Decizia civilă nr. 789/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 789/R/2013
Ședința publică de la 21 August 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător Dan-I. T. Judecător D. T. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de recurent B. F., împotriva Sentinței civile nr. 383/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat P. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, la data de_, intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise, iar la data de_, recurentul a depus, de asemenea, la dosar, prin fax, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 383/2013 pronunțată în prezentul dosar, s-a respins excepția inadmisibilității, invocată de intimat.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul P. G.
, în contradictoriu cu intimatul B. F. .
A constatat nulitatea absolută a clauzei privind penalitățile de întârziere de 0,5% din cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan.
S-a anulat toate actele de executare silită efectuate împotriva contestatorului în cadrul dosarului de executare silită nr.146/2011 al BEJ Andrei Todoruț, cu consecința restabilirii situației anterioare efectuării acestora.
A obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 1.197 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit dosarului execuțional nr.146/2011 al BEJ Andrei Todoruț, la cererea creditorului intimat s-a pornit executarea silită a sumei de 2200 euro, cu titlu de împrumut nerestituit, a sumei de 1400 euro, cu titlu de penalități de întârziere, precum și a sumei de 1993 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.
Prin încheierea civilă nr.1043/CC/_ s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan.
Prin somația emisă la data de_, contestatorul a fost somat să plătească suma de 7326 euro, cu titlu de împrumut .
La data de_ a fost pronunțată sentința civilă nr.811/2012, în dosar nr._, prin care imobilul înscris în CF nr.51032 D., a revenit, cu titlu de sistare a comunității de bunuri, în proprietatea contestatorului, ca bun propriu, astfel că imobilul respectiv, constituit ca și garanție pentru plata împrumutului menționat anterior, a fost vândut prin licitație publică și adjudecat de către intimat, în baza actului de adjudecare din data de_ . Ca urmare, la data de_, BEJ Andrei Todoruț a întocmit în cadrul dosarului execuțional nr.146/2011 un proces verbal de încetare a executării silite, constatând că s-a realizat integral obligația de plată datorată de
contestator potrivit celor menționate anterior.
Față de excepția invocată, instanța a reținut că potrivit prev.art.399 alin.3 din vechiul Cod de proc.civ., aplicabil în speță, "În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac";, iar potrivit prev.art.158 alin.1 din Legea nr.36/1995, actele notariale pot fi atacate prin acțiune în anulare la instanța
judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
Contestatorul solicită constatarea nulității absolute a clauzei privind penalitățile de întârziere de 0,5% din cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan, deci înlăturarea efectelor unei clauze din contract, cu consecința lămuririi întinderii titlului executoriu, împrejurare față de care instanța constată că cererea este admisibilă pe această cale, nefiind vorba de anularea întregului act notarial, respectiv de analiza valabilității actului în sine, cu atât mai mult cu cât motivele invocate de către contestator se raportează la nerespectarea unor norme imperative.
Totodată, instanța apreciază că este admisibilă o astfel de cerere, ținând cont și de faptul că inclusiv instanța de judecată este îndrituită ca, în baza art.5 din vechiul cod civil - aplicabil în speță potrivit art.6 alin.1-3 din Legea nr. 287/2009, privind noul Cod civil - să pronunțe nulitatea, chiar și din oficiu, a unor clauze contractuale, deoarece nici o prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și bunele moravuri. Astfel, și intimatul, în cuprinsul întâmpinării, constată că instanța nu s-a sesizat până la acest moment (respectiv cu ocazia pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, a sentinței de sistare a comunității de bunuri sau a sentinței de soluționare a unei contestații la executare anterioare, având la baza executării silite același contract de împrumut), că unele clauze inserate ar fi nule absolut și de drept, arătând că regimul nulității absolute se caracterizează prin faptul că aceasta poate fi invocată de oricine are interes, inclusiv de instanță din oficiu.
Ca urmare, având în vedere considerentele anterior expuse, instanța apreciază că există posibilitatea ca, inclusiv pe calea contestației la executare, să se constate nulitatea absolută a unor clauze dintr-un contract, capătul de cerere nr.1 formulat de către contestator fiind admisibil, fără a mai fi necesară o acțiune în anulare introdusă pe cale separată, dată fiind și urgența pe care o reclamă o astfel de situație, în sensul necesității lămuririi
cu celeritate a întinderii titlului executoriu, urmând a dispune respingerea excepției inadmisibilității invocată de către intimat.
Pe fondul cauzei, se reține că potrivit contractului de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan, contestatorul a împrumutat de la intimat suma de 2.200 euro, cu termen de restituire la data de_, fiind stipulată totodată și o clauză privind penalități de întârziere de 0,5% în sarcina împrumutatului.
Instanța a constatat că părțile au încheiat convenția sub imperiul vechiului Cod civil, al Legii nr. 313/1879, abrogată doar prin Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind noul Cod civil, precum și al OG nr.9/2000, abrogată prin OG nr.13/2011.
Potrivit art.1066 din vechiul Cod civil, clauza penală "este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i", altfel spus, prestația la care este îndreptățit creditorul cu titlu de penalitate și de care este ținut debitorul în cazul neexecutării obligației.
În temeiul textului de lege citat, părțile pot fixa prin clauză convențională suma indemnizării pe care debitorul o va datora creditorului cu titlu de daune interese, în caz de viitoare neexecutare sau executare tardivă.
În speță, părțile contractului de împrumut au stabilit pe cale convențională penalități având natura de "clauză penală", evaluând anticipat daunele ce se cuvin în cazul neexecutării obligației de plată scadente, drept sancționare a debitorului pentru nerespectarea termenului de rambursare a sumei împrumutate.
Instanța reține totodată faptul că la data perfectării convenției legea interzicea introducerea clauzei penale în orice contract de împrumut sau prestații în natură. Potrivit art.1 din Legea nr.313/1879, în asemenea contracte, clauza penală este și va rămâne anulată, iar art.2 al aceleiași legi dă judecătorului dreptul să anuleze inclusiv clauzele penale deghizate și tacite.
Totodată, potrivit prev.art.5 alin.1 din OG nr.9/2000, "În raporturile civile dobanda nu poate depăși dobanda legală cu mai mult de 50% pe an.";
Cu privire la aspectul în discuție, în materia contractului de împrumut, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr.11/2005 (privind examinarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1, art.2 și art.3 alin.1 și alin.2 din O.G. nr.9/2000, referitoare la clauza penală prin care se instituie obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere), a statuat că este nelegală clauza prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală. În această situație se va acorda dobânda convențională sau legală, întrucât clauza penală în contractele de împrumut este nulă potrivit Legii nr.313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte și pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil (publicată în "Monitorul oficial al României" nr. 40 din 20 februarie 1879).
Se reține că, în speță, prin contractul de împrumut părțile nu au stabilit o dobândă, ca preț al folosinței lucrului împrumutat, respectiv ca fruct civil, ci doar o penalitate, respectiv o dobândă cu caracter moratoriu, însă împrejurarea menționată nu este de natură a concluziona, potrivit susținerilor intimatului, că această clauză este posibilă și legală, (arătându- se de către intimat că decizia menționată este aplicabilă doar atunci când
există cumul între penalitate și dobândă), deoarece fiecare clauză contractuală trebuie să fie licită, în speță neexistând temei legal pentru stabilirea convențională de dobânzi moratorii (clauze penale) și, în orice caz, de dobânzi care să depășească plafonul maxim impus prin norma imperativă din art.5 alin.1 din OG nr.9/2000.
Văzând interdicția de instituire a clauzei penale în contractele de împrumut sau prestații în natură, precum și imposibilitatea stabilirii de dobânzi moratorii cu depășirea dobânzii legale cu mai mult de 50% pe an - rezultă că nu există temei legal care să permită părților din cadrul acestor raporturi să stabilească anticipat daunele interese în caz de viitoare neexecutare sau executare tardivă, menționate în cuprinsul contractului.
Văzând și dispozițiile art. 966 coroborat cu art.968 din Codul civil, obligația fondată pe o cauză nelicită, prohibită de legi, nu poate avea nici un efect, urmează ca instanța să constate nulitatea absolută a clauzei privind penalitățile de întârziere de 0,5% din cuprinsul contractului de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan.
Pe cale de consecință, se va constata că în speță se impune anularea tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva contestatorului în cadrul dosarului de executare silită nr.146/2011 al BEJ Andrei Todoruț, în condițiile în care acestea au fost emise cu luarea în considerare a unei clauze nule absolut.
Mai mult, se constată că, deși contestatorul a achitat la data de_ suma de 800 euro, fapt recunoscut de către intimat și consemnat de către executorul judecătoresc în cuprinsul procesului verbal de la fila 96, potrivit calculului anexat (fila 96 verso), din suma achitată au fost scăzute penalități (în cuantum de 660 euro) și debit principal de doar 140 euro, impunându-se astfel reluarea întregii proceduri, recalcularea debitului datorat, fără calcul penalități.
Totodată, nu prezintă relevanță în speță susținerile intimatului potrivit cărora contestația se raportează la somația emisă la data de_, împrejurare față de care ar fi în prezența unei contestații la executare tardive, instanța constatând că, față de petitele formulate, a fost investită cu soluționarea unei contestații la executare privind lămurirea întinderii titlului executoriu constând în contractul de împrumut autentificat sub nr.1596/_ la BNP Sighartău R. Ștefan, contestație care se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs intimatul, solicitând admiterea recursului în sensul modificării hotărârii, în sensul respingerii contestației ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că interpretarea art. 399 alin. 3 din vechiul C. proc. civ. este incorectă, întrucât contestatorul avea în mod clar deschisă procedura de drept comun, în limitele prevăzute de art. 158 alin. 1 din Legea 36/1995.
În considerente se arată că doar se înlătură efectele unei clauze din contract cu consecința lămuririi titlului executoriu, însă în această înlăturare nu poate fi decât consecința anulării sau constatării nulității clauzei. Cu toate acestea în dispozitiv se stabilește cât se poate de tranșant constatarea nulității absolute a respectivei clauze contractuale.
Se învederează că într-un proces de drept comun în care s-ar fi pus în discuție valabilitatea și legalitatea acestei clauze ar fi putut solicita dobânda
legală, or, pe această cale a contestației evident că nu există această posibilitate.
Prin această cerere s-a urmărit eludarea plăților taxei de timbru, iar cu privire la fondul cauzei învederează că în cazul de față nu are loc un cumul al clauzei penale cu dobândă.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând instanței respingerea recursului și arătând că prin promovarea contestației nu a generat desființarea contractului de împrumut, ci doar a înlăturat efectele care contravin normelor publice.
Nu se dispune anularea actului notarial în sine, ci doar a clauzei penale abuzive.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică cu respectarea principiului disponibilității, tribunalul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Soluția asupra excepției inadmisibilității contestației la executare, raportat la conținutul art. 399 alin. 3 din vechiul C. proc. civ. este corectă întrucât dispozițiilor art. 158 alin. 1 din Legea 36/1995 care privește posibilitatea de atac a actelor notariale are în vedere atacarea aspectelor considerate neconforme cu legea, prin desfășurarea activității notariale și nu în ceea ce privește actul juridic ca manifestare de voință generatoare de efecte juridice.
Titlul executoriu fiind un act emis de o altă autoritate decât instanța judecătorească, în contestația la executare se pot invoca apărări de fond.
În aceste limite trebuie interpretată admisibilitatea contestației la executare și prin prisma motivelor invocate, în mod corect, s-a stabilit că contractul de împrumut autentificat sub nr. 1596/2010 cuprinde o cauză care aduce atingere dispozițiilor art. 5 din OG 9/2000.
Instanța de fond, în mod corect a analizat această clauză în raport și de decizia RIL 11/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Critica referitoare la eludarea plăților taxelor de timbru nu este corectă, întrucât în calea de atac instanța a determinat cuantumul taxelor de timbru atât pentru recurs, cât și pentru judecata în fond potrivit valorii solicitate prin pretențiile formulate.
Faptul că s-ar fi putut solicita eventual în calea ordinară de atac a actului juridic dobânda legală, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârii în condițiile în care dispoziția legală prevede că o clauza prin care s-a stabilit o dobândă peste limitele legale este nulă.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de B. F., împotriva Sentinței civile nr. 383/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecară în recurs. Întrucât în fața instanței de fond taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal în baza dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997 va dispune darea în debit a intimatului P. G. CNP 1. cu suma de 1934 lei reprezentând taxă judiciară la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de B. F., împotriva Sentinței civile nr. 383/2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
D., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecară în recurs.
Dispune darea în debit a intimatului P. G. CNP 1. cu suma de 1934 lei reprezentând taxă judiciară la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, Dan-I. T. | Judecător, D. T. |
Grefier, L. M. |
RED./DACT./DT/CȘ_ /2ex.
Jud. fond .C. D. R.
L.M. 23 August 2013
| ← Decizia civilă nr. 877/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 614/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
