Decizia civilă nr. 610/2013. Succesiune

Comentarii

0

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 610/R

Ședința publică din data de 11 decembrie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: P. G. G.

J. ecător: Ț. D.

J. ecător: P. M. B.

G. ier: O. V.

Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de către reclamantul

T. G., domiciliat în localitatea C., str. A. V., nr. 1, județul Arad, împotriva sentinței civile nr. 785 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul din_, iar apoi pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

T.

Prin sentința civilă nr. 785/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prematurității introducerii acțiunii. A fost admisă excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni și s-a constatat că reclamantul T. G. este străin de moștenirea după defuncții T. V., decedat la data de_ și

T. M., decedată la data de_ . A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă. A fost admisă excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor invocată de pârâtă. S-a dispus anulare certificatului de moștenitor nr. 38/_ pe numele reclamantului T.

G. încheiat la BNP Urda M. . A fost respinsă acțiunea completată și precizată de reclamantul T. G., domiciliat în orașul C., str. A. V., nr. 1 Arad, formulată în contradictoriu cu pârâții T. I., domiciliat în comuna Șiria, str. Tache I., nr.1625, județul Arad, H. V. și H. M. ,

domiciliați în comuna Botiza, nr.411, județul M., având ca obiect stabilirea masei succesorale, constatarea calității de moștenitor, partaj judiciar și evacuare. S-a respins cererea privind evacuarea pârâților din casa situată în comuna Botiza, nr. 411, jud. M. . A fost obligat reclamantul T. G. să plătească pârâților H. V. și H. M. cheltuieli de judecată în sumă de 2.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Încheierea nr. 92 din 1 martie 2012 din dosarul nr._, având ca obiect stabilirea masei succesorale, a calității de moștenitor, atribuire bunuri și evacuarea pârâților, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului T. I. față de pârâții H. V. și H. M. și s-a dispus disjungerea cererii de intervenție formulată în interes propriu de intervenientul

T. G., împotriva pârâților H. V. și H. M. depusă la instanță la data_ (f.72 din dos atașat nr._ și la data de_ (f. 89 din dos atașat nr._ ).

S-a format un dosar nou cu nr._ în care intervenientul în interes propriu T. G. a dobândit calitatea de reclamant, pârâții H. V. și H.

M. păstrându-și această calitate.

În aceiași cerere de intervenție în interes propriu (f. 4 din dos._ ), a arătat că cheamă în judecată în calitate de pârât pe T. I., reclamantul din dosarul inițial.

Acesta solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: să se constate că T. G. este moștenitorul defunctului T. V. decedat la _

, cu ultimul domiciliu în Botiza, nr. 411. jud. M., având calitatea de nepot de fiu al tatălui său predecedat, T. G. ; să se constate că masa succesorală rămasă după acesta este compusă dintr-o casă de lemn cu două camere și hol pe fundație de piatră, acoperită cu plăci azbociment și terenul aferent acestuia în suprafață de aproximativ 6 ari în valoare de aproximativ 3.500 lei; să se dispună atribuirea acestor bunuri in proprietatea lui și să se dispună evacuarea pârâților H. din casa situată în comuna Botiza, nr. 411, jud. M. ; cu cheltuieli de judecată în măsura în care parații se vor opune admiterii acțiunii.

In fapt: reclamantul arată că este fiul lui T. G. cu ultimul domiciliu în comuna Botiza, care a fost fiul defunctului T. V., a cărui moștenire face obiectul prezentului dosar, apreciind că vine la moștenire în reprezentarea tatălui său si moștenește întreaga avere a acestuia, deoarece este înlăturat fratele acestuia, T. I., reclamantul inițial din dosar.

Consideră că pârâții H. V. și H. M. ocupă fără drept imobilul în litigiu și îi culege fructele, fără a poseda un titlu valabil care să-i îndreptățească la folosirea acestora, motiv pentru care solicită și evacuarea acestora din imobil.

In drept: invocă dispozițiile art. 480, 650, 664, 669-675 Cod civil.

In probațiune: solicită interogatoriul pârâților, probe testimoniale și arată că depune acte de stare civilă (f. 76-78 din dos. atașat nr._ ), din

care copia cărții de identitate și a certificatului de naștere ale reclamantului T.

G. se găsesc și în dos. nr._ (f. 30,31), iar la f. 57 se află copia certificatului de deces al lui T. G. născut la_ și decedat la_ .

La dosarul inițial se mai află în copii: certificatul de deces al Mariei T. decedată la_ (f. 4); certificatul de deces al lui V. T. născut în 1938, decedat la_ (f. 5); certificatul de deces al lui V. T. născut în 1964, decedat la_ (f. 6).

La fila 48 din dos disjuns se află o COMPLETARE DE ACȚIUNE, prin care reclamantul solicită să se constate ca este moștenitorul defunctei T. M. decedata in data de_ cu ultimul domiciliu in comuna Botiza nr.411; să se constate ca masa succesorala a acesteia in cota de 3/4 din bunurile arătate in acțiunea introductiva i se cuvine in calitate de nepot de fiu și atribuirea acestor bunurilor respective în proprietatea sa și evacuarea paraților din casa situată in comuna Botiza nr.411 jud. M. .

In fapt, arată că prin certificatul de moștenitor nr.338 din 4 mai 2012 dat de Biroul Notarului Public Urda M. s-a constatat masa succesorala rămasa dupa defuncții T. V. si T. M. ,precum si bunurile care o compun si cotele ce revin moștenitorilor, iar el ar fi îndreptățit să culeagă întreaga moștenire in calitate de moștenitor acceptant al moștenirii in reprezentarea tatălui său T. G. decedat la_ .

Acțiunea este legal timbrată, raportat la valorile bunurilor stabilite în cele două rapoarte de expertiză și la chitanțele depuse de către T. G. la f. 107 din dos. nr._ și f. 72 din dos. nr._ .

Pârâții H. V. și H. MARJA, prin avocat, au formulat Întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu (f. 110 din dos. nr._ ) solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantul T. G. .

S-a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivând că, raportat la dispozițiile art. 109 Cod procedură civilă, care prevede că înainte de promovarea acțiunii, reclamantul trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii în sensul depunerii unei încheieri emise de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale. Arată că acțiunea (cererea de intervenție) a fost depusa la data de_, după care, reclamantul a depus ulterior la dosarul cauzei un certificat de moștenitor eliberat la data de_, certificat cu privire la care susține că nu face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, atâta timp cât nu reprezintă o ÎNCHEIERE în sensul prevăzut de art. 109 Cod procedură civilă dar și atâta timp cât acesta a fost depus ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește petitele privind stabilirea calității de moștenitor și a stabilirii componenței masei succesorale rămase după defunctul T. V., apreciind că reclamantul este străin de moștenirea rămasă după defunctul său bunic deoarece, în cazul de față, reclamantul nu a făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă a moștenirii rămase după defunctul T. V., în termenul de

opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, adică de la data decesului de_, aspect confirmat chiar de însuși reclamantul prin interogatoriul luat acestuia, din oficiu, de instanța de judecată.

Susțin că sancțiunea neexercitării, în termenul instituit de art. 700 alin. 1 Cod civil, a dreptului de opțiune succesorala este decăderea din dreptul de a opta, pe cale de consecință, reclamantul devenind străin de succesiune și că având în vedere faptul că reclamantul a devenit străin de succesiune prin neacceptarea acesteia în termenul prevăzut de lege, acesta nu are calitate procesuală activă în a promova o astfel de acțiune.

Se invocă lipsa calității procesuale active a reclamantului și în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea pârâților din imobilele descrise în acțiune, deoarece acesta nu este proprietar tabular al imobilelor din a căror evacuare o cere, motivând că, potrivit art. 557 alin. 4 C. civ. nou "_ în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară _".

Calitatea procesuală, condiție pentru exercitarea acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Ca atare, calitatea procesuală semnifică titlul care conferă unei persoane puterea de a aduce în justiție dreptul a cărui sancțiune o cere, context în care reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar al imobilelor din care se solicită evacuarea pârâților, apreciind că cererea va trebui respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Raportat la temeiul de drept invocat de reclamant și modalitatea formulării petitului referitor la evacuarea pârâților, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.

Se face referire la decizia nr. 2101 din 17 martie 2005 Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, care prevede că: "Dreptul real de proprietate nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare _. Acțiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locațiune _", apreciind că în cauza de față, între reclamant și pârâți nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune.

Pe fondul cauzei, arată că imobilele solicitate de reclamant nu mai fac parte din masa succesorală după defunctul T. V., susținând că acestea au fost înstrăinate, potrivit contractului de vânzare cumpărare existent la dosarul cauzei, pârâți sunt proprietari extratabulari ai imobilelor din litigiu.

În ședința publică din data de_ s-au pus în discuția părților excepțiile invocate de către pârâți: excepția insuficientei timbrări, care a fost respinsă la acel termen, iar pentru celelalte excepții, instanța a arătat că se pronunță prin hotărâre: excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția prescripției

termenului de 6 luni privind acceptarea succesiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere privind evacuarea, excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor.

În cauză s-au efectuat două expertize: una în construcții întocmită de doamna Butean R. (f. 62 din dos. nr._ ) și una topografică întocmită de dl ing. Mocan I. (f.40 din dos. nr._ ) și completată de același expert (f. 68 din dos. nr._ ).

S-a depus extras CF cu privire la imobilul în litigiu (f. 52), din care rezultă că proprietari ai suprafeței de 650 m.p. înscrise în CF Botiza, nr. 50191, nr. top. 76/d/1 sunt defuncții T. V. și T. M. .

S-au luat interogatoriile pârâților H. V. și H. M. (f. 46 din dos. nr._ ) și prin comisie rogatorie la Judecătoria Arad s-a luat interogatoriu pârâtului T. I., prin delegație ( f. 127 din dos._ ), raportat la înscrisul depus de acesta la dosar de la f. 128 în care a arătat că nu a făcut nicio acțiune în justiție la Judecătoria Dragomirești și că nu are nicio pretenție de la pârâții din proces.

În ședința publică din data de_ s-a luat Interogatoriu reclamantului T. G. (f. 73 din dos. nr._ ).

Instanța a amânat pronunțarea pentru ca părțile să depună concluzii scrise.

Reclamantul a arătat în concluziile scrise admiterea acțiunii și a completării de acțiune așa cum au fost formulate în scris: să se constatate că masa succesorală rămasă după defuncții T. V. decedat la_ cu ultimul domiciliu în comuna Botiza, nr. 411 și T. M. decedată la data de_, cu ultimul domiciliu în comuna Botiza nr. 411 jud. M., este compusă din: casă, anexă gospodărească și teren; să se dispună atribuirea acestei moșteniri reclamantului și evacuarea toleraților pârâți din casa situată în comuna Botiza, nr. 411, jud. M. .

Apreciază că, în calitate de moștenitor sezinar, culege întreaga moștenire a bunicilor săi, la care vine în reprezentarea tatălui său T. G., decedat la data de_, cu ultimul domiciliu în comuna Botiza.

Consideră că în cauza de față nu se poate aplica principiul prevăzut de art. 700 în sensul acceptării succesiunii în termen de 6 luni de la deschiderea acesteia, deoarece consideră că termenul a fost suspendat în privința lui, conform art. 687 Cod civil, pe timpul minorității.

Susține că a aflat despre drepturile sale succesorale după bunicii săi la data de_, când s-a prezentat în fața instanței și a arătat că el ar fi adevăratul moștenitor al bunicilor săi.

Susține că pârâții H. ocupă imobilele în litigiu pe nedrept, având doar calitatea de tolerați, motiv pentru care solicită evacuarea acestora.

Consideră că acel contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, pe care l-au încheiat aceștia cu defuncta T. M. nu poate produce niciun efect, deoarece prin interogatoriul luat lor în ședința publică din_ (fila

46), aceștia au declarat că nu au plătit prețul arătat în contract, iar potrivit Codului civil cumpărătorul are o singură obligație principală de a plăti prețul, ceea ce aceștia au recunoscut că nu au plătit.

Consideră că pârâții nici nu au știut prețul imobilului, deoarece în contract este trecută suma de 400 milioane, iar în fața instanței de judecată au declarat suma de 40 milioane.

Arată că renunță la capătul de cerere cu privire la stabilirea calității de moștenitor, considerând că aceasta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor eliberat de către notarul public.

Pârâții, prin avocat, au depus și ei concluzii scrise în care au precizat în plus față de Întâmpinarea de la dosar că, chiar in ipoteza in care reclamantul a fost minor la data deschiderii succesiunii defunctului T. V. (data decesului), dispozițiile art. 687 Cod civil, potrivit cărora minorii nu pot face valabil acceptarea unei moșteniri decât în condițiile în care sunt reprezentați în mod legal, trebuie coroborate cu dispozițiile art. 700 Cod civil, potrivit cărora dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii și că nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia nu a putut accepta succesiunea deoarece era minor la data deschiderii succesiunii.

Invocată în ședința publică din data de_, excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 38/_ emis de BNP Urda M. este susținută și în concluziile scrise, motivată pe faptul că acesta a fost întocmit în cursul existenței, pe rolul instanței de judecată, a litigiului ce face obiectul prezentului dosar.

Arată că pârâtul a ascuns notarului public faptul că pe rolul Judecătoriei

D. se afla in curs de dezbatere succesiunea după defunctul T. V. unde s-a invocat excepția neacceptării in termenul legal a succesiunii de către reclamant și că a arătat că nu sunt renunțători la moștenire în baza art.700 Cod civil, motiv pentru care apreciază că certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege și pentru cauză imorală.

Susține că prin fraudarea legii înțelege "operațiunea ce constă în folosirea anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale imperative";. Cauza ilicită și imorală este prevăzută la art. 966 Cod civil, care prevede că obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea niciun efect, iar art.968 cod civil prevede că o cauză este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.

În concluziile scrise ale pârâților se mai arată că în ședința publică din data de_ reclamantul, prin avocat, a renunțat la cererile privind constatarea calității de moștenitor și stabilirea masei succesorale după defunctul T. V. însă, apreciază că instanța nu poate lua act de renunțarea la judecată deoarece aceasta se face în conformitate cu dispozițiile art. 246, alin. 4 Cod procedură civilă, care prevede că dacă părțile au intrat în

dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți."

Însă pârâții nu sunt de acord cu renunțarea la judecarea primelor două capete de cerere, urmând ca instanța de judecată să se pronunțe și cu privire la acestea.

În plus, reclamantul a lipsit de la termenul de judecată în cadrul căruia avocatul a renunțat, în locul său, la judecarea celor două petite, prezent fiind doar mandatarul acestuia, cu procură notariala, care nu a avut mandat în acest sens.

Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța de fond s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.

Cu privire la renunțarea la capătul de cerere privind constatarea calității de moștenitor, solicitată de reprezentantul reclamantului și apoi de mandatarul acestuia T. I., instanța nu poate lua act de aceasta, raportat la dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă și la faptul că reclamantul nu a solicitat el însuși oral, sau în scris, iar reprezentantul și mandatarul său nu au mandat expres din partea reclamantului pentru acest capăt de cerere.

Cu privire la excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de către pârâți, și prevăzute de art. 109, alin. 4 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins excepția deoarece din actele de la dosar rezultă că notarul public a făcut verificări privind evidențele succesorale și chiar a emis certificatul de moștenitor nr. 38 din_ .

Instanța de fond a considerat că, dacă există deja un certificat de moștenitor emis de notarul public, nu mai este incident art. 109 alin. 4 Cod procedură civilă referitor la procedura prealabilă și nu mai este necesară încheierea notarului public, deoarece notarul a fost investit și el cu dezbaterea procedurii succesorale, de vreme ce a emis certificat de moștenitor care, potrivit art. 85 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 36/1995, are valoare probatorie deplină

"până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor făcând dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte";.

Pe de altă parte, pârâții H. sunt terți față de raportul succesoral dintre defuncți și reclamant și singurii care ar putea fi prejudiciați de încălcarea procedurii prealabile ar fi alți presupuși moștenitori.

Cu privire la excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni invocată de instanță din oficiu, raportat la faptul că T. V. a decedat la_ și T. M. la data de_ și la susținerea reclamantului că a acceptat succesiunea la data de_ .

Instanța de fond a constatat că cererea de intervenție în interes propriu a fost înregistrată la instanță la data de_ (f. 72 din dos. 298/22472011), iar în ședința publică din data de_ s-a luat Interogatoriu reclamantului T.

G. (f. 73 din dos. nr._ ), în care acesta arată că nu știe nici când s-a născut, nici când a murit tatăl său, T. G., probabil în anul 1994, deoarece părinții lui nu au fost căsătoriți și el a locuit împreună cu mama în C., jud. Arad.

La fila 57 se află certificatul deces al lui T. G. născut în_, fiul lui T. V. și T. M. decedat la data de_ în Botiza.

Reclamantul nu știe nici măcar după cine se dezbate succesiunea în dosar, bănuiește că după tatăl său, însă a arătat că dorește să intre în proprietatea bunicilor care au aparținut bunicilor săi, pe care arată că nu i-a cunoscut niciodată, nu a ținut legătura cu ei, iar de moartea bunicii sale T.

M. a aflat la aproximativ trei ani de la înmormântarea ei.

Văzând actele de stare civilă ale reclamantului, certificatul de naștere și cartea de identitate, instanța constată că acesta s-a născut în_, deci a devenit major în_ .

Văzând certificatul de moștenitor nr. 38 din_, instanța de fond a constatat că reclamantul născut la 16 martie 1993 a devenit major la peste un an de zile la data eliberării acestuia.

Art. 700 Cod civil prevede că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.

Art. 700, alin. 2 din Vechiul Cod Civil prevede o singură situație de excepție și anume forța majoră, în care instanța, la cererea reclamantului, ar putea prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea. Faptul că beneficiarul dreptului de opțiune succesorală a fost minor la data deschiderii succesiunii, nu constituie un caz de forță majoră.

Reclamantul ar fi trebuit să ceară repunerea în termenul de prescripție în termen de o lună de când a luat cunoștință de vocația sa succesorală, așa cum a arătat fosta C.S.J. în decizia civilă nr. 129/1993.

Fosta instanță supremă (decizia civilă nr. 1413/_ a fostului T. Suprem) a considerat că nu se justifică repunerea în termenul de prescripție dacă moștenitorul a rupt orice legătură cu defunctul, locuind în alt județ, sau altă localitate.

Prin împlinirea termenului, dreptul de a accepta moștenirea se stinge, în doctrină considerându-se că am fi în prezența unei renunțări implicite la moștenire.

Această sancțiune operează de drept, putând fi invocată de orice parte interesată și de către instanțele judecătorești din oficiu, în orice stare a pricinii

Însă reclamantul nu a cerut instanței repunerea în termenul de prescripție, apreciind că este suficient să meargă la notarul public la mai bine de un an de când a devenit major și să ceară eliberarea unui certificat de moștenitor.

Legiuitorul a edictat acest termen imperativ pentru exercitarea dreptului de opțiune tocmai pentru a se cunoaște numărul și calitatea celor chemați la moștenire, întinderea masei succesorale și eventual pasivul succesoral pentru ca cei îndreptățiți să se poată pronunța asupra acceptării, sau renunțării în deplină cunoștință de cauză.

Chiar și așa, instanța a fost sesizată de reclamant la data de_, la mai bine de 6 luni de la data de 16 martie 2011, data când a devenit major.

La data când susține reclamantul că ar fi acceptat succesiunea, 0_, acesta nu a fost prezent în fața instanței, așa cum susține reprezentantul acestuia și abia la data de_ a formulat cererea de intervenție în interes propriu.

Însă raportat la prevederile imperative amintite și la considerentele expuse, instanța de fond a constatat că dreptul reclamantului T. G. de a accepta succesiunea în termen de 6 luni s-a prescris și că acesta este străin de moștenirea după defuncții T. V. decedat la data de_ și T. M. decedată la data de_ .

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la petitul de evacuare și la faptul că acesta nu este proprietar al imobilului cu privire la care solicită evacuarea pârâților H., chiar dacă susține că i s-a stabilit calitatea de moștenitor prin certificatul de deces, instanța de fond a constatat că în certificatul de deces se reține că imobilul compus din suprafața de 600 m.p. teren și casa construită în 1973 ar constitui proprietatea extratabulară a defuncților.

După identificarea terenului prin expertiză topografică, s-a depus extras CF la dosar, din care rezultă că proprietari ai suprafeței de 650 m.p. înscrise în CF Botiza, nr. 50191, nr. top. 76/d/1 sunt defuncții T. V. și T. M. .

Instanța de fond a constatat că reclamantul nu are calitatea de proprietar al imobilului cu privire la care solicită evacuarea pârâților H. . Chiar și așa, el nu solicită revendicarea acestui imobil, ci evacuarea pârâților.

Însă raportat la decizia nr. 2101 din 17 martie 2005 a secției civile și de proprietate intelectuală a Î.C.C.J., care prevede că acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, iar instanța apreciază că în cauza de față, între reclamant și pârâți nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune, va admite excepția cu consecința respingerii capătului de cerere privind evacuarea.

Cu privire la excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 38/_ pe numele reclamantului T. G. încheiat la BNP Urda M. invocată de pârâtă, chiar dacă nu s-a formulat cerere reconvențională în acest sens, instanța consideră că raportat la dispozițiile art. 1132 și urm. Noul Cod Civil privind certificatul de moștenitor, coroborate cu dispozițiile art. 85 Legea 36 din 1995, ca o consecință a constatării prescripției dreptului de acceptare a succesiunii și a faptului că reclamantul este străin de moștenire, certificatul de moștenitor, care cuprinde constatări referitoare la calitatea sa de moștenitor,

care nu mai există, având în vedere că acesta s-a încheiat cu încălcarea prevederilor legale, iar înscrierile prevăzute acolo nu mai corespund adevărului, instanța constată că acesta este lovit de nulitate absolută și va dispune anularea acestuia.

Este adevărat că pârâții H. nu au formulat cerere reconvențională prin care să li se recunoască valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, sau faptul că au îngrijit pe defunctă, încheiat între ei și defuncta T. M., însă ei au invocat nulitatea respectivă considerându-se vătămați în drepturile lor deoarece se consideră că le-au fost încălcate drepturile asupra imobilului în litigiu pe care ei consideră că le-au obținut în mod legal.

Din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 18 noiembrie între vânzătorul T. M. și cumpărătorul H. V. (f. 22 din dos._ ), rezultă că la obligațiile cumpărătorului sunt trecute, pe lângă plata sumei de 400.000 lei și "să întrețină și să înmormânteze și să-l primească pe fiul vânzătorului să locuiască în casă până la data decesului, să-l întrețină și să-l înmormânteze";. Înscrisul este semnat de T. M., T. G. și Tomșa I.

.

Din Adresa Primăriei Botiza de la f. 61 rezultă că H. V. domiciliat în Botiza, nr. 411 figurează cu imobilul în litigiu în Registrul Agricol din anul 2006, după care plătește impozit, probabil după decesul Mariei T. .

Însă având în vedere obiectul cauzei, cu precizările părților și excepțiile admise, instanța de fond nu a mai considerat necesară administrarea altor probe pentru lămurirea valabilității acelui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, care nu a făcut obiectul procesului.

Pronunțând o soluție de respingere a acțiunii promovate de reclamant, acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la dosar odată cu concluziile scrise și costul deplasării avocatului și a pârâților la instanță.

Împotriva sentinței civile nr. 785/_ a Judecătoriei Dragomirești, în termen legal a formulat apel recalificat în baza art. 84 și 282 indice 1 Cod procedură civilă în recurs, recurentul T. G., solicitând: In principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a pronunța o soluție legală în privința acțiunii civile promovate de recurent în prezentul dosar, iar în subsidiar, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterea acțiunii și respingerii excepțiilor și apărărilor invocate de pârâții H. V. și H. M. . Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs în cuantum de 2000 lei conform chitanței fiscale seria STI nr. 0. din_, depusă în copie certificate cu originalul, precum și a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și a onorariului avocat de la fondul cauzei.

În motivele de apel, înregistrate la data de_, recurentul a arătat următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria

Dragomirești, a solicitat să fie predată masa succesorală rămasă după tatăl său

, în baza certificatului de moștenitor nr. 38 din 4 mai 2012.

Pârâții H. V. și H. M. au fost chemați în judecată deoarece sunt în folosința masei succesorale arătată în certificatul de moștenitor, iar pârâtul T.

I. este fratele defunctului T. V., rudă de gradul doi cu acesta.

În apărare pârâții H. V. și H. M. au formulat o serie de excepții de fond pe care instanța de judecată le-a respins.

În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri cât și cu expertiza tehnică topografică și în construcții.

Din extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei rezultă că proprietari de carte funciară sunt bunicii recurentului, respectiv părinții tatălui său, defuncții care au lăsat moștenirea.

Instanța de judecată după ce unește excepțiile de fond absolute și dirimante trece la judecarea cauzei, lucru interzis de procedura civilă deoarece excepțiile de fond absolute și dirimante nu pot fi unite cu fondul judecății. Astfel că, instanța de judecată avea două posibilități, fie admitea excepțiile de fond absolute și dirimante și judecă pe excepții, fie respingea excepțiile de fond absolute și dirimante și atunci judecă pe fond.

Procedând astfel instanța de judecată a împovărat cheltuielile făcute de reclamant în sumă de 60 milioane lei și a pronunțat în final o hotărâre nelegală și neîntemeiată.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni, a admis excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor și a dispus anularea certificatului de moștenitor și a respins acțiunea pe fond.

Instanța de fond în motivarea soluției reține faptul că recurentul nu a acceptat moștenirea în termenul de 6 luni, astfel încât este străin de moștenire, iar certificatul de moștenitor se impune a fi anulat. Citează două decizii ale T. ui Suprem ( Decizia civilă nr. 413/1973 și 213/1987).

Decizia civilă cu nr. 1413 din 2 iunie 1973 nepublicată există în Repertoriul de Practică J. iciară în materie civilă a T. ui Suprem și a altor instanțe judecătorești pe anii 1965-1975 la pagina 198 pct. 488.

De asemenea Decizia cu nr. 213 din 31 ianuarie 1987 se regăsește în Culegea de Decizii a T. ui Suprem pe anul 1987. Aceste două decizii pe care instanța de judecată le citează și pe care își întemeiază argumentarea soluției nu au relevanță în prezența cauză, deoarece aceste decizii se referă la succesibilul major.

Tot în aceleași culegeri de practică judiciară în materie civilă a instanței supreme se referă la succesibilul minor, așa cum este în speța de față în care se arată că pentru succesibilul minor termenul de acceptare a succesiunii începe să curgă de la data când autoritatea tutelară i-a numit un curator - art. 700 Cod civil, art. 14 al. 2 din Decretul nr. 167/1958- (T. Suprem - Secția civilă

Decizia nr. 1580 din 26 decembrie 1969 ), precum și Decizia civilă nr. 590 din 3 iulie 1970 în care se arată că "minorul nu poate accepta tacit succesiunea părintelui său predecedat, beneficiind de actele prin care celălalt părinte a acceptat în mod tacit succesiunea, ci numai expres, prin curator numit în acest scop ( art. 689 și 700 Cod civil, art. 14 din Decretul 167/1958, art. 19 din Decretul 32/1954 cu aplicarea art. 687 Cod civil).

Recurentul a aflat de dezbaterea succesiunii după tatăl său, implicit după bunicii săi, în timpul procesului.

Astfel că, la filele 52 - 54 din dosarul_ a trimis actele domnului avocat care în ședința publică din_ a arătat că moștenitorul defuncților T.

V. și T. M. este recurentul și vine în reprezentarea tatălui său predecedat

T. G. decedat la_ culegând întreaga masă succesorală rămasă după defuncți.

În încheierea civilă din_ aflată la fila 55 se reține că recurentul este moștenitorul defuncților urmând să facă în scris o cerere de intervenție în interes propriu.

La data de_ recurentul era major, împlinind vârsta majoratului la data de_, astfel că și-a manifestat dorința și voința de a accepta moștenirea în termenul prevăzut de lege, sens în care la data de_ a formulat și în scris cerere de intervenție în interes propriu ( a se vedea filele 71- 75 din dosarul_ ).

Așa încât, hotărârea instanței este nelegală sub acest aspect.

Cu privire la excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor: în prezenta cauză pârâții nu au formulat o cerere reconvențională, iar instanța de judecată se pronunță asupra a ceea ce nu s-a cerut, pronunțând astfel un plus petit.

Și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală.

De altfel certificatul de moștenitor este un act oficial eliberat de notarul public, care cuprinde masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce revin fiecăruia și are efecte numai între părțile care au calitate și vocație succesorală.

Prin constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, instanța nu numai că a pronunțat un plus petit, dar a și încălcat principiul disponibilității părților și a invocat din oficiu nulitatea absolută, nearătând temeiul de drept, mai mult decât atât invocă art. 1132 și urm. din noul cod civil, iar în cauza de față se aplică codul civil în vigoare la data când s-a născut dreptul .

De altfel, chiar dacă ar fi aplicabil noul cod civil, nulitatea certificatului de moștenitor poate fi solicitată de cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin eliberarea certificatului de moștenitor. Legiuitorul se referă la succesibilii defunctului, la cei care au calitate și vocație succesorală după defunct, deoarece se arată în continuare că instanța judecătorească poate constata sau declara nulitatea certificatului de moștenitor la cererea

succesibililor vătămați și stabilirea drepturilor lor conform legii civile și succesorale.

Nu în ultimul rând trebuie arătat faptul că prin concluziile scrise depuse după dezbaterea cauzei în fond aflate la filele 85 și 88, a fost solicitată pe cale de excepție nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, invocându-se ca temei de drept art. 966, 968 Cod civil, în sensul că ar fi o cauză ilicită și o cauză imorală .

Aceasta solicitare formulată de către pârâți după dezbaterea în fond a cauzei la data de_ este inadmisibilă, deoarece instanța de judecată a dezbătut cauza în fond, dar chiar dacă s-ar admite că solicitarea pârâților este procedurală, excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor invocată de către aceștia este inadmisibilă deoarece invocă ca și temei de drept art. 966- 968 cod civil. Acest temei de drept nu este operabil în speța de față deoarece se referă la contracte sau convenții și la cauza acestor convenții.

Cu alte cuvinte aici este vorba despre acte juridice încheiate între vii, condiții, cauze și efecte produse de aceste acte față de părți și față de terți, ori certificatul de moștenitor nu este un act juridic încheiat între vii, ci este un act pentru cauză de moarte.

Cu privire la capătul de cerere de evacuare a pârâților, aceștia nu au nici un act prin care să dovedească că dețin bunurile succesiunii în mod legal. Aceștia sunt definiți de legea civilă ca uzurpatori a drepturilor succesorale.

Defuncții au fost proprietari tabulari atât asupra casei și anexelor gospodărești, cât și asupra terenului. Potrivit art. 653 Cod civil vechi, descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului, iar acest articol coroborat cu art. 26 din Decretul Lege 115/1938 arată că "drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte .... însă titularul nu va putea dispune de ele decât după înscrierea în cartea funciară ".

Deși au fost solicitate cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei conform chitanței aflate la fila 89, instanța de judecată a acordat 2.000 de lei, nearătând care sunt actele care au stat la baza acordării acestor cheltuieli.

Prin motivele de apel înregistrate la data de_, recurentul T. G. a arătat că invocă excepția lipsei interesului legitim al pârâților H. V. și H.

M. în invocarea excepției nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 38/_ .

Recurentul solicită și admiterea inadmisibilității invocării excepției prescripției dreptului recurentului de a accepta în termen de 6 luni, excepție invocată de instanță din oficiu.

Recurentul arată că este unicul moștenitor legal sezinar al moștenirii și în această calitate are calitate procesuală activă pentru a solicita ca niște terți, cum sunt pârâții-intimați H. V. și H. M., tolerați în imobilele obiect al certificatului de moștenitor pe care instanța de fond l-a anulat să fie evacuați.

Recurentul arată că judecătorul fondului a soluționat procesul în special pe excepții, fără a intra în cercetarea fondului, fără a audia martorii propuși pentru compararea celor două titluri.

Deși instanța constată că pârâții H. V. și H. M. nu au formulat o cerere reconvențională prin care să solicite recunoașterea înscrisului intitulat contract de vânzare-cumpărare, apreciază în mod nelegal că certificatul de moștenitor este nul, considerând peste ceea ce a fost investită, că, prin emiterea acestui certificat de moștenitor le-au fost vătămate pârâților H. drepturile procesuale.

Motivarea judecătorului fondului cu privire la dreptul pârâților H. V. și H. M., este profund contradictorie.

Înscrisul de care pârâții s-au prevalat nu poartă o dată concretă a încheierii sale, un an, fiind încheiat legal în viziunea judecătorului fondului, la data de 18 noiembrie, fără a fi specificat anul.

Afirmația judecătorului fondului că acest contract este semnat de către defuncta bunică a recurentului este contrazisă de evidența unei amprente digitale în dreptul mențiunii: "vînzător";.

Pârâții au recunoscut la interogatoriu că nu au plătit prețul arătat în contract - fila 46 din dosar.

Acest aspect al neplății prețului și al imposibilității legale a transmiterii proprietății imobilelor în proprietatea acestora trebuie coroborat cu lipsa oricăror venituri al acestor pârâți care au fost primiți în casă de către bunica recurentului din compasiune, oferindu-le un adăpost, fiind tolerați de către aceasta.

Bunica recurentului nu a avut nevoie de întreținere din partea acestora, câtă vreme a avut disponibilități bănești, fiind în posesia unei pensii de urmaș.

Stă dovadă în acest sens și decizia de pensionare pe care o atașează în probațiune.

Pentru încheierea în mod valabil a unui contract de întreținere era nevoie de prezența unui asistent social din partea autorității tutelare care în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, trebuia să asiste la încheierea unui astfel de contract, prin care se transmiteau bunuri imobile în schimbul întreținerii sub sancțiunile prevăzute și pedepsite de art. 37 din aceeași lege.

Prin urmare, solicitarea recurentului, formulată prin acțiunea civilă obiect al prezentului litigiu, de evacuare a acestor terți față de succesiunea recurentului, tolerați în imobilul proprietatea recurentului este perfect întemeiată și se impune admiterea acesteia având în vedere și înscrisurile depuse în probațiune: declarațiile de acceptare a succesiunii autentificate sub nr. 769 și nr. 773 din_ de acceptare a moștenirii, verificările efectuate de notarul public în registrele naționale de evidență a opțiunilor succesorale, etc.

Potrivit dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă "hotărârea se dă în numele legii și cuprinde potrivit pct. 5 motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 105 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, recurentul invocă nulitatea hotărârii întrucât motivarea acesteia cu privire la solicitarea de evacuare a pârâților este sumară, din cuprinsul căreia nu rezultă temeiul de drept pe care l-a avut instanța atunci când a dat soluția de respingere a acestui petit, rezumându-se a invoca practică judiciară care potrivit doctrinei nu ține loc temeiului de drept pe care instanța trebuie să-și motiveze orice soluție.

De asemenea, motivarea în drept a anulării certificatului de moștenitor, în baza dispozițiilor art. 1132 din Noul Cod civil, nu corespunde legii aplicabile în speță, întrucât sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil, fiind vorba de succesiuni deschise înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor Noului Cod civil, acest lucru reieșind inclusiv din temeiurile indicate și de notarul public în cadrul certificatului de moștenitor.

În probațiune s-au depus înscrisuri, în fotocopie.

Intimatul T. I. a depus întâmpinare, arătând că nu se poate prezenta deoarece este bolnav, nu are nicio pretenție la nimic și dorește să fie scos din cauză - fila 42.

La termenul de judecată din_, instanța a pus în discuție calea de atac corectă ce trebuie exercitată în cauză.

Reprezentanta recurentului, avocat Sabou T. I. Ramona a învederat instanței că hotărârea atacată este dată cu drept de apel și din acest motiv a intitulat calea de atac apel însă, raportat la valoarea obiectului cererii ce rezultă din expertiza depusă la dosar înțelege să precizeze că recursul este calea de atac ce trebuie exercitată în cauză.

Reprezentanta recurentului a învederat tribunalului că înțelege să susțină motivele formulate în scris ca motive de recurs și invocă dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă - fila 52 din dosarul de recurs.

La termenul de judecată din_, intimații H. M. și H. V. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Intimații au invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului de către recurent, acesta materializându-și deja dreptul solicitat prin acțiunea promovată în fața instanței de fond, întabulându-se dreptul de proprietate în evidențele de carte funciară cu titlu de succesiune, potrivit Cf nr. 50191 Botiza nr. topo. 76/d/1.

Intimații au invocat și excepția de nulitate a recursului, pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 302 indice 1 alin. 1 lit. c din Codul de procedură civilă.

Intimații au arătat că motivele de recurs formulate nu sunt motive de nelegalitate, așa cum prevede pct. c din art. 302 indice 1 Cod procedură civilă,

ci sunt de netemeinicie, recurentul face în recurs critici privind soluționarea în fond a cauzei, cereri inadmisibile în această cale de atac.

Având în vedere că recurentul nu și-a motivat în drept recursul și a invocat în fapt aspecte vizând netemeinicia pe fond, care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, toate acestea echivalează cu nemotivarea recursului declarat, conduită procesuală care trebuie sancționată, potrivit legii, cu nulitatea recursului.

Intimații arată că, în opinia acestora, recursul este scos din contextul procedural, neevocând motive clare de nelegalitate în accepțiunea dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, împrejurarea în care recursul apare ca inadmisibil.

Intimații arată de asemenea că recursul nu a fost motivat înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicitând ca, în baza art.

306 Cod procedură civilă, să se constate nulitatea recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Succesiunea a fost deschisă la data de_ pentru defunctul T. V.

și la data de_ pentru defuncta T. M., fiind aplicabile în cauză dispozițiile vechiului Cod civil, în vigoare la data decesului celor doi defuncți.

Minoritatea reclamantului nu l-a împiedicat niciodată să accepte prin reprezentant legal succesiunea după cei doi defuncți în termenul legal de 6 luni stabilit de lege, afirmă intimații, invocând dispozițiile art. 700 și 687 Cod civil.

Recurentul nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea în termenul legal de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

Prima instanță a pus în discuția părților toate excepțiile invocate, inclusiv excepția nulității absolute a certificatului de moștenitor, respectând principiul contradictorialității dezbaterilor.

Excepția a fost legal admisă, arată intimații, invocând art. 966 și 968 Cod

civil.

Intimații arată că au invocat în fața instanței o excepție de fond, aceea a

nulității certificatului de moștenitor, asupra căreia instanța a dispus, calificând în mod corect apărările pârâților, instanța trebuind a se pronunța, chiar dacă pârâții nu au formulat în mod expres o cerere reconvențională.

Nulitatea absolută a unui act poate fi cerută de orice persoană care are un interes legitim, intimații invocând în acest sens dreptul de proprietate al acestora, care a fost afectat prin emiterea acelui certificat de moștenitor cu ajutorul căruia reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor despre care intimații arată că formează proprietatea extratabulară a acestora.

Reclamantul a avut reprezentarea faptului că induce în eroare notarul public așa fiind, certificatul de moștenitor este lovit de nulitate absolută pentru fraudă de lege.

Reclamantul a fost de rea credință, declarând în fața notarului că el este singurul moștenitor acceptant al succesiunii și că nu există niciun litigiu cu privire la imobile, astfel încât cauza certificatului de moștenitor este contrară bunelor moravuri, cu aceeași consecință, a nulității absolute.

Descendentul sau ascendentul se bucură de sezină numai dacă a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil și în modalitățile prevăzute de art. 689 din Codul civil, ca atare, intimații consideră că în mod legal instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.

În cauză s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, obligația întreținerii numitei T. M. incumbând conform acestui contract, ca atare, în aprecierea intimaților, nu era necesară predarea vreunui preț la încheierea acestui contract, care nu face obiectul acestui dosar, înscrisul fiind depus la dosar doar în probațiune.

Respingerea cererii de evacuare a fost tocmai consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la faptul că acesta nu era proprietar tabular asupra imobilelor din a cărui evacuare a intimaților s-a solicitat.

Certificatul de moștenitor nr. 38/2012 a fost emis sub imperiul noului Cod civil, intimații apreciind că instanța de fond în mod corect a folosit art. 1132 din Vechiul Cod civil.

Recurentul T. G. a depus la dosar și concluzii scrise, arătând următoarele: Cu privire la excepția nulității recursului invocată de pârâții intimați prin întâmpinare prin prisma faptului că pe de o parte nu ar fi fost indicate motivele de nelegalitate așa cum prevăd dispozițiile art. 302¹ alin. 1 lit.c Cod procedură civilă, iar de pe altă parte pe motiv că acesta nu a fost motivate înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicită respingerea ca fiind nefondată, întrucât la termenul de judecată din_ recurentul și-a precizat temeiul de drept al motivelor depuse la dosar pe dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă și a înțeles că motivele de apel, depuse la dosarul cauzei în_, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea cu acesta a hotărârii atacate ( s.n._ ), să le susțină ca și motive de recurs raportat la calea de atac incidență în cauză.

Or, conform dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, cum e și sentința civilă nr. 785 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele.

Prin urmare această excepție a nulității recursului invocată de intimați pe motiv că memoriul de recurs nu se încadrează strict pe dispozițiile art. 304 cod proc civ. nu poate fi primită pentru argumentele mai sus antamate.

Cu privire la excepția lipsei de interes a recurentului în a promova prezentul recurs invocată de intimați prin întâmpinare pe motiv că și-a

materializat deja dreptul solicitat prin acțiunea introductivă de instanță întabulându-și dreptul de proprietate în evidențele de carte funciară cu titlu de succesiune, potrivit CF nr. 50191 Botiza, având nr. top 76/d/1 aceasta este neîntemeiată, întrucât cel puțin cu privire la petitul având ca obiect evacuarea intimaților din imobil, solicitarea recurentului subzistă având în vedere că prin sentința atacată i-a fost respinsă chiar pe considerentul că nu era proprietar tabular. Această situație s-a schimbat în timp de la data pronunțării hotărârii atacate recurentul este proprietar de carte funciară al imobilului cu privire la care a solicitat evacuarea, conform CF nr. 50191 Botiza, având nr. top 76/d/1.

Cu privire la excepția lipsei interesului legitim al intimaților pârâți H. V. și H. M. în invocarea excepției nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.38/_

Nulitatea absolută nu poate fi invocată de o persoană complet străină de actul juridic respectiv, întrucât o astfel de persoană nu ar justifica un interes poprim, care să fie în legătură cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Deși nulitatea absolută ocrotește un interes general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual-personal, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului juridic atacat, în caz contrar acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes. Pentru promovarea unei cereri de chemare în judecată sau pentru apărarea unui drept pe calea întâmpinării este necesar ca partea să facă dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la exercițiul dreptului la acțiune.

Interesul reprezintă una din condițiile de exercițiu al dreptului la acțiune. Interesul, definit ca folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, trebuie să existe nu numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci trebuie să fie îndeplinit în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii. în măsura în care promovarea oricărei forme procedurale nu asigură nici un folos practic celui care a recurs la ea, forma procedurală respectivă este lipsită de interes. Sub aspect procedural interesul constă în avantajul pe care cineva crede că și-l poate procura prin exercitarea activității care urmărește satisfacerea unei nevoi sau împiedicarea unei activități străine care i-ar putea cauza prejudiciu. Pentru a putea ataca un certificat de moștenitor și a solicita constatarea nulității acestuia trebuie ca pârâții să facă dovada în primul rând că au calitatea de moștenitori, iar în subsidiar să facă dovada acceptării succesiunii respective, pentru a se analiza interesul în invocarea nulității certificatului de moștenitor nr. 38/_ emis pe numele recurentului.

Pârâții intimați H. V. și H. M. sunt niște terți față de raportul succesoral, fiind niște tolerați în imobilul care a aparținut legal bunicilor recurentului pe care în mod legal l-a moștenit. De altfel acest aspect este constatat chiar de către judecătorul fondului, care în motivarea respingerii unei alte excepții procesuale invocate de către pârâții H. V. și H. M., aceea a

prematurității introducerii acțiunii de către recurent, conchide în mod întemeiat: " ...pârâții H. sunt terți fată de raportul succesoral dintre defuncți și reclamanți și singurii care ar putea fi prejudiciați de încălcarea procedurii prealabile ar fi alți presupuși moștenitori";. Prin urmare, în aceeași ordine de idei, nici emiterea certificatului de moștenitor pe numele recurentului nu ar putea prejudicia decât alți presupuși moștenitori și nu pe niște terți față de moștenire cum sunt în speță pârâții H. .

Cu privire la excepția prescripției dreptului recurentului de a accepta succesiunea în termen de 6 luni invocată de instanță din oficiu recurentul este unicul moștenitor legal sezinar al moștenirii obiect al prezentei dezbateri succesorale și în baza acestei calități solicită respingerea excepției invocate.

Conform dispozițiilor art. 653 Cod civil "descendenții și ascendenții au de drept posesiunea succesiunii din momentul morții defunctului. Ceilalți moștenitori intră în posesiunea succesiunii cu permisiunea justiției";.

Termenul "posesiune"; folosit în acest text de lege diferă ca înțeles față de cel din art. 1846 Cod civil, care definește posesiunea cerută de lege pentru a putea uzucapa, deoarece sezina, desemnată ca "posesiunea de drept a succesiunii"; nu presupune existența celor două elemente constitutive ale posesiei corpus (stăpânirea de fapt) și animus sibi habendi (intenția de a stăpâni bunurile pentru sine).

Astfel, moștenitorul care se bucură de sezină poate exercita acțiunile succesorale chiar dacă nu stăpânește în fapt bunurile moștenirii (1).

De asemenea, sezina nu presupune dreptul de proprietate asupra bunurilor succesorale, deoarece ea se poate întinde și asupra unor bunuri care nu sunt proprietatea sezinarului, iar, pe de altă parte, proprietarul unor bunuri succesorale poate să nu aibă sezină. De exemplu, în cazul unui legat cu titlu particular, proprietatea acestui bun aparține, de la deschiderea succesiunii, legatarului care nu are sezină, iar sezina este atribuită de lege moștenitorului în linie dreaptă, deși acesta nu este proprietarul bunului care face obiectul legatului.

Prin urmare, în calitate de moștenitor sezinar are calitatea procesuală activă pentru a solicita ca niște terți, cum sunt pârâții intimați H. V. și H.

M., tolerați în imobilele obiect al certificatului de moștenitor pe care instanța de fond l-a anulat, să fie evacuați.

J. ecătorul fondului a soluționat procesul în special pe excepții, fără a intra în cercetarea fondului, fără a audia martori propuși pentru compararea celor două titluri.

Prin concluziile scrise, recurentul reiterează susținerile din memoriul de recurs.

În drept recursul invocă art. 304¹ Cod procedură civilă, art. 261, art. 284, art.288, art.296, art. 297 Cod procedură civilă, art. 6 CEDO, art. 91 din Legea nr. 71/2011.

Intimații H. M. și H. V. au depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului promovat de către recurentul T. G. împotriva Sentinței Civile nr. 785 pronunțată în ședința publică din data de _

, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii dată de instanța de fond. Solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă să fie obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei (onorariu avocațial) conform chitanței anexate întâmpinării depuse la termenul de judecată din data de_, și reiterând susținerile din întâmpinarea depusă la dosar.

Analizând sentința civilă nr. 785/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată următoarele:

Cu privire la excepțiile de procedură invocate prin întâmpinare de către intimații H. M. și H. V. :

În ceea ce privește excepția nulității recursului, sunt de reținut următoarele: La termenul de judecată din_ recurentul și-a precizat temeiul de drept al motivelor depuse la dosar pe dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă și a înțeles că motivele de apel, depuse la dosarul cauzei în _

, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea cu acesta a hotărârii atacate (_ ), să le susțină ca și motive de recurs, raportat la calea de atac incidență în cauză.

Or, conform dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, cum e și sentința civilă nr. 785 din_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele.

Prin urmare această excepție a nulității recursului invocată de intimați pe motiv că memoriul de recurs nu se încadrează strict pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă nu este fondată și urmează a fi respinsă, la fel și excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații H. M. și H. V. prin întâmpinare și motivată pe considerentele vizând excepția de nulitate invocată, respectiv pe faptul că recursul ar fi scos din contextul procedural neevocând motive clare de nelegalitate a soluției în accepțiunea dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă.

Cu privire la excepția lipsei de interes a recurentului în a promova prezentul recurs, invocată de intimați prin întâmpinare, pe motiv că și-a materializat deja dreptul solicitat prin acțiunea introductivă de instanță întabulându-și dreptul de proprietate în evidențele de carte funciară cu titlu de succesiune, potrivit CF nr. 50191 Botiza, având nr. top 76/d/1 aceasta este neîntemeiată, întrucât cel puțin cu privire la petitul având ca obiect evacuarea intimaților din imobil, solicitarea recurentului subzistă, având în vedere că prin sentința atacată i-a fost respinsă chiar pe considerentul că nu era proprietar tabular.

Raportat la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță, recurentul-reclamant și-a exercitat dreptul la calea de atac prevăzută de lege împotriva sentinței civile nr. 785/_ a Judecătoriei Dragomirești prin care i s-a respins acțiunea precizată și completată, prin urmare excepția lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului este nefondată și urmează a fi respinsă.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele: Analizând cuprinsul sentinței civile atacate, actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și casarea sentinței civile nr. 785/_ a Judecătoriei Dragomirești pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 pct. 4 Cod procedură civilă 1865, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților, necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Constituție nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenție implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor părților.

În ceea ce privește motivarea hotărârii judecătorești, aceasta trebuie să exprime respectarea de către judecător a principiilor enunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susținerilor părților și mijloacelor de apărare ale acestora, să reflecte examinarea tuturor chestiunilor în fapt și în drept aflate la baza controversei (Cauzele Cedo Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, Van den Hurk împotriva Olandei din_, Helle împotriva Finlandei din_ ).

Neanalizarea motivelor invocate de parte echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului judiciar și atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței atacate.

În speță, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 129 pct. 4 și pct. 5 Cod procedură civilă 1865, împrejurarea ce atrage incidența art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.

Astfel, prima instanță a soluționat pricina cu neobservarea tuturor cererilor părților și fără a lămuri cadrul procesual, neobservând că, pârâții formulează pretenții proprii, cereri proprii prin modul în care își susțin poziția procesuală. Așa fiind, prima instanță trebuia să pună în discuție faptul că, atunci când pârâții formulează pretenții proprii în legătură cu cererea sau cu mijloacele de apărare ale reclamantului, calificarea corectă respectiv a actului de procedură este aceea de cerere reconvențională, în conformitate cu dispozițiile art. 119 Cod procedură civilă 1865.

În aceste circumstanțe, rezolvarea dată pricinii afectează în mod esențial drepturile conferite de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. 3 și alin. 5 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va admite recursul, ca casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere, cu observarea considerentelor ce preced, va pune în discuție necesitatea lămuririi cadrului procesual, calificarea corectă de cerere reconvențională, va soluționa excepțiile formulate ținând seama de ordinea de soluționare a acestora în funcție de natura lor și va soluționa cauza cu respectarea dispozițiilor legale incidente, pronunțându-se asupra tuturor cererilor, excepțiilor și mijloacelor de apărare ale părților, după prealabila punere a lor în discuție și administrarea probelor pertinente, concludente și utile.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:

Respinge excepțiile: lipsei de interes a recurentului în promovarea recursului, a nulității recursului și respectiv a inadmisibilității recursului, invocate de către intimații H. V. și H. M. .

Admite recursul declarat de către recurentul T. G., domiciliat în oraș C., str. A. V., nr. 1, județul Arad, împotriva sentinței civile nr. 785/_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi,_ .

Președinte			J. ecători		G. ier
P. G. G.	Ț.	D.	, P. M. B., O.	V.

Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_
2 ex.
J. ecător la fond: V.	E.	Gavriș T.

← Decizia civilă nr. 1144/2013. Succesiune		Decizia civilă nr. 290/2013. Succesiune →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 610/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 3395/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 3574/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 1144/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 290/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 341/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 431/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 99/2013. Succesiune