Decizia civilă nr. 403/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 403/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător D. -I. T. Grefier A. P.
S-a luat in examinare apelul declarat de apelant C. D. I., CU D.
P. A. LA C. A. A. M. M., apelant C. M., CU DP A. LA
C. A. A. M. M. împotriva Sentinței civile nr. 7006/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M.
C. N., PRIN P., intimat C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că apelul este declarat în termen legal, este motivat.
Instanța constată că apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4316,63 lei și timbru judiciar de 5 lei, obligație care nu a fost îndeplinită.
Instanța invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 7006/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. D. I. si C. M. in contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au fost înscriși în CF nr. 2. C. -N. ca fiind proprietarii imobilului teren în suprafață de 1388 mp înscris sub nr. top 15532/8/3/2 si 15532/9/1/2/c în temeiul sentinței civile nr. 7284 din data de_ pronunțată în dosar nr. 6765 (f. 24-26).
Conform raportului de expertiza efectuat în cauză s-a stabilit că din terenul in suprafață de 1388 mp, reclamanții sunt în posesia unei suprafețe de 814,6 mp - împrejmuită cu gard, o suprafață de 249 mp se află in afara împrejmuirii, alee asfaltată aflată între marginea lacului și gardul proprietății, iar suprafața de 326 mp se află efectiv sub lac (f. 70-72).
Față de susținerile pârâtului din obiecțiunile la raportul de expertiză (f. 80-81) precum si având in vedere răspunsul expertului la obiecțiuni (f. 99), instanța reține că terenul în suprafață de 575 mp aflat în afara împrejmuirii se află în proprietatea publică a pârâtului, fiind înscrisă ca atare in evidențele M. C. -N. prin HCL nr. 133/2005 aprobată prin 193/2006. Acest aspect reiese și din cuprinsul HCL nr. 188/2008 în care se
identifica numerele topografice atribuite terenului înscris in CF in favoarea reclamanților 15532/8/3/2 respectiv 15532/9/1/2 (f. 8).
Valoarea terenului in suprafață de 575 mp este de 174 eur/mp conform raportului de evaluare efectuat in cauză (f. 49-60).
În drept sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 C.civ. (vechi 1864), art. 3 al. 4 anexa III din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 3 al. 1 si art. 29 din Legea nr. 107/1996. De asemenea sunt incidente prevederile art. 22,27 si 28 din Legea nr. 7/1996 in forma în vigoare la data înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților.
În aplicarea dispozițiilor incidente la situația de fapt prezentată mai sus, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Reclamanții au susținut că fapta ilicită constă in preluarea abuzivă a terenului de către pârât, fără a preciza când ar fi avut loc această preluare și indicând doar vag împrejurarea pretinsei preluări - "asupra parcelei in discuție s-au efectuat lucrări de amenajare a lacului existent";. Este relevant pentru instanță faptul că reclamanții au împrejmuit doar o parte din terenul înscris in cartea funciară cu un gard pe fundație de beton, amplasat până la marginea aleilor betonate (f. 61).
Înscrierea în cartea funciară nr. 2. a dreptului de proprietate al reclamanților, are doar un efect de opozabilitate a dreptului față de terți, în sensul dispozițiilor art. 22 si 27 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la data înscrierii. Aceasta înseamnă că înscrierea dreptului nu face dovada deplină a proprietății asupra terenului în suprafață de 1388 mp si cu atât mai puțin asupra amplasamentului acestui teren si a identificării sale topografice la momentul înscrierii.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 3 al. 4 din Legea nr. 213/1998 si art. 3 din Legea nr. 107/1996 terenul ocupat de lac și de aleile înconjurătoare în suprafață de 575 mp sunt ope legis in proprietate publică a unității administrativ teritoriale. Conform art. 28 din legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data înscrierii dreptului reclamanților în cartea funciară
"Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, ascensiune, vânzare silită și uzucapiune…. În aceleași condiții sunt opozabile fata de terți și drepturile reale dobândite de
stat și de
orice persoana, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
";
Dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului in suprafață de
575 mp identificat in afara împrejmuirii a fost confirmat prin includerea imobilului în inventarul domeniului public prin HCL nr. 133/2005 si HCL nr. 532/2009, acte normative care nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Având in vedere regimul juridic al terenului în suprafață de 575 mp pe de o parte, iar pe de altă parte efectul de opozabilitate și nu constitutiv al înscrierilor din cartea funciară nr. 2. C. -N., aspecte coroborate cu acțiunea reclamanților care au împrejmuit doar o parte a terenului, până la limita cu aleea înconjurătoare al lacului si cu omisiunea lor de a contesta actele administrative ale C. ui local prin care terenul a fost inclus în domeniul public, instanța va reține lipsa faptei ilicite, în prezenta cauză.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998-999 C.civ. reclamanții aveau obligația de a proba întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:1) existența unui prejudiciu, 2) existența unei fapte ilicite, 3) existența unui raport de cauzalitate si 4) a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În speță nu s-a probat fapta ilicită a pârâtului M. C. -N. ceea ce influențează decisiv si condiția vinovăției.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. D. I. si C. M. in contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin P., ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii au declarat apel reclamantii
Campian D. si Campian M. solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizată.
În motivare, apelanții arată că prin cererea formulată reclamanții urmăresc antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului intimat, având în vedere prejudiciul cauzat de acesta reclamantilor prin amenajarea lacului din cartierul G. ni și a unei alei asfaltate, asupra unei suprafețe totale de 575 m.p. din imobilul în suprafață totală de 1389 m.p. asupra căruia subsemnații avem calitatea de coproprietari tabulari, imobil teren înscris în CF nr. 23334 C., nr. Topo. 15532/8/3/2 și 15532/9/1/2.
În primul rând, apelanții au investit instanța cu o acțiune în răspundere civilă delictuală instanța de fond analizând însă în mod greșit drepturile deduse judecății raportat la natura pricinii cu care a fost investită.
În ceea ce privește condițiile răspunderii civile, apelanții apreciază ca fiind necontestate considerentele instanței în ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu cauzat subsemnaților însă contestă hotărârea
sub aspectul reținut, raportat la lipsa faptei ilicite a intimatului.
Astfel instanța reține, faptic ca unic considerent pentru respingerea cererii împrejurarea că in timp ce pârâtul și-a confirmat dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 575 m.p. prin includerea acestuia in inventarul domeniului public, apelanții au produs doar un extras de carte funciară din care rezultă că ar fi proprietari asupra acestui imobil.
Apelanții nu au înțeles să investească instanța cu o acțiune în revendicare, astfel încât să fie ținuți să producă probe ce să tindă la dovedirea rangului dreptului lor de proprietate asupra imobilului în discuție pentru a putea fi comparat cu rangul eventualului drept al pârâtului.
În aceste condiții, instanța în mod greșit a înțeles că pentru corecta dezlegare a pricinii se impune compararea drepturilor părților.
În mod corect, raportat la obiectul cererii, instanța de fond era ținută să constate existența sau inexistența unei fapte ilicite raportat la obligația pârâtului intimat de a respecta situația juridică decurgând din dreptul de proprietate al apelanților asupra terenului în litigiu.
In cauza de față, pârâtul intimat nu a produs dovada dobândirii imobilului teren în discuție în nici una din modalitățile prevăzute de lege.
De asemenea, modalitatea de dobândire reținută de instanța de fond - înscrierea imobilului într-o Hotărâre de consiliul local de inventar a domeniului public al unității administrativ teritoriale nu există, o astfel de modalitate de dobândire nefiind în mod vădit reținută ca atare de nici un text de lege.
Potrivit prev. art. 28 alm. 2 mai sus citat, sunt "în aceleași condiții (fără înscrierea în cartea funciară) sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești".
Interpretând per a contrario textele de lege citate, este vădit că nu sunt opozabile fără înscriere în cartea funciară drepturile reale dobândite într-o altă modalitate decât cele limitative și expres prevăzute de lege, respectiv cele cere sunt dobândite prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
Ori nici intimatul pârât nu a invocat și nici instanța nu a reținut că intimatul pârât ar fi dobândit un drept real asupra imobilului teren în litigiu fie ca efect al legii, fie ca urmare a unei exproprieri fie în virtutea unei hotărâri judecătorești, drept real care să fie opozabil apelanților.
În aceste condiții, chiar dacă s-ar impune o comparație a titlurilor părților, în realitate pârâtul intimat nu doar că nu are un drept] real asupra imobilului în litigiu care să fie opozabil erga omnes, dar acest nu are nici un drept real sau de altă natură asupra acestui imobil.
În condițiile în care apelanții au produs dovada îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară aferente dreptului de proprietate cu consecința opozabilității acestuia și a situației juridice decurgând din acest față de toată lumea (erga omnes).
Lucrările și construcțiile efectuate asupra suprafeței de 575 mp de teren din totalul terenului aflat în proprietate apelanților, le rețin ca fi ind lucrări cu caracter de proprietate publică.
Faptul că apelanții au înțeles să își îngrădească doar partea din
suprafață aflată în proprietate pe care nu s-au făcut anterior
amenajărilor în discuție nu denotă decât faptul că apelanții apreciază că într-o societate de drept urmează să își apere și respectiv valorifice drepturile apelând la organele de stat instituit în acest sens.
Soluția contrară și care în viziunea instanței de fond ar fi generat o altă dezlegare a fondului pricinii nu ar fi însemnat decât o situație în
care apelanții și-ar face dreptate singuri. Ori până la acest moment, aceasta nu a fost una din variantele luate în calcul.
Apelanții rețin însă ca fiind greșit din partea instanței de fond să rețină pentru a pronunța hotărârea într-o cauză în care urmăresc apărarea și respectiv valorificarea unui drept patrimonial,
împrejurarea că apelanții nu au acționat în sensul de a-și face singuri dreptate - în speță îngrădindu-le întreg imobilul.
Însă solicită să se observe că fapta ilicită generatoare de prejudiciu invocată este o faptă continuă care exista inclusiv la data investirii instanței (după cum există și în prezent). Astfel că este irelevant când aceasta a început.
Pe de altă parte, apelanții au probat în cauză în urma administrării probei cu expertiza tehnică că lucrările în discuție, la data efectuării expertizei se suprapun peste terenul aflat în proprietate apelanților.
În acest condiții apare ca fiind irelevantă data efectuării acestor lucrări raportat la natura juridică a cererii cu care a fost investită instanța.
Trecând peste criticile mai sus arătate, apelanții solicită să se observe că în speță sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului intimat.
Pârâții intimați au realizat o veritabilă și ilicită scoatere din circuitul civil a imobilului teren în suprafață de 575 m.p. aflat în proprietatea apelanților, prin lipsirea acestuia de orice valoare economică.
Asupra imobilului teren s-a extins, un lac care se află în domeniul public al municipiului C. -N. și administrarea C. ui. Local al M.
C. -N. .
Raportat la regimului juridic al unui imobil aflat în proprietate publică, apelanții se află în imposibilitatea juridică de a apela la forța coercitivă a statului în vederea ocrotirii dreptului nostru de proprietate prin aplicarea prevederilor legale relative la accesiunea reală imobiliară.
Și aceasta pentru că raportat la prev. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/ 1998 apelanții nu pot deveni proprietari asupra unei lucrări/amenajări aflate în domeniul public al mun. C. -N. si nu pot solicita nici desființarea Linei atare lucrări/amenajări.
Așa cum este unanim acceptat atât în literatura de specialitate5cât și în practica instanțelor de judecată6, "ori de câte ori repararea în natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilă, repararea se va face prin echivalent bănesc, adică prin obligarea celui răspunzător la plata unei sume de bani."
La termenul de judecată din data de_ instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării apelului
,raportat la prevederile art. 137 al. 1 C.pr.civ., și art. 20 al.3 din Legea nr. 146/1997 excepție pe care o apreciază ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru termenul de judecată din data de_ apelanții au fost citați cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 4316,63 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, potrivit dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare depuse la filele 15,16 .
Cu toate acestea, apelanții nu au dat curs obligației de a achita taxele astfel stabilite în sarcina lor.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în
ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Așa fiind, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin.1 C. proc. civ., va admite excepția invocată și va dispune anularea ca netimbrat a apelului declarat de reclamanții C. D. I. si C. M. împotriva Sentinței civile nr. 7006/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamanții C. D. I. si
M. împotriva Sentinței civile nr. 7006/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fara cheltuieli de judecată in apel. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2013.
Președinte,
O. -S.
Judecător,
-I. T.
Grefier,
P.
A.P. 16 Septembrie 2013 Red. OSM/tehn. AP -_
Jud fond - D. Viorica P. ovic
| ← Decizia civilă nr. 478/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 654/2013. Pretenții → |
|---|
