Decizia civilă nr. 729/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.729
Ședința publică din 21 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. D., judecător
H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul I. M. -F., domiciliat în C. -N., str.Plopilor, nr.68, sc.A, ap.17, jud.C., împotriva sentinței civile nr.966 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 966/_ a Judecătoriei Z. s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui Z. . S-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu intimatul M. ui Z., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte plângerea formulată de către petentul I. M. F., în contradictoriu cu intimatul I. de P. Județean S., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.2523918 întocmit de către intimat la data de_ .
S-a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.2523918 întocmit de către intimat la data de_, în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale aplicate de la suma de 1400 lei la minimul legal de 630 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. ui Z., întrucât conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr.2523918, agentul constatator face parte din cadrul I. ui Județean de P. S. .
S-a reținut că restituirea amenzii este o măsură de executare a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, consecința anulării unui proces-verbal de contravenție, iar entitatea, instituție publică, care a încasat suma de bani cu titlu de amendă aplicată în baza acelui proces verbal de contravenție, este obligată să se conformeze dispozițiilor instanței și să restituie suma de bani pe baza cererii de restituire a petentului formulată pe cale administrativă, potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Fiscală, astfel că se impune a se atribui în cauză, calitate procesual activă doar I. ui Județean de
P. S. .
Cu privire la fondul cauzei, în fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 2523918 întocmit de către intimat la data de_, petentul I. M. F. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1400 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementara de 6 puncte penalizare, reținându-se în sarcina sa fapta de a conduce autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 99 km/h pe E 81, prin loc.Sălăjeni, jud.S., fiind înregistrat de aparatul radar seria ROM 422, montat pe auto MAI 34878. Această faptă contravențională este sancționată conform prevederilor art.102 alin.2 raportat la 108, alin.1,lit.d, pct.3 din OUG 195/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Petentul a semnat procesul verbal consemnându-se că are obiecțiuni.
Conform prevederilor art. 109 alin. 2 din O.U.G nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Așadar, constatarea vitezei de rulare a unui autovehicul se poate realiza doar cu un astfel de mijloc tehnic, omologat și verificat metrologic, iar dovada îndeplinirii acestei condiții imperative incumbă organului constatator.
Potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)";, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legali nr._, măsurătorile și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificați iar potrivit pct. 4.3, cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologica în termen de valabilitate.
În urma administrării probei cu înregistrarea video și planșele foto, instanța reține faptul că petentul a condus prin localitate autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_, vizibil în înregistrarea video, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 99 Km/h.
Aparatul radar, mijlocul tehnic cu care a fost efectuată înregistrarea, seria ROM 422 (menționat în cuprinsul procesului verbal atacat), este verificat metrologic la data de_ potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate de 1 an (f.28) iar agentul constatator P. S. deține atestat de operator radar conform înscrisului depus la dosar la fila 29, astfel că măsurarea vitezei și constatarea contravenției săvârșite de petent a fost efectuată de o persoană atestată conform normelor legale.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției seria CP nr. 2523918, încheiat de către intimat la data de_, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, strict prevăzute de art. 17 din același act normativ.
În ceea ce privește motivul de nulitate a procesului-verbal invocat de către petent, respectiv încălcarea dispozițiilor art.16 alin.7 din O.G.2/2001 instanța arată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Potrivit art.16 alin.7 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare."; iar prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19 martie 2007 ( M. Of. Nr.833 din_ ) pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, s-a statuat faptul că, în raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerarea și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cea referitoare la consemnarea distinctă a
obiecțiunilor, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În speță, petentul nu a arătat în ce constă vătămarea care i s-a adus prin încheierea procesului- verbal fără consemnarea obiecțiunilor și vătămarea cauzată prin faptul că nu a avut posibilitatea să formuleze obiecțiuni în fața agentului constatator sau că acesta a refuzat să le consemneze. Vătămare se concretizează de regulă, într-un astfel de caz, în încălcarea dreptului la apărare însă, prin susținerea obiecțiunilor cu privire la cuprinsul procesului-verbal în fața instanței această vătămare poate fi înlăturată fără să fie necesară anularea procesului verbal. Dreptul la apărare poate fi valorificat și ulterior, prin introducerea plângerii contravenționale, atâta timp cât nu se face dovada faptului că existau apărări care, nefiind menționate la momentul redactării procesului-verbal în cuprinsul acestuia nu ar mai putea fi reiterate în fața instanței. Astfel, chiar dacă ar fi reală, simpla susținere a contravenientului potrivit căreia agentul constatator, deși și-a îndeplinit obligația de informare, a refuzat că consemneze obiecțiunile (de altfel, nedovedită), dar fără a proba vătămarea care i s-a adus, nu poate duce la anularea procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că se face dovada săvârșirii faptelor contravenționale de către petent. Planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (f.42-43) și înregistrarea pe suport CD (f. 44), atestă faptul că autoturismul petentului rula în localitate cu o viteză ce depășește limita legală, cu 49 km/h.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, respectiv amenda în cuantum 1400 lei, instanța reține următoarele:
Potrivit art.7 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: ";Avertismentul se aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă.";
Conform art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
"Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite."; Iar art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001 stipulează: "; Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
Principiul proporționalității cuprins în alin.5 și 6 din art.5 din O.G. nr. 2/2001, își are originea în dispozițiile art.53 din Constituție, care permit limitarea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale numai în măsura în care o astfel de limitare este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu situația care a determinat-o. Orice sancțiune contravențională implică restrângerea unor drepturi sau libertăți, astfel încât stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale trebuie să se realizeze astfel încât să fie proporțională cu fapta comisă de contravenient.
În cauza dedusă judecății, având în vedere respectarea principiului proporționalității și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret suficient de ridicat pentru a se aplica sancțiunea amenzii contravenționale și nu se impune înlocuirea acestei sancțiuni cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petentă pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
Instanța are în vedere în principal gravitatea sporită a faptei săvârșite, care lezează valorile sociale ocrotite prin reglementarea contravenției în cauză, respectiv siguranța participanților la traficul rutier și faptul că în cauză nu s-a probat existența unor împrejurări care să ducă la concluzia că fapta concretă săvârșită de către petent, depășind cu 49 km/h limita legală a vitezei de circulație în localitate, prezintă un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de către legiuitor la stabilirea sancțiunii contravenționale pentru fapta săvârșită în cauză. Măsura înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale. În
cauză însă, motivul invocat de petent ce vizează lipsa resurselor financiare, nefiind în măsură a determina o asemenea înlocuire, și ar însemna o sfidare la adresa celorlalți participanți la trafic care asigură respectarea legislației în vigoare și o primă de încurajare pentru ceilalți conducători auto care ignoră importanța asigurării cadrului legal de desfășurare a traficului rutier, profitând de lipsa resurselor financiare. Este adevărat că un conducător auto are dreptul de a circula în afara localității cu 100 km/h, însă în interiorul localității limita impusă de lege este de 50km/h, protejarea valorilor sociale fiind egală atât la intrarea în localitate, cât și la mijlocul acesteia, fiind nerelevant faptul că nu exista indicator rutier privind controlul radar sau că petentul nu a reușit să-și adapteze din timp viteza de rulare a autovehiculului condus, neputând susține cu temei că a fost luat prin surprindere de amplasarea indicatorului ce marchează intrarea în localitate, fiindu-i un traseu cunoscut.
Prin fapta sa, depășind viteza legală de deplasare cu 49 km/h în localitate, acesta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, astfel încât instanța nu va putea reține că, în concret, fapta este lipsită de pericol social.
Cu toate acestea, constatând faptul că în speță s-a aplicat amenda în cuantum de 1.400 lei, maximul prevăzut de textul sancționator, respectiv art.9 alin.1 lit.d din O.G.37/2007 instanța, văzând descrierea faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal și reținând că, nici din probele administrate, nu reiese existența unor împrejurări deosebite în care a fost comisă fapta, a unor elemente de individualizare care să impregneze acesteia un caracter agravant și care să impună sancționarea mai aspră a petentului, consideră că nu se justifică aplicarea acestei sancțiuni maxime și va modifica procesul-verbal atacat în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale aplicate de la suma de 1.400 lei la minimul legal de 630 lei.
În privința sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, față de dispozițiile art.5 alin.6 din O.G. 2/2001 potrivit cărora " Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și gravitatea faptei.";, instanța nu va dispune înlăturarea acestora, având în vedere rolul acestor sancțiuni, prevăzut de art.96 alin.1 din O.U.G. 195/2002 de preîntâmpinare a săvârșirii altor fapte interzise de lege, că sancțiunea aplicării a 6 puncte de penalizare pentru fapta contravențională prevăzută de art.100 alin.2 raportat la 108, lit.d, pct.3 din OUG 195/2002, este proporțională cu gravitatea faptei concrete săvârșite de către petent.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs petentul I. M. F. solicitând modificarea hotărîrii în sensul admiterii plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul și restituirea sumei achitate de către petent cu titlu de amendă (f. 3-7).
În motivare se arată că petentul nu contestă starea de fapt, dar că la individualizarea sancțiunii poate fi luat în considerare că acesta se deplasa cu această viteză pentru a ajunge la timp la parastasul tatălui său, fiind surprins imediat după intrarea in localitate, unde nu exista un indicator rutier cu ";control radar"; ci unul cu ";monitorizare trafic";.
A adus la cunoștința agentului aceste chestiuni însă în procesul verbal s-a menționat doar că petentul are obiectiuni.
J. s-a pronunțat extra petita, petentul nu a solicitat reducerea amenzii ci inlocuirea cu avertismentul, aceasta măsură fiind oportună față de situația concretă. S-a admis in mod greșit lipsa calitatii procesuale pasive a municipiului Z., dat fiind faptul că amenda s-a făcut venit la bugetul local.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor seria CP nr. 2523918 întocmit de către intimat la data de_, petentul I. M. F. a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 1400 lei si i s-a aplicat sanctiunea complementara de 6 puncte penalizare, reținându-se în sarcina sa fapta de a conduce autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 99 km/h pe E 81, prin loc.Sălăjeni, jud.S., fiind înregistrat de aparatul radar seria ROM 422, montat pe auto MAI 34878. Această faptă contravențională este sancționată conform prevederilor art.102 alin.2 raportat la 108, alin.1,lit.d, pct.3 din OUG 195/2002,
cu modificările și completările ulterioare. Petentul a semnat procesul verbal consemnându-se că are obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal, tribunalul constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspect constatat în mod corect și de prima instanță.
Instanța va reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, în sensul că până la proba contrarie (adică răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul.
Totodată, existența unor prezumții, precum cea de legalitate și temeinicie a procesului verbal, nu este incompatibilă cu garanțiile prevăzute de art. 6, atâta timp cât acestea nu au o natură absolută, contravenientul având posibilitatea de a proba contrariul.
Nulitatea relativă invocată de petent, respectiv lipsa mentiunilor cu privire la obiecțiuni, nu este incidentă în speță, tribunalul va reține că aceasta în mod corect nu a fost reținută de instanța de fond, cât timp nu s-a dovedit o vătămare a petentului prin nedetalierea obiecțiunilor. De altfel petentul a și uzat de dreptul de a ataca procesul verbal, iar cu ocazia plangerii și-a prezentat pozitia fata de cele retinute in sarcina sa prin procesul verbal.
Cât privește temeinicia procesului verbal, instanța de fond a reținut că starea de fapt a fost descrisă în mod corect în cuprinsul procesului-verbal, nefiind răsturnată prezumția relativă de legalitate și temeinicie instituită în privința actelor administrative încheiate de agenți ai statului aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. În acest sens au fost avute în vedere planșele fotografice depuse la dosarul cauzei (f.42-43) și înregistrarea pe suport CD (f. 44), care atestă faptul că autoturismul petentului rula în localitate cu o viteză ce depășește limita legală, cu 49 km/h.
Potrivit prevederilor art.109 al.2 si 3 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei. In aceste cazuri, procesul-verbal se poate incheia si in lipsa contravenientului, dupa stabilirea identitatii conducatorului de vehicul, mentionandu-se aceasta in procesul-verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.
La retinerea stării de fapt și în concordanță cu dispozițiile legale înainte menționate, tribunalul apreciază că în mod correct, instanta de fond a avut in vedere procesul verbal de contraventie intocmit, planșele foto, înregistrarea video si buletinul de verificare metrologica al aparatului radar, toate aceste probe fiind concordante in sensul ca petentul a circulat cu o viteza care depasea limita legala pe sectorul de drum respective.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, tribunalul reține că fapta săvârșită de către petent, prezintă un grad de pericol social concret ridicat ce face incompatibilă înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, aceasta din urmă nefiind suficientă în cazul faptei concrete săvârșite de către petent pentru atingerea scopurilor preventiv, educativ și represiv al sancțiunilor contravenționale.
In acest context și reținând faptul că s-a aplicat amenda în cuantum de 1.400 lei, maximul prevăzut de textul sancționator, instanța de fond, văzând descrierea faptei contravenționale în cuprinsul procesului-verbal și reținând că, nici din probele administrate, nu reiese existența unor împrejurări deosebite în care a fost comisă fapta, a unor elemente de individualizare care să impregneze acesteia un caracter agravant și care să impună sancționarea mai aspră a petentului, a considerat corect că nu se justifică aplicarea acestei sancțiuni maxime și a modificat procesul-verbal atacat în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale aplicate de la suma de 1.400 lei la minimul legal de 630 lei.
Instanța de fond a dat eficiență astfel, în mod corect, dispozițiilor art.21 din OG nr.2/2001, reținând că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită
fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Prin urmare nu este întemeiat motivul de recurs susținut de petent în sensul că instanța s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a solicitat, aceasta având din oficiu obligația de a analiza legalitatea procesului verbal, inclusiv sub aspectul individualizării sancțiunii.
Circumstanțele invocate de petent cu privire la faptul că este prima contravenție săvârșită, starea în care se afla acesta, indicatorul rutier necorespunzător, amplasarea radarelor la intrarea în localitate, nu reprezintă cauze de exonerare de răspundere și nu constituie aspecte pertinente și suficiente pentru a se dispune înlocuirea cu sancțiunea avertismentului, circumstanțele personale fiind avute în vedere la reducerea cuantumului amenzii.
Susținerile în sensul că este de notorietate că la intrarea în localitate autovehiculele au o viteză mai mare, în contextul celorlalte circumstanțe invocate, nu pot fi primite, nefiind verosimile, în contextul în care petentul trebuie să se asigure în momentul în care conduce mașina că starea sa de sănătate îi permite să respecte toate regulile de circulație și să adapteze viteza astfel încât de la intrarea în localitate să ruleze cu viteza legală.
Prin urmare tribunalul va reține că amenda contravențională stabilită la minimul prevăzut de lege, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În legătură cu calitatea procesuală a M. ui Z., în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că restituirea amenzii este ulterioară verificării legalității și temeiniciei procesului verbal prin care a fost aplicată, astfel că în cadrul plângerii contravenționale M. nu are calitate pasivă, decât cel mult în contextul admiterii plângerii contravenționale, exonerării petentului de la plata amenzii și refuzului de restituire a acesteia, ceea ce nu este cazul în speță.
Raportat la cele de mai sus, nefiind constatate motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul I. M. F. împotriva sentinței civile nr. 966/2013 a Judecătoriei Z. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul I. M. F. împotriva sentinței civile nr. 966/2013 a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. I. D. H. N. C. C. V. V.
Plecat în C.O.semnează plecat în C.O semnează plecat în C.O semnează Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței prim grefier.
DP DP D. C.
Red./Dact/DC_ /2 ex.
Jud. fond M. D. L.
| ← Încheierea civilă nr. 676/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 34/2013. Plângere contravențională → |
|---|
