Decizia civilă nr. 651/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 651
Ședința publică din 4 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte instanță
Judecător: I. D. -D.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta Ș. G. R. , cu sediul în R., nr. 332, jud. S. împotriva sentinței civile nr. 186 din 20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei-petente, avocat Sărăcuț Comănescu Raul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. De asemenea se învederează faptul că intimata a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 1591Cod
procedură civilă
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentantul recurentei-petente depune la dosar împuternicire avocațială
și o planșă fotografică și i se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar.
În susținerea recursului, reprezentantul recurentei-petente arată că la momentul efectuării controlului rampa pentru persoane cu dizabilități nu exista, dar ulterior a fost construită. Acesta mai susține că recurenta-petentă a fost sancționată cu o amendă usturătoare pentru lipsa acestei rampe, cu toate că nu a fost somată în prealabil (caz în care s-ar fi conformat) și consideră ar fi fost mai adecvată aplicarea sancțiunii avertismentului.
Cât privește pericolul social pe care îl reprezenta lipsa rampei de acces pentru persoane cu dizabilități, reprezentantul recurentei-petente consideră că acesta nu era unul deosebit de mare, în condițiile în care în cadrul școlii din R. nu
existau elevi sau profesori cu handicap locomotor. Lipsa fondurilor a fost un alt motiv pentru care această rampă nu a fost construită.
Reprezentantul recurentei-petente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 186 din_, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta Ș. G. nr. 1 din R., în contradictoriu cu intimata A. Județeană pentru P. și I. S.
- S., menținându-se ca legal și temeinic procesul-verbal seria ANPIS nr. 0013814/_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu 6000 lei amendă, stabilită de art. 100 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006, pentru încălcarea prevederilor art. 62 alin. 1 din același act normativ.
Pentru a se face aplicarea acestor prevederi legale, în fapt s-a reținut că petenta îngrădește accesul persoanelor cu handicap în clădirea școlii, prin neamenajarea unei rampe speciale cel puțin la una din căile de acces în clădire.
Potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 448/2006 clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și stațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile publice, telefoanele publice, mediul informațional și comunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
Conform art. 5 pct. 13 din Legea nr. 448/2006 clădiri de utilitate publică sunt definite ca fiind cele aparținând instituțiilor publice și private care oferă populației diferite tipuri de servicii.
Potrivit prevederilor Legii nr. 1/2011, în România învățământul este serviciu de interes public și se desfășoară în condițiile prezentei legi.
Având în vedere prevederile legale de mai sus, în mod evident clădirea școlii este din categoria celor de utilitate publică.
Având în vedere că potrivit prevederilor legii învățământului, directorii de unitați școlare asigură conducerea executivă și sunt ordonatori de credite ai unităților de învățământ, argumentul petentei nu poate fi primit. Tocmai având în vedere atribuțiile conducerii, aceasta, pentru a intra în legalitate sub aspectul asigurării căii de acces pentru persoane cu handicap, trebuia să solicite alocarea de fonduri în acest sens, și eventual în cazul unui refuz de alocare de fonduri se putea reține o lipsă de culpă.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că petenta ar fi făcut un asemenea demers. Petenta mai arată că renovarea clădirii școlii s-a făcut în anii 2007-2008, sub alte conduceri, atât a școlii cât și a unității administrativ teritoriale, cărora le-ar fi imputabilă omisiunea amenajării rampei.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta fiind una justa, conformă cu gradul de pericol social al contravenției reținute.
Având în vedere criteriile legale de individualizare din prevederile legale de mai sus, față de situația concretă din speța dedusă judecății, instanța constată că o reindividualizare a sancțiunii în sensul celor solicitate de către petentă este nelegală. Trebuie avut în vedere că dispozițiile legale privind amenajarea de căi de acces speciale pentru persoane cu handicap locomotor sunt vechi, fiind implementate de cei obligați la aceasta cu mult înainte chiar și de anul renovărilor făcute la sediul petentei, 2007-2008. Până la data sancționării petentei pentru această contravenție a existat suficient timp, și la dispoziția noii conduceri pentru a demara activitatea de remediere, prin solicitarea de fonduri în acest sens.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs petenta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale ți aplicarea în speță a sancțiunii avertismentului.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Instanța de fond nu a analizat în mod corect lipsa calității de contravenientă a Școlii Gimnaziale R., întrucât aceasta se află în subordinea Primăriei R., iar renovările care au avut loc între anii 2006-2007 nu au fost plătite și nici coordonate de către recurentă, ci de către Consiliul Local R. în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean S., motiv pentru care consideră sentința nelegală.
Recurenta consideră sentința nelegală și din cauza faptului că instanța de fond nu a analizat problema nulității relative prevăzute de OG 2/2002, în speță, când procesul verbal de contravenție nu poate fi semnat de contravenient sau se refuză semnarea acestuia, legea prevede în mod expres obligativitatea existenței unui martor asistent pentru acest aspect.
O ultimă critică vizează faptul că superficial pericolul concret pentru ordinea publică a lipsei unei rampe de acces pentru persoanele cu dizabilități, în condițiile în care, în școala din R. nu există elevi sau profesori care să fie persoane cu handicap locomotor, iar școala nu a avut niciodată fonduri suficiente sau sume alocate în mod special pentru acest lucru.
În final, recurenta menționează că după pronunțarea hotărârii s-a conformat normelor legale în materie și a amenajat rampa de acces.
Deliberând asupra recursului de față, de relevat sunt următoarele:
La art. 5, pct. 11 din Legea nr. 448/2006 sunt definite căile și mijloacele de acces - elementele prin care se asigură accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasării persoanelor cu handicap în interiorul clădirii.
La data efectuării controlului, o asemenea cale de acces nu era construită.
Prin urmare sancțiunea a fost corect aplicată.
Prima instanță a făcut aprecieri total pertinente în legătură cu temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție, inclusiv în ceea ce privește corecta individualizare de către agentul constatator a sancțiunii aplicate.
Ulterior pronunțării sentinței, potrivit probelor prezentate în recurs, unitatea sancționată a făcut toate demersurile pentru a remedia neajunsurile semnalate, amenajând rampa de acces.
Conform art. 5, alin. 5 din OG 2/2001,, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite’’, iar conform art. 21 din OG 2/2001 ,, În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea. Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și
sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal. Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.’’
Raportat la aspectele mai sus invocate și în aplicarea normelor legale precizate, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de petenta Ș. G. R. împotriva sentinței civile nr. 186 din_ a Judecătoriei Jibou și se va modifica hotărârea atacată, iar judecând cauza în fond se va admite în parte plângerea petentei, dispunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii de 6000 lei cu sancțiunea "Avertisment";.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de petenta Ș. G. R. contra sentinței civile nr. 186 din_ a Judecătoriei Jibou.
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea petentei și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 6000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție seria ANPIS nr. 0013814/_ emis de A. Județeană pentru P. și I. S. a J. S. cu sancțiunea "Avertisment";.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
K. M. I. D. D. G. M. L. -M.
Red.IDD/_ /Dact.MLM/_ /2 ex./Jud. fond M. G.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 954/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 91/2013. Plângere contravențională → |
|---|
