Sentința civilă nr. 573/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.573
Ședința publică din 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier: M. H.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra acțiunii civile formulate de reclamanta U. Producătorilor de F. din R., cu sediul în B., B-dul
N. T., nr. 88B, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. H. R. S.R.L., cu sediul în B. M., str. G., nr. 20, județul M., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_ ,_, apoi la data de astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă inițial înregistrată la data de_ sub nr._ pe rolul T. ui B. Secția a IV-a civilă, reclamanta U. Producătorilor de F. din R., cu sediul în B., B-dul N. T., nr. 88B, sector 1 a chemat în judecată pe pârâta S.C. H. R. S.R.L., cu sediul în B. M., str. G.
, nr. 20, județul M. solicitând: plata remunerației echitabile(reprezentând drepturi conexe dreptului de autor) datorate producătorilor de fonograme pentru comunicare publică neautorizată a fonogramelor publicate în scop comercial, în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu instalații de sonorizare, de la data punerii acestora în circulație până în prezent: plata sumelor rezultate din actualizarea remunerației datorate în funcție de rata inflației, precum și plata daunelor interese constând în dobânda legală calculată pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenței până în prezent și obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, cu aplicarea unei amenzi civile
pentru fiecare zi de întârziere, în limitele prevăzute de art.580 indice 3 alin.1 C.proc.civ.În subsidiar, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art.139 alin.(2) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, în cazul în care pentru stabilirea despăgubirilor solicitate nu se pot aplica criteriile menționate la lit.a art.139,acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, U. Producătorilor de F. din R., constituită în condițiile legii, cu avizul ORDA, ca organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe aparținând membrilor săi, a fost abilitată prin deciziile directorului general al ORDA (Decizia nr.1/2000 publicată în M.Of. nr.241 din_, Decizia nr.149/2003 publicată în M.Of.659/_, respectiv Decizia nr.113/2006 publicată în M.Of.445/_ ) să colecteze remunerațiile cuvenite producătorilor de fonograme inclusiv din utilizarea ambientală a înregistrărilor acestora.
Potrivit Legii nr.8/1996(art.105, art.106 indice5, art.130 lit.a), cu modificările și completările ulterioare, și a metodologiilor de aplicare a acesteia, pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație echitabilă al cărei cuantum se stabilește prin metodologii.
Metodologiile în baza cărora este colectată remunerația echitabilă datorată de utilizatori producătorilor pentru comunicarea publică a fonogramelor lor au fost aduse la cunoștința publicului prin publicarea acestora în Monitorul Oficial.Astfel, HG 71/2000 a fost publicată în M.Of., Partea I, nr.53 din_, HG nr.143/2003 a fost publicată în M.Of. nr.151 din_, Decizia Oficiului Român pentru Drepturi de Autor(ORDA) nr.244/2005 a fost publicată în M.Of. nr.123 din_ și Decizia ORDA nr.399/2006 a fost publicată în M.Of. nr.982 din_ .
Potrivit acestor Metodologii, persoanele care comunică public fonograme publicate în scop comercial ori reproduceri ale acestora în spații deținute cu orice titlu, denumite utilizatori, au obligația să obțină din partea UPFR autorizația pentru utilizarea acestora și să plătească remunerația, indiferent de durata efectivă a utilizării lor.
Potrivit pct.1 din Decizia nr.399/2006, "prin comunicare publică a fonogramelor publicate în scop comercial se înțelege comunicarea acestora în spații publice, indiferent de modalitatea realizării comunicării, prin întrebuințarea unor mijloace mecanice sau electroacustice(instalații de amplificare, aparatură de redare a înregistrărilor sonore sau audiovizuale, receptoare radio sau televizoare, echipament informatic, etc.)";.
Obligația de plată a remunerației revine deținătorului, cu orice titlu, al spațiului în care are loc comunicarea publică(pct.4 din HG 143/2003, pct.7 din Decizia ORDA nr.244/2005, respectiv pct.7 din Decizia ORDA nr.399/2006).
În fapt, SC H. R. S. utilizează fonograme publicate în scop comercial în spațiul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu
instalații de sonorizare, fără a achita către producătorii de fonograme remunerație echitabilă prevăzută de art.106 indice 5 raportat la art.105 din Legea nr.8/1996, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile legale privitoare la angajarea răspunderii persoanei pentru săvârșirea faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii.
Deși, principalul obiect de activitate al societății constă în transportul rutier național și internațional de persoane care se efectuează cu ajutorul autovehiculelor dotate cu instalații de sonorizare, pârâta refuză obținerea licenței neexclusive pentru difuzarea muzicii în scop ambiental de la UPFR, încălcând astfel obligațiile ce-i incumbă potrivit legii și a metodologiilor de aplicare a acesteia.
Reclamanta a mai arătat că, potrivit anexelor la Metodologiile indicate anterior(pct.F1 din Anexa la HG nr.71/2000 și HG nr.143/2003, pct.H1 din Decizia ORDA nr.244/2005, pct.E1 din Decizia ORDA nr.399/2006), societățile care efectuează transporturi rutiere de pasageri prin intermediul mijloacelor de transport echipate cu instalații de sonorizare au obligația achitării unei remunerații forfetare lunare care este determinată în funcție de categoria sau clasa autovehiculului utilizat.
Prin adresa din data de_, UPFR a notificat pârâta cu privire la remunerațiile pe care le datorează și a solicitat, în baza art.130 alin.1 lit.h din Legea nr.8/1996, modificată și completată, să declare toate autovehiculele dotate cu instalații de sonorizare, pe care le deține și data de la care acestea au fost puse în circulație, însă aceasta nu a comunicat nici până în prezent datele solicitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.130 alin.lit.a coroborat cu art.105, art.106 indice 5, art.139, Legea nr.8/1996, modificată și completată, art.998-999 din C.civ.
Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței teritoriale a
T. ui B. în soluționarea cauzei.
Pronunțându-se asupra excepției, Tribunalul București prin Sentința civilă nr.1391/_ a admis-o, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea T. ui M. .S-a reținut că prezenta cerere reprezintă o acțiune în răspundere civilă delictuală cu particularitățile ce derivă din legea drepturilor de autor, reclamanta pretinzând încălcarea de către pârâtă a obligațiilor ce-i revin din utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial în spațiul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu instalații de sonorizare în condițiile în care se pretinde refuzul pârâtei de a obține o licență neexclusivă pentru difuzarea muzicii în scop ambiental și totodată, neplata remunerației echitabile prevăzute de art.106 indice 5 raportat la art.105 din Legea nr.8/1996.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 lit.e) Cod pr.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de creație intelectuală.
Competența teritorială se stabilește prin raportare la disp.art.7 alin.1 Cod proc.civ. ce prevede că cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal, sau la disp.art.10 pct.8 Cod proc.civ. ce arată că în afară de instanța domiciliului pârâtului este competentă în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.
Tribunalul București a reținut, așadar că din punct de vedere teritorial se află în fața unei competențe alternative, reclamantul având îndreptățirea de a se adresa oricăreia dintre cele două instanțe deopotrivă competente potrivit prevederilor legale menționate - instanța de la domiciliul pârâtului, sau instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit faptul ilicit, însă nu are alegerea investirii unei alte instanțe.
Tribunalul București a mai reținut că,așa cum reiese din probele ce au fost administrate în cauză, sediul pârâtei este în orașul B. M., județul M., județ în care se desfășoară, de altfel, și activitatea acesteia, respectiv faptele pretins a fi ilicite.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Consecutiv efectuării expertizei contabile în cauză, reclamanta și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitând obligarea pârâtei SC H. R. S. la plata sumei de 8.971,4 lei reprezentând remunerație echitabilă datorată producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică neautorizată a fonogramelor publicate în scop comercial, în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane dotate cu instalații de sonorizare, de la data punerii acestora în circulație până în luna ianuarie 2012 inclusiv, menținându-și celelalte solicitări privind obligarea pârâtei la plata sumei rezultate din actualizarea remunerației cu rata inflației, plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a remunerațiilor, precum și obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial și a reproducerilor acestora.
Prin întâmpinare pârâta SC H. R. S. a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ,în principal, pe cale de excepție: ca prematur introdusă, raportat la lipsa notificării prealabile, prevăzută de art.130 alin.1 lit.h din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor, ca fiind prescris dreptul material la acțiune cu privire la sumele solicitate pentru perioada septembrie 2002-_, acțiunea fiind introdusă la Tribunalul București la_ și ca inadmisibilă așa cum a fost formulată, raportat la faptul că prin precizarea valorii obiectului cererii, reclamanta și-a modificat practic cererea, solicitând remunerația echitabilă până în ianuarie 2012, precum și obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din actualizarea remunerației, plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a remunerațiilor precum și a penalităților contractuale de întârziere. Modificarea cererii nu poate fi făcută decât până la prima zi de înfățișare.Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pârâta a arătat în apărare că obligația de a notifica utilizatorii de fonograme, decurge din Legea drepturilor de autor și este o procedură prealabilă obligatorie.Este adevărat că la fila 40 din dosar există depusă o notificare datată_, emisă de PFR, dar aceasta nu a fost comunicată societății pârâte și în conținutul ei nu este indicată adresa societății pârâte.În lipsa unei astfel de notificări, acțiunea apare ca prematur introdusă.
Dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând remunerația echitabilă pentru perioada septembrie 2002-_ este prescris.
Întrucât hotărârea civilă are, în principiu, un caracter constatator, de la data promovării cererii de chemare în judecată se produc și efectele hotărârii judecătorești și curg dobânzile pentru creanțele care anterior nu erau producătoare de dobânzi.
Pretențiile reclamantei trebuie să se raporteze la valoarea remunerației echitabile, eventual datorată de pârâtă, la momentul în care a sesizat instanța cu cererea de chemare în judecată(_ ).
Reclamantul își poate modifica cererea numai în condițiile art.132 Cod.pr.civilă.
Remunerația echitabilă, chiar dacă s-ar constata că este datorată, ulterior sesizării instanței nu poate fi solicitată după prima zi de înfățișare, ea nereprezentând o majorare a câtimii obiectului cererii, în sensul art.132 alin.2 pct.2 Cod.pr.civilă, ci o modificare a cererii.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a efectuat o expertiză contabilă.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză și susținerile părților, tribunalul reține următoarele:
Pârâta este operator de transport persoane și utilizează fonograme în mijloacele de transport, aspect necontestat de părți.
Conform expertizei contabile efectuate, remunerația echitabilă cuvenită reclamantei în temeiul legii a fost de 10 lei/autocar/lună și 2,5 lei/microbus/lună în perioada 2000-2003 și 2003-2006, apoi pentru perioada februarie 2006- noiembrie 2006 40 lei/autocar/lună și 9 lei/microbus/lună.În perioada decembrie 2006-ianuarie 2012 indemnizația echitabilă era de 50 lei/autocar/lună și 12 lei/microbus/lună.
Parcul auto al pârâtei a cuprins de-a lungul timpului mai multe autovehicule, astfel:
Trei microbuse :_ (septembrie 2002-septembrie 2004),_ (octombrie 2003-septembrie 2005),_ (mai 2011 până în prezent).
Patru autocare:_ (aprilie 2006-ianuarie 2012),_ (mai 2007- septembrie 2008),_ (iulie 2007-ianuarie 2012) și_ (septembrie 2011- ianuarie 2012).
Referitor la inadmisibilitatea precizării acțiunii tribunalul reține că precizarea cuantumului și perioada pretențiilor reclamantei este admisibilă în modul și la momentul la care a fost făcută, încadrându-se în disp.art.132 alin.2 C.pr.civ.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, tribunalul reține că se impune respingerea acesteia.
Este adevărat că, conform art.130 alin.1 lit.h din Legea Drepturilor de Autor, reclamanta, în calitate de organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor avea obligația, ca înainte de promovarea acțiunii, să ceară
"utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care le colectează,precum și informații privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, în vederea repartizării acestora;utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze în format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate";.
În urma notificării primite utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în format scris și electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate.
Dar, în speță, nu se poate invoca neîndeplinirea de către UPFR a obligației stabilite prin art.130 alin.(1) lit.h) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, întrucât pârâta nu a declarat la UPFR calitatea de utilizator în scopul obținerii licenței neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor.Potrivit Metodologiilor privind remunerația echitabilă datorat de utilizatori pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial, publicate în Monitorul Oficial prin HG 71/2000, HG 143/2003, Deciziile ORDA 244/2005 și 399/2006, precum și potrivit art.130 alin.(1)lit.a) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, utilizatorilor le incumbă obligația solicitării licențelor neexclusive anterior utilizării operelor/obiectelor protejate.Potrivit pct.9 din Metodologia publicată în Monitorul Oficial prin Decizia ORDA nr.399/2006, utilizatorii sunt obligați să completeze o declarație pe propria răspundere privind utilizarea fonogramelor în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane pe care aceasta le deține.
Ulterior identificării utilizatorilor care solicită obținerea de licențe neexclusive, organismul de gestiune colectivă, în speță UPFR, are obligația de a cere acestora comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor pe care aceștia le datorează.
În speță, întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a declara utilizarea fonogramelor și implicit calitatea acesteia de utilizator, UPFR nu i se poate imputa neîndeplinirea obligației de solicitare documente privind cuantumul remunerațiilor datorate de aceasta.
Obligația de a solicita utilizatorilor comunicarea de informații și transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remunerațiilor nu reprezintă condiție prealabilă obligatorie pentru exercitarea dreptului la acțiune privind obligarea pârâtei la plata remunerațiilor datorate.Legea specială nr.8/1996, modificată și completată, nu reglementează
o procedură specială prealabilă declanșării acțiunii civile pentru recuperarea prejudiciului produs prin neachitarea remunerațiilor echitabile datorate de utilizatori.O asemenea procedură specială, fiind derogatorie de la dreptul comun, trebuia reglementată în mod expres, aceasta fiind de strictă interpretare.O astfel de procedură specială nu poate fi dedusă prin interpretarea unor dispoziții legale, interpretare fiind conformă atât spiritului cât și literei legii.
Excepția prescripției de material la acțiune se impune însă a fi admisă numai cu privire la sumele pretinse pentru perioada anterioară datei de_ (dată situată la 3 ani înainte de promovarea acțiunii).
Este adevărat, termenul de prescripție curge de la data la care reclamanta a cunoscut autorul faptei ilicite și existența prejudiciului, însă reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că acest moment ar fi fost anterior datei promovării acțiunii(_ ).Notificarea aflată la fila 47 din dosar este datată_ nu putea avea efect întreruptiv de prescripție pentru perioada anterioară.Pentru perioada 2000-2002 reclamanta nu a dovedit că pârâta a deținut vehicule supuse reglementărilor invocate, din adresa RAR 9063/_ (fila 133) și cea a Direcției de Venituri din cadrul Primăriei B. M. (fila 136) rezultă că pârâta a desfășurat transport rutier în perioada 2002-2012 și nu anterior anului 2002.Pretențiile reclamantei pentru perioada 2000-2002 vor fi respinse ca nefondate și cele aferente perioadei 2002-_ ca și prescrise.
Pe fond, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în cauză.
D. probele administrate în cauză(înscrisuri, adresele provenite de la Registrul Auto Român, Autoritatea Rutieră Română și Primăria Baia Mare- Direcția de Venituri, actele puse la dispoziție de pârâtă, precum și expertiza contabilă), reiese faptul că pârâta a deținut mijloace de transport rutier de persoane echipate cu instalație de sonorizare pentru care acesteia îi incumbă obligația achitării către UPFR a remunerațiilor echitabile stabilite prin Metodologiile de aplicare a Legii nr.8/1996, modificată și completată.
Potrivit HG 71/2000, publicată în M.Of., Partea I, nr.53 din_, HG nr.143/2003, publicată în M.Of.nr.151 din_, Deciziei ORDA nr.244/2005, publicată în M.Of.nr.123 din_ și Deciziei ORDA nr.399/2006, publicată în M.Of.nr.982 din_, cuantumul remunerației echitabile aferente fiecărui autovehicul echipat cu instalație de sonorizare variază în funcție de capacitatea și de gradul de confort al acestuia.
Potrivit art.131 indice 2 alin.(2) din Legea nr.8/1996, modificată și completată, înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care, după ce este publicat în Monitorul Oficial prin decizie ORDA, sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat.Prin Deciziile nr.1349 din 9 decembrie 2008 și nr.1061 din 14 iulie 2009, Curtea Constituțională a reținut faptul că "metodologia astfel stabilită nu reprezintă altceva decât contractul-cadru dintre părți -legea
părților- și reglementează raporturile juridice născute ca urmare a utilizării operelor de creație intelectuală";.
În speță, potrivit adresei Registrului Auto Român, pârâta a deținut autovehicule clasificate pe categorii și stele, al căror grad de confort implică echiparea acestora cu instalație de sonorizare.Astfel, potrivit Normelor Metodologice de clasificare pe stele și pe categorii a mijloacelor de transport rutier de persoane, anexele 1 și 5(publicate în M.Of. nr.201 din_ și nr.680 din_ ), toate autovehiculele de categoria I și cele de 2-4 stele dețin în mod obligatoriu instalație de sonorizare funcțională, aceasta incluzând difuzoare, radio și magnetofon.
Existența și funcționalitatea acestor echipamente la bordul fiecărui autovehicul astfel clasificat este certificată de comisiile de clasificare care au obligația de a verifica fiecare autovehicul în parte din punct de vedere al conformității stării tehnice și a dotărilor acestuia cu standardele legale reprezentând criteriile de clasificare pe stele și pe categorii.Verificările sunt efectuate anterior acordării certificatului de clasificare corespunzător, precum și ulterior, pentru prelungirea valabilității certificatelor, acestea fiind finalizate prin rapoarte de verificare( art.5.2.3, 6.1.7, 6.2.1 din Norma metodologică din_, art.13, 19, 21 din Norma metodologică din_ ) și, ulterior, prin acordarea/prelungirea certificatelor de clasificare.
În baza probelor administrate în cauză a fost determinată remunerația datorată de pârâtă, pe care aceasta, a omis să o achite anterior utilizării fiecărui autovehicul.
Prin reglementările comunitare transpuse în legislația din R., potrivit art.151 indice 2 lit.f din Legea nr.8/1996, modificată și completată, se urmărește asigurarea unui nivel înalt de protecție a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, acestea fiind drepturi esențiale pentru creația intelectuală(recitalul 9 din Preambulul Directivei 2001/29 CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea internațională).De asemenea, potrivit recitalului 23 din Preambulul Directivei, noțiunea de "comunicare publică"; trebuie interpretată în sens larg, pentru a da posibilitatea titularilor de drepturi de a obține o recompensă adecvată pentru utilizarea operelor lor.
Obligația de plată a remunerației echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor nu presupune cu necesitate realizarea efectivă a actului de comunicare publică(de altfel, o asemenea probă ar fi și imposibil de furnizat datorită specificului utilizării în cadrul mijloacelor de transport rutier de persoane).Prin Hotărârea preliminară pronunțată la data de 7 decembrie 2006, CJUE apreciază faptul că instalarea dispozitivelor apte de redare a înregistrărilor sonore(televizoare, în speță radio, radiocasetofon) către public constituie comunicare către public, indiferent dacă a avut sau nu loc comunicare publică efectivă(argumentul 46 din Hotărâre).
Astfel, pârâta a săvârșit fapte ilicite cauzatoare de prejudicii constând în omisiunea achitării remunerațiilor echitabile datorate potrivit Metodologiilor de aplicare a Legii nr.8/1996, modificată și completată, urmând a fi obligată la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Prejudiciul cauzat prin neachitarea remunerațiilor echitabile urmează a fi acoperit prin plata remunerației actualizate cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală.
Sub aspectul cuantumului sumelor admise, tribunalul a avut în vedere
perioada neprescrisă, tarifele legale și fiecare vehicul în parte și concl uziile expertizei, astfel:
Pentru microbusul _ | aferent perioadei mai 2011-ianuarie 2012. | |
Pentru autocarul _ | pârâta datorează aferent perioadei mai | 2006- |
ianuarie 2012.
Pentru autocarul_ pârâta datorează aferent perioadei mai 2007- septembrie 2008.
Pentru autocarul_ pentru iulie 2007-aprilie 2008, iulie 2008- ianuarie 2012.
Pentru autocarul_ pârâta datorează pentru septembrie 2011- ianuarie 2012.
Totalul sumei solicitate de reclamantă este de 8722,59 lei(actualizat 10.103,85) din care debitul prescris(cu TVA) este de 460,57 lei.În consecință suma datorată de pârâtă pentru perioada neafectată de prescripție este de 8.262,02 lei, actualizat 9394,24 lei, plus dobânda legală în cuantum de 1922,01 lei conform calculului expertului contabil, dobânda fiind calculată până la nivelul lunii ianuarie 2012.
Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata amenzilor civile va fi respinsă, nefiind incidente dispozițiile art.580 indice 3 alin.1 C.pr.civ. Ipoteza prevăzută de textul de lege menționat vizează perioada ulterioară obținerii hotărârii judecătorești de obligare a pârâtei la obținerea licenței în condițiile în care celelalte cerințe legale (privind natura și executabilitatea obligației) sunt îndeplinite.
Potrivit art.130 alin.1 lit.a din Legea nr.8/1996, modificată și completată, utilizatorii( în speță, SC H. R. S. ) au obligația de a solicita licența neexclusivă și de a efectua plata remunerației echitabile prevăzută de lege și determinată prin metodologii, înainte de utilizarea fonogramelor, comunicarea publică de fonograme în lipsa autorizației constituind element material al faptei ilicite.
Raportat la cele menționate mai sus, pârâta va fi obligată la obținerea licențelor neexclusive pentru utilizarea legală a fonogramelor.
Având în vedere considerentele de mai sus, acțiunea reclamantei va fi în parte admisă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta
S.C. H. R. S.R.L.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, privind sumele pretinse de reclamantă pentru perioada septembrie 2002-_, excepție invocată de pârâta S.C. H. R. S.R.L.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta U. Producătorilor de F. din R., cu sediul în B., B-dul N. T., nr. 88B, în contradictoriu cu pârâta S.C. H. R. S.R.L cu sediul în B. M., str.
G. nr. 20, jud. M. și în consecință:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 9.394,24 lei reprezentând remunerație echitabilă actualizată, aferentă perioadei mai 2006- ianuarie 2012 inclusiv.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.922,01 lei cu titlu de dobândă legală, calculată până în luna ianuarie 2012 inclusiv.
Respinge ca nefondate pretențiile reclamantei pentru perioada ianuarie 2000 - august 2002.
Respinge ca prescrise pretențiile reclamantei aferent perioadei septembrie 2002 - mai 2006.
Obligă pârâta la obținerea licențelor neexclusive pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata amenzii civile pentru fiecare zi de întârziere.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
Președinte G. ier
W. D. H. M.
în C.O. semnează
G. ier șef Secția I Civilă
Red.W.D/_
Tehnred.F.P/_ 4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 159/2013. Actiune in raspundere delictuala | Decizia civilă nr. 338/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
