Decizia civilă nr. 70/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr.70/R/2013
Ședința publică din data de: 14 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamanta S.C.";A. T. ";S. L. , împotriva sentinței civile cu nr.7145 din 29 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. O. S., pentru reclamanta recurentă S.C.A. T. ";S. L., cu delegație la dosarul cauzei la fila 6, pentru intimatul B. D. junior avocat R. Nelia, cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei la fila 34, iar pentru intimații B. D., S. M.
K. și B. R. Ș., avocat Vlad Crina, cu împuternicire avocațială aflată la dosarul cauzei la fila 32, lipsă fiind toate părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Reprezentantul reclamantei recurente, avocat R. O. S., reprezentanta pârâților intimați, avocat Vlad Crina C. și reprezentanta pârâtului intimat, avocat
R. Nelia arată că nu au de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente, avocat R. O. S. solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei în copie xerox.
Reprezentanta pârâților intimați, avocat Vlad Crina C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, a se lua act de renunțarea la judecată a recurentului B. R. Ș., cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta pârâtului intimat, avocat R. Nelia solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
deliberând, constată:
Prin sentința civilă cu nr.7145/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC A. T. S. ; s-a respins acțiunea civilă extinsă și completată de
reclamanta SC A. | T. S., în contradictoriu cu pârâții B. D., S. | M. | CA. A, |
B. D. jr., B. | R. Ș., C. MUNICIPALĂ PENTRU S. | D. | DE P. |
A. T. B. | și C. J. PENTRU S. D. DE P. | A. T. |
B. -N. chemata în garanție A. DOMENIILE S., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. S-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. MUNICIPALĂ PENTRU S. D. DE P. A. T. B. .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele :
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_, reclamanta S.C."; A.
T. ";S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. L. PENTRU S.
D. | DE P. | A. T. | B., C. | J. | PENTRU S. D. DE P. | |
A. | T. | B. | N. | și B. K. M. | ca prin sentința ce o va pronunța să |
constate nulitatea absolută a Titlului de P. nr. 5. emis de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a jud. B-N în data de_, prin care s-a reconstituit pârâtei B. K. M. dreptul de proprietate pentru suprafața totala de 39 Ha și 5547 mp, situata în localitatea B. .
În motivare arată că terenul care este înscris în Titlul de P. nr. 5. este același cu cel pe care îl deține în proprietate, așa cum reiese din Extrasele de Carte Funciara nr. 58469 și 58457 Viișoara.
In realitate, arată că deține terenul de cca. 10 ani, iar în anul 2004, prin Sentința Civila nr. 1184/2004 pronunțata de Tribunalul B. -N. în dosarul nr. 3318/2003, s-au stabilit drepturile reale pe care le are asupra terenului.
Pe terenul în discuție, reclamanta a construit amenajare piscicolă compusă din: cabina poarta, anexa generator electric, platforma betonata, dușuri cu fosa septica, fundație cabana cu terasa și platforma betonata, ponton, 6 căsuțe camping, terasă acoperită, platformă balastată - parcare, drum de acces, teren de sport, amenajare piscicola și dig de pământ.
In aceste condiții, susține că era imposibil ca pârâtei B. K. M. să-i fie predat terenul în baza unui proces verbal de punere în posesie din moment ce acest teren era ocupat de către reclamantă.
In drept a invocat prevederile art. III din Legea 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f.4-25) și s-a solicitat efectuarea expertizei.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată din data de_ un înscris intitulat "Note"; prin care a arătat că imobilul care este menționat în Titlul de P. nr. 5. se identifica cu terenul înscris în următoarele CF-uri: 58469, 58457, 58458 și 58456 Viișoara.
Legal citată, pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și cerere de chemare în garanție a S. Român, prin A. Domeniile S. .
În motivare arată că acțiunea formulată este neîntemeiată întrucât reclamanta invocă în susținerea acțiunii prevederile art. III din Legea 169/1997, însă solicitarea sa nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nulitate prevăzute expres și limitativ de art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Aceasta solicită a se constata nulitatea absolută a T.P. 5. /2008 întrucât în baza
sentinței civile nr. 1184/2004, intabulată în cartea funciară, deține terenul înscris în titlul de proprietate atacat.
În realitate însă, arată că în temeiul sentinței civile nr. 1184/2004 pronunțată în dosarul civil nr. 3318/2003 al Tribunalului B. - N. și a expertizei tehnice,
s-a dispus intabularea în cartea funciară a terenurilor înscrise în CF 81 Viișoara top. 2066/4/1 și 2067/1, CF 645 Viișoara top. 2070/1 și 2071/1, CF 523 Viișoara top. 5028/_ /_ /1 și 2061/1/1 în proprietatea S. român și în administrarea directă a ADS.
De asemenea, prin aceeași sentință, s-a mai constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie asupra terenurilor susmenționate, în suprafață totală de 4 ha și 2349 m2, drept înscris în cartea funciară, și dreptul de proprietate asupra edificatelor, intabulat în cartea funciară: amenajare piscicolă compusă din cabină poartă, anexă generator electric, platformă betonată, 2 WC + două dușuri cu fosă septică, fundație cabană cu terasă și platformă betonată, ponton, 6 căsuțe camping, terasă acoperită, platformă balastată - parcare, drum de acces, teren de sport, amenajare piscicolă nr. 1 și nr. 2, dig de pământ.
Astfel, reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 4 ha și 2349 m2, ci este beneficiara unui drept de superficie, pe durata existenței construcțiilor, titularul dreptului de proprietate asupra terenului fiind B. K. M. .
Mai arată pârâta că a intrat în posesia terenului în litigiu, în urma predării silite a unei suprafeței totale de 311,62 ha de către ADS B., dosar execuțional nr. 437/_ al executorului judecătoresc Marin Manchevici, în temeiul sentinței civile nr. 3012/2007 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ .
Astfel, ADS a predat silit și o suprafață de teren pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, asupra căreia cunoștea că există instituit, în favoarea reclamantei, un drept de superficie, intabulat în cartea funciară.
În situația admiterii cererii de chemare în garanție a solicitat obligarea chematei în garanție să predea suprafața de teren necesară pentru punerea în posesie a pârâtei de rând 3, corespunzătoare cu suprafața din titlu asupra căreia se va fi constatat nulitatea absolută.
În drept a invocat prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, rep.; art. 60 - 63, art. 112 -118 din C.pr.civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 49-58).
În ședința publică din data de 21 ianuarie 2011, instanța, având în vedere faptul că pârâta B. K. M. este decedată din data de_, înainte de înregistrarea prezentei acțiuni, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, din oficiu, a invocat lipsa capacității procesuale a acesteia.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei extindere și completare de acțiune prin care și-a extins acțiunea față de pârâții B. D., B. D. jr., B. R. Ș. și S.
M. K., motivat de faptul că numiții sunt moștenitorii legali ai defunctei B. K.
M., conform Certificatului de moștenitor nr. 12/_ emis de Biroul Notarului Public Dogarii C. Liviu, aceștia acceptând succesiunea și deținând în prezent în proprietate terenul reconstituit antecesoarei lor prin Titlul de proprietate nr. 5. /_ a cărui anulare o solicită.
Mai arată că în baza documentației depuse la OCPI B. N. sub nr. 37092/_, pârâții au obținut intabularea dreptului de proprietate asupra terenului
cuprins în titlul de proprietate atacat, acesta fiind înscris în prezent în CF 55669 B. nr. cadastral 55669.
Reclamanta a înțeles să completeze și reformuleze plângerea în sensul solicitării anularii parțiale a TP nr. 5. /_ ; rectificării intabulării efectuate în dosarul OCPI B. N. nr. 37092/_ în CF 55669 B. nr. cadastral 55669, în sensul reducerii suprafeței intabulate cu suprafața deținută de către reclamantă.
Legal citată, pârâta A. DS a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, a arătat că prin somația formulată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc Manchevici Marin, în Dosarul de executare nr. 437/2C, înregistrată la A. DS cu nr. 49.957/_, a fost somată de către C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B., în conformitate cu art. 387 și 578 Cod procedură civilă, la predarea, în termen de 5 zile, a terenului în suprafața de 311 ,62 ha, situat pe raza mun. B. .
Împotriva actelor de executare silită inițiate de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată B., A. DS a formulat contestație la executare.
Pârâta a apreciat, de asemenea, că nu se impune predarea suprafeței de 311,62 întrucât anexa nr. 23 s-a întocmit cu încălcarea prevederilor legilor de fond funciar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și urm C procedură civilă.
Legal citat, pârâtul B. R. Ș. a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat, în contradictoriu cu SC AZTECUTOUR S. L.
, A. DS B. și SC AGROINDUSTRIALA SA B., prin lichidator SCPI ULTRALEX SPRL B., să se constate nulitatea absoluta a sentinței civila nr. 1184/2004 pronunțata în dosar nr. 3318/2003 de către Tribunalul B-N; să constate în temeiul art. 488 cod civil ca a intervenit accesiunea imobiliara față de imobilele pârâtei de rândul 1; să stabilească cuvenitele despăgubiri în sarcina pârâtei față de pârâta de rândul 1; să dispună anularea intabulării din cf a construcției de pe numele pârâtei de rândul 1 și intabularea în cf pe numele coproprietarilor B. R. Ș., S.
M. Carina și B. D. senior; să dispună evacuarea reclamantului de pe terenul pârâtului; să oblige reclamantul la plata unei chirii în suma de 400 lei /luna, începând cu data_ și pana la data de_ ; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei de a solicita anularea titlului de proprietate, motivat de faptul că aceasta nu are nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ci are doar un drept de superficie, drept care nu i-a fost tulburat în nici un fel de proprietarii terenului. Mai arată că acest drept nu poate să îi justifice calitatea de reclamant în prezenta cauza .
Pârâtul susține că este moștenitorul lui B. K. M., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, așa cum rezulta din titlul de proprietate atacat, în baza sentinței civile nr. 3154/2002 pronunțata în dosar nr. 8196/2000 a Judecătoriei B., prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 45,4993 ha .
Pârâtul arată că se prevalează de prevederile art. 488 C.civ. și art. 494 C.civ. în sensul că dorește să îl despăgubească pe reclamant, constructor de rea credința, la
justa valoare a construcțiilor, cu mențiunea ca să se ia în calcul și valoarea amortizata a construcțiilor.
În drept a invocat art. 23 și 25 din L50/1991 modificata, art. 488 și 499 C.civ.
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. a depus întâmpinare la acțiunea civilă formulată de către reclamanta S.C. A. T. S.R.L. L., solicitând, în principal, să se constate că reclamanta în cauza, S.C. A. T. S.R.L. L., nu are calitate procesuala activa; în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei de anulare parțiala a titlului de proprietate nr. 5. /_ .
În motivare arată că prevederile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 stipulează fără echivoc faptul ca "Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim...". În opinia pârâtei, reclamanta S.C. A. T. S.R.L. L.
, în calitatea sa de beneficiara a unui drept de superficie, nu justifica un interes legitim în promovarea unei atare acțiuni. Un interes legitim poate justifica eventual fostul proprietar deposedat abuziv sau moștenitorii acestuia, un coproprietar, proprietarii vecini etc., însă sub nicio formă nu poate pretinde că are un astfel de interes persoana, fie ea fizică sau juridică, care deține un simplu drept de folosința asupra terenului, indiferent cu ce titlu deține în posesie acel teren.
In ceea ce privește temeinicia cererii de anulare parțiala a titlului de proprietate în discuție, a învederat instanței prevederile art. III alin. 1 din același act normativ, Legea nr.169/1997, care reglementează în mod expres și limitativ, toate situațiile în care actele de reconstituire a dreptului de proprietate sunt lovite de nulitate absoluta.
În drept a invocat prevederile art. 115 și art. 116 din Codul de procedură civilă; Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, republicată și modificată; H.G.R. nr. 890/2005; Legea nr. 169/1997; Legea nr. 247/2005.
Prin înscrisul depus la fila 202 dosar, pârâtul B. D. junior a arătat că nu este de acord cu acțiunea formulată.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei și concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, judecătoria a statuat că în temeiul sentinței civile nr.1184/2004 pronunțată în dosarul civil nr. 3318/2003 al Tribunalului B. - N. și a expertizei tehnice s-a dispus intabularea în cartea funciară a terenurilor înscrise în CF 81 Viișoara top. 2066/4/1 și 2067/1, CF 645 Viișoara top. 2070/1 și 2071/1, CF 523 Viișoara top. 5028/_ /_
/1 și 2061/1/1, în proprietatea S. Român și în administrarea directă a ADS.
Prin aceeași sentință s-a mai constatat că reclamanta a dobândit un drept de superficie asupra terenurilor susmenționate, în suprafață totală de 4 ha și 2349 m2, drept înscris în cartea funciară, și dreptul de proprietate asupra edificatelor, întabulat în cartea funciară: amenajare piscicolă compusă din cabină poartă, anexă generator electric, platformă betonată, 2 WC + două dușuri cu fosă septică, fundație cabană cu terasă și platformă betonată, ponton, 6 căsuțe camping, terasă acoperită, platformă balastată - parcare, drum de acces, teren de sport, amenajare piscicolă nr. 1 și nr. 2, dig de pământ.
Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu; calitatea de reclamant într-un anumit proces poate aparține numai persoanei care pretinde că i-a
fost încălcat un drept al său, iar interesul, folosul practic urmărit prin declanșarea procesului civil, se apreciază în raport cu cel pentru care s-a acționat.
Astfel, reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului de 4 ha și 2349 m2, ci este beneficiara unui drept de superficie, pe durata existenței construcțiilor, titularul dreptului de proprietate asupra terenului fiind B. K. M., reclamanta fiind doar superficiar, aceasta nejustificând nici calitatea și nici interesul legitim în promovarea prezentei acțiuni.
Totodată, prevederile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 stipulează fără echivoc faptul că nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii nr.18/1991 poate fi invocată de primar, prefect, procuror, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, ori reclamanta S.C. A. T. S.R.L. L., în calitatea sa de beneficiara a unui drept de superficie, nu justifica un interes legitim în promovarea unei atare acțiuni. Un interes legitim poate justifica eventual fostul proprietar deposedat abuziv sau moștenitorii acestuia, un coproprietar, proprietarii vecini etc., însă sub nici o formă nu poate pretinde că are un astfel de interes persoana, fie ea fizică sau juridică, care deține un simplu drept de folosința asupra terenului, indiferent cu ce titlu deține în posesie acel teren, un astfel de drept de folosință nefiind afectat de schimbarea titularului dreptului de proprietate.
Față de aceste considerente, s-a apreciat faptul că reclamanta S.C. A. T.
S.R.L. L. nu are calitate procesuală de a declanșa prezentul proces, fiind lipsită, totodată, și de un interes legitim cu privire la cele solicitate, motiv pentru care s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.
Totodată, s-a respins și cererea accesorie de chemare în garanție formulată de pârâta C. MUNICIPALĂ PENTRU S. D. DE P. A. T. B.
, ca fiind rămasă fără obiect. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta S.C.";A. T. ";S. L., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea soluționării litigiului pe fond, pentru motivele ce succed.
Prin acțiunea introductivă s-a invocat de către reclamantă nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 5. /2008, acțiunea fiind completată, ulterior, la data de
07.02.201 1, și în sensul anulării parțiale a titlului de proprietate în discuție, respectiv în ceea ce privește terenurile care se suprapun cu cele pe care recurenta are un drept de superficie și amenajamente piscicole cu construcții aferente.
În motivarea acțiunii a arătat faptul că în mod nelegal s-a procedat la emiterea titlului de proprietate atacat în favoarea antecesoarei pârâților intimați persoane fizice, B. K. M., în ceea ce privește terenurile asupra cărora recurenta deține un drept de superficie recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și pe care a efectuat, mult înainte de emiterea titlului atacat, amenajări piscicole, cu construcții aferente, aspect necontestat de către niciunul dintre pârâții-intimați.
Și aceasta întrucât s-au încălcat prevederile art.41 din Legea nr. 1/2000, care statuează faptul că: " Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale si bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei in funcțiune la data aplicării prezentei legi, restituirea se face pe alt amplasament, dacă există suprafețe suficiente, sau se acordă despăgubiri in condițiile legii", dispoziții legale care interzic reconstituirile pe terenurile afectate de
amenajamente piscicole chiar și în favoarea vechilor proprietari ai acestor terenuri, deci, cu atât mai puțin în favoarea altor persoane, cu titlu de reconstituire, pe alt amplasament decât cel deținut anterior în proprietate, așa cum este cazul în speță.
A invocat, astfel, prevederile art. III alin.1 din Legea 169/1997, coroborat cu cele ale art. 41 din Legea nr. 1/2000 și a arătat că antecesoarea pârâților-intimați, B.
K. M., nu este persoană îndreptățită la reconstituire asupra terenului în litigiu, în sensul amplasamentului asupra căruia s-a făcut reconstituirea, întrucât aceasta nu a fost niciodată proprietara terenului deținut de recurentă cu drept de superficie și pe care are amenajamente piscicole și construcții și asupra căruia sunt interzise de lege toate reconstituirile, chiar și în favoarea vechilor proprietari, aceștia din urmă fiind îndreptățiți la restituire pe un alt amplasament ori la despăgubiri.
Ori, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, nu se poate pune sub nicio formă în discuție lipsa calității procesuale active în promovarea prezentei acțiuni, sentința atacată fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, pe de o parte, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Apoi, conform art.III alin.2 din Legea 169/1997, privitor la nulitatea titlurilor de proprietate: "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților si de alte persoane care justifică un interes legitim";.
Prin urmare, este greșită statuarea instanței de fond potrivit căreia recurenta nu are calitate procesuală activă și nu justifică un interes legitim dat fiind faptul că nu este proprietară asupra terenului în discuție și, prin urmare nu i s-a încălcat vreun drept, întrucât legea nu limitează sfera persoanelor îndreptățite să atace actele de reconstituire doar la foștii/actualii proprietari ai terenurilor în discuție și nici nu limitează dreptul încălcat celui îndreptățit să atace titlul la dreptul de proprietate, așa cum procedează instanța de fond, sintagma legiuitorului fiind "persoane care justifică un interes legitim " și nu "foștii proprietari ori moștenitorii lor".
Ori, pe lângă dreptul de proprietate, mai există o multitudine de alte drepturi conferite de lege ce pot fi încălcate prin acte nelegale de reconstituire, cum ar fi, de exemplu, dreptul de folosință asupra terenului în discuție dreptul de superficie, dreptul deținătorului de amenajamente piscicole de a nu fii afectat prin acte de reconstituire asupra terenului amenajat(art.41din Legea nr. 1/2000), la fel ca în prezenta cauză, încercarea titularilor de a-și ocroti aceste drepturi fiind determinată și justificată de un interes cât se poate de legitim.
În plus, dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.
De altfel, așa cum se poate observa, instanța de fond nu face nicio trimitere la calitatea procesuală activă și interesul în promovarea acțiunii, prin prisma și analiza dispozițiilor art. 41din Legea nr. 1/2000, text legal care conferă legitimare procesuală activă și confirmă interesul legitim în atacarea acte/or de constituire/reconstituire tocmai, în primul rând și aproape exclusiv, proprietarului amenajamentelor piscicole, adică recurentei.
Apoi, în ceea ce privește dreptul de superficie asupra terenului afectat de titlul atacat, constituie și aceasta un drept pe care titularul și-1 poate proteja în mod legitim, având în vedere faptul că acest drept s-a constituit, a luat naștere, în anumite condiții, agreate de către proprietarul de la acea dată al terenului și constructorul de
bună-credință, condiții pe care pârâții persoane fizice tind, în mod evident, să le modifice substanțial, așa cum dovedesc expres prin cererea lor reconvențională formulată chiar în prezentul dosar.
Nu în ultimul rând, legitimarea procesuală activă și interesul legitim sunt dovedite și confirmate de însăși pretențiile formulate de către aceștia prin cererea reconvențională, prin care solicită evacuarea recurentei, despăgubiri, etc. astfel încât nu poate înțelege, cu atât mai mult. dată fiind și conduita procesuală a pârâților intimați, cum anume se poate afirma, de către instanța de fond, că nu are nici calitate procesuală activă și nu justifică nici interes legitim în promovarea și apărarea drepturilor ei stabilite de lege.
Totodată, deși instanța de fond redă în motivarea hotărârii atacate conținutul cererii reconvenționale formulate de către pârâtul B. R. Ș., aceasta nu a pronunțat nicio soluție cu privire la aceasta, nici în dispozitivul sentinței și nici în motivare, alt motiv de casare cu trimitere spre rejudecare a prezentei cauze.
Intimatul B. R. Ș. a depus la dosar, la fila 44, cerere prin care declară că renunță la judecata cererii reconvenționale, iar, alături de intimații B. D. senior și S. M. K., s-a opus admiterii recursului, prezentând întâmpinarea de la filele 45-47.
În apărare s-a subliniat că una dintre condițiile esențiale ale exercitării acțiunii în justiție este interesul legitim, astfel cum dispozițiile art.III aliniatul 2 din Legea nr.169/1997 prevăd în mod expres că au calitatea exercitării acțiunii în anularea titlului de proprietate alături de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și"; alte persoane care justifică un interes legitim";.
Reclamanta recurentă nu a justificat care este interesul său legitim în anularea dreptului de proprietate recunoscut antecesoarei lor, prin titlul de proprietate cu nr.5.
/2008 ori care este beneficiul ce se va obține ca urmare a anulării dreptului lor de proprietate.
Atâta vreme cât recurenta reclamantă nu are vocație la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul titlului de proprietate atacat nu poate justifica un interes legitim în anularea acestuia.
Este real faptul că legea nu lămurește care ar fi persoanele care justifică un interes legitim, în sensul de foști proprietari sau moștenitori ai foștilor proprietari. Există încă o practică judiciară bogată în care instanțele au statuat că reclamantul își justifică dreptul la o astfel de acțiune numai în situația în care i-a fost recunoscută proprietatea asupra terenului prin emiterea unui titlu de proprietate, ori a oricărui alt act (hotărâre judecătorească, adeverință eliberată de C. L. ) prin care se dovedește că i-a fost recunoscut dreptul de proprietate.
În condițiile în care se solicită anularea titlului de proprietate, cu consecința posibilă a pierderii unuia dintre drepturile esențiale cum este dreptul de proprietate, apreciază că reclamantul în această situație ar trebui să aibă vocație la dobândirea dreptului de proprietate sau să facă dovada existenței dreptului de proprietate, iar a unui dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Reclamanta recurentă care nu are un drept de proprietate recunoscut și nici măcar vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului nu va avea nici un folos practic în urma anulării dreptului de proprietate recunoscut antecesoarei lor și revenirii acestui teren în proprietatea statului român.
Statul român în calitate de proprietar asupra terenului ar avea la dispoziție și ar putea formula aceleași pretenții care au fost formulate de către intimatul B. R. Ș.
, respectiv stabilirea unor despăgubiri pentru construcțiile edificate, evacuarea recurentei, etc.
În consecință, nu se poate stabili că prin anularea titlului de proprietate și schimbarea proprietarului terenului recurenta ar avea oarecare beneficii ori situația sa juridică s-ar schimba.
În ceea ce privește dispozițiile art.41din Legea nr.1/2000 invocate de către recurentă, acestea nu sunt aplicabile prezentei cauze.
În primul rând, acest articol vizează o altă situație, cea a reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente.
Dispozițiile art.41din Legea nr.1/2000 au fost introduse prin art. I punctul 4 din OUG nr.102/2001. Obiect al reconstituirii îl reprezintă terenurile pe care se află
bazine piscicole naturale, bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data intrării în vigoare a O.U.G. nr.102/2001. Ori, recurenta reclamantă a efectuat amenajarea piscicolă după intrarea în vigoare a OUG nr.102/2001. Prin urmare, recurentul nu poate invoca acum dispozițiile art.41din Legea nr.1/2000.
În subsidiar, arată că recurenta invocă aceste dispoziții cu rea-credință. Recurenta a construit pe acest teren fără autorizație, profitând de situația incertă a proprietății asupra terenului, obținând un drept de proprietate urmare a indiferenței autorităților, care niciodată nu și-au dat acordul expres la construirea acestor imobile.
În fapt, recurenta și-a înscris dreptul de superficie în temeiul unei sentințe civile nr.1184 pronunțate la_ . Din dispozitivul sentinței nu rezultă că la acea dată recurenta a dobândit dreptul de proprietate asupra vreunei amenajări piscicole, ci se constată că s-au adus îmbunătățiri terenului prin decolmatări la două bazine pentru strângerea apei, nicidecum că acesta a efectuat o amenajare piscicolă.
Totodată, se constată că recurenta a dobândit dreptul de proprietate prin edificare asupra unor imobile: cabină poartă, anexa generator electric, platforma betonată, 2 wc+2 dușuri, fundație cabană cu terasă și platformă betonată, ponton, 6 căsuțe champing, terasă acoperită, platformă parcare balastată, drum acces, teren sport.
Aceste edificate au ars la data de_, fiind ulterior refăcute de recurentă fără autorizație de construcție. Recurenta și-a asumat riscul construirii pe un teren care nu îi aparținea, deci cunoștea că există un litigiu cu privire la predarea terenului de la ADS la Primăria Bistrița pentru ca acesta să fie apoi restituit în temeiul legilor de fond funciar.
Recurenta nu poate acum să se prevaleze de efectuarea unei amenajări piscicole, atâta timp cât aceasta a fost efectuată ilegal, și urmare a acestei amenajări să invoce un interes legitim în anularea dreptului de proprietate recunoscut antecesoarei lor.
Intimatul B. D. junior, de asemenea, s-a opus admiterii recursului. Prin întâmpinarea de la filele 48-51 a arătat că prin calitate procesuală activa se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, interes ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept.
Recurenta nu dovedește că a fost validată și pusă în posesie asupra terenului în litigiu, în condițiile anulării titlul de proprietate de care s-a prevalat în prezenta acțiune, astfel ca în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, cu consecința respingerii acțiunii.
Art.III din Legea nr. 169/1997, reținut de către instanță, reprezintă sediul materiei în privința nulității absolute a actelor emise cu încălcarea dispozițiilor legale.La aliniatul 2 din acest articol se. precizează că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect,procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim..." Cat privește noțiunea de "interes", aceasta trebuie analizata prin prisma definiției interesului ca si condiție de exercitare a unei acțiuni civile, respectiv folosul practic urmărit de cel ce pune in mișcare acțiunea civila. Acest folos poate fi atât material, cat si moral, si trebuie sa îndeplinească 3 condiții: sa fie legitim; sa fie născut si actual; sa fie personal si direct.
Prin interesul reclamantei in aceasta cauza, se înțelege situația in care, drept urmare a constatării nulității titlului, aceasta ar avea un drept eventual la dobândirea unui drept de proprietate asupra acestui teren, deoarece prin contestarea acestui titlu ceea ce se ataca este tocmai acordarea dreptului de proprietate asupra acestui teren de către comisie in favoarea antecesoarei intimatului.
Este necesar ca reclamanta sa invoce un drept de proprietate sau o vocație la dobândirea unui drept de proprietate asupra acestui teren pentru a exista un interes in desființarea titlului de proprietate al antecesoarei lui.
Nu poate fi reținut ca real argumentul ca reclamanta are interes în cauză deoarece are un drept de superficie si construcțiile se afla pe terenul in litigiu, cat timp simpla existenta a acestui drept pe teren nu îi naște recurentei vocație automata la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, iar orice alt drept de creanța sau drept real asupra terenului al recurentei nu împiedica coexistenta cu dreptul de proprietate asupra aceluiași teren. Rezultă doar ca proprietatea este grevata eventual de o sarcină legală.
Or, ipotetic, în cazul admiterii acțiunii recurentei, terenul ar reveni în proprietatea statului, iar nu în proprietatea recurentei. Aceasta nu are nici măcar o vocație eventuala la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, care ar fi putut exista daca aceasta era titulara unei cereri de restituire a terenului in temeiul vreunei legi de restituire a proprietăților ( Legea nr. 18/1991; Legea nr. 10/2001). Dar, recurenta nu se pretinde fost proprietar deposedat de stat, ci doar posesor de buna credința al terenului in virtutea unui titlu dat de o sentința de acordare a unui drept de superficie.
Or, existenta unui titlu nu afectează dreptul de a păstra si folosi in continuare potrivit destinației construcția reclamantei, daca acesta a fost ridicata cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la autorizarea construcțiilor.
Dreptul de acces la justiție, ca si drept fundamental reglementat de Constituție si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, nu este un drept absolut si care sa poată fi exercitat in mod nelimitat, tocmai pentru ca exista alte drepturi ale altor persoane, de asemenea reglementate de Constituție si de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care trebuie sa fie respectate in egala măsura, cum ar fi dreptul de proprietate consacrat printr-un titlu emis in baza unei proceduri legale.
Astfel, necesitatea asigurării unui echilibru între protecția dreptului de
proprietate consacrat printr-un titlu emis in baza unei proceduri legale si protecția dreptului unei alte persoane de a contesta valabilitatea unui asemenea titlu este aceea care a obligat legiuitorul sa restricționeze si sa condiționeze accesul la justiție de anumite limitări, legate de exercițiul dreptului la acțiune. Or, cat timp nu se poate considera ca recurenta are un interes personal in anularea titlului, neobținând un folos nou si in plus fata de ceea ce deține si in prezent, indiferent de titularul actual al dreptului de proprietate asupra terenului, este normal ca cererea sa să fie practic inadmisibila, ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Ceilalți intimați nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac declanșată de recurentă.
Recursul este fondat și va fi admis așa cum s-a formulat.
Apărările pârâților moștenitori ai numitei B. K. M., ridicate în fața primei instanțe și reluate în faza recursului, îmbrățișate de judecătorie, contrazic originea, natura juridică și efectele dreptului de folosință de care se bucură reclamanta asupra unei porțiuni de teren din titlul de proprietate atacat ( f.4), dobândit în baza sentinței civile cu nr.1184/2004 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr.3318/2003(f.11-12) și intabulat în cartea funciară, conform extrasului de la filele 5-10.
Folosința este unul dintre atributele dreptului de proprietate care, odată dezmembrat din conținutul dreptului amintit, devine în mâna superficiarului un drept real principal imobiliar, perpetuu și imprescriptibil extinctiv, se înscrie în Partea a
III-a a cărții funciare în care figurează imobilul, ca o sarcină ce grevează dreptul de proprietate.
În atare condiții devin neconforme situației legale stabilite aserțiunile sentinței și ale pârâților că folosința reclamantei este un simplu drept, neaflat în relație directă sau conexă cu cel aflat în patrimoniul beneficiarei reconstituirii. Dimpotrivă, nuda proprietate rămasă la dispoziția lui B. K. M. și dreptul de folosință al recurentei se află în deplină interdependență și trebuie exercitate nestingherit, în așa fel încât să nu se aducă prejudicii reciproce de către titularii lor, persoane distincte.
Dreptul de superficie conferă beneficiarului său atributele de posesie, folosință și dispoziție. Dispoziția materială se circumscrie posibilității de a dispune de suprafața terenului în vederea realizării construcției amplasate pe acesta. Superficiarul are dreptul să înstrăineze construcția fără consimțământul proprietarului terenului. Dreptul de superficie poate, de asemenea, să fie grevat de sarcini reale, cum ar fi: dreptul de uzufruct, dreptul de ipotecă.
Așa fiind, este important pentru fiecare dintre părți cine și cum exercită nuda proprietate, respectiv, dreptul de folosință. În speță, la momentul constituirii superficiei, proprietar pe teren a devenit Statul Român, în administrarea directă a Agenției DS ( încheiere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentința civilă cu nr.1184/2004-f.49-50), subiecte de drept care au respectat exercitarea superficiei de către reclamantă.
Schimbarea intervenită în acest sens după aplicarea legii fondului funciar deschide calea reclamantei de a putea sesiza instanța și de a pune în discuție legalitatea obținerii reconstituirii, în scopul legitim de a-și proteja dreptul, observându-se, după cum bine remarcă recursul, poziția procesuală adoptată de intimatul B. R. Ș. prin cererea reconvențională de la filele 139-142, prin care a
investit instanța cu o acțiune în accesiune imobiliară artificială, de natură să suprime dreptul real existent în patrimoniul reclamantei.
Renunțarea la judecata cererii reconvenționale în calea de atac nu influențează în vreun fel soluția ce se va adopta. O reluare a aceleiași pretenții în ipoteza în care titlul rămâne valabil este oricând posibilă.
Față de dezlegarea de până acum, statuându-se că reclamanta justifică atât calitate procesuală activă, cât și interes în promovarea acțiunii în nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.5. /_ (f.4) și a rectificării intabulării acestuia în cartea funciară, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată cu trimiterea dosarului aceleiași instanțe de fond în vederea soluționării procesului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. " A. T. ";S. cu sediul în comuna L., str. P., nr.125, Județul B. -N., împotriva sentinței civile cu nr.7140 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, casează în întregime hotărârea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. | I. N. C. | I. C. | H. | V. |
Red.S.I. _
Dact. H.V. _
Jud. fond.B.V.
| ← Decizia civilă nr. 57/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 663/2013. Fond funciar → |
|---|
