Decizia civilă nr. 798/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECI ZI A CI VI LĂ NR.798
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: D. C. JUDECĂTOR: R. -M. P.
JUDECĂTOR: D. -D. I. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de intimata A. N. DE I.
, cu sediul în B., b-dul L. C., nr.15, sector 1, împotriva sentinței civile nr.936 pronunțată de Judecătoria Zalău la data de_, în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, procedând la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.1591Cod procedură civilă, se declară competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
Constatând că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.936 pronunțată de către J. Z. la data de 26 martie 2013 în dosarul nr._ s-a admis plângerea contravențională formulată de către petentul T. P. V. în contradictoriu cu intimata A.
N. de I. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.I. nr.1104 din data de_ și s-a dispus anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.I. nr.1104 din data de_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție seria A.N.I. nr. 1104/_ încheiat de către intimata Autoritatea N. de I., petentul T. P. V. a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 50 lei pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de art. 1 alin1 pct.31, art. 3 alin 2 și alin 3, art. 4 alin 2 și art. 29 alin 1 din Legea 176/2010 și sancționate de art.29 al.1 din Legea nr. 176/2010. S-a reținut în procesul-verbal de contravenție că petentul nu a depus declarațiile de avere și de interese în termenul legal, fapt semnalat de către Consiliul Județean Sălaj, prin adresa nr.208 din data de_ .
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A.N.I. nr.
1104/_, prima instanță a constatat faptul că, în speță, critica adusă de către contravenient procesului-verbal de contravenției privind lipsa datei săvârșirii contravenției este întemeiată iar lipsa acestui element este sancționată cu nulitatea expresă a procesului-verbal de contravenție astfel întocmit potrivit art.17 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Apărarea intimatei potrivit căreia data săvârșirii contravenției este data prevăzută de Legea nr.176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, respectiv de art. 4 alin.2 care prevede faptul că: Persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie, nu este în măsură să acopere neregularitate privind menționarea în cuprinsul procesului verbal a datei săvârșirii faptei, și a modului în care s-a stabilit de către agent această dată, întrucât procesul- verbal este singurul act care constată contravenția, faptul generator al răspunderii contravenționale și nu poate fi completat prin elemente extrinseci. Astfel, deși data până la care petentul trebuia să îndeplinească obligația de depunere a declarațiilor este prevăzută de lege și acesta avea datoria să o cunoască, nu scutește agentul constatator de obligația de a descrie starea de fapt prin indicarea expresă a datei săvârșirii contravenției, în raport de care petentul să-și poată formula apărările iar instanța să aprecieze legalitatea întocmirii procesului-verbal și a sancționării contravenientului.
În continuare, prima instanță înlătură apărările petentului cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.19 din O.G. nr.2/2001 (lipsa unui martor asistent și nemenționarea motivului pentru care procesul-verbal a fost astfel încheiat).
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs intimata, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale.
Criticile recurentei vizează următoarele:
Analizând elementele cauzei din perspectiva faptei sancționate, instanța de fond trebuie să rețină că aceasta este de natură omisivă, constând în simpla nedepunere, până la data de_ a declarației de avere și interese.
Pe de altă parte, fapta are și un caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea sa în chiar momentul în care termenul prevăzut de lege ca limită maximă pentru îndeplinirea obligației este lăsat să treacă, adică tocmai în data în care se împlinește acest termen limită - 15 iunie 2012. Practic, începând cu următoarea zi, se poate reține în sarcina contestatorului săvârșirea unei contravenții continue.
Deși este adevărat că art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 impune ca absența contravenientului la momentul încheierii procesului verbal să fie confirmată de un martor, ale cărui date personale din actul de identitate vor fi înscrise în procesul verbal și care va semna, alături de agentul constatator, procesul verbal, această conduită este justificată de modalitatea concretă a încheierii procesului verbal.
Menționează în continuare recurenta că, mai mult, chiar în condițiile în care s-ar aprecia existența unei neregularități la întocmirea procesului verbal, decurgând din aceea că procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului și în lipsa unui martor, astfel de neregularități ar putea atrage nulitatea procesului verbal, așa cum însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii nr.22/2007, numai în condițiile unei nulități relative, adică sub condiția dovedirii că prin acea
neregularitate i s-a produs părții o vătămare și că această vătămare poate fi înlăturată numai prin anularea actului.
Critica privind încălcarea prevederilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, privind necesitatea menționării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite este neîntemeiată, deoarece în procesul verbal de contravenție a fost menționată fapta săvârșită, precum și celelalte elemente care au condus la aplicarea sancțiunii (adresa nr.208 din data de_ a CJ Sălaj - Camera Agricolă Sălaj, temeiul legal).
Pe fond, recurenta susține că petentul a recunoscut faptul că nu a depus declarațiile de avere și de interes în termenul legal, acesta solicitând aplicarea sancțiunii avertismentului.
Sunt evocate apoi dispozițiile art.3 și art.29 alin.1 din Legea nr.176/2010, cu sublinierea că fapta reținută în sarcina contravenientei este dovedită prin mijloacele de probă existente la dosar, iar aplicarea sancțiunii contravenționale în cuantum de 50 lei este perfect îndreptățită, având în vedere și faptul că individualizarea a fost făcută cu respectarea principiilor instituite de OG nr.2/2001, art.21 alin.3, acordându-se semnificația cuvenită, atât împrejurărilor care evidențiază pericolul social al faptei, cât și datelor ce caracterizează persoana contravenientului.
Deliberând asupra recursului de față, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță, după cum rezultă din considerentele hotărârii, a respins apărările petentului cu privire la nulitatea relativă a procesului verbal, constând în aceea că acest act nu este semnat de un martor, tocmai sub motiv că această omisiune nu a cauzat petentului o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, criticile recurentei cu privire la acest aspect sunt neavenite, lipsite de interes.
Motivul pentru care prima instanță a anulat plângerea contravențională este acela că agentul constatator nu a menționat data săvârșirii faptei, această omisiune fiind sancționată cu nulitatea expresă a procesului verbal.
Răspunzând criticilor recurentei cu privire la acest aspect, tribunalul observă că menționarea expresă într-un act normativ a unei date până la care petentul avea obligația depunerii unor declarații, nu scutește agentul constatator de întocmirea procesului verbal cu respectarea obligației privind descrierea faptei, inclusiv prin menționarea datei la care aceasta a fost săvârșită.
Verificarea legalității întocmirii procesului verbal impune analizarea îndeplinirii tuturor cerințelor menționate în art.16 din OG nr.2/2001, judecătoria făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art.17 din OG nr.2/2001.
Probele dosarului confirmă că petentul a încălcat normele legale cu privire la termenul de depunere a declarațiilor, însă nemenționarea datei săvârșirii contravenției este un caz de nulitate, prevăzut ca atare în sus menționatul text legal, căruia prima instanță i-a dat în mod corect eficiență.
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul de față va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A. N. DE I.
, cu sediul în B., b-dul L. C., nr.15, sector 1, împotriva sentinței civile nr.936 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
D. C. R. -M. | P. D. | -D. | I. | A. V. |
Red.DDI/_
Dact.AV/_ /2 ex.
Judecător fond - D. -M. P.
| ← Decizia civilă nr. 180/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 644/2013. Plângere contravențională → |
|---|
