Decizia civilă nr. 676/2013. Fond funciar

Comentarii

0

Dosar nr. _

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 676/R/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. O. -S.

Judecător Dan-I. T. Judecător E. L.

Grefier C. -G. H.

Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe recurent C. Z. V., recurent C. S. O., recurent S. I., recurent N. E. A., recurent D.

M., recurent DS și pe recurent C. L. D., recurent C. J. PENTRU R. D. DE P. A. T., intimat SC"R. S. -H. I. " S., intimat O. E., intimat I. M., intimat R. V., intimat T. V., intimat O. F., având ca obiect fond funciar

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterile au avut loc la data de 11 iunie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

Se constată că la data de 7 iunie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea intimatului pârât SC"R. S. -H. I. " S. ,

De asemenea, la data de 10 iunie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea recurenților reclamanți.

T. ul reține cauza în pronunțare.

T. UL

Prin Sentința civilă nr. Sentinței civile nr. 1340/2012 a Judecătoriei

D. pronunțată în dosar civil nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat; a fost admisă plângerea introdusă de reclamanții C. Z. V.

, C. S. O., S. I., N. E. A., D. M., DS împotriva

pârâților C. L. Pentru R. R. De P. A. T. D., C.

J. Pentru R. D. De P. A. T., SC"R. S. -H. I. "

S., I. M., R. V., T. V., O. F., în calitate de moștenitor a lui O.

E., decedată, moștenitoare a defunctei Cora E. ,și în consecință: s-a modificat hotărârea nr.162/2000 emisă de C. jud. C. astfel: a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamanților pentru 8427 mp teren în D. ; a fost obligată C. locală să procedeze la punerea în posesie și obligă C. județeană să emită titlu de proprietate în favoarea reclamanților; au fost respinse capetele de cerere privind anularea titlurilor de proprietate nr. _

, nr.5453/426, nr._ a contractelor de schimb și a celor privind radierea din CF; a fost obligată C. locală D. și C. județeană C., în solidar, să

plătească cheltuieli de judecată părților astfel - reclamantului C. Z. 2430 euro și 9206 lei cheltuieli de judecată, pârâtei I. M. 3905 lei cheltuieli de judecată, pârâtei O. E. 2975 lei cheltuieli de judecată, pârâtului O. F. 750

lei cheltuieli de judecată, pârâtei SC"R. S. ice H. "S. 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În temeiul art. 1201 cod civil instanța a constatat că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece obiectele prezentului dosar și a dosarului în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 998/2000 a Judecătoriei D. sunt diferite.

Așa fiind a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.

Reclamanții au calitatea de moștenitori ai proprietarilor Fustos I. și Fustos Roza înscriși în CF 2545 D. nr. top.2943 și 2944. Proprietarii tabulari au avut 3 descedenți, Fustos Raveca, Fustos F. și S. Albinca, în prezent decedați. Fiica numitei Fustos Raveca, C. Olga a decedat. Au calitatea de moștenitori ai acesteia C. Z. V. și C. S. O. . Moștenitorul defunctei S. Albinca este reclamantul S. I. . Moștenitorii defunctului Fustos F. sunt N. E. A.

, D. M. și DS .

Antecesorii reclamanților au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru parcela de teren înscrisă în CF 2545 nr.top.2943 și 2944, prin cererea înregistrată sub nr.225/_ .

Această cerere a fost admisă, pentru suprafața de 2,43 ha li s-a emis antecesorilor reclamanților titlul de proprietate nr. 5453/434/_ . Pentru diferența dintre parcela înscrisă în Titlul de proprietate și parcela înscrisă în CF.2545 D., reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, însă prin cererea formulată la_ (f.393), însă acestora li s-a aprobat cererea doar pentru a primi despăgubiri fiind menționați pe anexa 39 poziția 10 în Hotărârea Comisiei Județene nr. 162/_ . În motivarea acestei hotărâri a fost aceea că, terenul respectiv a fost retrocedat conform Legii 18/1991 altor persoane fiind emise titluri de proprietate.

Din adresa nr._ emisă de Primăria Dej, rezultă că procesul verbal de punere în posesie și Titlul de proprietate eliberat reclamanților este pentru o parcelă de teren pentru care s-a aplicat cota de reducere de 25%, C. considerând că, reclamanții au acceptat această cotă de reducere atunci când au semnat procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate(f.16).

Pârâții, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cererea adresată Comisiei Locale de Fond funciar D. astfel: R. V. pentru 10 ha teren, (f.48), I. M. pentru 1,14 ari teren(f.54), Hora E. pentru 1,17 ha teren, (f.59), cererile lor fiind înregistrate în luna martie 1991.

În baza acestor cereri și actelor anexate, pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate astfel: pentru R. V. s-a emis titlul de proprietate nr._, pentru 4700 mp. teren, pentru C ora E. s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru 3600 mp. teren iar pentru I. M. s-a emis titlul de proprietate_ pentru 2500 mp.teren.

Reclamanții nu au făcut dovada prin nici un mijloc de probă că, au contestat în instanță hotărârea Comisiei Județene în baza căreia a fost emis în favoarea lor titlul de proprietate nr. 5453/434/_ .

Ulterior emiterii titlurilor de proprietate în favoarea pârâților, respectiv la data de_ antecesoarea reclamanților a solicitat în temeiul Legii 1/2000

reconstituirea dreptului de proprietate pe 7000 mp.teren. La data la care a fost formulată cererea pârâților le erau emise titlurile de proprietate.

Imobilele în litigiu se găsesc în partea de nord vest a teritoriului municipiului D., jud. C., în livada aflata intre cart. Viile D. ului si albia Someșului, cu front la str. S., pe poziția prezentata amănunțit în planurile anexate expertizei. Potrivit planului cadastral ediția 1971, anexat ca plan de încadrare în zona, imobilele se găsesc în zona cu denumirea locala "H. Gradina";, în tarla nr. 30, în cadrul parcelei A2298, intre str. S. si un drum de exploatare agricola De2297. Spre est si spre sud de imobilele în litigiu se găsesc cvartale din intravilan, la nord se găsește teren agricol, iar spre est albia râului Somes.Pana în prezent zona în litigiu a cunoscut modificări atât fata de configurația planului cadastral ediția 1971, cat si fata de planurile vechi de carte funciara, care prezintă configurația anterioara colectivizarii.Pe zona agricola cuprinsa intre str. S., Valea Olpretului si albia Someșului, în care se găsesc imobilele, a fost plantata o livada de mar după anul editării planului cadatral de încadrare în zona, ocazie cu care au fost efectuate lucrări de reamenajare a terenului prin trasarea unei rețele de drumuri de exploatare specifice si a unei rețele de canale pentru scurgerea apelor pluviale. Zona în litigiu isi păstrează aspectul din planul cu nr. topo conform CF, cu modificarea data de deplasarea albiei Someșului spre vest, spre imobilele în litigiu. Referitor la planul cu nr. topo actual al zonei se constata ca acesta este parțial degradat, fiind semnalata o fâșie îngusta lipsa care traversează planșa de la nord la sud prin partea mediana a imobilelor în litigiu. Acest defect al planului c.f. este reflectat în copiile xerox prin suprapunerea unor porțiuni din zona lipsa (de ex. nr. topo 2944 este vizibil ca

"44";, porțiunea pe care era înscris "29"; fiind lipsa în prezent). Pentru efectuarea identificărilor CF necesare în prezentul dosar s-a procedat la reconstituirea situației inițiale a planului cu nr. topo prin alinierea limitelor nr. topo evidențiate în zona deteriorata.La fata locului s-a constatat ca în prezent zona în litigiu este împrejmuita pe limita spre str. S., iar accesul la terenuri se face pe latura vestica (pe drumul de langa intravilan). În paralel cu șoseaua se găsește un drum provizoriu, care este inclus în terenurile în litigiu, folosit pentru acces pe partea sudica. La nord de aceste terenuri se găsește un drum de exploatare agricola, urmat de un canal de scurgere a apelor pluviale. De asemenea, intre drumul de pe latura vestica si limita intravilanului se găsește un canal de scurgere a apelor pluviale.Intre reperele anterior amintite se găsește terenul în litigiu, care are categoria de folosința livada. Parcele individuale deținute de partile în litigiu nu sunt împrejmuite, iar folosința actuala se face pe direcția rândurilor de livada.Zona a făcut obiectul legilor fondului funciar, suprafețele de teren existente fiind puse în posesie si înscrise în titluri de proprietate.Schitele de punere în posesie ale zonei indica existenta în zona studiata din tarla 30, de la vest spre est, a următoarelor parcele: Parcela 51, cu suprafața de 23500 mp, atribuita lui Fustos Raveca;Parcela 52, cu suprafața de 4700 mp, atribuita lui R. V.

;Parcela 53, cu suprafața de 3600 mp, atribuita lui Cora E. ;Parcela 54, cu suprafața de 3500 mp, atribuita lui I. M. ;Parcela 55 - T. V. ;Parcela 56 -

M. ;Parcela 57 - Fusto;Parcela 58 - Szensi;Parcela 59 - Costin.

Contururile puse în posesie prin titlurile identificate anterior (Tp._, TP_, TP._, T.P._ ). se suprapun peste planul de evidenta CF în parcelele cu nr. top_ si 3490/2945 (la data intabularii 3490/2945/1/1), înscrise în CF astfel:CF nr. 2545 D., parcelele cu nr. topo 2943 cu suprafața de 1488 stjp (respectiv 5352 mp) si nr. topo 2944 cu suprafața de 4 iug si 1112 stjp (respectiv 27019 mp), care cumulează o suprafața de 32371 mp, asupra cărora a

fost înscris dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanților, Fustos

I. si soția Mathe Roza în parti egale (inch. 1112cf/1924);CF nr. 2302 D., nr. topo inițial 3490/2945, iar ulterior, după dezmembrări succesive, parcela cu nr. top_ /1/1 în suprafața de 1489 mp, înscrisa inițial în favoarea lui Mathe E.

, apoi tranferata în favoarea paratei I. M. în CF nr. 18673 D., în urma intabulării t.p. în litigiu, pe baza SC 2739/2004 din dos. 3658/2004 al Judecătoriei D. .

Prin suprapunerea planului cu punerile în posesie peste planul cu nr. topo conform CF D. s-a constatat următoarea suprapunere a parcelelor identificate pe nr. topo în litigiu:Parcela nr. 51 cu suprafața de 23500 mp, din t.p. reclamanți se suprapune peste parcela 2943 si o parte din parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D. ;Parcela nr. 52 cu suprafața de 4700 mp din t.p. R. se regăsește integral în nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D. ;Parcela nr. 53 cu suprafața de 3600 mp din t.p. Cora E. se regăsește integral în parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D. ;Parcela nr. 54 cu suprafața de 3500 mp din t.p. I. M. se regăsește peste o porțiune cu suprafața de 2200 mp în parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D., restul suprafeței de 1300 mp fiind suprapusa peste parcela cu nr. top_ .

În cauza reclamanții solicită restituirea terenului înscris în CF nr. 2545 D. în favoarea antecesorilor, iar din aceasta perspectiva au fost analizate toate punerile în posesie si titlurile eliberate pe vechiul amplasament al nr. topo 2943 si 2944 din CF nr. 2545 D. .

Din nr. topo inițial 2944, înscris în CF nr. 2545 D., au fost efectuate următoarele dezmembrări:

Prin S.C. 2264/1999 (dos. 1510/1999 Judecătoria Dej):Nr. topo 2944/2 cu suprafața de 4000 mp, transcris în CF nr. 16649 D., în favoarea paratului SC R.

S. ice S., cu titlu de cumpărare (parte din parcela nr. 51 din t.p. reclamanți);Nr. topo 2944/3 cu suprafața de 4700 mp, transcris în CF nr. 16649 D., în favoarea paratului SC R. S. ice S., cu titlu de constituire (întreaga parcela nr. 52 din t.p.

R. );

Prin S.C. 998/2000 si încheierea 188/2001 pronunțate de Judecătoria Dej în dos. 629/2000: parcela cu nr. topo 2944/1/2 cu suprafața de 3833 mp se transcrie în CF nr. 16649 în favoarea paratei SC R. S. ice S., cu drept de cumpărare (parte din parcela 51 înscrisa în t.p. reclamanți);

Prin S.C. 2739/2004 din dos. nr. 3658/2004 al Judecătoriei D.: parcela cu nr. topo 2944/1/1/3 cu suprafața de 3211 mp se transcrie în CF nr. 18673 D. în favoarea lui I. M. .(parte din parcela nr. 54 înscrisa în TP I. M. ).

În urma intabulării suprafeței de 3500 mp din parcela 54 înscrisa în t.p. I.

M. aceasta este înscrisa în CF nr. 18673 D., sub A+1 nr. topo comasat 3490/2945/_ /1/1/3 cu suprafața de 3500 mp, în favoarea lui I. M. .

După transcrierea în CF 16649 D. a terenurilor cu nr. topo 2944/2 si 2944/3 din CF nr. 2545 D., în favoarea paratei S.C. R. S. ice S.R.L., se constata ca în baza sentinței civile nr. 720/2003 din dos. 466/2003 al Judecătoriei D. parcela cu nr. topo 2944/3 (aferenta parcelei 52 din t.p. R. ) se dezmembrează în:Nr. topo 2944/3/1 cu suprafața de 3500 mp care se reînscrie în CF nr. 16649 D. în favoarea paratei S.C. R. S. ice S.R.L. D. ;Nr. topo 2944/3/2 cu suprafața de 1200 mp care se transcrie în CF nr. 18193 D., în favoarea paratului T. V. .

Reclamanții fac referire la unele schimburi de terenuri care ar fi avut loc intre parți, respectiv:În_ a intervenit un schimb intre paratul T. V. si parata S.C. R. S. ice S.R.L., prin care primul ar fi cedat suprafața de 300 mp

curți construcții cumpărata anterior de la Mezei Ana L. (t.p. 5492/579 din _

, tarla 30, parcela 1) în schimbul unei suprafețe de 1200 mp cedata de SC R. S. ice S. din nr. topo 2944/3, identificata în parcela 52 din t.p. R. (porțiunea afectata de schimb ar avea o latime de cca. 6,66 m pe întreaga lungime a parcelei inițiale);

În_ a intervenit un schimb intre parații T. V., Cora E. si I.

M., prin care:T. V. ii cedează lui Cora E. o suprafața de 1200 mp livada din nr. topo 2944/3/2 primind în schimb suprafața de 1200 mp livada din nr. top_ /1/2 de la I. M. ; Cora E. ii cedează lui I. M. o suprafața de 1200 mp livada din tarla 30, parcela 53/2 din procesul verbal de punere în posesie 489/_ primind în schimb suprafața de 1200 mp livada cu nr. topo 2944/3/2 de la T. V. ;I. M. ii cedează lui T. V. suprafața de 1200 mp livada din nr. top_ /1/2 primind în schimb suprafața de 1200 mp livada din tarla 30, parcela 53/2 din procesul verbal de punere în posesie 489/_ al numitei Cora E. .

Referitor la schimburile de mai sus s-a constatat ca doar primul este consemnat în CF, cu mențiunea ca este notata greșit suprafața parcelelor dezmembrate, respectiv în nr. topo 2944/3/1 cu suprafața de 2500 mp (corect 4700 - 1200 = 3500 mp) reînscris în CF nr. 16649 D. în favoarea paratei SC R.

S. ice S. D. .

Cel de al doilea schimb nu este operat în CF, acesta fiind indicat de parți ca s-ar regăsi în folosințele actuale de la fata locului.

Analizând folosințele actuale ale parților sub aspectul suprapunerii pe planul cu nr. topo conform CF expertul a constatat următoarele:Conturul folosinței reclamanților conține o suprafața de 21767 mp, mai scăzuta cu 1733 mp decât suprafața de 23500 mp din t.p. (diferența s-ar datora modului de apreciere a limitei înspre drumul de la vestul parcelei). Întreaga suprafața folosita de reclamanți se suprapune peste: integral nr. topo 2943 si parțial nr. topo 2944, din CF nr. 2545 D. iar din aceasta suprafața o porțiune cu suprafața de 4000 mp a fost intrainata si intabulata în favoarea paratei SC R. ;Conturul folosinței paratei R. conține o suprafața de 4700 mp, identica celei din titlul de proprietate, suprafața care se suprapune integral peste nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D., al antecesorilor reclamanților;Conturul folosinței paratei Cora, cu suprafața măsurata egala celei din t.p., de 3600 mp, se suprapune integral peste parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D., al antecesorilor reclamanților;Conturul de folosința al paratei I., cu suprafața măsurata egala celei din t.p., de 3500 mp, se suprapune în cuantum de 2200 mp peste parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D., al antecesorilor reclamanților si în cuantum de 1300 mp în parcela cu nr. top_, aflata pe limita estica a nr. topo 2944.

Analizând configurația inițiala, rezultata din schița cu punerile în posesie ale terenurilor din titlurile de proprietate de la dosar, rezulta următoarea suprapunere a conturului grafic al parcelelor parților peste cele din planul de carte funciara:Parcela 51 din titlul reclamanților, cu suprafața de 23500 mp, având o suprafața de 24868 mp grafic determinata (+1368 mp), se suprapune peste nr. topo 2943 si parțial nr. topo 2944, din CF nr. 2545 D. ;Parcela 52 din titlul lui R. V., cu suprafața de 4700 mp, având o suprafața de 5023 mp grafic determinata (+323 mp), se suprapune cu suprafața de 5023 mp peste parcela cu nr. topo 2944 din CF nr. 2545 D., a antecesorilor reclamanților;Parcela nr. 53 din t.p. Cora E., cu suprafața de 3600 mp, având o suprafața de 3545 mp grafic determinata -55 mp), se suprapune peste o

porțiune cu suprafața de 2098 mp din parcela cu nr. topo parcela 2944 din CF nr. 2545 D., a antecesorilor reclamanților (restul suprafeței este în parcela cu nr. topo inițial 3940/2945);Parcela nr. 54 din t.p. I. M., cu suprafața determinata grafic egala celei din t.p., de 3500 mp, se suprapune peste o porțiune cu suprafața de 85 mp din parcela cu nr. topo parcela 2944 din CF nr. 2545 D., a antecesorilor reclamanților.

Cumulând suprafețele ocupate de conturul parcelelor paraților de pe schița punerilor în posesie se constata ca acestea ocupa o suprafața totala de 7206 mp din nr. topo 2944 din CF reclamanți. Conturul suprafeței parcelei reclamanților din schița de punere în posesie, cu o suprafața de 24868 mp, indica o diferența de 7503 mp pana la concurenta suprafeței totale din cf a antecesorilor reclamanților, de 32371 mp. Diferența dintre lipsa reclamanților, de 7503 mp si ocuparea constatata la conturul parcelelor paraților de pe schița punerilor în posesie, de 7206 mp, diferența de 297 mp, se datorează abaterilor limitei vestice, dinspre drumul agricol, unde conturul inițial al parcelelor reclamanților se regăsește parțial pe drumul de acces.

Având în vedere ca folosințele actuale de la fata locului diferă de punerile în posesie (în urma schimburilor de terenuri intervenite intre parați), iar schița de punere în posesie prezintă contururi ale parcelelor cu suprafața diferite de cele din t.p, pentru stabilirea suprafețelor pe care se suprapun parcelele din t.p. peste CF 2545 D., s-a procedat la detașarea terenului din zona în conform suprafețelor puse în posesie, începând dinspre drumul de la vest de reclamanți, pana la limita estica a paraților.

În acest mod au fost identificate suprafețele din t.p. în litigiu care se suprapun peste nr. topo din CF 2545 D., ale antecesorilor reclamanților, astfel:Integral parcela 51, cu s = 23500 mp, din t.p. reclamanți;Integral parcela 52, cu s = 4700 mp, din t.p. R. V. ;Partea de 3231 mp din parcela 53, cu s = 3600 mp, din t.p. Cora E. ;Partea de 496 mp din parcela 54, cu s = 3500 mp, din t.p. I. M. .

În concluzie o suprafața de 31927 mp din vechiul amplasament al antecesorilor reclamanților, de 32371 mp (444 mp ocupați de drum), se regăsește în titlurile de la dosar.

La efectuarea lucrărilor de la fata locului si ulterior, la completarea documentarii, reprezentanții comisiei locale au arătat ca au avut în vedere o cota de reducere de cca. 27%, la punerea în posesie a reclamanților, insa aceasta cota de reducere nu se constata în titlurile_ (I. M. 3500 mp) reconstituire drept proprietate pe alt amplasament si_ (R. V., 4700 mp) constituire drept proprietate / specialist.

Este evident că reclamanții în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari aveau posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga parcelă de teren care a fost proprietatea antecesorilor lor, respectiv pentru 31.927 mp.teren. Deoarece reclamanții nu au depus plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene în baza căreia li s-a emis titlul de proprietate_, în intervalul de timp de la data emiterii titlului și până la data la care reclamanții au revendicat în baza Legii 1/2000 diferența de teren, au fost emise pe amplasamentul în litigiu titlurile de proprietate contestate în prezent.

Așa fiind, se va constata că reclamanții în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari înscriși în CF 2545 D. sunt în drept pentru a li se reconstitui proprietate pe 8427 mp. teren (f. diferența între 31.927 mp. teren și

23.500 mp. teren pentru care li s-a emis titlu de proprietate), însă, în prezent a

ceastă reconstituire nu poate fi făcută pe vechile amplasamente deoarece, acestea sunt ocupate de titularii titlurilor de proprietate a căror anulare se solicită în prezent.

Reclamanții nu au făcut dovada prin nici un mijloc de probă că, aceste titluri de proprietate sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare sau că, în cauză sunt incidente motive de nulitate absolută pentru aceste titluri.

Raportat la aceste considerente în temeiul art. 53-58 din Legea 18/1991 s- a admis plângerea și în consecință: s-a modificat hotărârea nr.162/2000 emisă de C. jud. C. astfel: se va reconstitui dreptul de proprietate în favoarea reclamanților pentru 8427 m.p. teren în D., a fost obligată C. locală să procedeze la punerea în posesie și C. județeană să emită titlu de proprietate în favoarea reclamanților.

Pârâții și-au înscris în CF dreptul de proprietate dobândit prin T.P. nr._

, nr._ nr._, în baza sentințelor civile nr.2264/1999, sentința civilă nr. 998/2000, sentința civilă nr. 2739/2004 ale Judecătoriei D., hotărâri care sunt definitive și irevocabile. De menționat că, în sentința civilă nr. 2264/1999 a Judecătoriei D. (dos.acvirat), este parte în proces S. Albinca, astfel că, a ceasta luase la cunoștință la data pronunțării sentinței că, SC.R. S. ice H. S. urma să-și înscrie dreptul de proprietate pentru parcela de teren pentru care mi fuseseră reconstituit dreptul de proprietate pârâtului R. G.V. prin Titlul de proprietate nr._ .

Reclamanții nu au solicitat desființarea hotărârilor judecătorești în baza cărora pârâții și-au înscris în CF dreptul de proprietate.

Așa fiind, au fost respinse capetele de cerere privind anularea titlurilor de proprietate nr._, nr.5453/426, nr._ a contractelor de schimb și a celor privind radierea din CF.

În temeiul art.274 C.pr.civ. au fost obligate C. locală D. și C. județeană C., în solidar, să plătească cheltuieli de judecată părților astfel - reclamantului C. Z. 2430 euro și 9206 lei cheltuieli de judecată, pârâtei I.

M. 3905 lei cheltuieli de judecată, pârâtei O. E. 2975 lei cheltuieli de judecată, pârâtului O. F. 750 lei cheltuieli de judecată, pârâtei SC"R. S. ice H. "S. 1000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1340/2012 a Judecătoria Dej au declarat recurs reclamanții C. Z. V., C. Ș. O., S. I., N. eniko A.

D. M. și DS solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor de cerere privind anularea TP. nr. _

, nr. 5453/426, nr._, a contractelor de schimb și a celor privind radierea din CF,cu cheltuieli de judecată .

Recurenții înțeleg să critice hotărârea instanței de fond, raportat la prevederile art. 304 pct.. 7 și 9 C pr civ .

În mod greșit, instanța de fond apreciază că vechile amplasamente sunt ocupate de titularii titlurilor de proprietate a căror anulare se solicită astfel încat nu pot fi reconstituite reclamanților, că are relevanță juridică faptul că recurenții nu au depus plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene în baza căreia li s-a emis titlul de proprietate_ .

În mod greșit, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că, titlurile de proprietate_, nr. 5453/426, nr._ sunt emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare sau că, în cauză sunt incidente motive de nulitate absolută pentru aceste titluri și în mod greșit, s-a apreciat ca având relevanță juridică faptul că nu au solicitat desființarea hotărârilor judecătorești în baza cărora pârâții și-au înscris în CF dreptul de proprietate pe baza T P atacate .

Antecesorii recurenților, defuncții Fustos Raveca, Fustos F. și S. Albinca -, au depus cereri în anul 1991 la Legea 18 / 1991 în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra terenurilor care le reveneau ca moștenitori ai defuncților Fustos loan și Roza, iar ulterior, defuncta C. Olga, a reiterat cererea antecesorilor săi, la data de 24 februarie 2000 prin cererea adresată Consiliului local al mun. D., înregistrată sub nr. 4373 / 2000 .

Din suprafața de 32 328 m p identificată în raportul de expertiză tehnică ca fiind suprafața reală înscrisă în CF 2544 D. care a aparținut antecesorilor lor

- pentru o suprafață de 23 500 m p a fost eliberat un T P antecesorilor poată, 444 m p sunt ocupați de drumuri, iar suprafața de 8 427 m p se regăsește în titlurile de proprietate a căror anulare o solicită.

Din această suprafață de 32 328 m p, pentru suprafața de 7 000 m p (0,7 ha) au fost "acordate" așa-zise despăgubiri prin Hotărârea nr. 162/19 octombrie 2000 .

Hotărârea nr. 162 / 19 octombrie 2000 este evident nelegală și netemeinică - întrucât, terenul din litigiu este un teren compact, având categoria de folosință "livadă", este FĂRĂ construcții, neridicând astfel nici o problemă a fi restituit în natură, pe vechiul amplasament .

De altfel, din Procesul verbal încheiat la data de 27 octombrie 2000 în Ședința Comisiei locale de fond funciar Dei -rezultă că, "( ) C. a stabilit atribuirea din rezerva de teren la dispoziția Comisiei locale a unei suprafețe echivalente de teren în zona 11 iunie D. ".

Acest aspect este deosebit relevant, întrucât este mai mult decât evident că la momentul la care oricare dintre cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost formulate de antecesorii lor exista teren excedentar la dispoziția Comisiei .

Astfel, dacă pârâții ar fi fost îndreptățiți să li se atribuie teren, trebuia să i se atribuie din rezerva comisiei, iar dreptul de proprietatea al antecesorilor poată trebuie să fie reconstituit asupra întregii suprafețe solicitate. Ca atare TP _

, TP nr.5453/426, TP nr._ au fost eliberate cu încălcarea prevederilor legale în materie, sens în care acestea sunt nule absolut, fiind incidente prevederile art. III, alin 1 lit. a din Legea nr. 169 /1997.

A rezultat în mod indubitabil din Raportul de expertiză că parte din terenul solicitat este cuprins în titlurile de proprietate contestate.

Un argument suplimentar, în ceea ce privește nelegalitatea eliberării titlurilor pârâților, îl constituie și așa-zisa "cotă de reducere", care s-a aplicat doar reclamanților.

Așadar, apreciază că este mai mult decât evident faptul că în speță cele 3 titluri atacate au fost emise cu încălcarea prevederilor legale în materie, acestea fiind nule absolut parțial, atât timp cât: au fost emise în favoarea unor persoane care nu erau îndreptățite, întrucât nu erau moștenitori al antecesorilor recurenților, au fost emise pârâților în condițiile în care terenul a fost revendicat de reclemanți,fiind liber la data solicitării,au fost emise fără aplicarea vreunei cote de reducere spre de osebire de recurenți cărora le-a fost aplicată o cotă de reducere de cca. 27 % .

Cu privire la T.P. eliberat pârâtului R. V. apreciază că în mod evident în condiții nelegale i s-a constituit acestuia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4 700 m p, întrucât suprafața a aparținut antecesorilor recurenților fiind incidente în cauză prevederile art. III, alin 1 lit. a din Legea nr. 169 /1997

.

Mai mult, din dosarul de fond funciar al pârâtului R. V. rezultă faptul că acesta a depus cerere pentru a i se atribui o suprafață de 10 ha însă i s-a atribuit o suprafața de 0,5 ha din care 0,47 ha, din terenul reclamanților.

Cu toate că li s-a pus în vedere celor doi pârâți R. V., respectiv S C R.

S. ice H. Import Export S R L să depună actul prin care s-a transferat dreptul de proprietate de la pârâtul R. V. către pârâta S C R. S. ice H. Import Export S R L, aceștia nu au prezentat actul, iar acesta lipsește inclusiv din dosarul instanței în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 2264/1999 .

Astfel, pe de o parte la baza transferului dreptului de proprietate dintre cei doi pârâți nu există nici un act juridic, iar pe de altă parte dacă ar exista acesta ar fi lovit de nulitate absolută conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 18

/1991.

În mod evident în condiții nelegale i s-a reconstituit pârâtei de rândul I.

M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 496 m p, întrucât și această suprafața a aparținut antecesorilor recurenților fiind incidente prevederile art. III, alin 1 lit. a din Legea nr. 169 / 1997.

Mai mult, după cum rezultă din dosarul de fond funciar al pârâtei I. M., cererea pe care aceasta a formulat-o în vederea reconstituirii dreptului de proprietate nu cuprinde în mod clar și precis locația terenurilor pentru care solicită reconstituirea, expresia adoptată de pârâtă pentru a localiza terenurile solicitate fiind "in zona" .

Pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 496 m p în baza Sentinței civile nr. 2739/2004 pronunțată de Judecătoria Dej, iar în timpul procesului care a format obiectul acestui dosar, au fost chemați în judecată defuncții Fustos I. și Roza, care au fost citați în această calitate pe tot parcursul cauzei, deși erau decedați din anul 1965 șl respectiv din 1968 .

Așadar, nici această sentința judecătorească nu le este opozabilă .

De precizat este că în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pârâta arată că vecinii terenurilor solicitate sunt străbunicii, respectiv bunicii recurenților, astfel că în mod evident nu avea cum să i se restituie pârâtei terenul proprietatea antecesorilor reclamanților .

Apreciază că în condiții nelegale i s-a reconstituit pârâtei I. M. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3 231 m p, întrucât și această suprafața a aparținut antecesorilor recurenților, iar pârâta nu este moștenitoare a acestora, fiind incidente prevederile art. III, alin 1 lit. a din Legea nr. 169 /1997.

Motivarea instanței referitoare la faptul că antecesorii reclamanților sau reclamanții nu au depus plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene în baza căreia, li s-a emis titlul de proprietate_, nu constituie un argument juridic în ceea ce privește atacarea T P emise pârâților prin acțiunea introductivă.

Plângerea împotriva Hotărârii Comisiei județene și respectiv, atacarea unor Titlul de P. constituie căi procedurale diferite care pot fi exercitate concomitent sau separat și independent una față de alta .

Astfel, instanța de judecată sesizată fiind cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unor T P trebuie să analizeze dacă au fost respectate prevederile legale incidente cu privire la eliberarea respectivelor titluri, fiind fără relevanță dacă titularul unei astfel de acțiuni a făcut plângere împotriva Comisiei prin care s-a dispus eliberarea propriului titlu.

Această logică este una eronată, întrucât în caz contrar ar fi imposibil de atacat emiterea unor titluri de proprietate fără respectarea prevederilor legale în materie, dacă nu s-ar fi uzat de procedura plângerii împotriva Hotărârii Comisiei .

Neatacarea hotărârilor judecătorești în baza cărora pârâții și-au înscris dreptul de proprietate nu are relevanță în ceea ce privește aprecierea ca nule absolut parțial a titlurilor din speță eliberate pârâților.

Instanța de fond omite să observe că sentințele judecătorești din speță sunt sentințe declarative de drepturi și nu constitutive, întrucât pun în valoare drepturi ale căror sursă preexistă judecății .

Or, atât timp cât acest drept a cărui sursă preexistă judecății a fost obținut prin încălcarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar și astfel este nul absolut - este evident că sentințele nu au cum să producă efecte juridice în defavoarea reclamanților, nefiindu-le opozabile.

Este real că orice act juridic, inclusiv de natură jurisdicțională, este opozabil terților, însă opozabilitatea este condiționată de cunoașterea actului respectiv, care poate fi realizată în mod simplu (prin orice modalitate de încunoștințare) sau, dimpotrivă, presupune îndeplinirea unor formalități, în absența cărora cunoașterea și deci opozabilitatea, nu pot fi pretinse.

În dosarele amintite antecesorii reclamanților au fost citați, deși erau de mult decedați.

Prin sentința atacată, instanța de fond practic ratifică o "afacere" imobiliară locală ilegală comisă de pârâții R. V. și T. V., care cunoscând în calitatea lor de specialiști - situația și potențialul terenului din litigiu, au dorit și au reușit până în prezent, prin "constituirile" și "schimburile" dubioase care se relevă din probațiunea administrată în prezentul dosar, să-și "adjudece" o parte din acest teren.

Astfel reclamanții, deși sunt persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului -în cazul în care recursul nu ar fi admis, ar fi puși în situația de a accepta un teren "în D. ", fiind practic la "bunul plac" al pârâtelor Comisii în ceea ce privește punerea în posesie faptică.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 112, art. 132 C pr civ, art. 242 alin 2, art. 247, art. 299 C pr civ ; Legea nr. 18 / 1991; Legea nr. 1/2000; Legea nr. 169/1997; Legea nr. 247 / 2005; Legea nr. 7 / 1996; Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin H G nr. 180 /2000, în vigoare la data emiterii Hotărârii a cărei anulare o solicită; Constituția României.

Pârâta C. L. de fond funciar D. a formulat la rândul său recurs împotriva Sentinței civile nr. 1340/2012 a Judecătoriei D. , solicitând admiterea recursului și, în consecință modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții C. Z. V., C. Ș. O., S.

I., N. E. A., D. M. și DS .

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere dând o dispoziție ambiguă în sensul că modifică hotărârea nr. 162/2000 emisă de C. județeană și obligă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru 8427 mp pe raza teritorială a Municipiului D. fără a indica unde anume sau fără a ține cont de prevederile legale.

Antecesorilor reclamanților li s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 5453/434/_ . Prin Hotărârea nr. 162/2000 li s-a reconstituit suprafața de teren cu aplicarea unei cote de reducere de 25% la punerea în posesie și propunerea le despăgubiri pe anexa 39 conform Legii 1/2000 Această reducere cu 25 % s-a aplicat tuturor terenurilor de pe raza Municipiului D. .

Se poate observa că C. locală D. a procedat conform normelor legale prevăzute în legile aflate în vigoare la momentul respectiv, atâta timp cât instanța nu anulează titlurile de proprietate atacate și mai mult, instanța de fond obligă C. să reconstituie dreptul de proprietate reclamanților în D., deci oriunde pe raza municipiului D., fără a ține seama de prevederile Legii 18/1991 care prevede că reconstituirea unde se poate face, se va face pe vechile amplasamente

Atacarea de către reclamanți a actelor emise de comisie nu se mai încadrează în termenul prevăzut de lege, iar invocarea de către reclamanți ca nu au fost înștiințați nu se încadrează în prevederile legale deoarece la momentul soluționării actelor depuse C. nu avea obligativitatea comunicării acestor acte decât celor care domiciliau în raza administrativă a Municipiului D. . Obligativitatea comunicării se prevede doar în Hotărârea 890 din 2005 la art. 27 lit. 7 .

Față de obligarea Comisiei locale D., la plata cheltuielilor de judecată în solidar cu C. J., critică această obligativitate atât sub aspectul părților cărora trebuie să li se achite aceste cheltuieli, cât și a modului de calcul.

Astfel C. locală este obligată să plătească cheltuieli de judecată atât pârâților cât și reclamanților, fără ca pârâții I. M., O. E, O. F. și SC R.

1. ice H. S. să fi cerut acest lucru prin înscrisurile depuse la instanță, în consecință instanța se pronunță pe ceva pentru are nu a fost investită .

   Mai mult invocă și art. 276 din codul de procedură civilă și arată că recurenta a fost obligată la plata unei sume de bani în moneda euro, deși toate plățile către avocat au fost efectuate de reclamant în lei, iar în acel contract nu se specifică cursul de referință în ziua plății.

   În drept: art. 299și următoarele din C.pr.civ., egea nr. 18/1991, art. 276 din C.pr.civ ,Legea nr. 1/2000 Hotărârea 890 din 2005 la art. 27 lit. 7 .

   Pârâta C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a promovat recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând, în temeiul prevederilor art. 299 și urm Cod de procedură civilă în principal casarea sentinței și retrimiterea cauzei instanței de fond pentru rejudecare, în subsidiar admiterea recursului, respingerea acțiunii și exonerarea de la plata în solidar, a cheltuielilor de judecată.

   Potrivit dispozițiilor art. 304 ind. l Cod procedura civilă, " recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele

   Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 304 ind. 9 C.proc civilă

   Hotărârea nr. 162/_ a Comisiei județene C., prin care a fost validată Anexa nr. 39 cuprinzând persoanele fizice cărora li se vor acorda despăgubiri, unde la poziția nr. 10 sunt menționați antecesorii reclamanților, a fost atacată doar în prezenta cauză, cu mult peste termenul legal prevăzut de legiuitor, motiv pentru care reiterează excepția tardivității introducerii cererii.

   1. locală a procedat în mod legal, a afișat la loc vizibil anexa litigioasă, la sediul primăriei pentru aducerea la cunoștința celor interesați .

      La data afișării Hotărârii nr. 162/_ a Comisiei județene C., era în vigoare H G 131/1991 astfel cum a fost modificată și completată prin H G 180/2000, hotărâre prin care s-a aprobat regulamentul de aplicare a Legii 18/1991, rep. modificată prin Legea 169/1997 și Legea 1/2000

      Din art.29, rezultă că, obligația de comunicare în scris, revenea doar persoanelor care au formulat contestații. Persoanele care nu au formulat

      contestații, se prezuma că au fost de acord cu soluția de acordare de despăgubiri, anexele validate conform legii trebuind doar afișate.

      Doar ulterior prin dispozițiile art. 27 din H.G. nr. 890/2005 s-a statuat obligația de comunicare a anexelor persoanelor care nu au domiciliul în localitatea unde se afișează anexele.

      Așa fiind, instanța de fond în mod eronat și nelegal a dat aplicabilitate dispozițiilor art. 27 din H.G. nr. 890/2005, întrucat acesta soluție, încalcă principiul neretroactivității legii.

      Faptic, antecesorii reclamanților au fost de acord cu suprafața care le-a fost retrocedată, aceasta fiind mai mică față de suprafața deținută anterior colectivizării, suprafața fiind diminuată cu 25%, coeficient care s-a aplicat de C. locală D. la nivelul întregii unității teritorial administrative.

      Totodată, după cum a decurs procedura de reconstituire, rezultă că antecesorii reclamanților au fost de acord și cu propunerea de acordare de despăgubiri, fiind înscriși în anexa de despăgubiri, fără să depună vreo contestație la aceea dată. Doar ulterior, reclamanții au contestat în prezenta cauză, soluțiile date de cele două comisii, însă apreciază că este cu prisosință tardiv, termenul prevăzut de actul normativ mai sus expus, fiind termen de decădere din dreptul de a mai face contestație Acesta poziție este unanime în practica judiciară din țară, în caz contrar acceptarea unor astfel de contestații, ar conduce implicit la punerea în pericol a stabilității circuitului civil a terenurilor din România.

      În acest fel, se impune a se respinge pe cale de excepție, cererea privind anularea Hotărârii nr. 162/_ a Comisiei județene C. .

      Menținerea acestei hotărârii are ca finalitate acordarea de despăgubiri reclamanților, în condițiile legii și pe cale de consecință menținerea ca fiind valide titlurile de proprietate emise în favoarea celorlalți pârâți și respingerea acțiunii reclamanților, întrucât aceștia nu pot beneficia atât de acordarea de despăgubiri, cât și de reconstituirea în natură a suprafeței litigioase, în natură pe un alt amplasament "în D. "

      Instanța a dat ceea ce nu s-a cerut, fiind aplicabile astfel, prevederile art.

      304 pct. 6 Cod proc. Civilă.

      Inițial reclamanții au solicitat anularea titlurilor de proprietate emise în favoarea pârâților care dețin titluri de proprietate pentru amplasamentele din vechiul CF 2545 D., radierea înscrierii acestor titluri în Cartea funciară și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7 911 mp pe vechiul amplasament Apreciază că, prin extinderea și precizarea de acțiune, reclamanții au solicitat reconstituirea pe vechiul amplasament, ulterior anulării titlurilor de proprietate atacate. Chiar dacă în petitul nr. 9 al precizării de acțiune se solicită reconstituirea asupra suprafeței de 7911 mp, cităm "în D. ", nefăcându-se mențiunea ca aceasta să fie pe vechiul amplasament, în motivele acțiunii se indică acest lucru.

      Reclamanții au solicitat pe tot parcursul derulării procesului, ca reconstituirea să se facă pe vechiul amplasament, au susținut că titlurile sunt emise nelegal, depunând în acest sens probe și fiind efectuată în cauză o expertiză judiciară, tocmai în acest sens .

      Apreciază, că în mod nelegal instanța a dispus reconstituirea pe un alt amplasament, contrar cerințelor cu care aceasta a fost investită de către reclamanți .

      Sentința instanței de fond este criticabilă și nelegală, raportat și la cheltuielile de judecată acordate, prin care au fost obligate cele două comisii,

      locală și municipală, să plătească cheltuieli de judecată nu doar reclamanților ci și celorlalți pârâți din cauză, aplicabile fiind dispozițiile art. 304 pct.6 Cod proc civilă .

      Soluția dată de instanța de fond pentru acordarea acestor cheltuieli de judecată, este criticabilă sub trei aspecte.

      Atâta timp cât titlurile de proprietate și actele subsecvente acestora au fost menținute, înseamnă că soluția celor două comisii de acordare de despăgubiri este legală, având în vedere și faptul că la nivelul întregii unității administrative s-a aplicat un coeficient de reduce de 25% ( diferența până la 27% cât a stabilit expertul, este conform expertizei, o porțiune care este drum), C. locală nedeținând teren pentru a le fi acordat diferența pe un alt amplasament Rezultă în acest fel, lipsa de culpă a celor două comisii, iar pe cale de consecință, acestea nu trebuiau obligate la plata cheltuielilor de judecată.

      Pârâții de rând 3-7 au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ,nu și a celor două comisii, instanța dând în acest fel ceea ce nu s-a cerut.

      Cele două comisii au fost obligate să plătească cheltuieli de judecată și în moneda Euro, nu doar în lei, iar la dosarul cauzei, chitanțele prin care s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată sunt în lei.Transformarea acestor sume de bani, din lei în euro, a fost făcută de apărătorul reclamanților după bunul plac, neexistând depus la dosar un curs al BNR, care să indice cursul lei/euro, din ziua plăților .

      Sub alt aspect, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., nu are personalitate juridică, având doar atribuții administrativ-jurisdicționale în acest sens, precizăm că în conformitate cu prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 rep., cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că în limitele competenței sale, C. județeană de fond funciar constituie o autoritate publică cu activitate administrativ- jurisdicțională, și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, are calitate procesuală pasivă, și când este cazul are calitate procesuală activă, fiind reprezentate legal de către prefect, sau pe baza unui mandat convențional, de către unul din membri

      Având în vedere prevederile art. 2 alin 3 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată, coroborat cu prevederile art. 21 alin 3 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale

      De asemenea art. 22 din Legea nr. 500/2002 cu modificările și completările ulterioare, prevede în mod expres obligativitatea ordonatorilor de credite de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor respective și cu respectarea dispozițiilor legale

      Într-adevăr, chiar dacă prin Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat faptul că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile celor două comisii de fond funciar, precizăm faptul că pârâta nu are personalitate juridică și nu are buget propriu de venituri și cheltuieli, iar legiuitorul nu a stabilit și modalitatea concretă de plată a unor eventuale cheltuieli de judecată

      Dispozițiile legale creează acestor organe de aplicare a legii, care nu au personalitate juridică, numai o poziție procesuală sui-generis, derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă

      Această sintagmă "în limitele competențelor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă", stabilită în mod expres de legiuitor, conduce la ideea că aceste comisii județene participă la procesul civil ca organe stabilite să aplice și totodată să vegheze la aplicarea prevederilor legii, cu un statut de oficialitate .

      Concepția legiuitorului potrivit căreia comisiile acționează din "oficiu" exclude răspunderea lor procesuală în sensul prevederilor art. 274 C proc Civ, deoarece cel obligat la o diligentă funcțională, nu poate fi ținut răspunzător de rezultatul acțiunii sale fără o dispoziție expresă a legii .

      Așadar, din practica judiciară a unor instanțe de judecată din țară reiese în mod clar ideea că nu se poate reține culpa Comisiei județene în sensul prevederilor art. 274 C proc Civ, în litigiile având ca obiect plângerea formulată în condițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 rep, aceasta analizând, conform atribuțiilor sale prevăzute de lege, propunerile făcute de C. locală cu privire la modalitatea de stabilire a dreptului de proprietate, aceasta neputând fi în culpă în ceea ce privește modul de reconstituire a dreptului de proprietate, procedând doar la analiza documentației întocmită și înaintată de către C. locală

      Invocă totodată și dispozițiile art. 4 alin (2) din Hotărârea nr. 890 din 4 august 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor .

      Din acest articol de lege rezultă faptul că, acest colectiv de lucru constituit, nu este angajat în cadrul comisiilor județene (care nu sunt instituții, sau autorități, în înțelesul legii), ci este format numai din persoane delegate pentru îndeplinirea atribuțiilor care mi revin prin lege acestor comisii .

      Consideră totodată că nu poate fi reținută nici culpa recurentei deoarece, potrivit prevederilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, rep, coroborat cu art. 34 pct. 1 din Regulamentul aprobat prin H G nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți poate avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.

      De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 5 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea amplasamentului suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, înscrierea persoanelor îndreptățite în anexele prevăzute de regulament, cu suprafața și amplasamentul stabilite conform planului de delimitare intră în atribuțiile exclusive ale Comisiei locale Mai mult, conform art. 36 din H G nr. 890/2005, pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, C. județeană emite titlurile de proprietate .

      Prevederile art. 6 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890//2005 stabilesc limitativ atribuțiile Comisiilor județene de aplicare a legilor fondului funciar .

      Având în vedere aceste prevederi legale, C. județeană validează sau invalidează situațiile definitive înaintate de către comisiile locale de fond funciar, iar în baza procesului-verbal de punere în posesie emite titlul de proprietate.

      Consideră că atât timp cât recurentei nu i-au fost alocate expres fonduri pentru achitarea unor eventuale cheltuieli de judecată, nu se poate justifica nici plata altor taxe sau cheltuieli (de exemplu: taxe de timbru, cheltuieli de executare, etc.…)

      În drept, s-au invocat prevederile art. 277, 304 C.pr. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 245/2005, Legea nr. 340/2004; H G nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, O G nr. 69/2000, modificată și completată prin O U G nr. 24/2001, aprobată prin Legea nr. 263/2001, Legea 146/1997 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005, HG 131/1191 modificată și completată prin HG 181/2000, HG 1171/2001.

      Intimații I. M., O. F. au formulat întâmpinare față de recursul promovat de reclamanți, solicitând respingerea recursului ,ca nefondat ,cu obligarea reclamanților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată .

      În primul rând este extrem de important sa se sublinieze faptul ca recurenții nu au solicitat ,prin nici un capăt de cerere obligarea comisiilor la punerea în posesie și emitere de titlu, pe vechile amplasamente ale antecesorilor lor. Se remarca faptul ca sentința nu este criticata cu privire ia dispoziția de a se reconstitui drept de proprietate și pune în posesie ,pe 8427 mp aflați în raza Municipiului D. aspect din care rezulta ,în combinație cu inexistenta vreunui petit cuprinzând solicitare de atribuire în natura pe vechile amplasamente ,ca recurenții critica inutil sentința fondului din acest punct de vedere ;dacă se examinează petitele ultimei precizări de acțiune din data de_ ,comparativ cu dispozitivul sentinței atacate ,rezulta ca instanța a acordat tot ce au cerut recurenții, adică drept de proprietate cu punere în posesie pe raza Municipiului

   2. .

      În al doilea rând ,sub aspectul Hotărârii nr.162/2000, prin care recurenților li se recunoaște dreptul de proprietate pentru cei 7000 mp solicitați - sunt de examinat prevederile legale sub imperiul cărora au acționat intimatele comisii și respectiv recurenții,adică sub egida lui HG nr. 131/1991 modificata și completata prin HG nr. 180/2000 ,combinat cu prevederile HG nr. 1172/2001 .

      Intimatele comisii au procedat corect,pe de o parte ,iar pe de alta parte, recurenții sau antecesorii lor nu au contestat Hotărârea nr. 162/2000 atitudine din care rezulta ca aceștia au acceptat despăgubirile în loc de teren. Faptul ca în toata perioada cuprinsă intre_ și momentul anului 2008 ,când aceștia au solicitat prin modificarea de acțiune după casare cu trimitere (modificare de altfel inadmisibilă ),recurenții nu au atacat soluția cu despăgubiri conduce la concluzia ca titlurile de proprietate ,atât cel din 1994,cat și cele ulterioare au fost legal emise.

      În perioada 1991, momentul anului 2008 reclamanții nu au atacat nici suprafața acordata lor ,în natura ,de 23 500 mp, nu au făcut plângere împotriva cuantumului de suprafața acordat în natura ,sau împotriva soluțiilor comisiilor

      ,de validare a terenurilor acordate intimatei I. M. respectiv defunctei Cora E.

      .

      Intimata I. M. nu este o persoana neîndreptățita la dobândirea dreptului de proprietate ,cum pretind recurenții deoarece antecesorii săi Mathe au avut proprietate intabulata ,acest teren fiind solicitat de ea ,cu schimburile ulterioare cu intimatul T. ,iar defuncta Cora E. născuta Mathe E. a fost și ea o persoana direct îndreptățită, însă nu a cerut un teren după vreun antecesor ci în numele sau propriu.

      La data când a fost emis în favoarea recurenților titlul lor de proprietate aceștia nu au contestat nici suprafața pusa în posesie ,ca fiind inferioara aceleia cerute ,după cum nu au avut nici un demers legal,inclusiv procesual de a ataca prin plângere reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea I. M. și Cora

   3. ,primul lor demers fiind acela din 2008 ,din prezentul dosar.

Mai mult atunci când s-a cerut în 2000 suprafața de 7000 mp ,a rezultat ca recurenții au inteles să beneficieze de prevederile noii legi funciare și și-au suplimentat cererea din 1991,ceea ce duce inca o data la concluzia ca în mod conștient ,în perioada 1991-2000 ,s-au mulțumit cu ceea ce au cerut și au primit inițial.

După ce au formulat cererea din 2000 recurenții nu au înțeles sa atace hotărârea de despăgubiri.

Dacă se observa în titlul I. M. gradul de suprapunere cu terenul

pretins de recurenți este pentru suprafața de 496 mp ,iar în ce o privește pe Cora E. ,este vorba de o suprafața de 3231 mp. Niciodată intimatele nu au pretins a fi în legătura de rudenie cu familia recurenților ,dar au pretins ca au avut de pe urma propriei familii terenuri intabulate invecinate cu ale reclamanților și condiția impusa de aceștia pentru a fi nule titlurile ,nu este suficienta trebuind a fi analizate și alte aspecte, așa cum s-a arătat anterior.

Consideră că în contextul în care recurenții nu au expus temeiul juridic pentru rectificările CF solicitate ,ca și în contextul în care nu isi pot releva un real interes în atacul asupra titlurilor ,fata de faptul ca nu au solicitat punere în posesie pe vechile amplasamente ,nu are nici o relevanta susținerea acestora cu privire la sentințele care au condus la intabulare.

Recurenții nu au criticat hotărârea fondului din punct de vedere a dispoziției de respingere a pețitelor vizând nulitatea absoluta a contractelor de schimb, atitudine din care rezulta ca aceștia și-au însușit punctul de vedere al instanței cu privire la legalitatea contractelor de schimb și intabularea acestora .

Nici un petit al recurenților nu solicita punere în posesie pe vechile amplasamente, ca atare recurenții nu sunt îndreptățiți sa critice sau sa li se admită un eventual recurs ,din acest punct de vedere ,instanța de fond acordându-le exact cum au cerut.

În drept, dispozițiile legilor funciare ,art.308 alin. 2C pr civ, art. 312 C pr

civ .

Intimații I. M. și O. F. au formulat întâmpinare și față de

recursul formulat de C. J. C. Pentru R. Drepturilor De P. Privata A. T., solicitând instanței admiterea în parte a acestui recurs

,cu obligarea reclamanților-recurenți la plata cheltuielilor de judecată.

Atâta timp cât reclamanții nu au formulat contestație împotriva soluției locale de a fi trecuți la despăgubiri pentru terenul pe care il solicita,adică pentru cei 7000 mp ,lăsând la o parte ca li s-a acordat 8427 mp ,recurenta nu avea obligația sa comunice Hotărârea nr. 162/2000 ,iar lipsa contestării valorează acord al reclamanților la adresa soluției de a fi introduși în tabelul cu despăgubiri

.

Consideră însă că nu sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 6 C pr civ

,deoarece instanța a acordat exact ceea ce s-a cerut, dacă se compara petitul nr. 11,12 din precizarea de acțiune depusa la data de_ ,cu dispozitivul hotărârii. Faptul ca reclamanților li s-a încuviințat o expertiza topo, nu a făcut decât sa releve unde sunt terenurile avute anterior de către antecesorii reclamanților.

Sunt de acord cu privire la critica hotărârii din punct de vedere al obligării recurentei ,în solidar cu cealaltă comisie la plata cheltuielilor de judecata comise de parați.

În drept, au fost invocate dispozițiile legilor funciare ,art. 308 alin. 2 C pr civ ; art.312 C pr civ .

Intimata S C R. S. ice H. Import Export S R L a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamanți, solicitând respingerea acestuia, cu consecința obligării recurenților la plata cheltuielilor de judecata în recurs.

Unele dintre argumentele expuse în pag 3-4 din recurs sunt irelevante, în condițiile în care instanța de fond a reținut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la reconstituire, în calitate de moștenitori a foștilor proprietari tabulari, reținând totodată ca antecesorii acestora au formulat cereri de reconstituire în anul 1991.

Însă, în mod justificat instanța de fond a ținut seama de împrejurarea ca și parații au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, "cererile lor fiind înregistrate în luna martie 1991" (pag 4) Astfel, asa cum a reținut și instanța de fond, R. V. a formulat cerere pentru 10 ha teren (fila 48 din dosar)

Terenul este situat în extravilan, context în care nu era obligatorie punerea în posesie pe vechiul amplasament

Prin urmare, în mod legal s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea paratului R. V., întrucât acesta a lucrat mai mult de 3 ani în asociații cooperatiste, astfel ca a beneficiat de prevederile art. 19 alin 1 din Legea nr. 18/1991.

Punerea în posesie a tuturor persoanelor care au avut teren în livada de la Viile D. ului s-a făcut cu acordul tuturor, inclusiv al antecesorilor reclamanților, cu luarea în considerare a faptului că livada era pe rod și ca trebuia lucrata, astfel că prevala interesul lucrării în comun a acestei livezi, în cadrul asocierii create, și nu punerea în posesie pe vechiul amplasament.

Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 (invocate de recurenți), stabilirea dreptului de proprietate se face nu doar prin reconstituirea, ci și prin "constituirea" dreptului de proprietate, iar de prevederile acestei legi pot beneficia nu doar persoanele cărora le-au fost preluate terenurile sau moștenitorii acestora, ci "și alte persoane anume stabilite.Prin urmare, acest text de lege se aplica în egala sensul și paratului R. V., care a lucrat mai mult de 3 ani în asociații cooperatiste .

Împrejurarea ca pe terenul respectiv nu sunt amplasate construcții nu înseamnă ca acesta este liber din punct de vedere juridic, în condițiile în care, pe aceleași amplasamente au fost eliberate, în mod legal, titluri de proprietate în favoarea paraților .

Contrar susținerilor recurenților, nu prezintă relevanta, raportat la anul 1991, faptul ca în procesul-verbal din_ (fila 469) s-a făcut referire la existenta unor suprafețe de teren în rezerva, la dispoziția Comisiei locale .Faptul ca în anul 2000 existau suprafețe de teren la dispoziția Comisiei nu înseamnă ca situația era aceeași și în anul 1991, când s-au formulat cereri de constituire/reconstituire și de către parați

Nu se poate susține ca nu ar prezenta relevanta juridica faptul ca reclamanții ori antecesorii acestora nu au depus plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene în baza cărora li s-a emis titlul de proprietate_ .

In condițiile în care antecesorii reclamanților nu au cerut modificarea hotărârii Comisiei Județene în sensul de a le fi restituita în natura, pe vechiul

amplasament, întreaga suprafața pentru care au formulat cerere de reconstituire în anul 1991, în mod implicit au acceptat ca reconstituirea pe vechiul amplasament sa se facă doar pentru suprafața de 2,43 ha pentru care li s-a emis titlul de proprietate în anul 1994

Este reala susținerea recurenților potrivit căreia plângerea împotriva hotărârii Comisiei județene și acțiunile în anularea titlurilor de proprietate constituie cai procedurale diferite .

Însă, și în cazul acțiunilor vizând anularea titlurilor de proprietate reclamantul trebuie sa justifice un interes născut, legitim și actual .

Or, cată vreme în anul 1994 antecesorii reclamanților au acceptat reconstituirea pe vechile amplasamente doar cu privire la suprafața de 2,43 ha (prin neatacarea hotărârii Comisiei județene), reclamanții nu justifica interes în a solicita anularea unor titluri de proprietate eliberate în favoarea unor terțe persoane.

Dacă s-a avut în vedere cazul de nulitate prevăzut la art. III, alin 1, lit. a, punctul (ii), relevam ca acest text de lege nu este aplicabil terenurilor situate în extravilanul localităților, cum este cazul în speța, ci doar terenurilor intravilane

Împrejurarea ca nu s-a procedat la punerea în posesie a antecesorilor reclamanților pe vechiul amplasament nu se încadrează intre cazurile de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997

Nu exista motive pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 5453/427 din data de_, eliberat pe numele paratului R.

V., pentru suprafața de 4 700 mp, înscris în C F nr. 16649 D., nr. topo 2944/3 . așa cum s-a arătat anterior, titlul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data eliberării, conform art. 19 alin 1 din Legea nr. 18/1991

Faptul ca prin raportul de expertiza efectuat în cauza s-a constatat ca exista suprapunere de terenuri nu poate conduce automat la concluzia nevalabilității titlului de proprietate eliberat în favoarea paratului R. V., cată vreme nu era obligatorie reconstituirea pe vechiul amplasament pentru terenurile situate în extravilan.

Nici motivul invocat de recurenți privitor la aplicarea sau neaplicarea cotei de reducere nu constituie motiv de nulitate a titlului de proprietate eliberat în favoarea paratului R. V. .

Aspectele invocate de recurenți în pag 7 din recurs, referitoare la transferul dreptului de proprietate dintre R. V. și subscrisa S C R. S. ice H. Import Export S R L nu prezintă relevanta sub aspectul valabilității titlului de proprietate eliberat în favoarea paratului R. V. .

Contrar susținerilor recurenților, instanța de fond nu a făcut referire la hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pentru a argumenta valabilitatea titlurilor de proprietate Acest argument a fost invocat pentru a justifica respingerea petitelor referitoare la: anularea transferului dreptului de proprietate dintre paratul R. V. și intinamtă, anularea contractelor de schimb și radierea înscrierilor în cartea funciara .

Transferul dreptului de proprietate asupra parcelei în suprafața de 4 700 mp, cu nr. topo 2944/3, înscrisa în C F nr. 16649 D., s-a realizat în baza sentinței civile nr. 998/2000, pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr. 629/2000 (filele 93-94 din dosarul cauzei) .

Nu era posibil ca în dosarul nr._ al Judecătoriei D. sa se dispună anularea sentinței civile nr. 998/2000, sentința care este definitiva și irevocabila, are putere de lucru judecat intre părțile din proces și valoarea unui înscris

autentic, producând efectele prevăzute de art. 1173 alin 1 din vechiul Cod civil .

O hotărâre judecătoreasca nu putea fi anulata de o instanța de prim grad de jurisdicție, ci pentru desființarea ei trebuiau sa fie exercitate căile de atac la instanța superioara, în termenul și în condițiile stabilite de Codul de procedura civila . Or, antecesorii reclamanților sau reclamanții nu au uzat de aceasta posibilitate.

Schimbul de teren dintre subscrisa S C R. S. ICE H. IMPORT EXPORT S R L și T. V. s-a realizat în baza sentinței civile nr. 720/2003, pronunțata de Judecătoria Dej în dosarul nr. 466/2003 și nu este posibil ca în aceasta cauza sa se dispună anularea sentinței civile nr. 720/2003, sentința care are valoarea unui contract de schimb încheiat în forma autentica .

În drept, au fost invocate prevederile art. 308, 312 și 274 din vechiul Cod de procedura civila .

Recurenții - reclamanți au formulat întâmpinare față de recursul formulat de către recurenta - pârâtă C. J. Pentru Stabilirea D. De P. Privată A. T. C. , solicitând respingerea acestuia ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.

Astfel, reclamanții au luat la cunoștință despre conținutul Hotărârii nr.

162 / 19 decembrie 2000 și a Anexei 39, doar la data de_, cu ocazia studului doarului la arhivă.În consecință, în termen legal, au solicita instanței anularea Hotărârii.

Cota de reducere a fost aplicată exclusiv reclamanților și într-o cotă mai mare decât cea indicată de recurenta - pârâtă, iar celorlalți pârâți nu li s-a aplicat deloc o astfel de reducere la punerea în posesie.

În legătură cu propunerea de despăgubire prevăzută în Hotărârea nr. 162/2000, această despăgubire nu s-a mai realizat deoarece, nu a mai fost pusă niciodată în executare

Cu privire la faptul că s-ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, se impune respingerea, sub rezerva criticilor aduse de reclamanți în cadrul motivelor din recursul pe care l-au promovat. Reclemanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, tocmai pentru că în speță este vorba de un teren valoros.

În ceea ce privește așa-zisa "lipsă de culpă a celor două comisii", apreciază că această critică trebuie respinsă, întrucât este evident faptul că cele două comisii sunt căzute în pretenții, sens în care au și fost obligate la plata cheltuielilor de judecată.

În speță, acțiunea reclamanților a fost admisă doar în parte, apreciază că soluția instanței fondului a fost pronunțată cu aplicarea art. 274 coroborat cu art. 276 C pr civ .

Cu privire la aspectul că recurenta, cât și recurenta-intimată C. locală au fost obligate să plătească cheltuieli de judecată și în monedă Euro, nu doar în lei, arată faptul că: acestea sunt absolut dovedite prin înscrisurile justificative anexate la dosarul cauzei.

Astfel, temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșând o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze

Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este una bivalentă, cheltuielile de judecată reprezentând prejudiciul cauzat de culpa procesuală și

totodată despăgubirile pe care partea care a căzut în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți .

Conform notei privind cheltuielile de judecată suportate de reclamantul C.

Z., onorariul forfetar achitat a fost stabilit la suma de 2430 Euro (cu TVA inclus), la care s-a adăugat un onorariu/termen de judecată și deplasare de 200 lei, în sumă totală de 3 650 lei (cu TVA inclus).

Cât privește cursul valutar la care s-a făcut transformarea în lei, a fost făcută având în vedere cursul valutar Euro - Leu de la data achitării onorariului de avocat forfetar.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 în sensul acestei legi, C. locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar C. județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională, aceste comisii având, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat, iar prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.

Aceste dispoziții legale, nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există alte dispoziții care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuiel,i în condițiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, astfel încât recursul declarat de către C. J. se este nefundat și sub acest aspect .

Existența unei jurisprudențe care "împărtășește" punctul de vedere al recurentei (jurisprudență care de altfel nu a fost anexată de către recurentă) nu reprezintă izvor de drept .

În drept: art. 115-118, art. 242 alin 2, art. 274, art. 276, art. 299 și urm, Legea nr. 18 / 1991; Legea nr. 1 / 2000; Legea nr. 169 /1997; Legea nr. 247 / 2005; Legea nr. 7 /1996; Constituția României .

Reclamanții au formulat întampinare și față de recursul declarat de parata

C. locală D. de fond funciar, solicitand respeingerea acestuia ca nefondat.

În motivare s-a arătat că Hotărarea nr.162/2000 este nelegală deoarece terenul în litigiu este unul compact, liber, veridicand probleme restituirea în natură.

În continuare s-au reiterat în esență, susținerile din întampinarea formulată față de recursul promovat de parata C. județeană C., precum și cele din recursul declarat de reclamanți, referitoare la cota de reducere, la incidența dispozițiilor art.III al.1 lit.a din Legea nr.169/1997, la data promovarea în termen a contestației precum și la temeinicia acordării cheltuielilor de judecată.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul reține următoarele:

Dat fiind faptul că prin recursul declarat de parata C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost reiterată excepția tardivității contestației împotriva Hotărarii nr.162/2000 a acestei comisii, se impune analizarea cu prioritate, a acesteia.

Prin Hotărarea nr.162/_ emisă de C. județeană C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost validat tabelul anexă nr.39 cuprinzand persoanele fizice pentru care nu există suprafețe de teren agricol pentru restituirea integrală a proprietății, solicitate, cărora li se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedată, tabel în care, la poziția

nr.10 figurează reclamanții cu suprafața de 0,70 ha în extravilan (f.390-391 Vol.II dosar fond).

Dispozițiile art.53 din Legea nr.181/1991 în forma în vigoare la data emiterii Hotărarii nr.162/2000 prevăd că " (1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Impotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a carei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.";

În cauză, se constată că Hotărarea nr.162/2000 nu a fost comunicată reclamanților pană la momentul demarării prezentului litigiu.

Cu toate acestea, la data de_ hotărarea amintită a fost depusă la dosar de către C. locală D. ,împreună cu tabelul anexă, iar la termenul de judecată din data de_, a fost prezent reclamantul C. Z., astfel cum atestă încheierea de ședință de la acea dată (f.419 vol.II dosar fond).

Față de cele ce preced, tribunalul consideră că reclamanții, care aveau termen în cunoștință, iar unul dintre ei a fost chiar prezent în fața instanței, aveau cunoștință de la data de_ de Hotărarea nr.162/2000 și de conținutul acesteia.

Se impune precizarea că este lipsit de relevanță faptul că avocatul reclamanților nu a fost prezent la acel termen de judecată ,întrucat legea condiționează luarea la cunoștință a actului atacat de către cei pe care actul, în speță hotărarea, îi privește și nu de către reprezentantul acestora.

Față de aceste rețineri este lipsită de suport probator, susținerea recurenților reclamanți în sensul că au luat la cunoștință despre conținutul hotărarii doar la data de_ la arhiva instanței, de vreme ce hotărarea a fost depusă la dosar în data de_ .

În raport de acest moment, formularea precizării de acțiune prin care s-a solicitat anularea Hotărarii nr.162/2000 a Comisiei județene C., doar la data de_, apare ca fiind făcută cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.52 din Legea nr.18/1991 rep. anterior citat.

Se observă totodată, că existența acestei hotărari a comisiei județene a fost adusă pentru prima dată în discuție în prezentul litigiu, chiar din primul ciclu procesual, la data de_ cand, prin întampinarea depusă de C. J. C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a menționat în mod explicit că antecesorii reclamanților au fost înscriși cu suprafața de 0,70ha în anexa 39 la poziția 10 pentru despăgubiri în baza Legii nr.1/2000, anexă validată prin Hotărarea nr.162/_ (f.72 dosar nr._ al Judecătoriei D. ).

Reclamanții au formulat răspuns la această întampinare, exprimandu-și poziția într-un mod neechivoc față de propunerea de acordare de despăgubiri, în sensul respingerii acesteia, așa cum rezultă din înscrisul intitulat »Observații » depus de ei la data de_ (f.80-82 dosar nr._ al Judecătoriei D. ).

Ca atare, există indicii că reclamanții au avut cunoștință despre existența hotărarii contestate și a conținutului ei încă din anul 2007, în timpul derulării primului ciclu procesual, astfel încat depunerea la dosar a acesteia la data de _

, creează certitudinea că cel tarziu la termenul de judecată din_, au cunoscut conținutul ei.

În condițiile în care s-ar admite că termenul de contestare curge de la comunicarea hotărarii, deși reclamanții au avut cunoștință despre existența și conținutul acesteia anterior, ar însemna ca partea să își aleagă momentul la care să formuleze calea de atac, ceea ce nu poate fi admis.

T. ul mai reține că o concluzie contrară celei de mai sus ar încălca principiul securității juridice, în condițiile în care reclamanții au beneficiat în mod efectiv de dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și stabilit prin jurisprudența CEDO, deoarece aceștia au luat cunoștință efectiv de hotărarea atacată, însă nu au formulat calea de atac în termenul legal din lipsă de diligență.

A recunoaște reclamanților dreptul de promova contestație împotriva unei hotărari emise în urmă cu mai mult de 12 ani și cu depășirea termenului de 30 de zile de la data la care s-a stabilit că aceștia au luat la cunoștință de hotărare, ar fi evident contrar principiului securității juridice.

Pentru toate aceste motive, tribunalul, va admite excepția tardivității cererii privind anularea Hotărarii Comisiei Județene pentru Stabilirea D. de P. asupra T. C. nr.162/_ .

Sub aspectul obligativității urmării procedurii instituite de art.53 al.2 din Legea nr.18/1991 se reține că legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să le conteste în condițiile precis determinate de lege.Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau de punerea în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a fondului funciar, anterior emiterii titlului de proprietate.După eliberarea titlului de proprietate asemenea contestații nu sunt posibile întrucat acceptarea lor ar presupune o eludare și nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății

Aspectele contestate de reclamanții recurenți puteau fi soluționate numai pe calea plangerii împotriva hotărarii comisiei județene, plangere pe care, așa cum s-a arătat, nu au formulat-o în termenul legal.

În aceste condiții, soluția asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate a reclamanților pentru diferența între suprafața solicitată și cea reconstituită prin TP. nr.5453/434/_, atat sub aspectul întinderii cat și sub aspectul naturii măsurii reparatorii, rămane cea stabilită prin Hotărarea nr.162/2000 a Comisiei județene C., respectiv acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 0,70 ha .

În acest context urmează a se analiza solicitarea recurenților reclamanți cu privire la anularea titlurilor de proprietate contestate prin prezentul demers judiciar.

Potrivit art.III al.2 din Legea nr.169/1997 nulitatea poate fi invocată de către primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.

Această din urmă categorie o constituie persoanele care au fost prejudiciate prin actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate.

În speță, reclamanții sunt beneficiarii titlului de proprietate nr.5453/434/_ pentru suprafața de 2,43 ha precum și a despăgubirii pentru diferența solicitată, conform Legii nr.1/2000, de 0,70 ha în temeiul Hotărarii nr.162/2000 a Comisiei Județene C. .

Reamintind că hotărarea menționată nu a fost atacată cu succes, rezultă că cererile reclamanților au fost satisfăcute ,și ca atare, nu mai pot pot emite pretenții asupra terenurilor reconstituite paraților intimați prin titlurile de proprietate atacate, ei nemaiavand vocație la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri.

În concluzie, este nefondată solicitarea reclamanților privind anularea titlurilor de proprietate nr._, nr._ și nr._ .

În plus, probatoriul adminsitrat în cauză a relevat că titlurile de proprietate nr._, și nr._ au fost emise în baza cererilor de reconstituire formulate în temeiul Legii nr.18/1991 de moștenitoarea I. M. după antecesorii săi, și respectiv de Cora E., ca titulară a dreptului de proprietate anterior cooperativizării, iar simpla suprapunere a terenului reconstituit acestora cu cel pretins de reclamanți nu este suficient pentru a conduce la anularea titlurilor intimatelor, în contextul în care reclamanții nu și- au dovedit, în condițiile legii, îndreptățirea.

Aceeași este și situația titlului de proprietate nr._ emis pe seama lui

R. V., cu diferența că acesta a dobandit prin constituire dreptul de proprietate în temeiul prevederilor art.19 al.1 din Legea nr.18/1991,. Totodată, cum terenul atribuit acestuia se află în extravilan, este exclusă incidența art. III al.1 lit.a( pct.(ii) .

În condițiile în care este nefondată solicitarea de anulare a titlurilor de proprietate atacate, în mod corect a statuat prima instanță asupra respingerii cererii de anulare a actelor subsecvente și a operațiunilor de carte funciară aferente.

Așa fiind, avand în vedere considerentele și temeiurile legale expuse, apreciind că prima instanță a respins în mod greșit excepția tardivității plangerii împotriva Hotărarii nr.162/2000, aplicand greșit legea, tribunalul, admițand această excepție, va admite în temeiul dispozițiilor art.312 al.2,3 C.pr.civ. Și art. 304 pct.9 C.pr.civ. recursurile declarate de paratele C. J. pentru Stabilirea D. de P. asupra T. C. și C. L. D. împotriva Sentinței civile nr.1340/2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar civil nr._ pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca tardivă cererea reclamanților privind anularea Hotărarii Comisiei Județene pentru Stabilirea D. de P. asupra T. C. nr.162/_ și ca neîntemeiate cererile privind reconstituirea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în suprafață de 8427 mp., de obligare a Comisiei Locale D. de punere în posesie asupra acestui teren și de obligare a Comisiei Județene C. la emiterea titlului de proprietate, va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. Z. V., C. Ș. O., S.

I., N. E. A., D. M. și DS împotriva Sentinței civile nr.1340/2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar civil nr._ .

Raportat la soluția adoptată, va înlătura obligarea Comsiei Locale D. și a Comsiei Județene C. la plata cheltuielilor de judecată la fond și, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga reclamanții să achite cheltuieli de judecată la fond reprezentand onorariu avocațial, după cum urmează: paratei I. M. suma de 3905 lei, paratului O. F. suma de 750 lei, paratei O. E. suma de 2975 lei și paratei SC R. S. ice Hoorticol S. suma de 1000 lei.

Față de soluția adoptată asupra recursurilor, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga recurenții reclamanți să plătească cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei I. M. în sumă de 2.000 lei, și în favoarea intimatului O. F. în sumă de 2000 lei, constand în onorarii avocațiale (f.81-85).

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția tardivității cererii privind anularea Hotărarii Comisiei Județene pentru Stabilirea D. de P. asupra T. C. nr.162/_

.

Admite recursurile declarate de paratele C. J. pentru Stabilirea D. de P. asupra T. C. și C. L. D. împotriva Sentinței civile nr.1340/2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar civil nr._ pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca tardivă cererea reclamanților privind anularea Hotărarii Comisiei Județene pentru Stabilirea D. de P. asupra

T. C. nr.162/_ și ca neîntemeiate cererile privind reconstituirea dreptului de proprietate a reclamanților asupra terenului în suprafață de 8427 mp., de obligare a Comisiei Locale D. de punere în posesie asupra acestui teren și de obligare a Comisiei Județene C. la emiterea titlului de proprietate.

Înlătură obligarea Comsiei Locale D. și a Comsiei Județene C. la plata cheltuielilor de judecată la fond.

Obligă reclamanții să achite cheltuieli de judecată la fond după cum urmează: paratei I. M. suma de 3905 lei, paratului O. F. suma de 750 lei, paratei O. E. suma de 2975 lei și paratei SC R. S. ice Hoorticol S. suma de 1000 lei.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. Z. V., C. Ș. O., S. I., N. E. A., D. M. și DS împotriva Sentinței civile nr.1340/2012 a Judecătoriei D. pronunțată în dosar civil nr._ .

Obligă recurenții reclamanți să plătească cheltuieli de judecată în recurs în favoarea intimatei I. M. în sumă de 2.000 lei, și în favoarea intimatului O. F. în sumă de 2000 lei.

Irevocabilă .

Pronunțată în ședința publică din data de_ .

Președinte, M. O. -S.	Judecător, Dan-I. T. fiind plecat in CO semnează Președintele T. ului C. Ana SS	Judecător, E. L.
Grefier, C. -G. H.

C.H. 19 Iunie 2013

Red. M.O.S/ Tehnored. C.H. _

Jud. fond Mînzat C. -Iasmina - Judecătoria Dej

← Decizia civilă nr. 18/8. Fond funciar		Decizia civilă nr. 133/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1207/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 792/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 733/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 18/8. Fond funciar Decizia civilă nr. 133/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 420/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 341/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 810/2013. Fond funciar