cerute de autoarea reclamanților, astfel, înscrierile existente în CF nr.2094 B. și CF nr. 1299 B. fiind reactualizate, și dreptul de proprietate intabulat în acestea fiind reconfirmat ca și fiind existent în patrimoniul proprietarului tabular înscris în acestea în anul 1992, fiindu-i reconstituit autoarei reclamanților, A. Melania, conform prevederilor Legii nr. 18/1991, adoptată și intrată în vigoare după îndepărtarea regimului comunist.
Conform acestei hotărâri judecătorești, definitivă și irevocabilă, direct opozabilă comisiilor de fond funciar, și prin care le-au fost anulate hotărârile emise în procedura administrativă, acestora le era interzis de drept să mai dispună cu privire la suprafața de teren din parcela nr.top.6289/2 B.
, aceasta fiind constatată în mod decisiv și cu titlu definitiv și irevocabil a fi în patrimoniul autoarei reclamanților și nu în cel al statului, iar cele două comisii nici nu au mai dispus cu privire la dreptul de proprietate asupra acestei parcele, nici în fapt, și nici în drept.
Această hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, este opozabilă Statului Român, care a fost reprezentat în acest proces de cele două autorități publice înființate special prin Legea nr.18/1991, și astfel este opozabilă, de drept, tuturor autorităților publice administrative ale statului, precum și autorității judecătorești, fiind intrată în autoritate de lucru judecat, fiind dată într-o procedură contencioasă, și nu în cea necontencioasă prevăzută de D-L nr.115/1938, modificată și completată, raportată la art.331-339 Cod procedură civilă.
Apelanții au arătat că la data de 16 iulie 2002, bunica lor, A. Melania, a decedat. Prin Testamentul autentificat sub nr.132/_ la BNP Isbășoiu Florea, B., bunica lor a dispus: «las terenurile în suprafață de 1,74 ha situate în intravilanul localității B., județul B. -Năsăud, ce
se vor găsi în patrimoniul meu la data încetării din viață, în cote egale de ½ părți indivize pentru fiecare, nepoților mei de fiu: A. I. E. [...] și A. I. A. [...]».
Tatăl acestora, A. Romeo-Horea, nu le-a făcut cunoscută reclamanților existența acestui testament și a celor dispuse în favoarea lor de bunica acestora până în anul 2005, când le-a cerut să dezbată succesiunea după aceasta și să renunțe la bunurile ce făceau obiectul acestui testament. Din cauza neînțelegerilor dintre cei trei, soluționate numai în anul 2009, tatăl reclamanților a dat declarația autentificată sub nr.1530/_ la BNP Tudorache Viorel din B., prin care a devenit străin de succesiunea asupra acestor bunuri imobile prin acceptarea condițiilor testamentare. Cu același prilej a fost eliberat și Certificatul de calitate de moștenitori nr.63/_ de BNP Tudorache Viorel din B., în dosarul succesoral nr.81/2009. Iar, din cauză că A. I. A. domiciliază în Canada, numai în cursul acestui an a fost posibil pentru reclamanți să procedeze la dezbaterea succesiunii și să solicite să li se elibereze un Certificat de moștenitor.
Reclamanții s-au adresat cu o cerere biroului notarial, depunând toate actele prevăzute de lege, prin care făceau dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care făceau obiectul testamentului, verificarea acestora, și întocmirea tuturor actelor de procedură, în vederea emiterii Certificatului de moștenitor fiind prevăzute de lege în sarcina notarilor publici. După ce au cerut avocatului lor să verifice legalitatea acestui act notarial, avocatul T. Liviu, observând că unele erori materiale și omisiuni s-au strecurat la emiterea Certificatului de Moștenitor nr.23 din 29 Martie 2011 în Dosarul Succesoral nr.34/2011, raportat la cele constatate în Dosarul succesoral nr.81/2009 cu Certificatul de Calitate de Moștenitor nr.63 din 09 Iunie 2009, precum și la cele constatate și dispuse prin Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., în temeiul disp.art.53 alin.(l) din Legea nr.36/1995, și având în vedere contradicția vădită dintre cele două acte juridice notariale apărută doar ca urmare a intervenirii erorii materiale, a formulat o Cerere de îndreptare a erorii materiale si a omisiunilor, în temeiul disp.art.53 alin.(l) din Legea nr.36/1995, care a fost înregistrată la BNP Tudorache Viorel și Buzea V. -D., sub nr.599/2011. În soluționarea acestei cereri s-a dat încheierea de Rectificare nr.4227/_ a BNP Tudorache Viorel și Buzea V. -D.
, despre care s-a făcut mențiune pe toate exemplarele originale al Certificatului de moștenitor nr.23/_, potrivit legii.
Deoarece Certificatul de moștenitor nr.23/_ fusese deja emis, și BNP Tudorache Viorel și Buzea V. -D. omisese, așa cum reiese din greșeala evidentă înscrisă în acesta "teren în suprafață de 1,74 ha, neînscris în cartea funciară", să urmeze procedura prevăzută de art.54 alin. l din Legea nr.7/1996, având în vedere prevederile art.86 din Legea nr.36/1995 «după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege» și cele ale art.87 alin. l «erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum și eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moștenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se mențiune despre aceasta în încheierea finală si pe toate exemplarele certificatului de moștenitor», legiuitorul neprevăzând ca și fiind posibil și obligatoriu ca notarul public să mai urmeze procedura prevăzută de art.54 alin. l din Legea nr.7/1996, rep., și în cazul în care îndreaptă eroarea materială, cu atât mai mult cu cât noi am cerut înscrierea în CF nr.1299 B. a tuturor "succesiunilor succesive", BNP Tudorache Viorel și Buzea V. -D., văzând disp.art.90 alin.(2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr.633/2006, le-a pus în vedere reclamanților să solicite să le fie înscris dreptul de proprietate în cărțile funciare, după ce le-a comunicat certificatul de moștenitor și încheierea de rectificare a acestuia.
La data de_, reclamanții au depus Cererea înregistrată cu nr. 18744 la Biroul de Carte Funciară B. din cadrul OCPI B. Năsăud, prin care au solicitat înscrierea în CF nr.1299 B. a dreptului lor de proprietate în temeiul Certificatului de Moștenitor nr.23/_, precum și înscrierea actului anterior prin care s-a actualizat CF nr.1299 B. în anul 1992, Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., în conformitate cu disp.art.20 din Decretul-Lege nr.115/1938:
«dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemișcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg șirul actelor juridice care întemeiază înscrierile».
De asemenea, tot la data de_, aceștia au depus Cererea înregistrată cu nr.18742 la Biroul de Carte Funciară B. din cadrul OCPI B. Năsăud, prin care au solicitat înscrierea în CF nr.2094 B. a dreptului lor de proprietate în temeiul Certificatului de Moștenitor nr.23/_ ,
precum și înscrierea actului anterior prin care s-a actualizat CF nr.2094 B. în anul 1992, Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., în conformitate cu disp.art.20 din Decretul-Lege nr.115/1938. Or, în privința acestei ultimei cereri, aceasta a fost soluționată prin încheierea nr.18742/_ în sensul admiterii cererii de înscriere.
La data de_ a depus somația prin care Municipiul B. a fost pus în întârziere pentru a intra în legalitate cu privire la posesia nelegală pe care o exercită asupra imobilului proprietatea acestora, susținând că Primarul municipiului B. și angajații săi fără a avea nici o calitate sau a justifica vreun interes juridic au formulat cerere de reexaminarea cererii acestora solicitând să fie restabilită situația juridică anterioară, deși potrivit înscrierilor din CF nr.2094 B. nu a existat vreo înscriere anterioară a vreunui drept al statului sau municipiului B. .
Apelanții au susținut că în mod netemeinic, nelegal și părtinitor prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 2904/1992 nu s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior de către defuncta A. Melania pentru a fi admisibilă și legală cererea reclamanților de întabulare, fiindcă reiese din considerentele Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B., că antecesoarea apelanților și-a demonstrat dreptul de proprietate asupra celor două imobile terenuri, prin extrasele CF 2094 și 1299, prin care s-a demonstrat calitatea de proprietar tabular, și nici nu judecător nu putea dispune printr-o hotărâre judecătorească înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al bunicii apelanților din moment ce respectivul drept a fost dovedit cu însăși extrasul înscrierii existente și neradiate.
S-a mai susținut că judecătorul fondului trebuia să indice clar care este actul juridic din care reiese că imobilul parcelă nr. topo 6623/3B. face parte din domeniul public al Municipiului B.
, din moment ce extrasul de carte funciară depus de reclamanți situație juridică clară în sensul că dreptul de proprietate asupra acestui imobil s-a regăsit la data decesului autoarei în patrimoniul acesteia, fiind transmis de drept pe cale succesorală acestora. Așa fiind apelanții au considerat că judecătorul primei instanțe și-a exercitat cu evidentă rea credință și abuziv atribuțiile legale, acesta contestă dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului, situație în care a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea flagrantă a prezumției legale dată de art.1133 alin.1 Cod civil, ținând cont de certificatul de moștenitor nr.23/2011 ce nu a fost anulat prin nici o hotărâre judecătorească. De asemenea judecătorul fondului a pronunțat sentința atacată cu încălcarea prezumției legale dată de art.32 din decretul lege nr.115/1938, precum și cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței Civile nr.2904/1992 a Judecătoriei B. prin care s-a constat și recunoscut calitatea de proprietar tabular al bunicii apelanților, asupra imobilului nr.top 6623/3 B. înscris în CF nr.2094 B. . Prima instanță a pronunțat hotărârea apelată împotriva legii și a altei prezumții legale, cea din art.1 alin.1 din decretul lege nr.115/1938.
În concluzie, au susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond a ignorat poziția exprimată de B. D. care a efectuat expertiza în cauză și a admis că eroarea survenită a fost dată de sistemele de măsurători diferite, precum și de tranzacția efectuată cu pârâta
M. L. .
În drept s-au invocat prevederile art.282 Cod procedură civilă și art.50 alin.2/2 din legea nr.7/1996 republicată.
Intimata M. L. a depus la dosar note de ședință
prin care a reliefat că-și menține concluziile consemnate în înscrisurile de la dosar, în măsura în care și reclamanții își păstrează poziția procesuală din declarația nr.1001 din 07 decembrie 2011 a notarului public Năstase C.
D. în sensul că dreptul de proprietate al intimatei asupra terenurilor înscrise în CF nr.1949 B., nr.cadastral 3410 și Cf NR.10222 B., nr.cad.3411 și 3412 este recunoscut de reclamanți și nu va fi afectat în nici un fel ca urmare a soluționării cauzei.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă anularea ori schimbarea hotărârii, motiv pentru care apelul formulat va fi respins ca nefondat potrivit celor ce vor fi reliefate în cele ce urmează.
Prin Încheierea de carte funciară nr. 18.744/_ dată de OCPI B. -Năsăud a fost respinsă cererea formulată de petentul A. I. E., prin care acesta a solicitat înscrierea în CF nr.1299 B., a dreptului de proprietate în favoarea lui A. I. -A. și A. I. -E., asupra imobilului teren (grădină cu suprafața de 7939 mp), drept dobândit în baza Certificatului de Moștenitor nr.23/_ și a încheierii de rectificare nr.4227/_, date de BNP ASOCIAȚI Tudorache Viorel și Buzea V. -D., precum și înscrierea actului anterior prin care s-a actualizat
CF nr.1299 B. în anul 1992, Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. în conformitate cu disp.art.20 din Decretul-Lege nr.115/1938. Registratorul de carte funciară a reținut că Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. nu a fost întabulată anterior încheierii nr.18834- 18840/2003, că nu s-a depus act prin care să se dispună rectificarea CF nr.1299 B. și nici nu sunt întrunite cerințele art.34 din legea nr.7/1996
În termen legal, petenții au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale și cerere de reexaminare împotriva Încheierii de carte funciară nr. 18.744/_, iar prin Încheierea de carte funciară nr. 21.062/_ dată de registratorul șef al OCPI B. -Năsăud a fost respinsă cererea de reexaminare a Încheierii de carte funciară nr. 18.744/_ . Registratorul de carte funciară a reținut că prin Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea antecesoarei petenților, dar nu s-a stabilit decât întinderea cu privire la dreptul de proprietate, respectiv pentru 1,74 ha, nefiind specificată localizarea terenului în dispozitivul sentinței, sens în care a făcut referire la prevederile art.33-36 din HG nr.890/2005 și art.27 din legea nr.18/1991 republicată.
Tribunalul consideră că ceea ce este important și trebuie dezlegat în cauză este dacă trebuie finalizată procedura specifică prevăzută de legea nr.18/1991 prin întocmirea de proces verbal de punere în posesie de comisia locală de fond funciar și eliberarea titlului de proprietate de comisia județeană de fond funciar, ori dacă este suficient pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra unui teren ce a făcut obiectul legii fondului funciar nr.18/1991 doar să se fi dispus fie prin hotărâre a comisiei județene, fie prin hotărâre judecătorească irevocabilă, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat.
În speță, antecesoarei apelanților reclamanți A. Melania prin Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,74 ha teren, dar aceasta, așa cum s-a indicat în apel, nu a cerut să fie pusă în posesie și nici să i se elibereze titlu de proprietate.
Pentru a se realiza înscrierea unui drept în cartea funciară cererea formulată de cel interesat trebuie să fie însoțită de un act doveditor care să justifice ce se solicite, aspect reieșit din art.47 din legea nr.7/1996 în vigoare la data formulării cererii de înscriere formulate de reclamat.
Potrivit art.27 alin.1 din legea nr.18/1991 republicată, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Tribunalul consideră că prevederile anterior reliefate ale legii nr.18/1991 trebuie să fie respectate în situația imobilelor ce au făcut obiectul acestei legi speciale și au fost solicitate de către cei interesați, în speță de antecesoarea apelanților, și că trebuia finalizată procedura impusă de art.27 în sensul realizării punerii în posesie și eliberării titlului de proprietate, iar apoi se putea dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului reconstituit.
Dacă s-ar accepta argumentele apelanților în sensul că ar fi posibilă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară fără să fie realizată punerea în posesie și să fie emis titlul de proprietate, doar după ce s-a emis o hotărâre privind reconstituirea dreptului de proprietate, s-ar realiza practic o eludare a prevederilor legii fondului funciar, lege specială și a cărei prevederi sunt obligatorii pentru persoanele ce au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza acestei legi, așa cum a fost cazul autoarei acestora defuncta A. Melania, fiindcă punerea în posesie e o operațiune absolut necesară pentru a se stabili dacă terenul solicitat este liber, iar acest lucru poate fi stabilit prin măsurători, stabilirea vecinătăților, realizarea schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea procesului verbal de punere în posesie, urmând ca apoi să fie eliberat titlul de proprietate.
Nici faptul că aceștia au solicitat înscrierea dreptului de proprietate în baza certificatul de moștenitor nr.23/2011 nu poate atrage admiterea apelului, fiindcă acesta certificat de moștenitor are bază tocmai Sentința Civilă nr.2904/1992 a Judecătoriei B. prin care antecesoarei apelanților reclamanți A. Melania i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,74 ha teren, ori după cum s-a reliefat anterior antecesoarea acestora trebuia să solicite punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, ceea ce nu a făcut, iar apoi se putea dispune înscrierea dreptului de proprietate.
Referitor la extrasul de carte funciară CF 2094 și 1299, prin care s-a demonstrat calitatea de proprietar tabular, tribunalul arată că acesta constituie un act doveditor potrivit art.11 din legea nr.18/1991 în susținerea cererii de reconstituire, dar nu este suficient pentru a se realiza înscrierea
din nou în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra unui imobil ce a fost preluat anterior de la antecesoarea apelanților și apoi aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, s-a dispus reconstituirea prin hotărârea judecătorească, dar nu s-a finalizat procedura impusă de lege după cum s-a explicat mai sus.
Tribunalul consideră că prima instanță nu a încălcat prevederile legale incidente în cauză și nici autoritatea de lucru judecat a Sentinței Civile nr.2904/1992 a Judecătoriei B., fiindcă, pe de o parte, obiectul și cauza acestei cereri ce vizează plângere împotriva încheieri de carte funciară sunt diferite față de cele din dosarul în care s-a dat hotărârea atacată, iar pe de altă parte, prevederile din decretul lege nr.115/1938 invocate de apelanți nu au fost nerespectate atât timp cât în cauză erau aplicabile și trebuiau respectate prevederile imperative ale legii speciale a fondului funciar ce impuneau finalizarea procedurii de reconstituire al dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanților prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate de comisia județeană, ori aceste acte nu au fost întocmite, aspect necontestat. Din același motiv, fiindcă nu s-a finalizat procedura de reconstituire al dreptului de proprietate al antecesoarei reclamanților prin întocmirea procesului verbal de punere în posesie și eliberarea titlului de proprietate de comisia județeană, nu poate atrage admiterea apelului nici poziția exprimată de B.
D. care a efectuat expertiza în cauză și a admis că eroarea survenită a fost dată de sistemele de măsurători diferite și nici poziția avută de intimata pârâtă M. L. .
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.11454/2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ .
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. I. E. și A. I. -A. prin mandatar A. I. E. , cu domiciliul în B., str. N. B. nr. 4, ap. 2, județul B., împotriva sentinței civile nr.11454/2012 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. C. N. L. D.
MLB// 5 ex.// 30 mai 2013Jud. fond B. V.
| ← Decizia civilă nr. 362/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 97/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
