Decizia civilă nr. 654/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 654/R/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Judecător E. L.
Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. M. C. - N. și M. C. - N., recurent M. C. - N. PRIN P. și pe intimat S. D.
, intimat SA D., intimat S. L., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 2919 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 4 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2919 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă cererea de chemare în judecata formulata de reclamanții S. D., SA D. Și S. L. E. ia, în contradictoriu cu paratii P. M. ui C. -N. și M. C. -N., și în consecința: Obliga pe parați la plata către reclamanți a sumei de 1690 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata în dos._ ; au fost obligați parații la plata către reclamanți a sumei de 149 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărare, instanța a retinut următoarele:
Prin Sentinta civila nr. 219/2008 pronunțata de Tribunalul Cluj în dos. nr._ a fost admisa acțiunea civila precizata formulata de reclamantele S.
E. ia și S. R. D., decedata pe parcursul procesului, acțiunea fiind continuata de moștenitorii S. D. și SA D. împotriva paraților P. municipiului C. -N., M. C. -N. și Statul R. prin M. ul Economiei și Finanțelor - f. 17, 18 dos.
Pentru redactarea actiunii și susținerea ei, reclamanții au incheiat contractul de asistenta juridica nr. 38/_, pentru care au achitat suma de 1900 lei, și contractul de asistenta juridica nr. 10/_, pentru care au achitat suma de 500 lei (f. 7-11 dos.).
Hotărârea judecătoreasca mai sus mentionata a fost modificata prin Decizia civila nr. 329/A/2009 pronunțata de Curtea de Apel C. în dos. nr._, urmare apelului declarat de reclamanți, Decizie prin care au fost respinse apelurile declarate de paratii P. M. ui C. -N. și M. C. -N. - f. 19-21 dos.
Din conținutul celor doua hotarari judecatoresti rezulta ca reclamanții nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate de judecata în fost și în apel, astfel ca acestea nu au fost acordate.
Ulterior, prin Decizia civila nr. 5012/2010 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr._ s-au constatat nule recursurile declarate de paratii
M. C. -N. și P. municipiului C. -N. împotriva Deciziei nr. 329/A/2009 a Curții de Apel C. și au fost obligați recurenții la plata sumei de 1188 lei cheltuieli de judecata către intimatii reclamanți - f. 22 dos.
Cheltuielile de judecata acordate în faza de judecata a recursului se compun din onorariul avocațial în suma de 595 lei, potrivit contractului de asistenta juridica nr. 224/_ și cheltuieli de deplasare a avocatului la B. esti, pentru susținerea recursului, în suma de 593 lei - f. 12-16 dos.
Așa fiind, fata de împrejurarea ca potrivit art. 274 alin. 1 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, cum paratii nu au recunoscut pretențiile reclamanților, urmează ca aceștia sunt în culpa procesuala, în cauza fiind îndeplinite condițiile art. 998-999
C. civ., și reclamanții sunt indreptatiti sa le pretindă cheltuielile de judecata ocazionate de purtarea procesului ce a format obiectul dosarului nr._ al
T. ului C. .
Pârâții P. municipiului C. -N., E. și M. C. -
N., reprezentat prin primar, E. Boc, în temeiul art.299 ș
i următoarele, C.pr.civila, au declarat recurs împotriva Sentinței civile nr.2919/2013 pronunțata de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata ca nefondată.
Totodată, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art.1 din D.nr.167/1958.
Termenul de prescripție s-a împlinit, chitanțele care atesta ca au fost achitate onorariile avocaților - în suma totala de 1.690 lei - poartă o dată certă, respectiv 19 februarie 2007. Dispozițiile legale statuează în mod clar că " Prescripția incepe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită", respectiv că "În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția incepe să curgă de la data nașterii raportului de drept". Or, din înscrisurile depuse în probatiune rezultă că suma de 1.690 lei reprezentând cheltuieli de judecată (fond+apel) în dosarul nr._ puteau fi solicitate doar până la data de 19 februarie 2010.
Pe fond, critică legalitatea sentinței recurate având în vedere faptul că Sentința civila nr. 2919/2013 a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin Sentința civila nr.219 din 17 aprilie 2008 pronunțata de către Tribunalul Cluj în dosarul nr._ instanța a retinut, în considerentele hotărârii ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata, motiv pentru care, în dispozitiv, retine "fără cheltuieli de judecata".
Ulterior, prin Decizia civila nr.329/A/2009 pronunțata de către Curtea de Apel C., instanța a admis apelurile declarate de reclamanți, cu consecința schimbării în parte a Sentinței civile nr.219 din 17 aprilie 2008, respectiv a dispus restituirea în natura a parcelei de teren în suprafața de 428 mp cu nr.top. 13551/4 identificata potrivit expertizei judiciare intocmita de expert Florea F., stabilește dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr.247/2005 pentru imobilul situate în C. -N., Colonia Borhanci în suprafața totala de 12 ha și 1172 mp inscris în C.F.nr.8035, nr.top. 13510, 13576, 13579, respectiv menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate (deci inclusiv faptul ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata).
Așadar, în dosarul nr._ al T. ului C., reclamanții au fost asistați de către avocat în temeiul contractelor de asistenta juridica nr.38 din 19 februarie 2007 pentru suma de 1.190 lei (pentru susținerea acțiunii) și nr. 10 din 19 februarie 2007 pentru suma de 500 lei (redactarea acțiunii). În baza acestor contracte reclamanților le-au fost eliberate, la data de 19 februarie 2007, chitanțe (depuse la dosarul cauzei) prin care se arata ca s-au achitat sumele de
1.190 lei, respectiv 500 lei, în favoarea avocaților.
Recurenta solicită instanței de recurs a avea în vedere la soluționarea cauzei ca, drept expresie a principiului disponibilității consacrat de art. 129, alin.6, C.pr.civila, cheltuielile de judecată nu se acorda din oficiu, ci numai la cerere, fiind de altfel prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 274 alin. l, C.pr.civila.
Raportat la considerentele mai sus arătate rezulta ca recurenții nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecata solicitate de către reclamanți, în suma de 1.690 lei, motivat de faptul că aceasta solicitare putea fi realizata fără impedimente în fata instanței de fond - Tribunalul Cluj, cea care a soluționat dosarul nr._ . Faptul că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecata în cursul judecării fondului dosarului cu nr._, deși aveau chitanțele la dispoziție, nu reprezintă culpa recurenților .
În mod eronat instanța a admis cererea de chemare în judecata, motivat de împrejurarea ca în speța dedusa judecații nu este aplicabile dispozițiile art.998 și 999 din vechiul Cod civil. Așa cum rezulta din practicaua Sentinței civile nr.219/2008 reclamanții au renunțat expres la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța reținând că cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
A permite acum reclamanților sa revină asupra actului de renunțare la cheltuieli de judecata nu este posibil fără incalcarea dispozițiilor legale.
De asemenea, se solicită instanței exonerarea pârâților de la plata sumei de 149 lei reprezentând cheltuieli de judecata ocazionate în prezentul litigiu, motivat de faptul că nu este în culpă procesuală, aceasta aparținând exclusiv reclamanților.
Prin cererea depusă la data de_, recurenții au solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații reclamanți S. D., SA D. și Ș. L. E. ia, au formulat întâmpinare
, solicitând instanței respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este fondat.
În perioada anterioară, în cazul proceselor de Lg. 10/2001, revendicatorii nu mai solicitau aceste cheltuieli în speranța că P. nu va mai ataca hotărârea primei instanțe și astfel procedura judiciară se scurta considerabil.
Această practică nu schimbă însă cu nimic situația în ceea ce privește regimul juridic al cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți cu plângerile formulate în baza Lg. 10/2001, câtă nu vorbim despre o renunțare la dreptul de a solicita aceste cheltuieli făcută în conformitate cu prevederile art. 247 Cod Proc Civ.
Or, în speță, contrar celor afirmate de recurenți, intimații nu au renunțat niciodată la dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată, ci au optat doar, în baza principiului disponibilității, să recupereze aceste cheltuieli pe cale separată.
Faptul că intimații nu au solicitat cheltuielile de judecată în primă instanță în cadrul dosarului nr._ nu echivalează cu o renunțare la acestea.
Desigur că în situația în care P. Mun. C. -N. nu ar fi promovat căile de atac, intimații nu ar mai fi solicitat recuperarea acestor cheltuieli, însă, în ciuda evidenței temeiniciei acțiunii și a dreptului la restituirea proprietăților
preluate abuziv de Statul Român, P. a promovat atât apel cât și recurs ,ceea ce a prelungit soluționarea revendicării până în data de_ . Fără a mai pune la socoteală faptul că anterior dosarului nr._, timp de aproape 8 ani de zile P. a refuzat să răspundă notificării, prelungind în mod total nejustificat procedura administrativă.
Cu privire la problema prescripției dreptului de a solicita aceste cheltuieli s- a arătat că nu este împlinit termenul de prescripție cu privire la dreptul de a solicita recuperarea cheltuielilor de judecată.
Aserțiunile recurenților sunt corecte în ceea ce privește incidența termenului general de prescripție de 3 ani de zile, însă sunt total eronate în ceea ce privește momentul de la care acest termen începe să curgă.
Momentul de la care termenul de prescripție începe să curgă nu poate fi în nici un caz momentul la care aceste cheltuieli au fost achitate, ci este data la care procesul s-a finalizat în mod irevocabil, acesta fiind momentul la care se poate stabili cu titlu de putere de lucru judecat care este partea căzută în pretenții, conform art. 274 Cod Proc Civ, și se poate stabili cine suportă cheltuielile de judecată.
Ca atare, câtă vreme procesul din dosarul nr._ a fost pe rolul instanțelor judecătorești nu a curs termenul de prescripție pentru recuperarea acestor cheltuieli, susținerile recurenților fiind nefondate.
Hotărârea înaltei Curți de Casație în soluționarea recursului în dosar nr._ s-a pronunțat la data de_, acțiunea din prezentul dosar fiind promovată la data de_, ca atare în interiorul termenul de prescripție.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizand cu prioritate, în temeiul art.137 C.pr.civ., excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurenți, tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art.274 C.pr.civ. " partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată";.
Obligația de restituire a acestor cheltuieli își are sorgintea în culpa procesuală a părții căzută în pretenții.
De regulă, valorificarea pretenției derivată din acest raport delictual se face în cadrul procesului în care au fost ocazionate cheltuielile însă, partea benefiaciară poate solicita cheltuielile și printr-o acțiune separată, caz în care cererea sa devine una principală.
Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, arata că "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, respectiv dispozițiile art.3 din același act normativ precizează ca "Termenul prescripției este de 3 ani...".
Momentul la care începe să curgă termenul de prescripție este, conform art.7 din Decretul nr.167/1958,data cand se naște dreptul la acțiune.
În situația dată, așa cum s-a statuat în mod constant în practica și doctrina de specialitate, data de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de lege nu este cea cand s-au efectuat cheltuielile, ci data rămanerii definitive a hotărarii prin care cel în cauză a caștigat procesul.
Astfel, se constată că în speță, momentul rămanerii definitive a hotărarii este data de_ cand s-a pronunțat Decizia civilă nr. 329/A/2009 a Curții de Apel C., iar prezenta acțiune, vizand recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate în fața primei instanțe, în cadrul litigiului în care s-a pronunțat această hotărare, respectiv dosar civil nr._, a fost înregistrată la data de
_, după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Nu poate fi primită susținerea intimatului în sensul că prescripția începe să curgă doar din momentul rămanerii irevocabile a hotărarii, respectiv de la data de_, întrucat, cheltuielile solicitate pe calea prezentului demers au devenit executorii la data pronunțării Deciziei civile nr. 329/A/2009 a Curții de Apel C.
, respectiv_ astfel încat, pentru considerentele anterior expuse, acesta este momentul de la care intimații puteau să le pretindă și la care s-a născut dreptul lor la acțiune.
Așa fiind, tribunalul apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurenți este întemeiată, urmand să o admită și, văzand și dispozițiile art.304 pct.9, art.3041, art.312 al.1,2 C.pr.civ. va admite recursul declarat de pârâții P. M. ui C. -N. și M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 2919 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în întregime în sensul că va respinge ca fiind prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanți S. D., S.
A. D. și Ș. L., împotriva pârâților P. M. ui C. -N. și M.
C. -N. .
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga intimații să achite recurenților suma de 73,3 lei cheltuieli de judecată reprezentand taxă de timbru și timbre judiciare ocazionate de prezentul recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția prescripției .
Admite recursul declarat de pârâții P. M. ui C. -N. și M.
C. -N.
împotriva Sentinței civile nr. 2919 din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în întregime în sensul că respinge ca fiind prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanți S.
D., SA D. și Ș. L., împotriva pârâților P. M. ui C. -N. și M. C. -N. .
Obligă intimații să achite recurenților suma de 73,3 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 14 Iunie 2013
Red. M.O.S./ tehnored. C.H. -_
Jud. fond. F. M. - JUDECĂTORIA CVLUJ-N.
| ← Decizia civilă nr. 403/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 7/2013. Pretenții → |
|---|
