Decizia civilă nr. 622/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal
N. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ N. 622/2013
Ședința publică din 31 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: N. C. C. Judecător: D. C. Judecător: I. D. H.
Grefier: E. C. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul A. Județeană pentru P. și I. SS . cu sediul în municipiul Z., str. A. I., nr. 29, județul S., împotriva sentinței civile nr. 529 din 21 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat și semnat și potrivit art. 242 Cod procedură civilă se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care :
Instanța, verificând competența potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, constată că este competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Instanța, apreciază că în raport obiectul cererii și a actelor depuse la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 529 din 21 februarie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta Ș. G. nr. 1 C., în contradictoriu cu intimata A. Județeană pentru P. și I. SS și s-a anulat procesul - verbal de contravenție seria ANPIS nr. 13805 încheiat de intimată la data de_ .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la_ de A. Națională pentru P. și I.
S. din cadrul M.M.F.P.S., s-a aplicat amenda de 6000 lei contravenientei Ș.
G. nr. 1 C. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 62 alin.1 din Legea nr. 448/2006, constând în aceea că, la data de_, s-a constatat îngrădirea
accesului persoanelor cu dizabilități în unitatea de învățământ prin neamenajarea unei rampe de acces la una dintre cele două intrări în instituție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
S-a constatat, și petenta nu contestă starea de fapt, că unitatea de învățământ din loc. C. nu era dotată cu o rampă de acces la una dintre cele două intrări ale sale, îngrădindu-se astfel accesul persoanelor cu dizabilități.
Conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și stațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile publice, telefoanele publice, mediul informațional și comunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Conform art. 62 alin.3, costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetele autorităților administrației publice centrale sau locale și din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
Nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenție în conformitate cu art. 100 alin.1 lit. b) Legea nr. 448/2006 și se sancționează cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei.
Obligația adaptării clădirilor de utilitate publică astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap aparține persoanei care are puterea de dispoziție, administrare și control asupra respectivei clădiri, adică persoanei care poate îndeplini efectiv obligația de amenajare a clădirii, inclusiv prin alocarea fondurilor necesare, având atribuțiile conferite de lege în acest sens.
Or, potrivit art. 112 alin.2 teza I din Legea educației naționale nr. 1/2011, terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale.
Petenta Ș. G. nr.1 C. nu poate dispune cu privire la amenajarea rampei de acces fiindcă dreptul de administrare asupra clădirii și, implicit, obligația legală de a adapta constructiv clădirea pentru protejarea intereselor persoanelor cu handicap aparțin consiliului local.
Așa fiind, petenta nu se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
Pentru aceste motive, în baza art. 34 alin.1 O.G. 2/2001, prima instanță a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs intimata A. Județeană pentru P. și I. SS, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a plângerii contravenționale.
În motivare, recurenta a arătat că petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 62 alin.1 din Legea 448/2006, pentru îngrădirea accesului persoanelor cu dizabilități în unitatea de învățământ, prin neamenajarea unei rampe de acces la
una din cele două intrări în instituție. Conducerea școlii avea obligația de a lua măsuri de adaptare a accesului în unitatea de învățământ pentru persoanele cu dizabilități. În conformitate cu prevederile art. 97 din Legea 1/2011, directorul unității de învățământ exercită conducerea executivă a unității și este totodată ordonatorul de credite al acesteia. În această calitate, avea obligația să solicite Consiliului Local C. fonduri pentru realizarea adaptărilor care să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilități în unitatea de învățământ controlată. Din moment ce nu s-a dovedit că a existat o solicitare și un răspuns negativ din partea consiliului local, nu se poate reține faptul că unitatea controlată este nevinovată. De altfel, după aplicarea sancțiunii contravenționale, rampa de acces a fost amenajată, probabil că la solicitarea conducerii școlii.
Recurenta mai arată că petenta a avut la dispoziție peste 5 ani de zile pentru a se conforma dispozițiilor legale, iar pentru amenajarea rampelor de acces nu sunt necesare fonduri cu un nivel ridicat.
În fine, referitor la sancțiunea aplicată, recurenta arată că aceasta a fost corect individualizată, petenta aplicându-i-se amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.
Intimata petentă Ș. G. nr.1 C. nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în fața instanței, pentru exprimarea poziției procesuale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, T. constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță, prima instanță a constatat că petenta nu se face vinovată de săvârșirea faptei descrise în procesul-verbal, deoarece clădirea cu privire la care s-a constatat că nu a fost construită rampa de acces pentru persoanele cu dizabilități, făcând parte din domeniul public local, se află în administrarea consiliului local. Ca urmare, tot administratorului clădirii îi revenea, în exclusivitate, obligația adaptării acesteia, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Prevederile art. 62 alin.3 din Legea 448/2006 prevăd în mod expres sursele financiare din care se suportă costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor la clădiri, în vederea asigurării accesului persoanelor cu dizabilități, acestea fiind bugetele autorităților administrației publice centrale sau locale
Nefiind așadar nici proprietarul, nici administratorul clădirii, petentei nu i se poate imputa faptul că nu a efectuat modificările de construcție necesare asigurării în unitate a accesului persoanelor cu dizabilități. În consecință, în mod corect a stabilit prima instanță că nu petenta este autoarea faptei contravenționale.
Față de cele arătate, apreciind ca neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenta-intimată și neidentificând alte motive de ordine publică, văzând și
dispozițiile art. 312 alin. 1, Cod procedură civilă, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de A. Județeană pentru P. și I.
SS, împotriva Sentinței civile nr. 529 din_ a Judecătoriei Z. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. C. C. D. C. I. D. H. E. C. P.
Red. I.D.H./_ /dact. ECP/_ /2 ex./jud. fond P. C.R.
| ← Decizia civilă nr. 836/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 610/2013. Plângere contravențională → |
|---|
