Decizia civilă nr. 79/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 79/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
JUDECĂTORI: P. G.
: P. M. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii de recurs formulată de intervenienta Parohia G. -C. S., cu sediul în S., nr. 55, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 103/_ pronunțată de J. ecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 103 din 6.III.2012 pronunțată de Judecătoria Dragomirești s-a admis în parte plângerea restrânsă, introdusă de petenta P.
O. R. S. prin P. C. M. împotriva Hotărârii nr. 2393/C din 05.II.2009 emisă de intimata C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., în contradictoriu cu intimatele C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M.
, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S. ; intervenientele forțate DS M. și C. S., precum și în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu - P. G. C.
S., reprezentată prin preot paroh C. V. și în consecință s-a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 2393/C din 05.II.2009 a Comisiei J. ețene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., în măsura admiterii plângerii restrânse și reconstituirea în favoarea petentei P.
R. S., a dreptului de proprietate asupra terenului identificat în
raportul de expertiză completat, asupra terenului identificat în raportul de expertiză completat, întocmit de expertul Gavaller Iuliu astfel:
în natură, asupra parcelei de 9.773 mp, teren categorie arabil, situat in com. S., pct. "Podul Slatioarei"; ("Locul Targului";), identificat in CF nr. 4199 nr. top. 7137 - CF noua nr. 50173 S. si prin compensare cu teren echivalent sau prin acordare de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, asupra parcelei de 90 mp, având aceleași date de identificare si apartinand domeniului public al comunei S., conform Hotararii Consiliului local nr. 18/2001;
în natură, asupra parcelei de 34.726 mp, teren categorie fânete, situat in com. S., pct. "Dumbrăvița"; ("Dumbrava";), identificat in CF nr. 4204 nr. top. 4607 - CF noua nr. 50179 S. .
S-a respins plângerea petentei cu privire la terenul înscris în CF nr. 4294, nr. top. 4607 - CF nou nr. 50179 S. . S-a admis în parte, în măsura respingerii plângerii petentei a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta P. G. -C. S. .
În considerentele sentinței se reține că:
Prin inventarul întocmit la data de_ cu privire la bunurile Bisericii Ortodoxe Române S., petenta a făcut dovada că, la acea dată, avea în patrimoniu, în măsura ce interesează plângerea restrânsă a petentei, următoarele terenuri:
în pct. "Răstoci";- teren arabil, înscris în CF 275, nr.top.7137, cu suprafața de 9860 mp (poz.6);
în pct. "Dumbrăvița";- teren fânețe, cu suprafața de 4 ha 6924 mp și teren pădure, cu suprafața de 4 ha și 6040 mp, ambele înscrise în CF nr. 275 nr.top. 4607 (poz. 5 și 1).
În toate cazurile, modul de dobândire a proprietății asupra acestora este înscris a fi "donație";, fără a fi fost produs actul de donație.
Însa inventarul întocmit la data de_ cu privire la bunurile Bisericii Ortodoxe Române S., apartinand unei persoane juridice de interes public, este de natura a naste prezumtia de proprietate.
Cu privire la cele două procese-verbale, cel din 23.06. (f.108), al cărui an nu este înscris, dar a fost indicat de petentă a fi fost anul 1948 și cel din_ (f.109), examinate fiind de instanță, se constată că primul nu are legătură cu terenurile din plângerea restrânsă a petentei, iar cel de-al doilea menționează la lit. e) "Pământ arabil înstrăinat";, trecând sub această denumire, în măsura în care interesează prezenta cauză, următoarele terenuri:
"Dumbrăvița (fânaț și pădure), nr.top. 4607, cf nr. 275, suprafața 16 iugăre și 274 stânjeni, folosește (…) dat cu dijmă și Velișca Gheorghe";;
"Răstoci (arător), nr.top.7219, cf 275, 6 iugăre 863 stânjeni, folosește M
S. și pepinieră în parte și alți diferiți cetățeni";.
Coroborând concluziile reținute, instanța stabilește că P. O. R. a avut în patrimoniu, in mod continuu pana la data preluarii, conform inventarului întocmit la data de_ si în măsura plângerii restrânse, terenurile situate în comuna S. - în pct. "Podu Slătioarei";, în suprafață de
9863 mp (arabil), înscris în CF nr. 275, nr.top.7137 și în pct. "Dumbrava";, în suprafață de 4 ha 6924 mp (fânețe), ambele înscrise inițial în CF nr. 275 nr.top. 4607 (f.28, vol.I).
În același inventar, care deși nu are valoarea unui act de transmitere/constituire a proprietății, generează totuși o prezumție de proprietate, nu a fost identificat terenul situat în pct. "Pepinieră";, înscris în CF nr. 4204 nr.top. 7219, cu concluzia că acest teren, așa cum rezulta si din procesul-verbal din_, nu a aparținut petentei nici in anul 1949 - cel al întocmirii inventarului si nici in anii înscrierii dreptului de proprietate in cartea funciara în favoarea Statului Român.
În prezent terenurile cu datele de identificare redate anterior, se află înscrise în CF 50173 nr.top. 7137 - suprafața din acte 9863 mp (f.99, vol.I) și CF 50179 nr. top. 4607 - suprafața din acte 92.080 mp (f.105, vol.I),aceste cărți funciare fiind provenite din conversia de pe hârtie a CF nr. 4199 și CF nr. 4204
S., la rândul lor rezultate prin transcrierea din CF nr.275 a numerelor topografice menționate (f.64 și f. 78), aflate sub numerele de ordine 25 și 34 ale acestei din urmă cărți funciare, transcrierea fiind operată la nr. 18 și nr. 26 din coala B, la datele de_ și, respectiv,_, în favoarea Statului Român, cu titlu de lege (f.79, vol.I și f. 65, vol.II), legile invocate fiind Decretul nr. 218/1960 și Decretul nr. 712/1966.
La data efectuării transcrierilor menționate în favoarea Statului Român, intervenienta P. G. -C., ca efect al decretelor nr. 177/1948 și nr. 358/1948, nu mai ființa ca subiect de drepturi, astfel încât preluarea terenurilor solicitate de petentă, conform inventarului activelor patrimoniale ale acesteia, nu se putea face decât de la aceasta din urmă.
Intervenienta, prin concluziile scrise, a solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu și admiterea numai în parte a plângerii petentei, învederând situația juridică a terenurilor aflate în proprietatea sa, terenuri ce nu interesează în prezenta cauză, precum și că privitor la terenurile solicitate prin plângerea restrânsă de către petentă, pe rolul acestei instanțe se află plângerea intervenientei, înregistrată sub nr._ .
Este de principiu că dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare nu poate fi desființat de legea posterioară, întrucât ar însemna aplicarea retroactivă a legii noi.
În cauză, deși intervenienta afirmă un drept propriu asupra terenurilor solicitate de petentă, cu înscrisurile ce le-a depus, nu a făcut dovada decât în sensul că a solicitat aceleași terenuri pe care le-a solicitat și petenta prin plângerea restrânsă, împrejurarea că aceste terenuri s-au aflat înscrise în favoarea sa în CF nr. 275, fiind lipsită de relevanță, neputându-se ignora actele normative precitate.
Întrucât cauza înregistrată la aceasta instanta sub nr._ se află suspendată în baza art. 244 al.1 pct. 1 C.pr.civ., iar prezenta cauză, înregistrată la data de_, se află în stare de judecată, această instanță a apreciat că amânarea judecății în vederea conexării celor două cauze, ar conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei de față, cu atât mai mult cu cât,
soluția ce s-ar da acesteia, nu ar împiedica instanța ce judecă plângerea intervenientei să ajungă la o soluție contrară, părțile urmând să își compare titlurile ulterior, într-o acțiune în revendicare.
În ce privește regimul juridic al terenului în suprafață de 9863 mp situat în pct. "Podul Slătioarei"; și cel în suprafață de 34.726 mp, situat în pct.
"Dumbrăvița";, instanța reține că numai 90 mp din prima suprafață se află în domeniul public al Comunei S., conform inventarului aprobat prin HG nr.934/2002 (f.11-15, vol.II), iar cea de a doua suprafață nu face parte din pădurea aceleiași comune, astfel cum rezultă din relațiile comunicate cu adresa nr. 206/_ (f. 124, vol.II).
Prin Decizia civilă din_, Curtea de Apel C. a admis recursul declarat în Dosarul nr._ al T. ui M., împotriva Sentinței civile nr. 462/_ și a admis excepția de nelegalitate invocată în Dosar nr. _
, având ca obiect plângerea intervenientei din prezenta cauză, însă numai cu privire la HCL S. nr. 1/_, fiind menținută ca legală HCL S. nr. 18/2001, prin care se stabilește că aparține domeniului public al acestei unități administrativ teritoriale suprafața de 90 mp, parte din cea de 9863 mp, iar nu și terenul înscris în CF nr. 4204 nr.top.4607 (f.19 și f. 124, vol.II).
Potrivit art. 5 alin. 1-2 din Legea nr. 18/1991:
"(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe (…) sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
(2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. ";
Prin urmare, întrucât C. S. a făcut dovada că numai suprafața de 90 mp se află la această dată în domeniul său public, cererea petentei va fi admisă și pentru această parcelă, dar reconstituirea se va dispune prin compensare cu teren echivalent, iar în caz de lipsă, prin despăgubiri în conformitate cu Titlu VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel fiind, reținând dovedite de către petentă condițiile cerute de art. 22 al. 1-3 din Legea nr. 18/1991 și art. 29 din Legea nr. 1/2000, în baza art. 53 din Legea nr. 18/1991, se va admite în parte plângerea petentei, în măsura suprafețelor dovedite a fi fost în posesia sa și a fi fost preluate de la aceasta de către stat, urmând a se admite în parte și cererea de intervenție în interes propriu, în măsura respingerii plângerii.
În ce privește cheltuielile de judecată, se va lua act că niciuna dintre părți nu a formulat o astfel de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. G. -C. S. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii plângerii petentei, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului se arată că, instanța de fond este în eroare când stabilește anul de referință pentru dovedirea dreptului de proprietate anul 1949, când acest an de referință este anul 1945 (Legea 1/2000). Întreaga construcție
teoretică făcută de instanță cu privire la valabilitatea inventarului întocmit la data de 10 februarie 1949 cu privire la bunurile parohiei ortodoxe S. nu are nicio relevanță, întrucât acel inventar nu constituie titlu de proprietate și nici nu poate genera o prezumție de proprietate, cum se sugerează. Se face trimitere la dosar texte de lege abrogate (Decretul nr. 177/1948 și Decretul nr. 358/1948) al căror conținut antidemocratic este deja de notorietate.
Din colile funciare depuse se poate constata că încă din anul 1911 terenurile cu nr. top. 4607 și 7137 au fost înscrise în CF 275 S. pe numele bisericii greco-catolice S. .
Faptul că ulterior cele două nr. top. au fost înscrise pe Statul Român nu are nicio relevanță în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la aceste terenuri.
Prin neanalizarea actelor de proprietate depuse la dosar le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Intimata P. O. S., prin întâmpinarea depusă (f. 22) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că criticile aduse hotărârii instanțe de fond sunt neîntemeiate. Instanța de judecată a luat ca an de referință anul 1949 deoarece în acel an s-a desființat cultul greco-catolic și în acel an toate bunurile P. iei G. -Catolice au fost preluate printr-o notă de inventar și un proces-verbal de preluare a averii datat 23.VI.1949. Este adevărat că P. G.
-C. a fost proprietară asupra o parte din aceste bunuri imobile, însă desființându-se cultul greco-catolic, toate bunurile au trecut în proprietatea P. iei Ortodoxe.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12 din 15 septembrie 2005 la C. locală de aplicare a L. fondului funciar S., P. O. R. S. a solicitat, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 22,33 ha teren agricol, teren care cuprinde și pe cel situat la locul numit "La podul Slătiorii"; cu nr. top. 7137 din CF 4199 S., precum și cel situat la locul numit "Dumbrăvița"; din CF 4204 nr. top. 4607.
C. J. M. prin Hotărârea nr. 2393/C din 5.II.2009 a invalidat cererea petentei cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății în conformitate cu cerințele L. 247/2005 și art. 23 cap. IV.
Verificându-se cele două coli funciare (f. 34-48) cu privire la parcelele de teren care au fost aduse din coala 275 reiese că proprietar tabular asupra celor două parcele de teren a fost Biserica G. -C. S., înscrieri ce s-au făcut în coala funciară în anul 1911.
Conform adeverinței nr. 762/.XI.2012 (f. 20) reiese că actuala Biserică R. Unită cu Roma G. -C. reînființată prin Legea nr. 9 din 31 decembrie 1989 și Decretul-Lege 126 din 24.IV.1990 este una și aceeași instituție cu Biserica G.
-C. R., desființată abuziv de către Statul Român prin Decretul 358 din 1 decembrie 1948, iar P. R. Unită cu Roma G. -C. S. este denumirea actuală a Bisericii G. -Catolice S. .
Faptul că inițial Biserica G. -C. a fost proprietara terenurilor în litigiu nu a fost contestată de niciuna din părți.
Ulterior cele două coli funciare cu nr. top. vizate au fost transcrise în alte coli pe seama Statului Român în baza Decretului nr. 712/1966 (f. 45).
Potrivit disp. art. 23 alin. 1 indice 2 din Legea 1/2000 unitățile de cult dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la intrarea în vigoare a acestei legi pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945.
Pornind de la acest text de lege este evident faptul că legiuitorul a înțeles să stabilească anul de referință ce trebuie avut în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate anul 1945.
Prin actul intitulat "inventarul"; act cu care a înțeles reclamanta P. O. să-și dovedească dreptul de proprietate a fost întocmit în anul 1949 la 10 februarie.
Pe cale de consecință, reținându-se că pentru cele două terenuri în litigiu reclamanta nu a dovedit că ar fi îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate se apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis în parte plângerea formulată de aceasta și a anulat în parte hotărârea 2393/2009 a Comisiei J. ețene M. și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
În ceea ce privește calitatea procesuală a recurentei P. G. -C. S. se poate observa că aceasta a avut calitatea de intervenientă în interes propriu în dosarul de fond. În literatura de specialitate și practica judiciară s-a apreciat că, terțul poate opta între a introduce o cerere de intervenție în interes propriu ori o cerere de intervenție accesorie deoarece acesta avea interesul de a solicita administrarea și a altor probe pentru a se obține respingerea plângerii. O astfel de posibilitate este justificată de faptul că, adeseori în practica judecătorească comisiile de fond funciar manifestă în cursul litigiilor de fond funciar o atitudine pasivă, de indiferență față de evoluția procesului.
În cauză pe rolul Judecătoriei Dragomirești se află dosarul_ în care recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la același teren, dosar care în prezent este suspendat. Pe de altă parte P. O. R. a solicitat lămurirea dispozitivului din sentința recurată, cerere care i-a fost respinsă prin sentința civilă 103/6.III.2012. Această sentință a rămas irevocabilă, nefiind atacată cu recurs.
Față de cele de mai sus, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 art. 304 pct. 9 C.pr.civ. se va admite recursul formulat de intervenienta P. G. -C. S.
, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că se va respinge plângerea formulată de P. O. S. prin anularea parțială a hotărârii Comisiei J. ețene și reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață de 9773 mp teren situat la locul numit "Podul Slătiorii"; identificat în CF 4199 nr. top. 7137 - CF nr. 50173 S. precum și cel situat la locul numit "Dumbrăvița"; în suprafață de 34726 mp înscris în CF 4204 nr. top. 4607 - CF nou 50179 S., urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Cheltuieli de judecată la cuvântul în fond nu au mai fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE:
În baza art. 312, 304 pct. 9 C.pr.civilă,
Admite recursul declarat de P. G. -C. S. contra sentinței civile nr. 103 din 6.III.2012 a Judecătoriei Dragomirești județul M., pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. G. -
C. S. și în consecință:
Respinge plângerea formulată de petenta P. O. R. S. pentru anularea Hotărârii nr. 2393/C din 5 februarie 2009 emis de C. J. M. pentru aplicarea L. fondului funciar și reconstituirea dreptului de proprietate.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
W. D. | P. G. | P. M. B. | M. | C. |
Red.: P.G./_
T.red.: M.C./_ /2 ex.
J. ecător la fond: E. M. S.
| ← Decizia civilă nr. 507/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 51/5. Fond funciar → |
|---|
