Decizia civilă nr. 630/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.630/R
Ședința publică din 18 Decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
J. ecător A. S. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul B. S. M., cu reședința în B. M., str. F. nr. 3/84, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3636/2 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, apoi pentru data de_ când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 3636/2 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul B. S. M. în contradictoriu cu intimatul Alb I.
.
A fost respinsă cererea privind obligarea contestatorului la plata către intimat a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de_ ,
sub nr._, contestatorul B. S. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul Alb I., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării însăși, respectiv toate formele de executare în dosarul execuțional nr. 559/2012 al SCPEJ M. i și Asociații, cu cheltuieli de judecată, precum și restituirea taxei judiciare de timbru în caz de admitere a contestației.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că în data de_ a primit somația emisă de SCPEJ M. i și Asociații la data de_ prin care a fost somat ca în termen de 1 zi de la data primirii acesteia să achite intimatului suma de 100.000 euro reprezentând împrumut, plus dobândă legală egală cu dobânda practicată de Alpha Bank SA la certificatele de depozit, calculată la valoarea sumei restante de la data scadenței și până la completa achitare a debitului, precum și suma de 10.844,45 lei și 2544 lei aferente, reprezentând cheltuieli de executare, în baza titlului executoriu contract de împrumut autentificat sub nr. 157/_ de BNP Bledea C. ia.
Contestatorul a arătat că este adevărat că la data de_ a împrumutat de la intimatul Alb I., care este cumnatul său, suma de 100.000 euro, dar la scurt timp, în urma unor discuții, i-a restituit acestuia împrumutul, astfel încât nu datorează suma pretinsă de intimat, aceasta fiind restituită la data de_ în întregime, în biroul SC Snowfox International anvelope SRL, în prezența a doi martori, ocazie cu care intimatul i-a eliberat chitanța-declarație olografă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 și următoarele, art. 274 Cod procedură civilă, art. 23 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 146/1997.
Contestația a fost legal timbrată.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-a administrat probe cu interogatoriul și au fost audiați martorii Lungu Marius I., Sână A., Bărnuțiu I. și N. M. .
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că apreciază contestația ca fiind nefondată, înscrisul depus la dosar și intitulat "Declarație" neîntrunind condițiile de validitate prevăzute de art. 1138 și art. 1169 cod civil pentru a fi considerată chitanță liberatorie pentru debitorul contestator, în respectivul înscris nefiind menționat că suma de 100.000 euro primită de către intimat reprezintă rambursarea expresă a împrumutului acordat prin contractul de împrumut autentic nr. 157/_, ci pur și simplu se menționează că s-a primit această sumă de bani, iar numele celor doi martori a fost adăugat ulterior pe declarație, după predarea unei copii către intimat.
Intimatul a precizat că, în ceea ce privește rambursarea împrumutului, acesta nu s-a achitat niciodată, motiv pentru care s-a pornit executarea silită. Intimatul a arătat că, în fapt, copiii contestatorului și intimatul au fost asociați ai unei societăți comerciale, iar la începutul anului 2009 au decis să nu mai continue activitatea, urmând ca intimatul să se retragă din societate și să fie despăgubit cu suma de 200.000 euro, achitată în două tranșe, respectiv 100.000 euro la semnarea actelor de cesiune a părților sociale, iar diferența de 100.000 euro în 3 ani, până la data de_ . Intimatul a învederat instanței că pentru prima rată de 100.000 euro nu s-a încheiat niciun fel de contract, dat fiind că aceasta a fost achitată, însă pentru cea de-a doua rată, în scopul existenței unei siguranțe de încasare a sumei de bani, părțile au încheiat un titlu executoriu autentic sub forma unui contract de împrumut.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin somația din data de_, emisă în dosarul execuțional nr. 559/2012, de către SCPEJ M. i și Asociații, contestatorul a fost somat să achite creditorului Alb I. suma de 100.000 euro cu dobândă legală, plus cheltuieli, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 157/_ de BNP Bledea C. ia, încuviințarea executării silite fiind dispusă de către instanța de judecată prin încheierea civilă nr. 7815 din_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, încuviințare care a privit obligația stabilită prin titlul executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 157/_ de BNP Bledea C. ia.
În privința declarației depusă la fila 7 la dosarul cauzei, dată de către creditorul Alb I., în care acesta arată că a primit suma de 100.000 euro de la dl. B. S., în data de_, instanța a reținut că acest înscris sub semnătură privată nu poate fi interpretat ca o chitanță liberatorie, în condițiile în care, în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, semnat atât de către creditor, cât și de către debitor, nu se arată decât că Alb I. a primit suma de
100.000 euro de la B. S., fără a se arăta ce anume reprezintă, cu ce titlu a fost remisă respectiva sumă, în contul cărei datorii, etc. Pe de altă parte, prin raportare la dispozițiile art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, conform cărora "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac", instanța, prin interpretarea per a contrario a textului arătat, a reținut că, în cazul prezentei contestații, debitorul contestator nu poate să formuleze apărări de fond împotriva titlului executoriu atâta timp cât legea prevede în acest scop o altă cale de atac, respectiv există posibilitatea introducerii unei acțiuni introductive de instanță în cadrul căreia să se urmărească tocmai rezolvarea aspectelor legate de apărările de fond care ar putea fi invocate împotriva prezentului titlu executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 157/_ de BNP Bledea C. ia. Atâta timp cât titlul executoriu este și rămâne valabil, în procedura contestației instanța este chemată să verifice dacă există încălcări relative la respectarea procedurii privind executarea silită și nu să aprecieze asupra apărărilor de fond pe care intimatul înțelege să le formuleze împotriva unui titlu executoriu și în condițiile în care există o altă cale legală de a face verificări cu privire la valabilitatea titlului executoriu.
Raportat la solicitările contestatorului privind constatarea nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr. 157/_ de BNP Bledea C. ia, care reprezintă titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea silită, în dosarul execuțional nr. 559/2012 al SCPEJ M. i și Asociații, respectiv privind constatarea lipsei caracterului real al contractului de împrumut și a faptului că, cauza actului juridic atacat este falsă, instanța a reținut, pe de o parte, că toate acestea se înscriu în noțiunea generală a apărărilor de fond care pot fi invocate împotriva titlului executoriu și în privința căruia este și rămâne aplicabil raționamentul arătat mai sus, pe baza căruia s-a
ajuns la concluzia că acestea nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare, iar, pe de altă parte, toate acestea au fost invocate după momentul închiderii dezbaterilor, cu ocazia formulării concluziilor pe fondul cauzei nefiind dezbătute în contradictoriu și, pe cale de consecință, raportat la momentul procesual neinvestind instanța.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins contestația la executare formulată, conform dispozitivului, respingând, de asemenea, și cererea privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării lor.
Împotriva sentinței civile nr. 3636/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurentul B. S. M., solicitând în principal, în temeiul art. 312 alin. (2), art. 304 pct.7, raportat la art. 261 alin.(l) pct. 5 și art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată; în subsidiar, în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 304 pct.9,
art.3041Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință: admiterea contestației la executare, anularea executării silite însăși, respectiv toate formele de executare efectuate în dosar execuțional nr. 559/2012 al S.C.P.E.J. M. i și Asociații, cu sediul în B.
M., str. George Coșbuc nr. 32/33, jud. M., restituirea taxei judiciare de timbru în caz de admitere a contestației, iar hotărârea va rămâne irevocabilă. Cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată la fond și in recurs.
În motivele de recurs, contestatorul a arătat următoarele: hotărârea atacată nu răspunde exigențelor art. 261 Cod procedură civilă, fiind nulă potrivit art. 105 alin. (2) din același cod.
Hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății și cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
În temeiul art. 3041Cod de procedură civilă solicită instanței de recurs examinarea cauzei sub toate aspectele.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 261 cod procedură civilă, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 752 din 6 martie 2009)
J. ecătorul are obligația de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o
anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare.(Tribunalul Maramureș).
În cauză, hotărârea atacată nu răspunde exigențelor art. 261 Cod procedură civilă, fiind nulă potrivit art. 105 alin. (2) din același cod.
Prima instanță, deși a reținut în mod corect că invocarea nulității contractului de împrumut, datorată de lipsa caracterului real al contractului de împrumut și a faptului că, cauza actului juridic atacat este falsă, "se înscrie în noțiunea generală a apărărilor de fond", instanța a refuzat analizarea acestei apărări, mărginindu-se la a se exprima cu privire la imposibilitatea analizării acesteia în această procedură.
Instanța a apreciat greșit că nulitatea contractului poate fi invocată numai pe calea unei acțiuni în anulare, apreciere făcută din interpretarea per a contrario a textului art. 399 alin.(3) Cod procedură civilă.
Instanța a reținut în mod cu totul eronat că, constatarea nulității contractului de împrumut (mijlocul de apărare) a fost invocată după momentul închiderii dezbaterilor, cu ocazia formulării concluziilor scrise, nefiind dezbătute în contradictoriu și raportat la momentul procesual neinvestind instanța.
Acesta constituie o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate.
Rezultă contrariul din încheierea de ședință de ședință din 19 martie 2013: " ... arată că înțelege să invoce nulitatea absolută a contractului de împrumut, contractul fiind de fapt fictiv și, fiind nul, lipsește titlul executoriu "(f.185 verso, alin.4).
Răspunsul la întâmpinare a fost depus în ședința publică din 19 martie 2013 (f. 175-176), după administrarea probei cu interogatoriul intimatului Alb I. (f. 174).
Ulterior s-a acordat părților cuvântul pe fond, după ce reprezentatul intimatului a arătat că nu solicită termen pentru a se pronunța asupra apărării invocate, punând chiar în discuție disjungerea nulității invocate prin răspunsul la întâmpinare.
De asemenea, instanța a reținut în mod greșit că înscrisul de la fila 7, întitulat chitanță nu poate fi reținut ca o chitanță liberatorie pe motiv că nu se arată ce anume reprezintă, cu ce titlu a fost remisă respectiva sumă, în contul cărei datorii, etc.
Cum prima instanță a interpretat greșit textul art. 399 alin.(3) Cod procedură civilă, iar cu privire la înscrisul de la fila 7, întitulat chitanță, a reținut în mod greșit că nu constituie chitanță liberatorie, fără a lua în considerare și celelalte probe administrate (interogatoriul intimatului Alb I. ), se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată (Judecătoria Baia Mare).
Motive de modificare în tot a hotărârii atacate: Prima instanță a interpretat greșit textul art. 399 alin. (3) Cod procedură civilă, potrivit căruia "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis
de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac".
Prin Decizia nr. 581/2011, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 581/2011 că "soluționarea contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. ... Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. ..."
Din textul art.399 alin.(3) Cod procedură civilă, și așa cum reiese și din considerentele Deciziei nr. 581/2011 rezultă că posibilitatea formulării de apărări de fond cu privire la titlul executoriu, adică, altfel spus, posibilitatea investirii instanței care soluționează contestația la executare cu decelarea raporturilor juridice substanțiale dintre părți apare ca fiind condiționată de:
titlul executoriu, care să nu fie reprezentat de o hotărâre judecătorească, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat a acesteia și
să nu existe o altă "cale de atac" prin care să poată să fie valorificate aceste apărări, respectiv să nu fie reglementată o cale procedurală specială pentru aceasta (așa cum este cazul la somația de plată, ordonanța de plată, titlurile executorii în materie fiscală, procesele verbale de sancționare a contravențiilor etc.).
În cazul în care debitorul are doar posibilitatea formulării unei acțiuni în anularea actului juridic, pe calea dreptului comun, condițiile prevăzute de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite.
Acțiunea în anularea actului juridic nu se încadrează în noțiunea de "cale de atac", în sensul prevăzut de art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă deoarece aceasta presupune condiții procedurale speciale de exercitare, referitoare la termen, calitate procesuală, procedură de judecată etc.
Prin urmare, în cazul titlurilor executorii care nu provin de la o instanță judecătorească și cu privire la care legea nu consacră o cale specială în care să fie contestate pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare, cu privire la existența, întinderea sau valabilitatea creanței.
Interpretarea conform căreia contestația la executare prin care se formulează apărări de fond contra titlului executoriu este inadmisibilă ori de câte ori partea are deschisă calea acțiunii în anulare pe calea dreptului comun,
nu poate fi primită, deoarece ar lipsi de efect textul de lege, această posibilitate existând ori de câte ori titlul executoriu are natură contractuală.
Din contră, sensul dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă este tocmai acela de a da posibilitatea părții interesate să formuleze apărări de fond în cadrul contestației la executare, operând în aceste situații o prorogare de competență a instanței de executare cu privire la analizarea valabilității și aplicabilității convenției părților, cu excepția cazului în care legea prevede o cale procedurală specială în acest sens.
Jurisprudența a decis, în mod repetat, că, în temeiul art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, pe calea contestației la executare nu se poate cere anularea sau modificarea a însuși titlului executoriu, cu excepția situației altor titluri decât hotărârile judecătorești, sub condiția ca pentru aceasta legea să nu fi reglementat expres o altă cale de atac.
În consecință, pentru titlurile executorii care nu provin de la o instanță judecătorească, analizarea fondului titlului este posibilă în procedura contestației la executare, cu condiția ca legea să nu consacre o cale specială în acest sens, iar această analiză poate viza apărări de fond împotriva titlului executoriu cu privire la existența și valabilitatea creanței, inexistența raportului juridic sau nulitatea actului.
Acțiunea în constatarea nulității actului juridic, formulată pe calea dreptului comun, nu poate fi considerată drept o altă cale de atac împotriva titlului executoriu reprezentat de un contract de împrumut autentificat.
Expresia "o altă cale de atac" are în vedere situația în care pentru acel titlu executoriu legea prevede expres o altă procedură de contestare, respectiv procedura reglementată de Codul de procedură fiscală pentru titlurile emise în această materie, procedura reglementată de O.G. nr. 2/2001 pentru procesele- verbale de contravenție, opoziția cambială în materia titlurilor de valoare emise conform Legilor nr. 58/1934 și 59/1934, etc, iar nu situația în care partea poate recurge la o acțiune de drept comun pentru desființarea înscrisului ce constituie titlu executoriu.
În realitate, intimatul Alb I. nu a împrumutat contestatorului B. S. -
M. nicio sumă de bani.
Părțile din litigiu au fost asociați în S.C. OCTOPUS BOWLING-CAFFE S.R.L., în care, intimatul Alb I. era și administrator.
Nemulțumiți de modul de administrare al societății, asociații B. au solicitat lui Alb I. să se retragă din societate.
Intimatul Alb I. a condiționat ieșirea din societate (semnarea hotărârii asociaților din_ ) de încheierea contractului de împrumut autentificat sub nr. 157/_ .
La_ a fost încheiat contractul de împrumut, iar în ziua următoare a fost încheiată hotărârea asociaților prin care intimatul a cesionat cele 10 părți sociale (4+3+3) asociaților B., cu titlu gratuit (f.153)
Nu este adevărat că prețul cesiunii ar fi fost de 200.000 Euro.
Nu a fost făcută această dovadă; între părți n-a fost încheiat vreun astfel de contract.
Cu privire la contractul de împrumut autentificat sub nr. 157/_ .
Nulitatea absolută a titlului executoriu-contractul de împrumut- a fost invocată ca mijloc de apărare de fond, pe motivul fictivității lui, lipsindu-i caracterul real, predarea sumei împrumutate.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar după administrarea probei cu interogatoriul intimatului Alb I., s-a invocat nulitatea absolută a contractului de împrumut, susținând, că prin acesta și-a asumat o obligație lipsită de cauză, întrucât nu a primit suma de 100.000 Euro pe care s-a obligat să o restituie intimatului prin acest contract.
În aceste condiții, lipsește unul dintre elementele ce intră în structura cauzei, respectiv scopul imediat, deoarece niciuna dintre părți nu a avut în vedere primirea-predarea efectivă a vreunei sume de bani, ceea ce echivalează cu absența unui element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat se răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsându-1 fără suport juridic, astfel încât sancțiunea este nulitatea absolută.
De această apărare a uzat urmare declarației intimatului Alb I. dată în fața judecătorului în ședința publică din_ (răspunsul nr.2 la interogatoriu, f. 174).
Până în acest moment, actul autentic făcea dovada deplină a declarațiilor părților cuprinse în înscrisul autentic.
Potrivit art. 80 alin. (1) din legea nr. 36/1995 "Notarul public are obligația să deslușească raporturile juridice dintre părți cu privire la actul pe care vor să-1 încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice".
În cazul de față, notarul public C. ia Bledea știa "scopul" încheierii actului de către părți, fiind anterior avocatul lor, însă nu a dat acestora îndrumările necesare, obligație prevăzută de art. 80 alin. (1) din Legea nr. 36/1995.
În aceste împrejurări, contractul a fost încheiat prin încălcarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de valabilitate prevăzute de art. 948- 967 Cod civil.
Pentru încheierea contractului de împrumut este necesară atât realizarea acordului de voință al părților, cât și predarea (tradițiunea) lucrului ce formează obiectul contractului.
Câtă vreme nu a fost predat lucrul, nu se naște obligația de restituire. Cauza actului juridic atacat este falsă.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Sancțiunea nulității absolute este determinată de lipsa cauzei, respectiv a scopului imediat.
În cazul contractelor de împrumut, scopul imediat, numit și scopul obligației îl constituie prefigurarea mentală de către fiecare parte a prestației efectuate.
În speță, ambele părți aveau cunoștință despre încheierea contractului în mod fictiv: contestatorul pentru a obține ieșirea din societate a intimatului, iar intimatul pentru a-1 constrânge pe contestator să-i plătească prețul cesiunii părților sociale (a fost încheiat contractul de împrumut pentru exact prețul cesiunii).
Din probele administrate, respectiv răspunsul intimatului la interogatoriu, a rezultat indubitabil că suma de 100.000 Euro nu a fost niciodată împrumutată contestatorului, lipsind în acest fel causa proxima.
Cum lipsește un element esențial al actului juridic, iar lipsa scopului imediat se răsfrânge și asupra scopului mediat, lăsându-1 fără suport juridic, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută.
În cadrul contestației la executare, instanța are însă și posibilitatea ca în măsura în care constată că actul este lovit de nulitate absolută să-i înlăture acele efecte care contravin normelor imperative în virtutea principiului quod nullum est, nullum producit effectum.
O asemenea măsură nu duce la desființarea contractului, ci la înlăturarea totală sau parțială a efectelor sale.
Nulitatea se constată, în cazul de față, pe baza declarațiilor părților care l-au încheiat.
În cauză, nu este cazul formulării unei acțiuni de declarare a contractului ca fals, în sensul dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 36/1995, (dispoziții la care s-a referit probabil prima instanță, anticipate prin concluziile orale și scrise) întrucât părțile semnatare ale acestuia au declarat în fața instanței că a fost încheiat fictiv, respectiv pentru scopul "garantării primirii" unei sume de bani provenită din cesiunea unor părți sociale (răspunsul intimatului Alb I. la întrebarea nr. 1 și nr. 4 din interogatoriu).
În raport de manifestarea de voință exprimată de intimat în fața judecătorului, respingerea contestației pe motiv că apărarea se poate valorifica exclusiv pe altă cale, este excesivă și pune în discuție însuși dreptul contestatorului de acces efectiv la justiție.
Practic, părțile au exteriorizat un nou "consimțământ", de data aceasta, în fața instanței de judecată, anulându-1 pe cel exteriorizat în actul autentic, iar instanța trebuia doar să ia act de acest nou consimțământ și să constate nulitatea contractului autentic.
Constatarea nemijlocită a instanței a "lipsei cauzei contractului", înlătură constatările personale ale notarului cu privire la natura actului încheiat de părți.
Recunoașterea intimatului Alb I. în fața instanței de judecată echivalează cu modificarea consimțământului asupra cauzei contractului, desființându-l prin propria voință.
S-a invocat lipsa cauzei contractului, iar intimatul a recunoscut aceasta, achiesând motivelor contestației.
Proba administrată, de recunoaștere a conținutului nereal al contractului de împrumut, face de prisos procedura acțiunii de declarare a contractului ca fals.
Proba contrară, în sensul art. 100 din Legea nr. 36/1996, nu mai trebuie administrată de contestator întrucât nu mai trebuie să conteste înscrierea pentru că a fost recunoscută de cealaltă parte semnatară a contractului.
"Calea" prevăzută de art. 100 din Legea nr. 36/1995 nu este o "cale de atac" specială în sensul art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, ci este o procedură de drept comun.
Contestația la executare nu înlătură posibilitatea anihilării efectului unui titlu executoriu.
Sensul dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă este tocmai acela de a da posibilitatea părții interesate să formuleze apărări de fond în cadrul contestației la executare, operând în aceste situații o prorogare de competență a instanței de executare cu privire la analizarea valabilității și aplicabilității convenției părților, cu excepția cazului în care legea prevede o cale procedurală specială în acest sens". (Curtea Constituțională, Decizia nr. 581/2011).
Întrucât contractul de împrumut autentificat sub nr. 157/_ este nul, lipsește titlul executoriu.
Lipsa titlului executoriu atrage anularea tuturor formelor de executare făcute de executorul judecătoresc.
Această problemă excede cadrului procesual al contestației la executare.
De observat că, contractul de împrumut a fost încheiat al_ pentru suma de 100.000 Euro înainte de semnarea hotărârii asociaților nr. 1/_ având ca obiect cesiunea gratuită a părților sociale.
Dacă intimatul a susținut că prețul cesiunii a fost 200.000 Euro, de ce n-a încheiat contractul de împrumut pentru acesta sumă, scopul contractului de împrumut fiind pentru "garantarea primirii" unei sume de bani provenită din cesiunea unor părți sociale (răspunsul intimatului la întrebarea nr. 1 și nr. 4 din interogatoriu).
Intimatul Alb I. a confirmat în fața instanței faptul că a scris conținutul declarației din_ (răspunsul nr.3 la interogatoriu, f. 174).
De asemenea, acesta a mai scris "am primit" și a semnat sub această mențiune.
Apoi, fiecare semnatar al declarației și-a scris numele și prenumele și au semnat. Pe declarație sunt patru caligrafii.
Inițial, martorii Lungu Marius și Sână A. au semnat în partea de jos a paginii ce cuprinde declarația intimatului Alb I. .
După ce au semnat martorii, intimatul Alb I. a rupt partea inferioară a declarației, respectiv porțiunea care cuprindea semnătura celor doi martori.
Intimatul Alb I. și-a făcut copie după declarație, după ce a rupt partea inferioară a acesteia.
Văzând aceasta, contestatorul B. S. a solicitat martorilor să semneze încă o dată, sub conținutul declarației.
Această împrejurare a fost dovedită cu declarațiile martorilor Lungu Marius și Sână A. .
Prima instanță a respins contestația pe motiv că apărarea invocată de contestator nu poate fi valorificată pe această cale, insă cu privire la chitanța- declarație- de la fila 7 dosar, primește "apărarea" intimatului, apreciind-o inclusiv cu privire la: ce reprezintă suma primită, cu ce titlu a primit Alb I. suma de B. S., în contul cărei datorii, etc.
În drept, recurentul invocă prevederile art. 299 și urm., art. 304 pct.7 și pct.9, art. 3041, art. 312 alin. (2), raportat la art. 261 alin.(1) pct. 5 și art. 105
alin. (2) Cod procedură civilă 1865, art. 372, art. 399 și urm., art. 274 Cod
procedură civilă 1865, art. 948-967 Cod civil din 1864, art. 23, alin. (1) lit.e din Legea nr. 146/1997, art.45 lit.f) din O.U.G. nr. 80/2013.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul Alb I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința civilă nr. 3636/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, prin prisma motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond - prin cererea de recurs se invocă incidența dispozițiile art.
312 alin 2 Cod procedură civilă pentru casarea cu trimitere prin prisma încălcării dispozițiilor 261 Cod procedură civilă, respectiv faptul ca hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină.
Recurentul arată că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină pentru ca nu s-a analizat în concret "apărarea de fond" privind nulitatea contractului de împrumut, apreciind că instanța era obligată să analizeze fiecare apărare și argument formulat în contestația la executare. Un astfel de raționament este greșit. Hotărârea este motivată, iar instanța nu este obligată să răspundă punctual tuturor argumentelor invocate prin contestația la executare.
In conformitate cu dispozițiile art. 261 alin.(l) pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Condițiile procedurale privind motivarea hotărârii sunt îndeplinite chiar dacă nu s-a răspuns expres fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că s-a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.
Prin sentința atacată judecătorul fondului a motivat de ce a respins contestația la executare apreciind ca inadmisibilă cererea de anulare a contractului autentic și respingând pe fond celelalte argumente privind efectuarea plății debitului conform chitanței sub semnătură privată invocată de către contestatorul debitor. Instanța de fond, în măsura în care a apreciat ca inadmisibilă cererea privind constatarea nulității contractului nu trebuia sa analizeze argumentele pe fondul cererii privind nulitatea actului. Aceasta deoarece instanța soluționează și analizează în precedent excepțiile procesuale și argumentele care fac inutilă cercetarea celorlalte argumente.
Instanța de fond a constatat în mod corect inadmisibilitatea constatării nulității contractului de împrumut autentic prin prisma dispozițiilor art. 399 alin 3 Cod procedură civilă.
Dispozițiile legale enunțate mai sus, stipulează clar faptul ca apărările de fond pot fi formulate in cadrul contestației la executare doar daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. Or, susținerile contestatorilor în sensul nulității contractului autentic de împrumut pentru lipsa cauzei pot fi valorificate printr-o acțiune distinctă, având ca obiect constatarea nulității contractului de împrumut. Această acțiune urmează a fi soluționată de o instanță competentă după un alt criteriu, si anume valoarea obiectului cererii, iar nu de către instanța de executare, timbrajul se va stabili la valoare, iar în cadrul acestei acțiuni părțile pot propune si administra probele necesare.
În sensul noțiunii de "altă cale de atac" prevăzută de dispozițiile art. 399 alin 3 Cod procedură civilă intră și acțiunea in anularea unui act autentic. Aceasta deoarece, calea de atac a acțiunii in anulare este prevăzută expres de către dispozițiile art. 100 din Legea 36/1995 (forma în vigoare la data încheierii contractului_ ) care indică "(1) Actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesata prin acțiune in anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civilă. " Forma articolului de lege a rămas neschimbată, doar numărul s-a modificat pana la data introducerii acțiunii (_ ) din art. nr. 100 in art. nr. 97 din
L36/1005.
Acțiunea în anularea actului autentic are natura unei căi speciale de atac a actelor notariale, diferită de contestația la executare. Din acest motiv contestația la executare prin care se solicită constatarea nulității absolute a contractului autentic este inadmisibilă. Debitorul poate invoca apărări de fond cu privire la titlul executoriu sub aspectul întinderii titlului executoriu sau al determinării debitului ce ar rezulta din acesta, însă nu poate analiza însăși validitatea actului autentic ce reprezintă titlul executoriu.
Debitorul avea chiar posibilitatea ridicării unor excepții, fie ele și de fond, acestea fiind mijloace de apărare admise, însă a arătat în mod expres la întrebarea instanței de fond pe parcursul judecării cauzei că nu înțelege să ridice o excepție, ci dorește constatarea nulității absolute a contractului. Formularea unei cereri de constatare a nulității absolute pe cale principală nu poate fi considerată drept un mijloc de apărare din punct de
vedere procedural.
Instanța de fond în mod corect a apreciat cererea ca inadmisibilă.
Instanța a analizat cererea, considerând-o ca inadmisibilă, deși a precizat că a fost formulată după închiderea dezbaterilor, astfel că recurentul nu a fost vătămat de această reținere a instanței cu privire la tardivitatea precizării.
Raportat la considerentele ce preced, constatând că în cauză nu se verifică niciunul dintre motivele de casare sau de modificare a sentinței atacate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3636/_
, care va fi menținută ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul-contestator B.
S. -M., cu reședința în B. M., str. F. nr. bl. 3 ap. 84 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 3636/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DS | T. A. | W. D. | SA |
Red.DȚ/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond: P. C. C.
| ← Decizia civilă nr. 771/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 899/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
